Subiecte pediatrie

1. Sindromul Down – definitie, cauze, simptomatologie

Definitie - Este afectiunea genetica, situata la nivelul perechii 21 de cromozomi, unde
modificarea poate fi structurala numerica (3 cromozomi in loc de 2).
Cauze - Cauzele principale sunt varsta inaintata a mamei (peste 35 de ani), infectiile virale
din timpul sarcinii, iradierea cu raze X din timpul sarcinii.
Simptomatologie - Din punct de vedere a simptomatologiei, e caracteristica asocierea
dintre sindromul dismorfic, hipotonia musculara, modificarile congenitale pe aparate si
sisteme si retardul mental.
La nivel cranio-facial, fantele palpebrale (ochii) sunt oblice sus si in afara, craniul e mic cu
fruntea ingusta, nasul e mic si cu baza largita, macroglosie (limba lunga), limba geografica
(proeminente pe limba) si urechile mici.
Trunchiul prezinta gatul scurt si toracele in palnie, abdomenul e hipoton, proeminent cu
posibile hernii abdominale si lordoza lombara accentuata.
Membrele superioare – mainile sunt mici si patrate, semnul caracteristic este santul simian.
Membrele inferioare – halucele e departat de degetul 2, apare un sant intre haluce si
degetul 2 si se poate prelungi la nivelul plantei cu un sant profund. Piciorul e plat,
genunchiul e in valg.
Sunt prezente hipotonia musculara generalizata, hiperlaxitatea articulara, modificari
congenitale cardiace, modificari oculare cu aparitia cataractei congenitale, modificari
digestive (stenoza duodenala), modificari osoase (coxa valga bilaterala).

2. Sindromul dismorfic si psihic in trisomia 21.

Sindrom dismorfic - Dezvoltarea motorie a copilului mic e intarziata cu un decalaj de 2-4
ani, in achizii motorii si isi pastreaza greu echilibrul si stabilitatea, si au deficit in extensia
si rotatia trunchiului.
Daca un copil mic e in decubit ventral, nu ridica capul si nu face extensia trunchiului.
Daca un copil mic e in decubit dorsal, postura e cu membrele superioare in abductie si
membrele inferioare in pozitie de broasca.
In timpul rostogolirii, nu se produce rotatia trunchiului, iar membrele inferioare participa
minim.
In timpul tararii, nu impinge cu membrele inferioare.
Ridicarea in ortostatism e deficitara, lipseste echilibrul (apare la 3-4 ani).
Mersul e intarziat, mersul lor e asemenea celui din sindromul cerebelos (baza largita de
sustinere, fara rotatia trunchiului si bratele in abductie).
Sindromul psihic - Din punct de vedere psihic, au retard mental mediu catre sever si se
accentueaza cu varsta. Comportamentul si caracterul e negativist, dar sunt foarte afectuosi.

3. Tratament recuperator in trisomia 21 – obiective, mijloace, recuperarea

neuromotorie
Obiective - Obiectivele kinetoterapiei sunt cresterea stabilitatii articulare, cresterea
echilibrului, stimularea neuromotorie si recuperarea deficitelor instalate.
E importanta mobilitatea cutiei toracice si prevenirea obezitatii.
Mijloace - Mijloacele kinetoterapiei sunt gimnastica respiratorie, mobilizari pasive,
mobilizari pasivo-active, mobilizari active.
Recuperarea neuromotorie - Recuperarea neuromotorie trebuie adaptata varstei si se
lucreaza pentru imbunatatirea dezvoltarii posturilor (tarare, sezand, ortostatism) si
obtinerea unei stabilitati si a echilibrului.

4. Hemofilia – definitie, cauze, posibilitati de transmitere genetica

Definitie - Este afectiunea sanguina cu transmitere autozomala recesiva X lincata si e
afectata hemostaza, datorita absentei a factorilor 8 si 9.
Cauze - Sunt 2 tipuri de hemofilie si anume, hemofilia de tip A, unde lipseste factorul 8, si
hemofilia de tip B, unde lipseste factorul 9.
Posibilitati de transmitere genetica - Exista 3 situatii si anume, mama este sanatoasa si
tatal are hemofilie, sau mama e purtatoare si tatal este sanatos, si mama este purtatoare si
tatal are hemofilia (este cea mai grava). SE FAC
DESENELE !

5. Hemofilia – tablou clinic

Apar hemoragii incoercibile, iar hemoragiile au localizari diferite, evolutie cronica si se
mentine pe tot parcursul vietii.
Hemoragiile sunt spontane sau sunt provocate de traumatisme.
Hemoragiile externe sunt rare si se manifesta prin epistaxis (curge sange din nas),
gingivoragie (curge sange de la gingii) sau sangerare conjunctivala.
Hemoragiile interne sunt frecvente si sunt intracraniene, difestive superioare, unde apare
hemateneza (varsa sange), melena (scaun cu sange) sau hematurie (urina cu sange).
Cele mai frecvente hemoragii sunt cele hemartrozice sau hematoame (apar in interiorul
muschiului, iar cei mai frecventi muschi afectati sunt cei ai antebratului si psoas-iliacul).
Hemartrozele se manifesta frecvent, apar in 75% din cazuri, articulatia genunchiului e cea
mai frecvent afectata. Mai sunt afectate si articulatia gleznei, articulatia cotului, articulatia
pumnului si articulatia soldului.
Apare si febra si leucocitoza.
Hemartroza dureaza 3-4 saptamani, ca sa se resoarba sangele din articulatie. Se face
punctie si drenaj, insa ea se repeta si apare in aceeasi articulatie (apar sinovitele).
Hemartroza genunchiului determina atrofia lenta a cvadricepsului.
Bolnavul de hemartroza risca sa ajunga invalid si trebuie oferita atentia asupra intensitatii
durerii, prezentei caldurii locale, prezentei tumorului si scaderea mobilitatii articulare.

6. Distrofia musculara progresiva – definitie, modalitati de transmitere ale maladiei

genetice
Definitie - Este mutatia genetica care se gaseste pe un cromozom somatic (autozom) sau
pe un cromozom sexual.
Se caracterizeaza prin degenerescenta a fibrelor musculare, cu evolutie progresiva
simetrica si proximala.
Modalitati de transmitere - Transmisia recesiva X lincata, inseamna ca mutatia genetica
e pe cromozomul X. Pot fi atinse ambele sexe in afectiunile autozomale, iar orice gena are
o gena alela, care poate contracara boala, si riscul de transmisie la descendenti e de 25%.
Transmiterea dominant autozomala – defectul genetic e pe un cromozom autozom, iar
efectul patologic nu e compensat de gena alela, si riscul de transmisie e de 50%.

7. Distrofia musculara Duchenne – definitie, patogenie, manifestari clinice

Definitie - Este cea mai frecventa forma, are transmisie X lincata, iar varsta de debut este
de 2-4 ani. Sunt cazuri rare la pubertate.
Patogenie - Ca si simptome, copilul merge mai tarziu, are o scadere a fortei musculare
care e bilaterala si simetrica, de intensitate variabila cu ascensiune proximala.
Exista un deficit muscular si la nivelul fetei (facies caracteristic), deschidere larga a fantei
palpebrale, ochi bombati, eversia buzelor, inchide ochii greu, are dificultati in a fluera si
de a umfla obrajii.
Manifestari clinice - Copilul are deficit de forta musculara a centurii scapulo-humerale,
se desprind omoplatii de trunchi cand ridica membru superior si are dificultati de a ridica
membrul superior. Are dificultati de a tine greutati in mana, iar deficitul de forta
musculara a trunchiului si a centurii pelviene face sa apara probleme de respiratie.
Musculatura insipiratorie si expiratorie sunt rapid afectate, iar diafragma rezista mai mult.
In timp se produce, orizontalizarea coastelor si fixarea toracelui in inspir. Lordoza e un
semn caracteristic, mersul e leganat, are caderi frecvente in timpul mersului, si oboseala
accentuata, iar urcarea scarilor devine imposibila.
Caracteristica e trecerea din decubit dorsal in ortostatism care e dificila (decubit dorsal –
decubit ventral, ridica trunchiul cu sprijinul membrelor superioare si trece in ortostatism
catarandu-se de proprii genunchi). Apare modificari de volum musculare, e prezenta o
hipertrofie musculara patologica la nivelul gambei, coapsei si centurii scapulare.
Se instaleaza atrofia musculara, cu caracter bilateral si simetric, prezinta tendinta sa
evolueze proximal, lent progresiv. Apare retractii tendinoase (tendonul lui Ahile), iar de
aici se instaleaza si piciorul in varus equin.
Se produse genum flexum si retractia de ischiogambieri, datorita retractiei psoasului-iliac
(flexia coapsei pe bazin) si prin retractia in articulatia pumnului si a degetelor, apare
deficitul al mainilor.
Reflexele osteotendinoase sunt normale initial, dar dispar. Apar tulburari trofice, adica
tegumente aspre, apare susceptibilitate de afectiuni tenice, apare osteoporoza cu risc de
fracturi spontane, tulburari ale aparatului cardiovascular, cu hipotensiune, tahicardie,
cianoza extremitatilor, tulburari digestive (constipatii, deces prin insuficienta respiratorie
si cardiaca).

