Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ACUTE
Reprezintă o problemă majoră de sănătate şi o cauză importantă pentru
spitalizare în întreaga Europă. Acesta este şi motivul pentru care
Societatea Europeană de Cardiologie a iniţiat ghiduri de diagnostic şi
tratament.
IOAN GHEORGHE-GABRIEL
CLS 3J AMG
Prof. Coordonator Mihaela Bucur
1 - Evaluarea iniţială a pacienţilor cu suspiciune de SCA
Suspiciune de
diagnostic
Suspiciune de Sindrom Coronarian Acut (SCA)
Troponina Troponina de
Biochimie (CK-MB)
Troponina
2x negativă
Tratament
Prevenţia
secundară
Evaluarea iniţială include următorii 4 paşi:
1. Istoricul bolii cu descrierea precisă a simptomelor. Examenul obiectiv care va
căuta o boală valvulară (stenoză aortică), cardiomiopatie hipertrofică, insuficienţă
cardiacă şi boală pulmonară.
2. Electrocardiograma: comparaţia cu un ECG anterior în principal la pacienţii cu
patologie cardiacă preexistentă ca hipertrofia de ventricul stâng sau o boală
coronariană cunoscută.
a) Supradenivelarea de segment ST semnifică ocluzia completă a unei artere
coronare majore şi este indicată terapia de reperfuzie imediată;
b) Modificări ale segmentului ST dar fără supradenivelare persistentă sau
ECG normal (51% din cazuri);
c) 7% din cazuri nu se pot încadra şi modificările ECG sunt neconcludente
(BRS, pacemaker).
3. În ultimele 2 situaţii sunt necesari markerii biochimici. Investigaţiile de laborator
includ hemoglobina (anemie), markerii injuriei miocardice (de preferat
troponina T cardiacă sau troponina I cardiacă). Dacă concentraţiile troponinelor
sau ale enzimelor cardiace cresc, avem de a face cu injurie celulară ireversibilă,
iar aceşti pacienţi trebuie priviţi ca având infarct miocardic.
4. Perioada de observaţie include monitorizare ECG a ischemiei. Dacă pacientul acuză un
nou episod de durere toracică, trebuie obţinut un ECG cu 12 canale şi comparat cu o
înregistrare din perioada de rezoluţie a simptomelor. Ecocardiografia ajută la stabilirea
funcţiei ventriculului stâng şi a eliminării altor cauze de durere toracică. O a doua
măsurare a troponinelor trebuie obţinută după 6-12 ore.
Pacienţii pot fi clasificaţi apoi ca sindrom coronarian acut, cu distincţia între infarctul
miocardic (cu creşterea markerilor de necroză) şi angina instabilă (modificări ECG dar fără
semne de necroză); un grup de pacienţi rămân cu diagnosticul unei alte boli sau cu o cauză
încă nedeterminată a simptomelor.
O dată diagnosticat, SCA fără supradenivelare ST persistentă (subdenivelare ST, unde T
negative, pseudonormalizarea undelor T sau ECG normal) necesită iniţial tratament ce
include aspirina 75-150mg/zi, clopidogrel doză de încărcare de 300mg apoi 75mg/zi),
LMWH sau heparină nefracţionată, betablocant şi nitrat oral sau intravenos în caz de
durere persistentă sau recurentă. Clopidogrelul ar trebui să înlocuiască aspirina la
pacienţii cu hipersensibilitate sau intoleranţă gastro-intestinală majoră la aceasta.
Antagoniştii calcici pot de preferaţi betablocantelor cu contraindicaţii sau intoleranţă
cunoscută la acestea. In perioada de observaţie imediată (8-12h) trebuie dată o atenţie
specială durerii toracice recurente în timpul căreia trebuie făcută o înregistrare ECG.
Semnele de instabilitate hemodinamică (hipotensiune, raluri pulmonare) trebuie observate
şi tratate.
In timpul acestei perioade iniţiale poate fi făcută stratificarea riscului bazată pe date
clinice, electrocardiografice şi biologice, astfel putând fi selectată strategia ulterioară. Pe
baza acestei stratificări pacienţii pot fi împărţiţi în grup cu risc crecut sau grup cu risc
scăzut.
2 – Strategii în funcţie de stratificare riscului
Stratificarea riscului
- din istoric, examenul obiectiv,
monitorizarea ECG, probe niologice
Tratamentul prespital
I. Nitroglicerină
II.Aspirină
III.Fibrinoliză
Strategii optime de triaj în UPU
Clasa I – echipe multidisciplinare
|
protocoale de triaj
5. Explorări imagistice
Clasa I – Rx toracic
- Ecocardiografie, CT, RMN (dg. diferenţial STEMI / disecţie de aortă)
Clasa IIa – Ecocardiografie (stratificarea riscului în dg. neclar de STEMI)
Clasa III – NU se efectuează SPECT
1. Oxigen
Clasa I – dacă SaO2 < 90%
Clasa IIa – la toţi pacienţii cu STEMI în primele 6h
2. Nitroglicerină
Clasa I – sublingual la fiecare 5 min (maxim 3 doze) la pacienţii cu
durere persistentă
- i.v. -> controlul durerii
-> managementul congestiei pulmonare
Clasa III NU se administrează când:
– TA sistolică < 90 mmHg
- FC < 50 b/min
- FC > 100 b/min
- suspiciune IM ventricul drept
- inhibitori de fosfodiesterază
3. Analgezia
Clasa I – sulfat de morfină 2-8 mg i.v. repetat la 5-15 min
4. Aspirina
Clasa I – în primele 24h
- doza iniţială 162-325 mg
- doza de întreţinere 75-162 mg
5. Beta-blocante
Clasa I – oral la toţi pacienţii (dacă nu există contraindicaţii)
Clasa IIa – i.v. la pacienţii cu tahiaritmie / HTA
Reperfuzia farmacologică
• Indicaţii
Clasa I – debut < 12h şi supradenivelare ST > 0,1 mV în cel puţin 2
derivaţii concordante
- debut < 12h şi BRS nou / probabil nou instalat
Clasa IIa – debut < 12h şi aspect ECG de IM posterior