ION VINEA

(1895 – 1964)

Ion Vinea( 17 aprilie 1895, Giurgiu - 6 iulie 1964, Bucureşti), , poet

român în vecinătatea mişcării literare de avangardă,. s-a nascut la Giurgiu, ca fiu
al unui comisionar, iar numele sau adevarat este Ion Eugen Iovanaki. Este poet
si prozator, adept al literaturii suprarealiste. Editeaza Contimporanul, revista
literaturii avangardiste. Principalul volum de versuri se intituleaza Ora
fantanilor. Remarcabil este, de asemenea, si romanul Lunatecii, aparut
postum. Dupa 1944 este marginalizat de regimul comunist si traieste din
traduceri.
Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă
elegantă şi decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu
extremismul avangardiştilor, pe care totuşi s-a ferit să-l adopte în practica
literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară
în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar şi de Tudor
Arghezi sau Adrian Maniu. Ca şi Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator
de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenţei artistice asupra
fluxului imagistic. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi
versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a
şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă
"bun de tipar" volumului Ora fântânilor de către Editura pentru Literatură. Ion
Vinea, în vârstă de 69 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor.
Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie.

1
 Vocatia esentiala a lui I.Vinea este „poezia”.”Numai el (poemul
n.n.)poate contine in stare pura esenta poeziei”-marturiseste Vinea 1.In
formularea lui Vinea unicul gen e poezia iar suprema categorie
estetica,fantasticul.
Citite in comparatie cu ale poetilor de avangarda ,pe care insusi i-a
indrumat spre poezia noua,versurile lui Ion Vinea par prea putin ale unui
daramator de idoli,si aceasta nu datorita unui cult deosebit al formei,foarte libera
in scrisul sau,cat unei anume cenzurii a confesiunii..Altfel,poetul e un
interiorizat,intr-atat de intors spre propriile evenimente sufletesti,incat nu mai
poate adera la realitatea dinafara,retinand-o in liniile ei cele mai generale si
numai in masura in care poate deveni factor complementar.
Ion Vinea este” poetul legii”,cu constiinta acuta a unui drum unic,tragic,
pentru ca neabatut”Sunt , cum am fost menit” scrie el, de aceea se va impotrivi
destinului sau uman.Conditia lui ideala este singuratatea,izolarea in meditatie.
Pustiul,mutenia,umbra,lacrima,ruga,amintirea sunt in poezia sa elementele
cele mai frecvente,circumscriind drama.Steaua insasi,reprezentant al
destinului,devine steaua in stingere,iar timpul dramei va fi “ora
palida”,nedecisa,ambigua,ascunzand si intretinand totodata tensiunea”in ora
soapta destinului pandeste”.2
Primele poezii ale lui I.Vinea publicate in revistele Simbolul,Noua revista
romana si Seara stau sub semnul simbolismului.Imprumuta motive si acorduri
de la Minulescu si Macedonski. Astfel,chiar poezia de debut ,un Sonet exprima
o stare de reverie,sugerata,la modul simbolist,prin”miresme de corole re-nviate”
si nori ce par “galere roze-n drum catre Cytera”..Acelasi limbaj minulescian il
intalnim si in poezia Mare(1912).,intr-un decor marin macabru care aminteste si
de Macedonski.
Tot simbolista de asta data cu ecouri din A.Samain(din care a tradus
cateva poezii in aceasta perioada),este poezia Eternitate(1914),evocand o
atmosfera maladiva,un amestec de parfum si tristete.
1
I.Valerian,De vorba cu d.I.Vinea in Viata literara,nr.51/1927
2
I.Pop,Recapitulari,EDP-Buc.1995
2
El apartine acelei generatii de poeti ce s-au nascut in pragul secolului-
Maniu,Tzara,Pillat,Fundoianu,Voronca si s-au format in ambianta
simbolista,fiind insa pregatiti structural pentru a abandona fara regrete aceasta
formula literara in declin.Febrilitatea intelectuala si marea disponibilitate la
nou il vor caracteriza si pe Vinea,care va deveni dupa un deceniu de la debut
cel mai consecvent spirit al avangardismului romanesc.