8. Tratament kinetic si kinetoterapia ocupationala in distrofia musculara Duchenne

– obiective, mijloace si terapia ocupationala propriu-zisa
Oiective - Ca si obiective, reeducare respiratorie, prevenirea instalarii atrofiilor musculare,
prevenirea atitudinilor deficiente si prevenirea obezitatii.
Mijloace – hidrokinetoterapie, masaj, posturari, mobilizari pasive, pasivo-active si
gimnastica respiratorie.
Terapia ocupationala propriu-zisa - Ca si sporturi, volei cu un balon sau minge usoara,
baschet cu cos la o inaltime mai mica, inot. Terapie ocupationala, pedalaj, olarit, impletit,
jucarii cu arc, desen, pictat.

9. Artrogripoza (artrodiskinezia congenitala) - definitie, patogenie,

simptomatologie, tratament recuperator si kinetic propriu-zis
Definitie – artrogripoza este o afectiune embrionara cu etiologie idiopatica, in care apare o
tulburare severa a ecto si mezodermului.
Patogenie – din punct de vedere patogenic, artrogripoza este o boala musculara, leziunile
articulare fiind secundare. Din punct de vedere al componentei neurologice, se considera
ca aceasta este consecinta unor leziuni medulare nespecifice, care ating celulele motorii
din coarnele anterioare.
Simptomatologie – artrogripoza se caracterizeaza prin asocierea constanta a urmatoarelor
elemente: manifestari musculare, articulare, cutanate, neurologice si dismorfism cranio-
cerebral si/sau scheletal. Simptomatologia este prezenta de la nastere, nou-nascutul avand
o alura rigida prin blocuri articulare, hipotrofii musculare si modificari de troficitate
tegumentara.
Manifestari musculare – hipotrofii sau atrofii musculare, localizate asimetric, in jurul
articulatiilor gripate, limitand gradul de mobilitate al acestora.
Manifestari articulare – sunt prezente diverse grade de scadere a mobilitatii articulare, de
la redoare pana la ankiloza. Sunt localizate la nivelul articulatiilor membrelor. Segmentele
sunt fixate in flexie, copilul prezentand atitudinea fetala.
Manifestari cutanate – pielea este infiltrata, avand aspect si consistenta de carton. Sunt
prezente zone de atrofie dermica, sub forma unor fosete in jurul articulatiilor afectate. Pot
fi prezenti mici noduli cutanati la nivelul degetelor.
Manifestari neurologice – foarte frecvent sunt prezente paralizii ale musculaturii
membrelor si toracelui. Paralizia este flasca, ducand la modificarea articulatiilor si la
aparitia unor deficiente de statica vertebrala.
Dismorfism cranio-cerebral – hidro sau microcefalie. Fruntea e ingusta si bombata,
hipertelorism, nas mare, anomalii de forma si de pozitie ale urechilor.
Dismorfism scheletal – sindactilie sau polidactilie, agenezia unor vertebre lombare sau
spina bifida, deformari ale pelvisului.
Tratament – ortopedic si anume imobilizare in aparat gipsat pentru recapatarea pozitiilor
functionale.
Tratament chirurgical – daca redorile articulare sunt in pozitii vicioase cara nu pot fi
rezolvate numai ortopedic, se intervine chirurgical asezandu-se segmentele articulare in
pozitie functionala.
Kinetoterapie – ca si obiective urmarim, cresterea gradului de amplitudine a miscarilor,
tonifierea musculaturii, mentinerea unui echilibru postural in ortostatism si antrenarea
prehensiunii si a mersului. Trebuie inceputa precoce si se foloseste termoterapia, masajul,
intinderi pasive si electroterapie de stimulare. Se recomanda 2 cure de knetoterapie pe an,
in sedinte de 6 saptamani, toata viata.

10. Distrofia musculara Becker – definitie, forme clinice

Definitie - Debut la 11-12 ani, apare la ambele sexe si are o evolutie lent progresiva. Este
o forma scapulo-humerala cu varsta de debut la copil sau adult
tanar. Forma juvenila se numeste ERB, iar cea adulta LANDOUZY DEFERINE
(afecteaza umarul, bratul si fata cu evolutie ondulatorie).
Forme clinice - Forma distala, apare la ambele sexe, cu debut la copil se numeste
BIEMOND, iar la adult WEALANDER si e afectata musculatura segmentelor distale si nu
au tendinda sa evolueze proximal.
Forma de ptoza palpebrala, apare la ambele sexe si apare peste 45 de ani. Afecteaza forma
oculara, cad ploapele si apare in miastenia gravis sau afectarea faringelor (nu mi inghite).

11. Particularitatile aparatului locomotor in pediatrie – sistemul osos

In structura tesutului osos predomina tesutul cartilaginos. Rezistenta osoasa la sugar este
mica, deoarece exista un dezechilibru intre procesul de osificare si aportul de calciu.
Procesul de osificare incepe din viata intrauterina: in luna a 5-a de gestatie se produce
osificarea la nivelul claviculelor si a oaselor craniene, la nivelul oaselor lungi procesul de
osificare incepe in zona pericondrala a diafizei si apoi trece la epifize, la nastere sunt
osificate toate diafizele. Nucleii de osificare se clasifica in primari si secundari. Nucleii de
osificare primari apar in viata intrauterina, la nastere fiind prezenti la urmatoarele nivele:
epifiza distala femurala, epifiza proximala a tibiei, astragal, cuboid si calcaneu. Nucleii de
osificare secundari apar dupa nastere, intr-o anumita ordine cronologica.

12. Particularitatile ale aparatului locomotor in pediatrie – sistemul articular si

muscular – pozitiile pentru examinarea aparatului locomotor in pediatrie
Sistemul articular- La copil, încă de la naştere sunt prezente toate elementele articulare,
însă forma articulaţiilor este, uneori, modificată faţă de cea a adultului. Cea mai
reprezentativă modificare de formă articulară este la nivelul coloanei vertebrale: la început
nu există nici o curbură la acest nivel; la vârsta de 2-3 luni apare curbura cervicală; la
vârsta de 9 luni apare curbura lombară. Un alt exemplu este oferit de articulaţia
genunchiului: la început genunchiul este în varum, iar odată cu creşterea în vârstă, acest
varum se reduce, astfel încât la vârsta de 1 an apare genunchiul în valgum.
La nivelul articulaţiei scapulo-humerale: până la vârsta de 3 luni, capul humeral se poate
fractura foarte uşor (deoarece există dezechilibrul între procesul de osificare şi aportul de
calciu). Datorită acestui fapt, capul humeral trebuie protejat în mişcarea de flexie:
niciodată, la această vârstă, braţul sugarului nu se duce direct în flexie ci prin abducţie.
Sistemul muscular- Sistemul muscular este bine reprezentat la naştere, însă dezvoltarea
musculaturii este diferită de la o regiune la alta (exemplu: la sugarul în vârstă de 3 luni
musculatura membrelor inferioare reprezintă 38% din greutatea totală a musculaturii).
Tonusul muscular diferă de la o vârstă la alta (la nou-născut predomină tonusul muşchilor
flexori, apoi va predomina tonusul muşchilor flexori ai membrelor superioare şi tonusul
muşchilor extensori ai membrelor inferioare, ajungându-se, în final, la echilibrul dintre
muşchii flexori/extensori).
Elasticitatea musculară este foarte mare la copilul mic, scăzând odată cu vârsta.
Structura musculară, la nivelul abdomenului, este uşor diferită faţă de cea a adultului:
existenţa inelului ombilical (structură fibroasă care înconjoară ombilicul) întrerupe linia
albă, astfel rezistenţa acesteia este scăzută favorizând apariţia herniei ombilicale (orificiul
ombilical este acoperit de fascia ombilicală). În regiunea inghinală aponevroza muşchiului
oblic extern acoperă funiculul spermatic având spre partea mediană (spre pubis) un inel
inghinal (orificiul funiculului spermatic) iar aponevroza muşchiului oblic intern are fibre
care susţin acest inel; dacă aceste fibre sunt insuficient dezvoltate apare hernia inghinală.
Pozitiile pentru examinarea aparatului locomotor- Poziţia pentru examinarea aparatului
locomotor la copil este diferită în funcţie de vârsta acestuia: la sugar – din decubit dorsal
(se apreciază modificările simetrice sau asimetrice ale tonusului muscular, prin
modificarea poziţiei segmentelor corporale) şi din decubit ventral (se apreciază dispunerea
simetrică sau asimetrică a omoplaţilor, gropiţelor sacroiliace, pliurilor subfesiere şi ale
regiunii poplitee). La copilul în vârstă de 1 an – din aşezat şi din ortostatim. La copilul mai
mare – din poziţiile de mai sus şi din mers.

13. Modificarile segmentelor corporale din trecerea de la patrupedie, la bipedie.

Picioarele asigura stabilitate, verticabilitate (tibia), stabilizare (cvadriceps), iar tricepsul
sural si tendonul lui Ahile, ajuta si ei la verticalizarea corpului. Trecerea de la patrupedie
la bipedie, coloana e rezistenta la presiuni si vertebrele s-au modificat si specializat. S-a
reechilibrat centrul de greutate si s-a proiectat in mijlocul bazei de sustinere. Membrele
superioare nu mai au functie de stabilizare, ci de prehensiune. Se mareste si perimetrul
vizual.

