Argumentarea și structura sa

Argumentarea este nelipsită din actele de comunicare, atunci când o persoană – un locutor –
încearcă să convingă o altă persoană – interlocutor – cu privire la o anumită idee. În centrul
analizei argumentării, stă raționamentul, deoarece orice argumentare este o organizare inedită de
raționamente.

Raționamentul este operația logică prin intermediul căreia din propoziții date, numite premise
este derivată o altă propoziție, numită concluzie. Astfel, în structura unui raționament, sunt
incluse premisa/ premisele și concluzia.

Termenul de argumentare poate fi inteles in mai multe feluri printre care:

-Pe de-o parte ca argumentare obiectiva sub forma demostratiei, iar pe de alta parte ca forma a
persuasiunii. Întrucât rezultatul procesului de argumentare sunt argumentele, argumentarea poate
fi înțeleasă ca un sistem de temeiuri , bine selectate și organizate, astfel încât să poată convinge
interlocutorul de adevărul sau falsitatea unei propoziții, numită teză.

Structura argumentării cuprinde:

-teza ( concluzia) care se susține ( se demonstrează) sau se respinge,

-temeiurile(probele, argumentele sau premisele) care se aduc în favoarea sau în defavoarea tezei.

Orice argumentare presupune:

1. Conținutul argumentării ( teza și temeiurile)

2. Tehnicile de argumentare (organizarea propozițiilor cu ajutorul raționamentelor)
3. Finalitatea argumentării ( adică organizarea conținuturilor cu ajutorul tehnicilor de
argumentare), presupune convingerea auditoriului sau interlocutorului cu privire la
caracterul adevărat sau fals al tezei.

Cum ne dăm seama că avem de-a face cu o argumentare?

Încercăm să identificăm ceea ce numim INDICATORI LOGICI AI ARGUMENTĂRII.

Există 2 tipuri de indicatori logici:

(1). INDICATORI LOGICI DE PREMISĂ – introduc propoziţiile temei (premise)

EXEMPLE: deoarece, pentru că, întrucât, dat fiind că, presupunând că, pe baza faptului că,
datorită (faptului că), fiindcă, pornind de la ideea că etc.
(2). INDICATORI LOGICI DE CONCLUZIE – introduc teza (concluzia) unei argumentări

EXEMPLE: deci, prin urmare, rezultă că, aşadar, în concluzie, în consecinţă, (de aici) decurge
(că), deducem că, concluzionăm (că); nu poate…, nu trebuie… etc.

Ex. Ai luat notă mică (concluzia) pentru că (indicator logic de premisă) nu ai învăţat (premisa).

Şoferul a trecut pe roşu (premisa). Prin urmare (indicator logic de concluzie) va primi
amendă (concluzia)

Exerciții:

Având în vedere că (indicator de premisă) echipa a câştigat toate partidele, rezultă că (indicator
de concluzie) ea se va califica pentru faza următoare a competiţiei.

Ai rămas corigent la trei discipline (premisa), de aceea vei repeta anul (concluzia).

Colegul meu este criticat mereu de către profesori. Uită întotdeauna să-şi scrie numele pe lucrare.