Semnele unei noi orientari lirice se vadesc inca de pe acum, fie intr-o
acumulare de imagini(Glasuri in padure),fie in ironia care intrerupe fluxul
liric(Amintirile false,Visul spanzuratului)
Dupa S.Cioculescu ,poezia care marcheza noua formula poetica a
lui Vinea ,e Doleante,publicata in 1915.Aici,observa, criticul apare notatia
intelectuala realizandu-se”un echilibru ideal intre impresiile intelectuale si unda
emotiva,reala,patrunzatoare.”
Din aceasi epoca dateaza si alte poezii, prin care isi pregateste stilul
pentru o poezie mai moderna,mai concentrata.Intr-o poezie mult citata
Mobilizare(1915),se remarca deosebita forta plastica a imaginilor care se mentin
intr-o solida armatura interioara.
Alteori insa,sentimentul tasneste prin porii poeziei, o invadeaza si o transforma
in elegie(Declin).Aerul acesta de tristete,de dezolare blanda si sterila va deveni
o constanta in poezia lui Vinea si apare si in frumoasa poezie Septembrie..
Dupa cativa ani Vinea ajunge sa-si formeze un stil original,caracterizat
printr-un timbru deosebit..Aceasta se intampla in perioada primului razboi
mondial si aparitia Contimporanului,perioada cand talentul sau,in general lipsit
de exuberanta,trece printr-o zodie tinereasca.
Poeziile scrise acum seamana cu poemele in limba romana ale lui
T.Tzara,avand acelasi aer de spontaneitate si cuceritoare prospetime.In locul
metaforelor aglomerate Vinea prefera o comunicare mai directa si mai simpla.
Dispar vechile decoruri exotice(Cythera,Riviera) precum si astrele care il
persecutasera un timp,incat poezia poate sa coboare intr-un peisaj terestru si
autohton(Ioana).
3
 Ca T.Tzara si A.Maniu este ispitit si el de proza modernista in fata
mortii..Vinea ca si confratii sai anuleaza tensiunea tragica a viziunii printr-o
degajare ostentativa(Visul spanzuratului).
Uneori s-a lasat tentat de exercitiul dadaist,gratios in discontinuitatea lui
voita si nu chiar asa lipsita de logica.(Singuratate).Dar nici teribilismul si nici
verva bufona nu constituie adevarata creatie a lui Vinea,care isi desparte curand
drumurile creatiei sale de T.Tzara.El e trist si grav ca un adolescent ce se simte
incurcat de prea multa tinerete.
Scriind mult ,Vinea ajunge sa stapaneasca la perfectie secretul acestui stil
modern,remarcabil prin sensibilitate si simplitate.
Versurile publicate in perioada Contimporanului si dupa aceea se caracterizeaza
printr-o vadita constiinta de sine.Poetul isi cultiva acum inclinatia spre
intelectualizarea lirismului,manuind imaginile cu savanta stiinta.Marea
inteligenta a lui Vinea pune stapanire pe poezie si o domina cu fermitate.
Poezia sugereaza stari interioare-asteptare,tristete sterila,oboseala prin
intermediul unor peisaje abstracte,foarte dificile pentru un chinu profan(In
memoriam).
Vechea simplitate a poeziei de tinerete apare numai uneori, usor tulburata
in poemele mai confesive ,in care sufletul se destainuie cu mai putina retinere.
(Velut somnia,Suspin)Acesta este ultimul stil specific poeziei lui Vinea-
rece,intelectual,abstract a carui structura poetul o gasise inca din perioada
Contimporanului.
Tristetea lui Vinea are un sunet specific in poezia romaneasca.El nu cunoaste
melancolia astrala a lui Eminescu,nici jalea instrainarii unui neam ca Goga,nici
durerea metafizica in fata”trecerii” ca Blaga.Mai terestru si mai
individualist,Vinea plange o durere omeneasca,o infrangere ,o boala sau moarte
a unei fiinte dragi.Poezia se zbuciuma in spatiul unei personalitatii inchise,care
se devora mereu pe ea insasi.Raspunzand parca peste secol lui Eminescu,Vinea
arata ca nici in “cercul stramt”al existentei omenesti”norocul” nu-l “petrece” pe
om.