14. Atitudinea corporala – elementele pasive si active

Atitudinea e asigurata de elemente pasive (oase, articulatii, tesut periarticular, ligamente,
elasticitatea musculaturii) si active.
La nivelul coloanei, stabilizarea coloanei e asigurata de ligamentele corpurilor vertebrale,
iar mobilitatea, de discului intervertebral si arcului vertebral.
La nivelul bazinului, normalul e dat de inclinarea de 30 de grade fata de orizontal care
trece prin articulatia sacro-lombara.
Daca bazinul e inclinat inainte – lordoza.
Daca sunt inegalitati, apare atitudinea scoliotica.
Bazinul e orizontal, curbura lordotica e diminuata, elementele active sunt organele Golgi
de la nivelul tendonului, fusurile intermusculare si caile nervoase.
Coloana in mod normal nu e dreapta, are o curbura cervicala (lordoza cervicala), una
toracala (cifoza) si una lombara (lordoza).

15. Descrieti atitudinea corporala normala pe segmentele corpului in pediatrie

16. Atitudinea corporala – definitie, diferentieri in functie de varsta, sex si tipul

constitutional a copilului
Definitie - Este o functie a corpului prin care se stabilesc raporturile constante intre
segmentele corporale si intre corp si mediu inconjurator.
Diferentieri - Copilul mic are capul mare, membrele superioare scurte, abdomenul
hipoton, bazin inclinat inainte, pana la 3 ani lordoza e normala, intre 3-6 ani se pastreaza
atitudinea lordotica, apar tulburari de asimetrie (scolioza), apar tendinte spre cifozare. La
scolari, apare atitudinea cifotica si scoliotica. La pubertate, 12-14 ani, apare cresterea
rapida in inaltime (hormonal) + hipodezvoltare a musculaturii, apar atitudini deficitare
(scolioza, cifoza).
In functie de sex, fetele au o atitudine lordotica, bazinul inclinat anterior, pentru biaeti au
atitudine cifotica. In functie de tipul constitutional. Copii inalti si slabi sunt hiperstaturali,
si hipoponderali si au atitudine cifotica, iar ceilalti sunt scunzi si grasi.

17. Aprecierea atitudinii corporale din diferite pozitii – decubit dorsal, asezat,
ortostatism, mers
Decubit dorsal – toate segmentele sunt dispuse in acelasi plan
Sezand – musculatura abdominala e incordata, cu spatele drept si cu sprijin simetric pe
membrele superioare.
Ortostatism – linia imaginara care uneste maleola externa cu trohanterul mic si mastoida,
inclinarea inainte cu 5-10 grade fata de perpendiculara care cade pe maleola externa.
Mers – capul si gatul inainte, pentru stabilizare, dispunerea pasilor pe o linie mediana,
mersul cu sprijin pe toata talpa.

18. Atitudinile deficiente globale – definitie, cauze, clasificare si descrierea fiecari

deficiente (atitutinea global cifotica, lordotica, plan rigida si scoliotica)
Definitie- Reprezintă orice abatere totală a atitudinii corporale de la normal, în care nu
sunt modificate structural ţesuturile respective.
Cauze - Cauzele care pot provoca apariţia atitudinilor corporale deficiente globale pot fi
clasificate astfel:
- Cauze favorizante: poziţiile asimetrice păstrate la şcoală, în timpul jocului, în timpul
diferitelor activităţi, în timpul somnului şi repausului.
- Cauze predispozante: tipul constituţional ; ereditatea; sexul; practicarea diferitelor
sporturi din mica copilărie.
- Cauze determinante: hipotonia musculară; laxitatea articulară; redorile articulare; lipsa
reflexului corect de atitudine.
Clasificare:- Clasificarea atitudinilor corporale deficiente globale este următoarea:
atitudinea global cifotică; atitudinea global lordotică; atitudinea plan rigidă; atitudinea
asimetrică.
Atitudinea global cifotica- Aceasta se caracterizează prin: înclinarea înainte a capului şi
gâtului; accentuarea curburii cifotice a coloanei toracale; membrele inferioare sunt în
semiflexie.
Atitudinea global cifotică se întâlneşte la şcolarul mic; copilul hiperstatural şi
hipoponderal; fete în perioada pubertară.
Atitudinea global lordotica- Se caracterizează prin: cap şi gât uşor înclinate înainte;
curbura lordotică a coloanei lombare este accentuată; membrele inferioare sunt uşor
scurtate şi în hiperextensie; abdomenul este împins înainte; bazinul este înclinat înainte.
Atitudinea global lordotică apare la copii până la vârsta de 3 ani; preşcolari; copiii
hipostaturali şi hiperponderali.
Atitudinea plan rigida- Aceasta se caracterizează prin: curburile fiziologice sunt prezente
dar uşor diminuate, atitudinea corporală, pe ansamblu, fiind rigidă; din punct de vedere
motor este o lipsă de coordonare, supleţe şi elasticitate. Are caracter ereditar.
Atitudinea plan rigidă se manifestă la pubertate, sau imediat postpubertar.
Atitudinea asimetrica- Este determinată de factori constituţionali sau funcţionali, de
exemplu: unul din membrele superioare are mai multă abilitate faţă de celălalt.
Atitudinea asimetrică se întâlneşte la şcolari şi tineri.

19. Atitudinile deficiente regionale – definitie, clasificare, corectarea prin probe

functionale
Definitie- Reprezintă orice abatere regională (parţială) a atitudinii corporale de la normal,
în care nu sunt modificate structural ţesuturile respective.
Clasificare si corectare prin probe functionale:
Cap si gat: Cap şi gât înclinate înainte - proba funcţională: ducerea capului în extensie,
din decubit ventral.
Cap şi gât înclinate lateral - proba funcţională: mişcare de extensie (este solicitată simetric
musculatura cefei) sau înclinare laterală spre partea opusă atitudinii deficiente.
Umeri : Umeri asimetrici - proba funcţională: ducerea braţelor lateral sau împingerea
cu coatele flectate în mâinile examinatorului.
Torace: Torace în flexie - proba funcţională: inspir profund.
Omoplati: Omoplaţi asimetrici - proba funcţională: ducerea braţelor lateral sau
ducerea mâinilor la ceafă.
Coloana vertebrala: Atitudine cifotică - proba funcţională:
extensia trunchiului sau poziţionarea în decubit ventral.
Atitudine lordotică - proba funcţională: flexia trunchiului.
Membre inferioare: Genunchi în flexum - proba funcţională:
ridicarea pe vârfuri.
Genunchi în valgum - proba funcţională: ridicarea pe vârfuri.
Genunchi în varum - proba funcţională: mers pe călcâie.

20. Deficienta la nivelul gatului – torticolis congenital si dobandit

Reprezintă deficienţa în care capul şi gâtul sunt înclinate lateral, concomitent cu răsucirea
capului spre partea opusă.
În funcţie de momentul apariţiei, există două forme de torticolis: forme congenitale şi
forme dobândite.
Torticolis congenital- Acestea sunt cele mai frecvente forme la copii. Pot coexista cu alte
malformaţii ale aparatului locomotor: ale centurii scapulare (omoplat ridicat ), ale
membrelor inferioare (luxaţii, picior strâmb congenital).
Etiologie: lezarea muşchiului sternocleidomastoidian (torticolis muscular) prin poziţie
vicioasă intrauterină a capului care provoacă comprimarea muşchiului
sternocleidomastoidian împiedicând dezvoltarea acestuia, poziţie vicioasă intrauterină a
umărului (acesta este ridicat spre cap) care comprimă artera subscapulară astfel fiind
redusă irigaţia arterială a muşchiului sternocleidomastoidian, circulară dublă sau triplă a
cordonului ombilical; o malformaţie a coloanei vertebrale cervicale (torticolis osos).
Torticolis dobandit- Etiologie: obstetricală (prezentaţie pelviană, prezentaţie craniană cu
aplicaţie de forceps sau tracţiune puternică); cicatriceală (după arsuri, adenoflegmoane);
musculară (infecţii virale, afecţiuni reumatismale, posttraumatic); nervoasă (la copiii cu
sindrom extrapiramidal); senzorială (hipoacuzie inegală, miopie unilaterală).
Tratament:
• Tratament ortopedic:
Imobilizare corectivă în minervă asimetrică, sau utilizarea suspensiei în căpăstrul Glisson
pe plan înclinat.
• Tratament chirurgical: Este tratamentul care asigură vindecarea în aceste cazuri (mai
ales pentru torticolisul congenital).
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de partea opusă
şi de alungire a musculaturii de partea bolnavă; detorsionarea coloanei vertebrale
cervicale; crearea unui reflex corect de atitudine.
Fiind o afecţiune care beneficiază de tratament chirurgical, se recomandă kinetoterapia
legată de intervenţia chirurgicală (preoperator şi postoperator) şi kinetoterapia corectivă

