PERICARDITA NON-HODKGIN

Autor: Bărboi Teodora-Maria

Co-autor: Lungu Laura-Maria

Prezentarea noastra aduce in discutie cazul unei paciente diagnosticata cu LNH difuz cu celula
medie T precursoare/limfoblastica, stadiu IVB, care are drept particularitate existenta unor
determinari la nivel pleural si pericardic.

Aceasta se afla în evidența clinicii de Hematologie a Spitalului Clinic Colțea, unde a urmat două
linii diferite de chimioterapie: cura Hyper-CVAD și cura SMILE. Boala neoplazică s-a dovedit a
fi rezistentă la ambele tipuri de tratament.

Diagnosticul la internarea actuală în secția de Cardiologie a Spitalului Clinic Colțea este

de pericardită constrictiv-efuzivă și insuficiență cardiacă clasa NYHA IV, simptomatologia
bolnavei fiind dominată de dispnee severă și edeme generalizate. Investigațiile ecografice
efectuate la internare au relevat o disfuncție cardiacă severă, cu important revărsat pericardic
posterior, îngroșarea pericardului visceral și GLS = –8,9. Pacientei îi sunt administrate diuretice,
corticosteroizi, beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie și tratament suportiv (transfuzii
de sânge și antibiotice), la care aceasta răspunde favorabil. La o săptămână de la internare, starea
pacientei este semnificativ ameliorată, GLS are o valoare de –15, iar insuficiența cardiacă se
remite la clasa NYHA III.

Luând în considerare amploarea afectarii cardiace care se remarcă la aceasta pacineta se

ridică problema dacă patologia ei este una exlusiv pericardică sau exista și o injurie miocardică
subiacentă. Având în vedere faptul că pacienta noastră a urmat 2 linii de chimioterapie, ambele
incluzând medicamente cu potential cardiotoxic (Hyper-CVAD: ciclofosfamidă, SMILE:
ifosfamidă și antracicline),o prima discuție care se creeaza este dacă disfuncția cardiacă apare
consecutiv fibrozei miocardice induse de citostatice sau dacă condiția ei clinica este doar
rasunetul afectării pericardului. Pentru a edifica aceasta discuție se efectueaza examen IRM care
relevă un miocard sănătos, cu un potențial contractil nealterat, dar un pericard visceral foarte
mult îngroșat, aderent puternic la toate structurile adiacente, a cărui infiltrare neoplazică
afectează semnificativ umplerea diastolică.
 Concluzionand, cazul nostru aduce în lumina o problema actuală în patologie secolului
XXI: neoplazie al cărei tratament are impact multisistemic.