4
 Vinea e un poet “al penumbrelor sufletesti,al starilor de oboseala si
langoare”(N.Manolescu).
Se pare ca in durerea fara leac a poeziei lui Vinea, locul esential il are un
eveniment biografic:moartea tragica a fratelui poetului ,Nicolae.Multe poeme
evoca,cu infiorare tandra”mormantu mic de sub aripa unui mar”.(Plans,De
departe).
Unele elemente ale decorului familiar in care s-a petrecut moartea fratelui-
casa veche,plopii,moara- se generalizeaz ain poezia lui Vinea ca simboluri
funebre,aproape abstracte,departandu-se mult de punctul de plecare concret
biografic(Moara umbrelor).
Prin urmare crepusculul din poezia lui I.Vinea se confunda cu starea de veghe
funebra sau de doliu ,exprimata in stilul sau abstract si ceremonios.La Vinea
moartea se infiltreaza pe nesimtite chiar in fiinta vie a poetului,preschimbandu-l
intr-un lunatec,cu mintea ratacita in somnul amintirilor.Cele mai multe poeme
transcriu aceasta stare vegetativa a unei constiinte ranite care se lasa patrunsa de
otrava mortii.(Adaos).
In universul lui Vinea dragostea apare crepusculara si funebra,iubita apare in
ipostaze stranii,ce vin din erotica decadenta:Stampa,Ioana,Celei
adormite,Necroman.
Ca majoritatea poetilor moderni,I.Vinea tinde spre o lirica depersonalizata,care
se sustrage de la determinarea concreta a omenescului.In frumoasele sale pagini
de versuri si proza unde e sugerata betia dragostei senszorile,cuvintele infloresc
,magnifice in culori supranaturale,ca in operele lui Huysmans,Mateiu Caragiale.
(Hram).
La maturitate scrie o serie de elegii citadine,originale,decorul acestei poezii e
metropola(Impas).In mod neasteptat este obsedat de “ingeri cu chip de
ceara”(Cosmopolis).In general poezia citadina este melancolica exprimand un
sentiment de neadaptare la civilizatie.Vinea se simte solidar cu “tragedia
citadina”.

5
Nici un alt poet nu a fost ca Vinea obsedat de drama sterilitatii si nimeni nu a
simtit atat de tragic chinul neputintei de realizare .Poezia lui este,in cea ce are
mai specific,o confesiune,remarcabila prin autenticitate,a negatiei de
sine,confesiune exprimata ea insasi intr-un limbaj retinut si abstract pana la
disimulare.Imaginile sterlitatii abunda in universul lui
Vinea:Declin,Sunet,Marturii,Victorie,Recessus etc.Vinea intuieste si exprima in
creatia sa drama erolui modern claustrat in singuratate absoluta si incapabil de a
comunica cu lumea.(Ivoriu)Sterilitatea este sugerata si prin simbolul
exilului(Soarta).
In poeziile sale stelele cad in palma-“Rug”,se sting-“Vigie”,sau zac in
cenusa-“Ascultari”..Poetul vorbeste frecvent de
razboi,mobilizare,retragere,-“Final”,”Acedia”,”Nike”.
Dincolo de poeziile cu caracter autobiografic inspirate in special de primul
razboi mondial,pentru Vinea razboiul salbatic,cu avantul si cruzimea lui
,simbolizeaza viata reala,netraita,reala,un ideal ascuns al vitalitatii.
Poetul care trece ca o naluca printre cei vii ar fi vrut sa fie un razboinic
neinfricat ,sa cotropeasca cetati(Medievala),sa urmeze glasul gloriei(Sfat),iar
intre doua batalii sa-si lase scutul si palosul pe pragul unei
domnite(Poveste)..Dar,destinul a vrut altfel,si,in locul visatelor lupte ,lunatecul
isi poarta crucea sterilitatii si singuratatii.(Obses).
Din aceste idealuri nerealizate i-a ramas poetului un gust de amaraciune si
venin.
Calatoria in universul poeziei lui Vinea releva,dincolo de expresia retinuta si
eleganta,o drama a sterilitatii care se refugieaza in somnolenta, cerand protectia
nobila a mortii.