21. Deficienta la nivelul gatului – cap si gat inclinat inainte

Etiologie: timiditate; deficit senzorial vizual (miopie).
Simptomatologie: curbura lordotică cervicală este diminuată, capul fiind înclinat înainte;
apare o uşoară cifoză cervico-dorsală; umerii sunt uşor împinşi înainte; la privirea din faţă,
gâtul pare scurt (deoarece este acoperit de faţă); secundar apar umerii aduşi în faţă şi
toracele înfundat, în special în partea sa superioară, care va provoca diminuarea capacităţii
respiratorii.
Tratament: o Tratament cauzal (etiopatogenic):
Pentru copiii timizi se recomandă psihoterapie.
Pentru copiii cu miopie se recomandă tratament oftalmologic (corectarea miopiei cu
ajutorul ochelarilor).
o Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii cefei şi a
centurii scapulare şi în condiţii de alungire a musculaturii anterioare de la nivelul gâtului;
corectarea poziţiei toracelui, umerilor şi a coloanei vertebrale dorsale; crearea reflexului
corect de atitudine.
Se foloseşte gimnastica corectivă în cadrul căreia se execută mişcări de extensie, din
poziţii cu bază mare de sprijin, care să fie îngreunate prin efortul de susţinere a capului.
Mijloace utilizate:
- Exerciţii statice: posturări corective din decubit ventral, aşezat. - Exerciţii dinamice:
extensii ale capului şi gâtului asociate cu mişcări simetrice ale capului de înclinare laterală
dreapta/stânga şi răsucire dreapta/stânga, cu mişcări ale membrelor superioare în plan
posterior şi peste orizontala umerilor, cu mişcări ale trunchiului; exerciţii respiratorii;
exerciţii de târâre.
- Masaj: relaxant pe muşchiul sternocleidomastoidian; stimulant pe musculatura cefei.

22. Deficienta la nivelul omoplatilor – omoplat ridicat, omoplat ridicat si desprins

Omoplat ridicat- Reprezintă o afecţiune congenitală, în care omoplatul rămâne fixat de
regiunea occipitală (este originea lui embrionară) în timpul vieţii intrauterine.
Etiologie: această fixare a omoplatului poate fi determinată de fibre conjunctive care leagă
omoplatul de regiunea occipitală; de agenezia
(lipsa formării) muşchiului trapez, care va împiedica coborârea omoplatului; de prezenţa
unor aderenţe la coloana cervicală.
Simptomatologie: gâtul pare scurt; omoplatul este mic, nedezvoltat şi rămas în regiunea
cervicală; umărul este proiectat înainte; muşchii centurii scapulare sunt hipotrofici.
Tratament:
• Tratament chirurgical:
Se recomandă efectuarea acestuia după vârsta de 6 luni. Constă în debridarea omoplatului.
• Kinetoterapie:
Se recomandă efectuarea acesteia din primele luni de viaţă, rezultatele fiind însă, incerte.
Constă în: - Masaj.
- Tracţiuni pe planul patului la nivelul coloanei cervicale şi a membrelor superioare.
- Postoperator se aplică kinetoterapie pentru refacerea musculaturii centurii scapulare.
Omoplat ridicat si desprins - Această deformaţie este prezentă la copiii şi adolescenţii
subponderali.
Simptomatologie: reliefarea evidentă a omoplaţilor şi depărtarea marcată a acestora faţă de
coloana vertebrală.
Tratament:
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii centurii
scapulare posterioare; crearea unui reflex corect de atitudine.
Se recomandă:
- Posturări corective în: pe genunchi cu sprijin pe palme; semiatârnat cu prinderea
mâinilor cât mai depărtat.
- Mişcări ale membrelor superioare de ducere laterală a acestora, la nivelul orizontalei
umerilor.
- Extensii ale capului, gâtului şi trunchiului.
- Exerciţii respiratorii.
- Exerciţii de târâre.

23. Deficiente la nivelul gatului – cap si gat inclinat lateral

Etiologie: atitudine deficitară a capului şi gâtului; deficit senzorial auditiv sau vizual.
Simptomatologie: capul este înclinat împreună cu gâtul sau, mai rar, capul este drept,
numai gâtul fiind înclinat lateral; uşoară asimetrie facială (ochi „în scară”, narine „în
scară”); la nivelul gâtului se observă o coardă musculară de partea înclinării şi o dezvoltare
insuficientă a muşchiul sternocleidomastoidian de partea opusă înclinării; părul este
implantat inegal pe ceafă; umărul de partea înclinării este ridicat; scolioză cu convexitatea
de partea opusă înclinării; omoplaţii sunt asimetrici. Tratament:
• Tratament etiopatogenic:
Corectarea deficitului senzorial (de auz sau văz).
• Tratament ortopedic:
Este necesar în unele cazuri, folosindu-se o minervă (orteză) asimetrică.
• Kinetoterapie:
Obiectivele kinetoterapiei: tonifierea în condiţii de scurtare a musculaturii de partea opusă
înclinării şi de alungire a musculaturii de partea bolnavă; corectarea poziţiei toracelui,
umerilor, omoplaţilor şi a coloanei vertebrale; crearea reflexului corect de atitudine.
Mijloace utilizate: - Exerciţii statice: posturări corective din decubit ventral, decubit dorsal,
aşezat; elongaţii.
- Exerciţii dinamice: extensii ale capului şi gâtului cu înclinarea laterală de partea opusă;
gimnastică facială (mişcări de masticaţie, clipit, umflare a obrajilor etc.); mişcări ale
membrelor superioare şi trunchiului; exerciţii respiratorii; exerciţii de târâre.
- Masaj: relaxant pe muşchiul sternocleidomastoidian de partea înclinării şi stimulant de
partea opusă.
24. Deficiente la nivelul toracelui – torace proeminent si toracele infundat Toracele
proeminent - in cadrul acestei deficiente se intalnesc mai multe forme:

• Toracele globulos - Este determinat de cifoza toracală. Recuperarea acesteia va asigura

recăpătarea formei normale toracale.
• Toracele in carena - Sunt prezente forme congenitale şi forme dobândite, acestea din
urmă având etiologie necunoscută până în prezent.
• Toracele in carena congenital - Este întâlnit frecvent la copiii cu sindrom Down
(trisomia 21) sau alte malformaţii.
Simptomatologie: proeminenţa sternului la nivelul manubriului sternal, corpului sternal şi
al apendicelui xifoid; înfundarea şi orizontalizarea coastelor; scăderea mobilităţii şi a
elasticităţii cutiei toracice; dispnee de efort; se poate asocia cifoza coloanei vertebrale.
Tratament:
-Kinetoterapie:
Pentru efectul de remodelare a sternului kinetoterapia trebuie efectuată până la vârsta de 3
ani, deoarece la această vârstă sternul se osifică. Constă în:
Presiuni manuale aplicate pe stern, în timpul inspirului. Exerciţii cu membrele superioare
din cvadripedie (exemplu:
semiflotări).
-Tratament ortopedic:
Se recomandă corset cu presiune continuă pe torace. Toracele infundat- are 2 forme:

• Torace infundat congenital - Simptomatologie: la naştere se evidenţiază doar o mică

depresiune la nivel sternal, care se accentuează în inspir (deoarece există o bridă între stern
şi diafragm); în timp, se instalează următoarele deformări: înfundare sternală la nivelul
corpului sternal şi a apendicelui xifoid, coastele se înfundă, mai ales la nivelul cartilajului
condrocostal apărând o înfundare
ovalară; totdeauna toracele înfundat este însoţit de tulburări respiratorii şi circulatorii.
• Torace infundat dobandit - Cea mai reprezentativă este forma care apare în cadrul
rahitismului (toracele rahitic). Acesta apare la vârsta de 3 ani, însă se evidenţiază clar la
vârsta de 7 ani când începe o nouă perioadă de creştere a copilului.
Tratament:
-Tratament chirurgical.
-Kinetoterapie:
Se recomandă:
Posturarea copilului în decubit ventral.
Exerciţii de respiraţie: inspir cu rezistenţă aplicată cu ajutorul mâinilor kinetoterapeutului
sau cu o faşă elastică, exercitată pe abdomen şi la baza toracelui pe rebordurile costale.

25. Deficiente la nivelul soldului – coxa valga si coxa vara Coxa valga - Coxavalga este
o deformaţie caracterizată prin mărirea unghiului de înclinaţie a colului femural peste
1400. În aceste cazuri la naştere capul femural poate ieşi din cavitatea cotiloidă (risc de
luxaţie de şold).
Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavalga. Formele congenitale se
asociază frecvent şi cu alte afecţiuni congenitale (luxaţia congenitală de şold, paralizii
spastice etc.). Formele dobândite apar în tuberculoza şoldului, osteomielită, poliomielită,
fractura colului femural etc.
Simptomatologie: gradul de amplitudine pentru mişcarea de abducţie este foarte mare;
uneori este prezentă o subluxaţie la acest nivel articular; hipotonie a muşchilor fesieri;
oboseală la mers şi alergare; mers şchiopătat (moderat); secundar se instalează genunchi
recurbaţi.
Tratament:
• Kinetoterapie:
- Posturări corective.
- Exerciţii corective.