Vinea si-a creat un crez estetic,dupa chipul temperamentului sau.Credinte
teoretice recunoastem in Ora fantanilor,Paradisul suspinelor,in Lunatecii si
Venin de MaI.In formulare alui Vinea nicul gen e poezia iar suprema categorie
estetica ,fantasticul.Fantasticul devine,in acest fel,un soi d ematrice
stilistica,mod de distilare si purificare al lirismului care in orizontul fantasticului
6
isi las apartea prozaica,ramanand esenta,singura care trece spre zonele
imaterialitatii ideale:in fantastic”poezia apare toata libertatea de miscare catre
creatia absoluta,fara filozofie si reportaj.” 3 Logosul si epica sunt aruncate cu
scarba celui care a auzit muzica sferelor.Despre ele vorbeste cu repulsie,cu
sensibilitate ainsului edenic.Dintr-o anume privinta,nici pedanti nu pot
contrazice teoria sa:expansiunea lirismului e o realitate accentuata odata cu
romantismul.
Valenta grea,clasica,a versurilor sale,presimtita de cititorula tent ca un
substrat,din adanc,corespund efunctiei pe care Vinea,teoreticianul,o acorda
poetului-ecou al latinescului”Poeta nascitur”si mai ales al intelegerii originare
pe care lirica si harul orfeic o au in gandirea antica a grecilor.E un anti-grec si
anticlasic cand neaga filozofia,cand blestema cnoanele,cand in fine se
abandoneaza cu total daruire senzatiei.Chiar fantasticul asa cum il defineste
Vinea,contravine normelor eline,unde fantezia e in cele din urma stavilita prin
simetriile stilizarii.
Ideea de poezie-“stare sufleteasca” si” treapta pe scara sensibilitatii” 4,asa cum
observa S.Aug.Doinas-e o apropiere medie de atitudinea expresionista,un
expresionism teoretic moderat.
Primele observatii care ating zonele profunde ale versurilor lui
Vinea,sunt cele ale lui N.Davidescu,exprimatre intr-un succint fragmentdin
Aspecte si directii literare5
Privindu-l ca pe o aparitie singulara,unica,S.Cioculescu vorbeste de
“fenomenul Vinea in literatura noastra”,il considera”ferment activ de innoire”..
Dupa mai mult d edoua decenii,el ramane la vechea sa convingere prin care
adie,abia simtita tendinta spre o largire a sferei de generalizare a sferei:”Ora
fantanilor consacra in persoana lui I.Vinea pe clasicul unor forme poetice
moderne”6

3
I.Valerian,De vorba cu d.I.Vinea,in Vita literara,nr. 51/1927
4
I.Vinea,Principii pentru timpul nou,in Contimporanul,IV nr. 61,1925
5
Studiul Poezia d-lui I.Vinea,in Aspecte si directii literare,Cultura nationala,Bucuresti,1924,p.142-147
6
S.Cioculescu,I.Vinea –Ora fantanilor,Luceafarul nr.16,1964,p.2
7
 E meritul lui Lovinescu de a fi sesizat un aspect fundamental al creatiei lui
Vinea,in “mobilitatea” talentului sau,”aceata cautare a ultimelor forme literare
pentru a fi in ritmul vremii”7
Ceea ce Lovinescu numise “talent si mobilitate”,devine in limbajul lui
G.Calinescu,”instinct tropic,ce-l face sa se orienteze la cele mai mici schimbarii
ale soarelui liric”8
Asa cum e,de rea credinta s detestand organic avangarda,cu instincte d
epasla,paradoxal,Const.I.Emilian a precieaza in compozitiile moderniste ale lui
Vinea “o inclinare temperamentala” si “sinceritatea” viguroasa a expunerii,deci
o libertate a simturilor nesupuse de ratiune9
Liviu Calin vorbeste de “acuta luciditate” 10iar I.Sarbu,de ”o tinuta clasica
,echilibrata”11 a poetului.Notatiile lui Vladimir Streinu din Versificatia
moderna12atesta,prin examinarea realitatilor prozodice,un ritm altenand
neregularitatea accentelor cu simetriile d emasuri si rime,date formale,care oar a
completa concluziile lui S.Cioculescu.
Mircea Tomus formuleaza ipoteza,conform careia poezia lui Vinea e o lirica”de
domenilu ultimei instante”,ca act situat “la izvorul cantecului”13
“Antipatia” pentru literatura a lui I.Vinea e deci refuzul de a starui in
cliseele si locurile comune ale unei poezii,in cazul lui,de descendenta
simbolista,poezie pe care insusi o practicase in perioada colaborarii la
Simbolul(1912).
Un poem in proza aseaza sub titlul evident antiromantic si antisimbolist “Un
cascat in amurg”,imagini ca acestea:”Closca supranaturala,seara inchide aripi de

7
E.Lovinescu,Curentele extremiste,in Istoria literaturii romane contemporane,vol.3,Ed. Ancora,Buc. 1927,p.442-
445
8
G.Calinescu,Istoria literaturii romane de la origini pana la in oprezent,Buc.,1941,p.812
9
Const.I.Emilian,op. cit.,p.119-122
10
L.Calin,I.Vinea inedit cu o prezentare de I.Calin in Luceafarul nr.9/1965,p.2
11
I.Sarbu,Cronica,nr.30/1967
12
V.Streinu,Versificatia moderna,E.P.L.,Buc.1966
13
M.Tomus,Schita de portret,in Steaua,nr.4/1965,p.52-59
8
nori pe ouale satesti-si pe un damb din fundDumnezeu a jucat table si a scapat
Gharcenii,zaruri cu geamul rotund”.
Altadata nemultumirea se traduce in versuri ,de un prozaism cautat .cu
voite stridente,inlaturand invelisul mitic al unor motive traditionalistele,pentru a
dezvalui cu ironica satisfactie fondul lor indiferent.
“Si multe lucruri de felul acesta imi spuneam
Pe cand tacerea si somnul obstesc curbau mai in pustiu zarile
Si calul meu cugeta prin praful spiritualizat”
(Soliloc).
Nu aceasta va fi insa directia urmata in continuare de poezia lui I.Vinea.Ea
va oscila intre un imagism indraznet (nu strain de tehnica lui Adrian
Maniu),contribuind la inchegarea unui tablou construit din notatii succesive
-Septembrie)
si organizarea plastica a viziunii,bazata tot pe panouri disparate insa constranse
intr-un tot unitar d e o miscare bine cenzurata a starii lirice.Un pastel din 1913-
Tuzla –e reprezentativ in opera poetului,care va da si mai tarziu astfel de bucati
de o retinuta sentimentalitate,a carei linie franta impiedica deplina confesiune
sprijinita din loc in loc de notatii fara culoare deosebita,aproape reci,tradand o
crispare interioara vizibila,de acum inainte mai peste tot.
Influenta lui Traian Tzara se simte in poeziile datate din 1915 ce pastreaza
un aer de joc,alaturi de o stranie dereglare a viziunii(precum mult in comentata
Doleante),dar mai ales in acele compuneri pseudo-infantile,afe=ctand
indiferenta la drama,pentru a retine elementul pitoresc,precum in Rugaciune
si,mai mult,in Visul spanzuratului,foarte inrudita cu Glas-ul lui Tzara si cu “La
marginea orasului” ,a aceluiasi.
Prezenta unor astfel de piese e insa accidentala,si poetul nici nu va mai
continua aceasta modalitate.Pentru multa vreme el pare a se fi hotarat sa cultive
o singura formula;poezia sa din epoca miscarilor si revistelor de avangarda se
fixeaza la o notatie de cele mai adeseori concentrata,de un usor eliptism
formal,din care nu lipsesc valorile plastice,vazute cand in incremenirea
9
mecanicist-constructivista ,cand invaluita intr-un vag abur oniricIn anul urmator
a publicat in revista filiata Punct ,acele “Vorbe goale”,in care se indoieste de
valabilitatea “opiniei curente” si ca pentru a fi poet modern e suficienta
o”revolutie de vocabular” si se intreba in mod semnificativ”Pe cand revolutia
sensibilitatii-cea adevarata?” Creatia de acum a lui I.Vinea urmeaza un
drum paralel cu al avangardei,cu destule interferente substantiale,pentru al putea
sesiza printre promotorii ei.Se va gasi intotdeauna in poezie notatia
impresionista tipic avangardista,dupa modelul,probabil,al “cubismului literar:”,
al lui Apolinaire si al altor poeti francezi,o sfaramare a cadrului plastic al
poemului ca in cubismul pictural,in fine,sub inraurire constructivista,o anume
geoometrizare a viziunii si crarea impresiei de rigiditate mecanica.