• Tratament chirurgical: recomandat numai în formele cu subluxaţie sau artroză

coxofemurală.
Coxa vara- Coxavara reprezintă o deformaţie caracterizată prin micşorarea unghiului de
înclinaţie a colului femural faţă de diafiza femurală sub 1150-1200 (valoarea normală a
acestui unghi este de 1280-1300).
Există forme congenitale şi forme dobândite de coxavara. Formele congenitale apar în
mod egal la ambele sexe; pot fi unilaterale sau bilaterale
(acestea din urmă sunt mai frecvente); la naştere sunt asimptomatice. Formele dobândite
apar în rahitism, fractură de col femural (posttraumatic), tuberculoza şoldului etc.
Simptomatologie: inegalitatea membrelor inferioare (în formele unilaterale); limitarea
mobilităţii, în special pentru mişcările de rotaţie şi de abducţie; mers şchiopătat; semnul
Trendelenburg este pozitiv (în ortostatism unilateral, apare înclinarea bazinului de partea
opusă membrului de sprijin şi înclinarea trunchiului spre partea membrului inferior de
sprijin); secundar se instalează genunchi în valgum.
Examenul radiologic evidenţiază micşorarea unghiului. Tratament:
• Tratament chirurgical: corectarea unghiului de înclinare a colului femural şi
reorientarea cartilajului de creştere. Astfel se va induce o remaniere structurală şi o
dezvoltare ulterioară normală a epifizei femurale proximale. Se intervine chirurgical după
vârsta de 4 ani.
• Kinetoterapie:
- Posturări în abducţie pe rulouri; şezând turceşte.
- Exerciţii de tonifiere musculară din abducţie.

26. Luxatia congenitala de sold (displazia luxanta a soldului) Are 2 forme:

o Displazia luxanta de sold o Adevarata luxatie congenitala de sold

Formele sunt unilaterale (partea stanga), frecvent sunt bilaterale. Apare mersul de rata.
Patogenie: o O malformatie din viata intrauterina si o lipsa a articulatiei intre osul iliac si
capul femural
o Aplazia sau hipoaplazia condilului sau capului femural o O pozitionare vicioasa in
uterul mamei care duce la o lipsa a presiunii a capului femural pe condilul articular

Displazia luxanta de sold o E determinata de hipoplazia cavitatii cotiloidiene si de

modificarea pozitiei capului femural in articulatie
o Simptomatologia e minima cand copilul se naste o Luxatia se dezvolta in lunile uterine
o Abductia membrului inferior – e miscarea prin care se vede displazia cand copilul e
mic

Luxatia congenitala de sold o Pliurile interne ale coapsei sunt asimetrice sau inegale
numeric, datorita relaxarii adductorilor de partea luxatiei
o La fete, fanta valvulara e inclinata de partea luxatiei o Santul interfesier nu e simetric
o In varianta unilaterala, membrele inferioare sunt inegale, dar in cea bilaterala, sunt
egale
o Semnul Ortolani – decubit dorsal cu flexia soldului si a genunchiului, genunchii lipiti,
examinatorul prinde genunchii in mana cu podul palmei, iar indexul si mediusul la nivelul
trohanterului. Se face brusc o miscare de abductie a coapselor sugarului si se simte si se
aude ca miscarea se blocheaza. Daca cele 2 degete exercita o presiune, se simte un
fragment si articulatia se deblocheaza. Se pune copilul in ham.
o Semnul Ombredanne – sugarul in decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade si
lipiti – genunchiul de partea luxatiei e mai jos
o Laxitatea articulara e mare in articulatia soldului – pentru rotatie interna, externa si
adductie
o Copii merge foarte tarziu si mersul e schiopatat.
o In forma unilaterala, mersul e chinuit cand piciorul calca si e cel lezat, se inclina si
umarul
o La copiii mai mari apare lordoza lombara, durere si oboseala majora in timpul
mersului
o Diagnosticul se face prin ecografie de sold imediat dupa nastere. Radiografia se face la
3 luni si apar modificari ale raportului intre femur si osul iliac si situarea nucleului de
crestere ca e in afara cadrului de dezvoltare Tratament:
o Ortopedic – pozitionarea copilului cu picioarele in abductie. Daca e depistata luxatia
dupa 8 luni, sugarul se pozitioneaza in abductie si rotatie externa cu ajutorul unor orteze –
perna Freica si se pastreaza 24 luni. Daca e depistata dupa 8-10 luni, sugarul se monteaza
in aparat gipsat cu abductie si rotatie externa la 90 de grade si ulterior se mai reduce la 30
de grade, iar imobilizarea in gips e de 6 luni. o Reducerea luxatiei prin tractiune lenta
continua timp de 6 saptamani o Chirurgical – cand diagnosticul a fost pus tarziu
o Kinetoterapie – imobilizari, masaj. Dupa imobilizari se pozitioneaza in decubit ventral
si se executa extensia si abductia membrului inferior, mobilizari din asezat si ortostatism,
exercitii de tonifiere a musculaturii paravertebrale si exercitii de mers
Daca luxatia e la adult, se transforma in necroza de cap femural
Recomandarea pentru parinti e sa nu se forteze mersul

27. Deficiente la nivelul genunchilor – genum valgulm si genum varum

Genum valgum- Sau genunchi în valg. Popular este cunoscut sub denumirea de genunchi
în „X“
Genunchiul în valg (genuvalgum) este determinat de poziţionarea femurului oblic din
afară spre interior şi de dezvoltarea exagerată a condilului femural intern.
Incidenţa de apariţie: în prima copilărie. La adolescenţă (şi la adult) genuvalgum este
secundar unei alte leziuni. Este mai frecvent la fete. Simptomatologie: unghiul format între
axul coapsei şi axul gambei este mai mic de 1650; distanţa dintre maleolele interne este
mai mare de 8 cm (cel mai frecvent este cuprinsă între 15-25 cm); nu corectează la proba
funcţională; picior plat; membrul inferior afectat este scurtat ; deviaţii la nivelul coloanei
vertebrale şi bazinului.
Tratament:
• Tratament ortopedic: imobilizare în atele corectoare nocturne (la copiii cu forme
moderate) sau în aparat gipsat (la copiii cu vârste între
2-5 ani, cu deviaţie mai importantă); susţinătoare plantare (pentru corectarea piciorului
plat).
• Tratament chirurgical: în formele cu deviaţie foarte mare; la adolescenţi.
• Kinetoterapie:
- Poziţionare corectivă pe rulouri, căluţi, tricicletă. - Masaj.
- Exerciţii în care se pune accent pe mişcarea de extensie şi uşoară rotaţie externă – în
decubit dorsal vârful piciorului se sprijină pe piciorul opus şi se execută extensia gambei.
- Exerciţii de mers – mers pe vârfuri; mers pe partea externă a piciorului.

• Recomandări pentru părinţi: copilul să doarmă cu o pernă între genunchi şi legarea

gambelor între ele.
Genum varum- Sau genunchi în var. Popular este cunoscut sub denumirea de genunchi în
„( )“ (în „paranteză”).
Genunchiul în var (genuvarum) este o disostoză în care se produce atrofia condilului intern
cu sprijin pe partea externă şi modificarea platoului tibial.
Etiologie: rahitism (este cea mai frecventă cauză); osteomielită; tuberculoza genunchiului;
fracturi vicios consolidate etc.
Incidenţa de apariţie: în prima copilărie. Poate avea caracter familial. Este mai frecvent la
băieţi.
Simptomatologie: se evidenţiază după vârsta de 2-3 ani, când copilul începe să meargă cu
stabilitate; între coapsă şi gambă se formează un unghi deschis spre linia mediană; mers
legănat (când deformaţia este foarte mare); picior scobit (cel mai frecvent) sau picior plat
(datorită torsiunii accentuate a tibiei).
Tratament:

• Tratament etiologic: în cazul rahitismului se efectuează tratamentul medicamentos al

acestuia.
• Tratament ortopedic: aparat gipsat schimbat progresiv, menţinut pe o perioadă de 4-8
săptămâni; susţinătoare plantare (pentru piciorul plat).
• Tratament chirurgical: în deformaţiile mari.
• Kinetoterapie:
- Poziţionare corectivă cu o minge între glezne şi legarea genunchilor - Masaj.
- Exerciţii de mers – mers ghemuit; mers fandat; mers pe călcâie.

28. Deficienta la nivelul piciorului – piciorul stramb congenital

Este cea mai frecventă malformaţie a scheletului.