Deosebirea,de loc neglijabila sta intr-o coerenta constanta a poemui,asigurata de
orientare anotatiei spre definirea unei starii sufletesti unitare..Poezia “Reclama”
face apel la o recuzita extrem-modernista.
Poezia Eleonora -1928 e o caricatura dadaist-constructivista a unui
suspin romantios,tradus onomatopeic,intr-un ritm sugerand miscarea unui resort
mecanic.
In general insa,poezia lui I.Vinea din vremea dezvoltarii miscarii
constructiviste pastreaza o linie de miljoc,imprumutand ce e de imprumutat,mai
mult din decorul constructivist.Afirmatia lui G.Calinescu ca poetul ar fi”dotat cu
un instinct tropic ce il face sa se orienteze la cele mai mici schimbari ale soarelui
liric” nu mi se pare pe deplin intemeiata.I.Vinea e intradevar un poet solicitat de
la inceputul activitatii sale,de experientele innoitoare ale lirismui,insa relativa
oscilatie intre cateva formule tine mai mult de perioada cautarilor,caci in epoca
maturitati el se fixeaza intr-o modalitate proprie.
Din spectator la o realitate,poetul devine participant-nimic nu se
intampla in afara,fara ai atinge fiinta,si in acest sens poezia devine cu adevarat o
“stare sufleteasca”.E o stare echilibrat-elegiaca,fara violente ale trairii,din care
marile spaime existentiale lipsesc,tanguire continua in fata unui univers in

10
stingere.Poeziile care apar(1916-1919) nu au adesea,nimic comun cu programul
zgomotos al revistelor,isi permite sa cante recluziunea si resemnarea
“Uscat a gandului perete varuit-
Poate inteleg ca mi-am gresit menirea.....”
(Tatal nostru).
Chiar daca la inceputul activitatii sale literare,I.Vinea a cautat
programatic eliminarea sentimentului,a emotiei directe,a confesiunii
sensibile,printr-o expresie indirecta,detunata,intelectualizat retinuta,in finalul
creatiei liricii a reabilitat categoria elegiaculuial carui sunet
inconfundabil,produs in surdina,nu si l-a putut reprima in fond niciodata.
A fost deci Ion Vinea un avangardist?Desigur,insa unul care a negat pe
tacute si a protesta in soapta.Era in el mai multa tacere decat strigat,iar in delirul
sau interior o liniste si o ordine amenintatoare”.Glosarul “sau ne da o ultima
definitie:
“In adancul meu e tacere
si panda de veci in unghere,
si talcuri in cate-un cuvant
ca serpii ce dorm in pamant.”
Poezia lui I.Vinea a fost si continua sa fie un teren de fertile
descoperiri ale criticii creatoare.
Mihail Petroieanu afirma despre Vinea ca in primii ani d epoezie,care
“a fost si n-a fost pe deplin”simbolist,”refractar oricarei inregistrari”14
Pentru Matei Calinescu,Vinea apare ca un poet al suspinelor:”al detasarii de sine
prin suspin”15.
Modernismul lui Vinea, apare voit imbracat in straie vetuste.Peste
lucrurile certe arunca “Praful ,polenul lumilor,/praful,urma timpurilor,/....soarele
uscat”.Praful”invaluie lucrurile ca somnul”.Tot ce e “lucru” e sortit
prafului.Singura poezia ii scapa.E intre lucruri,e intre fapte,e deasupra lor.

14
M.Petroveanu,I.Vinea,(Studiu introductive),I.Vinea –Ora fantanilor,Poezii,E.P.L.,Buc,1964
15
M.Calinescu,I.Vinea:Schita de portret lyric,(Studiu introductive),I.Vinea-Ora fantanilor,Poeme,E.P.L.Buc.1967
11
Propunator:
studenta Hintea Claudia Alexandrina

12