Există mai multe forme de picior strâmb congenital: picior talus valgus (accentuarea
flexiei dorsale a piciorului şi alunecarea în valg a astragalului); picior plat valg (prăbuşirea
congenitală a boltei plantare); picior scobit (accentuarea marcată a boltei plantare); picior
eqvin pur (hiperexensia piciorului la nivelul articulaţiei tibio-astragaliene şi deformarea
astragalului); picior varus eqvin (va fi detaliat în continuare); picior varus eqvin (este cea
mai frecventă formă de picior strâmb congenital).
Piciorul varus eqvin este o malformaţie a oaselor tarsiene (calcaneul este nedezvoltat sau
alunecat înainte, astragalul pivotează şi se înclină spre interior, scafoidul este proiectat
anterior, cele trei cuneiforme şi cuboidul sunt deplasate spre interior, astfel încât poziţia
gleznei este modificată) şi a musculaturii (retracţia tricepsului sural şi a musculaturii
posterioare a gambei, asociată cu hipotonia musculaturii anterioare). Simptomatologie -
marginea internă a piciorului este ridicată; planta priveşte spre linia mediană; mersul se
instalează târziu şi este „ţopăit” („de cocoş”) (deoarece scobitura plantară se accentuează
foarte mult).
Tratament:
Este valabil pentru toate formele de picior strâmb congenital.
• Tratament ortopedic: imobilizare în atele gipsate corective imediat după naştere, care
se schimbă la interval de 2 săptămâni (pentru a schimba unghiul de corecţie); încălţăminte
ortopedică (gheată) care trebuie purtată până la vârsta de 7 ani.
• Tratament chirurgical: este necesar mai ales în cazurile de picior varus eqvin, pentru
alungirea tendonului achilian şi repoziţionarea oaselor tarsiene.
• Kinetoterapie:
- Masaj efectuat de la naştere, de 2-3 ori pe zi, în şedinţe cu o durată de 5-10 minute. Se
execută, sub masaj, aducerea piciorului în poziţia corectă sau chiar hipercorectată.
- Gimnastică corectivă specifică tipului de picior strâmb: tonifierea musculaturii
afectate. - Reeducarea mersului.

29. Dezvoltarea motrica normala a sugarului

La o luna - Motricitatea generala e prezenta, e o usoara hipertonie in decubit dorsal si daca
e in decubit ventral ridica barbia de pe pat si capul cade inainte. Motricitatea fina – strange
in mana policele adultului
La 2 luni – decubit ventral, pentru scurt timp mentine capul drept, apoi cade.
Apuca cu 4 degete o jucarie
La 3 luni – decubit dorsal, capul in pozitie mediana, da din picioare, in decubit ventral se
propteste in antebrate, scutura jucaria si o duce la gura
La 4 luni – e tras de maini in pozitia sezand, ridica uneori capul si sta sprijinit mult timp,
tine jucaria cu 4 degete si cu palma, intinde mana
La 5 luni – decubit ventral si ridica toracele cu sprijin pe antebrate si intinde ambele maini,
isi tine biberonul cu ambele maini
La 6 luni – in decubit dorsal, trage cearceaful peste cap, se intoarce din decubit dorsal in
decubit ventral, sta in asezat fara sprijin, intinde mana, nimereste jucaria, foloseste
policele, duce jucaria dintr-o mana in alta
La 7 luni- in decubit dorsal isi ridica capul, sta in sezut cat vream daca e sustinul de axile
sta in picioare, sau pe loc, apuca jucariile cu o mana si foloseste policele si poate sa
transfere jucaria
La 8 luni – se intoarce pe toate partile, sta nesprijinit pentru scurt timp sta si in picioare.
Tine biberonul singur, il ridica daca a cazut
La 9 luni – sta in picioare sprijinit, daca e tinut de axile face miscari ca de mers, fetele
merg mai repede decat baietii, si foloseste pensa digitala. Tine al 3-lea cub in mana, se
taraste pe poponet sau de-a busilea si se ridica singur.
La 11 luni – din asezat se intoarce lateral, sta in picioare singur, merge, foloseste pensa
digitala fara sa se sprijine
La 12 luni – merge sustinut, apoi singur, cade frecvent, daca cade jucaria se apleaca si se
catara pe trepte in 4 labe La 15 luni – merge fara sprijin, se aseaza
La 1 an si 8 luni – arunca o minge cu 2 maini, rostogoleste mingea cu piciorul, alearga,
urca si coboara scarile, tine adultul de o mana, nu urca normal ci cu 2 picioare pe o treapta
La 21 de luni – alearga liber, flecteaza genunchii si merge cu spatele
La 24 de luni – isi tine echilibru cand merge pe o bordura, urca si coboara scarile normal,
se urca singur pe pat si scaun

30. Descrieti programul kinetic specific pentru grupa 0-3 luni (reflexele arhaice ale
nou-nascutului)
Se urmareste postura si reflexele arhaice, subcorticale. Copilul doarme si mananca in
aceasta perioada. Posturile din timpul somnului, apar in decubit ventral.
Reflexe:
o Oculo-motor – la ciupirea tegumentului palpebral, copilul clipeste si isi misca capul
o Reflexul de lumina – la lumina puternica, clipeste si flecteaza capul dorsal
o Reflex de apucare – la stimularea palmei, apuca degetele, daca reflexul e prezent si
dupa 4 luni, e semn patologic
o Reflex Morrow – se trage scutecul de sub copil si el face flexia membrelor superioare
pe torace + flexia membrelor inferioare
o Reflexul tonic cervical – se tine in decubit dorsal si I se roteste capul intr-o parte
(extensia membrului superior si inferior de partea rotata)
o Reflexul de mers automat – odata ce e tinut de sub axile, el schiteaza ca merge
o Reflexul depasirii peste obstacol – ridica piciorul

31. Descrieti programul kinetic specific pentru 3-6 luni

• La 4 luni:
- se agaţă de hainele şi părul persoanei aplecate deasupra lui;
- prinde obiecte cu mâna şi le ţine bine;
- creşterea tonusului extensorilor determină apariţia reflexului Landau: dacă din decubit
ventral sugarul este ridicat fiind susţinut cu o mână sub torace sau abdomen, el îşi va
extinde complet coloana vertebrală (deci capul va fi ridicat); dacă din această poziţie
examinatorul va produce o flexie a capului, tonusul de extensie dispare imediat şi sugarul
se transformă „într-o păpuşă de cârpă”.
Acest reflex apare în luna a patra şi dispare în luna a 15-a.

• La 5 luni: - în decubit dorsal, execută mişcări controlate ale membrelor superioare şi cele
inferioare pentru a îndepărta un material textil (batic, prosop) de pe faţă;
 -
începe să-şi prindă coapsa şi uneori chiar piciorul, încercând să le
aducă spre gură;
- se întoarce singur de pe burtă pe spate;

• La 6 luni:
- din decubit ventral aduce un genunchi flectat lângă trup, putându-se târî în toate
direcţiile;
- se întoarce singur de pe spate pe burtă, rostogolindu-se complet;
- poate fi poziţionat în şezând; - mută obiectele dintr-o mână în alta, având priză palmo-
cubitală şi opoziţie parţială a policelui;
- uneori, este prezentă faza de astazie: dacă încercăm să ridicăm sugarul în ortostatism,
acesta îşi flectează membrele inferioare. Aceasta nu este o fază obligatorie pentru toţi
sugarii. Dacă există, pentru a fi interpretată în limitele normalului, este foarte clară la
vârsta de 6 luni şi dispare în luna a 8-a (la copiii cu paralizie spastică cerebrală forma
ataxică se menţine şi după vârsta de 1 an); - încearcă să imite expresii faciale;
- începe să mânuiască singur biberonul;
- la sfârşitul acestui stadiu (4-6 luni) apar primele reacţii de echilibru în decubit dorsal şi
decubit ventral.

32. Descrieti programul kinetic specific pentru 7-9 luni

• În luna a 7-a: - păstrează fără sprijin poziţia aşezat (abordarea poziţiei şezând este
considerată al doilea moment de referinţă în dezvoltarea motorie); - dacă este susţinut de
sub axile, începe să păşească pe vârfuri (această modalitate de păşire, pe vârful degetelor,
este considerată normală până la vârsta de 9 luni);

- se ridică singur din decubit dorsal în şezând;

ţine bine câte un cub în fiecare mână.

• La 8 luni:
 -
- se caţără singur la marginea patului şi se ridică din şezând în ortostatism;
- încearcă să meargă lateral, sprijinit de marginea patului; - se rostogoleşte cu alternarea
flexiei şi extensiei membrelor superioare şi inferioare;
- prehensiunea este palmo-radială cu opoziţia completă a policelui; - spre sfârşitul
acestei luni apare reflexul de „pregătire pentru săritură” (sau reflexul „de paraşută”),
considerat al treilea moment de referinţă în dezvoltarea motorie. Poate fi provocat în două
moduri: prin înclinarea bruscă înainte a sugarului care este susţinut în ortostatism sau prin
ridicarea sugarului din decubit ventral şi legănare înainte şi în jos ca „un planor”; în
ambele cazuri se produce extensia tuturor segmentelor membrelor superioare şi abducţia
degetelor. Reflexul de „pregătire pentru săritură” este un reflex de apărare, persistând toată
viaţa.

• La 9 luni:
- se deplasează „în patru labe”;
- se ridică în picioare, cel mai frecvent din poziţia „în patru labe”: îşi îndreaptă
trunchiul, se agaţă cu mâinile de un obiect din apropiere, duce un picior înainte în poziţia
„cavalerului servant” şi se ridică prin sprijin pe acest membru inferior;
- prehensiunea este realizată prin pensa fină;
- poate executa câteva mişcări la cerere (dă mâna, imită gestul de „bravo”, face cu mâna
„pa” etc.).

33. Descrieti programul kinetic specific pentru 10-12 luni

• La 10 luni:
este foarte activ; din aşezat trece în decubit ventral, se târăşte şi se
ridică din nou în şezând;

- din poziţia aşezat se poate răsuci şi executa diferite activităţi cu mâinile, fără să-şi
piardă echilibrul;
- încă nu are reacţii de echilibru în ortostatism, chiar dacă se poate ridica singur în
picioare şi poate fi susţinut în ortostatism doar cu o mână;
 -
- se joacă foarte mult cu ajutorul mâinilor (aruncă bile într-un pahar, sună clopoţelul
etc.);
- începe să se instaleze dominanţa dreptaci/stângaci.

• La 11 luni:
- stă singur în ortostatism (fără sprijin); - merge cu sprijin bilateral.
• La 12 luni:
- imită acte simple (spălatul cu săpun, hrănirea altei persoane); - merge susţinut de o
singură mână, cu bază largă de sprijin, sau merge lateral ţinându-se de mobile; nu are încă
reacţii de echilibru în mers;
- uneori se poate hrăni singur (chiar din ceaşcă); ajută să fie îmbrăcat;
- poate arunca o minge prin imitaţie;
- la sfârşitul acestui stadiu recunoaşte bine obiectele din jur, putând chiar să asocieze
două sau trei dintre ele.

34. Descrieti dezvoltarea motrica normala a copilului intre 1-3 ani

• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);

- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;

- aleargă bine fără să cadă;
- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;
- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în palmă);
- încearcă să se îmbrace singur.
• La 30 luni (21/2 ani):
- aruncă o minge, fără direcţie, păstrându-şi echilibrul; - sare de la o înălţime mică (20
cm), cu picioarele lipite; - construieşte un turn suprapunând 8 cuburi.
• La 3 ani:
- se mişcă permanent, aleargă, sare, deschide şi închide uşile, agaţă şi trage toate
obiectele la care poate ajunge;
- urcă treptele alternând picioarele, sprijinindu-se cu o mână de balustradă;
- coboară scara cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- poate merge pe tricicletă;
- mănâncă singur fără să se murdărească;
- se încalţă singur, însă de obicei îşi pune ghetuţele invers (dreapta pe piciorul stâng şi
stânga pe cel drept);
- poate desena prin imitare o cruce; urmăreşte cu creionul conturul unui pătrat.

35. Descrieti programul kinetic specific pentru 13-24 luni

• La 13 luni:
- se deplasează cu sprijin pe palme şi membrele inferioare în extensie („mersul
elefantului”).
• La 15 luni:
- merge singur, se opreşte şi porneşte din nou, fără să cadă; - construieşte un turn
suprapunând 2-3 cuburi.

• La 18 luni (11/2 an):

- merge singur lateral, oblic şi înapoi fără sprijin;
- urcă treptele ţinându-se de balustradă, cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- îşi arată cu degetul ochii, nasul, gura;
- se hrăneşte singur cu lingura, însă se murdăreşte.
• La 20 luni:
- stă într-un picior, cu sprijin la nivelul mâinilor;
- construieşte un turn suprapunând 5-6 cuburi.
• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;

- aleargă bine fără să cadă;

- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;

- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în palmă);

- încearcă să se îmbrace singur.

36. Descrieti programul kinetic specific pentru 2-3 ani

• La 24 luni (2 ani):
- merge cu un rulaj bun al piciorului („călcâi-degete”);
- urcă şi coboară singur scările, cu picioarele pe aceeaşi treaptă;
- aleargă bine fără să cadă;
- ridică obiecte de pe jos fără să cadă;

- poate desena un cerc prin imitaţie (creionul îl va ţine cu degetele, nu în palmă);

- încearcă să se îmbrace singur.
• La 30 luni (21/2 ani):
- aruncă o minge, fără direcţie, păstrându-şi echilibrul; - sare de la o înălţime mică (20
cm), cu picioarele lipite; - construieşte un turn suprapunând 8 cuburi.
• La 3 ani:
- se mişcă permanent, aleargă, sare, deschide şi închide uşile, agaţă şi trage toate
obiectele la care poate ajunge;
- urcă treptele alternând picioarele, sprijinindu-se cu o mână de balustradă;
- coboară scara cu ambele picioare pe aceeaşi treaptă;
- poate merge pe tricicletă;
- mănâncă singur fără să se murdărească;
- se încalţă singur, însă de obicei îşi pune ghetuţele invers (dreapta pe piciorul stâng şi
stânga pe cel drept);

- poate desena prin imitare o cruce; urmăreşte cu creionul conturul unui pătrat.

37. Cifozele copilului – definitie, clasificare, tratament kinetic (obiective, mijloace,

exercitii specifice)
Definitie- Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea
orientată posterior.
Clasificare- După mecanismul de producere, cifozele se clasifică astfel:
cifoze funcţionale – cifoza habituală (sau insuficienţa vertebrală), cifoza profesională (la
elevii din şcolile profesionale), cifoza compensatorie (apare în cazurile de torace înfundat,
miopie); cifoze patologice – cifoza congenitală, cifoza rahitică, spatele rotund, cifoza
adolescenţilor, cifoza traumatică, cifoza din morbul lui Pott.
Tratament kinetic - obiective (crearea unui reflex corect de atitudine corporala, tonifierea
musculaturii posterioare a spatelui), mijloace (mobilizari pasive, active, gimnastica
corectiva, gimnastica respiratorie), exercitii (se insista pe extensii ale coloanei vertebrale).

38. Cifoza congenitala si cifoza rahitica – definitie, simptomatologie, tratament

recuperator si kinetic specific
• Cifoza congenitala – se produce prin anezie, se formeaza din interventia din viata
intrauterina sau prin microspondilie sau malformatii care se produc la nivelul coastelor
(coaste supranumerare). Este cifoza atipica, nereductibila si nedureroasa la copilul mic, se
face ortopedie (fixarea coloanei), se evita lordoza compensatorie, se face tratament
chirurgical si kinetoterapie pentru tonifiere si prevenire
• Cifoza rahitica – datorita lipsei de vitamina D, nu se asimileaza calciu si apare
insuficienta musculara la nivelul spatelui. Apare la 7-8 luni, atunci se observa. Localizarea
e lombara, nedureroasa la sugari. Apar tulburari trofice tegumentare – la adolescenti duce
la spate plan. Se dau medicamente – calciu injectabil si bai de soare, kinetoterapia
respiratorie e utila si se evita pozitia asezat.

39. Cifoza traumatica si cifoza din morbut Pott – definitie, patogenie,

simptomatologie, forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
• Cifoza traumatica – se produce datorita caderii in picioare sau in sezut, produce o
infundare a platourilor vertebrale. In faza traumatica, durerea coloanei si contractia
paravertebralilor apare, apare si un intervat liber care dureaza si 2 ani unde nu mai e
durere. In stadiul 3, reapar dureri si se evidentiaza cifoza. Apar parestezii. In stadiul 1 se
pune gips, in stadiul 2 se face kinetoterapie, in stadiul 3 se face interventie chirurgicala si
kinetoterapie postchirurgicala
• Cifoza din morbul lui Pott (tuberculoza osoasa) - afecteaza coloana toracica si lombara
inferioara si 10% implica coloana cervicala. Apar transpiratii, scadere in greutate, stare
subfebrila, transpiratii nocturne, durere toracica si lombara, apare masa tumorala la
coloana vertebrala cu parestezii, tremor, slabiciune a membrelor inferioare, pozitia
intepenita si mers dificil. Se dau medicamente antituberculozice, dureaza 9 luni, se face
tratament strict supravegheat, apoi se face ortopedie si kinetoterapie

40. Maladia Scheuermann si spatele rotund – definitie, patogenie, simptomatologie,

forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific
• Cifoza adolescentei (maladia Scheuermann) - nucleii cresc din corpii vertebrali care
sunt neregulati astfel incat cartilajul se subtiaza, se fisureaza si apar noduli intraspongiosi.
Se produce tasarea corpilor vertebrali, se misca spatiile intervertebrale T6 si T9 apar dureri
de spate si membre inferioare. Aspectul radiologic – apare la nivelul corpilor vertebrali si
au aspect de carton imbibat in apa, se vad nodulii si spatiile intervertebrale inguste.
Evolutia e catre o cifoza fixa. Tratamentul e profilactic, kinetoterapie de tonifierea
musculaturii spatelui dar dupa ce a aparut cifoza, se pune un corset Lionese (corset mare
de sub omoplati, pana la bazin se fixeaza trunchiul si se tine 2-3 luni). Se face
kinetoterapie nesolicitand coloana, se fac exercitii din decubit dorsal sau patrupedie,
kinetoterapie respiratorie si inot
• Spatele rotund – e datorat de o laxitate capsulo-ligamentara si hipotonie musculara cu
caracter fanubial. Apare tardiv la 8-12 ani dupa pubertate. Are o cifoza superioara si
mijlocie cu torace care pare aplatizat si muschii pectorali hipertrofici. Se poarta corset 2-3
luni si se face kinetoterapie respiratorie, gimnastica generala si balneoterapie

41. Scoliozele idiopatice ale copilului – definitie, clasificare, simptomatologie,

tratament recuperator si kinetic specific
Scoliozele idiopatice sunt mai frecvente la fete. Sediul cel mai frecvent este la nivel
toracal sau dorso-lombar. Torsiunea (răsucirea) corpurilor vertebrale se produce precoce,
uneori fiind exagerat de mare faţă de mărimea curburii. Evoluează în pusee accentuate în
perioade de creştere marcată ale copilului (5-6 ani; 10-12 ani).
Scoliozele idiopatice sunt clasificate astfel: scolioza sugarului; scolioza infantilă (la copiii
cu vârsta cuprinsă între 1-3 ani; are o singură curbură; convexitatea curburii este spre
stânga; valoarea maximă a curburii este la nivel T9); scolioza juvenilă (la copiii cu vârsta
cuprinsă între 9-11 ani; valoarea maximă a curburii este la nivel T6-T9); scolioza
adolescenţilor (la copiii cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani; cel mai frecvent curbura
toracală este cu convexitatea la dreapta; valoarea maximă a curburii este la nivelul T4-T7;
este mai frecventă la băieţi).

42. Scoliozele sugarului – mecanism de producere, semne clinice, tratament

recuperator si kinetic specific
Apare la copiii cu prezentatie pelviana, adica prima parte cu care trebuie sa iasa copilul la
nastere e capul si ea se numeste prezentatie craniana flectata. Daca vine cu fata, apar
complicatii mari si se face cezariana. Prezentatia pelvina, consta in faptul ca nou nascutul
iese cu pelvisul si e o nastere dificila. Modul feselor, modul genunchilor si modul
picioarelor au un risc crescut de scolioza.
O alta cauza e greutatea mica, normal e ca nou nascului sa aiba intre 3-3,5 kg. Copiii mari
se nasc cu risc crescut de diabet. Nematuritatea iarasi afecteaza copilul. Este bine sa se
nasca intre 36-40 de saptamani.
Olegoamnos – cantitate mica de lichid amniotic. Varsta inaintata a parintilor e o alta
cauza.
Mecanismele scoliozei sugarilor sunt:
o Tulburari de formare ale discurilor intervertebrale o Tulburari de osificare encondrala o
Tulburari la nivelul tonusului musculare
Se va face examinarea clinica din decubit dorsal si ventral, pozitia atarnat cu capul in jos.

Simptomatologie:
Apare frecvent la baieti, scolioza in C cu convexitatea spre stanga, localizata intre T4 si
L3, de partea concavitatii se observa o inclinatie laterala a toracelui si a capului. De partea
concavitatea, toracele e latit, aplatizat si are hipotonie musculara, iar de partea convexitatii
are o gibozitate. Prezinta o asimetrie a centurilor, a pliurilor cutanate. La copiii cu
scolioza, pe partea convexitatii are o limitare a flexiei/extensiei, are o inclinare laterala.
Apare si capul turtit (plagicefalie), torticolis, asimetrie faciala si limitarea miscarilor de
abductie a articulatiei coxofemurale. Se face examinarea radiologica si se repeta la 3 si 6
luni.
Evolutia scoliozei e buna si se poate redresa pana la 2 ani. Ca tratament, e bun cel
ortopedic, se pozitioneaza coloana intr-un corset noaptea. Se face si kinetoterapie care are
ca obiective, tonifierea musculaturii spatelui pentru a corecta pozitia vicioasa, sa intinda
coloana, sa tonifice musculatura centurilor si sa formeze o schema simetrica de dezvoltare
motrica.
Ca mijloace, se executa mobilizari pasive, miscari pe mingea terapeutica, tarare,
rostogolire, masaj, doarme pe un plan dur, doarme in decubit ventral sau sa nu fie asezat
cu concavitatea spre perete. Gimnastica sa fie zilnia (3-10 minute). Se contraindica
purtarea hamului si asezarea in fund.

43. Lordoza copilului – definitie, clasificare, tratament recuperator si kinetic specific

Deviatia coloanei in plan sagital cu convexitatea anterior.
Clasificare:
o Lordoza functionala, habituala si compensatorie o Lordoza patologica, congenitala si
rahitica
Lordoza congenitala e data de o malformatie la L5 prin sacralizare sau S1 prin
lombalizare.
Lordoza rahitica e dorso-lombara, se face tratament ortopedic (corset lombar) si
kinetoterapie prin tonifierea musculaturii abdominale si paravertebralilor lombari, fesierii,
patratul lombar. Se face terapie chirurgicala in compresia medulara si o deformare spinala

44. Osteomielita copilului – definitie, etiologie, patogenie, simptomatologie, tratament

general si recuperator specific
Definitie – boala infectioasa a aparatului locomotor produsa de germeni infectiosi (90%
din cazuri e datorata de stafilococul auriu). E o afectare specifica copilariei.
o Este frecventa intre 5-14 ani, la baieti si e localizata la nielul tibiei sau femurului
Patologie:
o Fracturi deschise unde infectia intra in acel mediu sau exista un focar in organism
Simptomatologie:
o Debutul e zgomotos in plina stare de sanatate, apare febra mare (39-40 de grade),
cefalee, varsaturi, puls tahicardic, stare generala alterata, delir
o Apar si semne locale dupa cateva zile, o atitudine particulara a segmentului afectat
(zona nu se mai misca si apare dolor, calor, rubor, tremos si impotenta functiolesa)
o Durerea e intensa intial, apoi colectia purulentna perforeaza periostul si se mai
atenueaza, dar apare adenopatia regionala
o Daca se aduna mult puroi, se fisturizeaza si iese prin piele o Examenul radiologic –
semnele radiologice apar dupa 14 zile dupa debut, sunt discrete la inceput Semne
radiologice:
o Osteoporoza metafizei osoase o Osificarea periostului o Zone de distructie osoasa
(gauri)
o Scleroza osoasa care duce la dispersarea canalului medular al osului Forme clinice:

o Forme acute sau supraacute

o Forme cronice, care se cronicizeaza in faza acuta si produce abces osos
Osteomielita, forme particulare:
o Osteomielita toxica – stare generala alterata, dar cu fenomene locale mai discrete
o Osteomielita septica – febra mare, delir, convulsii o Osteomielita de tip subacut –
forma mai blanda de evolutie o Osteomielita sugarului – e data de stafilococ sau
streptococ o Osteomielita cronica – apare colectia putulenta in os si se mentine timp
indelungat
Evolutia osteomielitei – apare faza acuta grava, apoi se cronicizeaza, faza cronica dureaza
pana la ani. Cele acute sunt mai putin grave, dar apare abcesul osos Tratament:
o Tratament medicamentos – antibiotice bactericide o Tratament chirurgical – pentru a
alina sechelele din os o Tratament ortopedic –imobilizarea in atela gipsata
o Kinetoterapie – contractii izometrice, mobilizarea articulatiilor vecine, tonifierea
musculaturii, mers

45. Reumatismul articular acut la copil – definitie, patogenie, simptomatologie,

tratament kinetic general si local
E o afectiune acuta infectioasa data de un streptococul beta hemolitic, care "linge
articulatia si musca inima". RAA este o afectiune acuta a tesutului conjuctiv cu manifestari
sistematice si atinge articulatia si cordul si e secundara unei infectii respiratorii. La copiii
cu amigdalite, apare angina streptococica.
De obicei, cam dupa 1-3 saptamani apare RAA sau o afectiune virala, iar cele mai
frecvente cazuri apar dupa 5 ani si pana la pubertate (14-15 ani).
Semnele sunt cele ale inflamatiei clasice: calor, dolor, rubor, tumor si impotenta
functiolesa. Inflamatia e la nivelul sinovialei, iar afectarea articulatiilor mari ale copilului,
are un caracter migrator.
Ca si simptome, exista manifestari majore si minore. o Manifestari majore
Artrita, este o afectare a articulatiilor mari si are caracter migrator. Sunt prezenti toti
parametrii inflamatori. Apar dureri ale musculaturii flexoare a articulatiei respective.
Afectarea cardiaca e si ea prezenta, apar sufluri cardiace, cardiomegalie, fenomene de
insuficienta cardiaca congestiva (fatigabilitate, dispnee), edeme ale membrelor inferioare
si staza hematica. Formele clinice de cardita sunt: pericardita, miocardita, endocardita si
pancardita. Tratamentul eficient este cel cu penicilina.
Semnul major este coreea Hungtington si este un semne neurologic
(tulburare a sistemului extrapiramidal) - duce la miscari involuntare (exemplu, boala
Parkinson). Copilul se misca dezbinat, slabiciune musculara si grimase faciale. Apare si
slabiciunea emotionala. Ca si semne se pot enumera, eritem marginat, eruptii pe piele (la
nivelul trunchiului, pata sau macula). Eritemul nu mananca, dispare in timpul aplicarii de
calsura.
o Manifestari minore
Febra – 38-39-40 de grade, artralgii, prezenta unui episod identic in antecedentele
copilului. In evolutie, boala are o perioada acuta care dureaza pana la 6 luni (daca exista
cardita), si apare puseele reumatismale. Daca infectia nu s-a tratat, semnele vor reveni
mereu.

Cum se gaseste streptococul?

Prin exudat nazal sau faringian. Analiza – testul ASLO (valoarea normala e intre 0-200 de
unitati internationale).

La nivelul articulatiei, fenomenul infectios dispare, ramane grava afectarea cardiaca si

renala. La nivelul muschilor, ramane o hipotonie musculara. La nivelul cordului, raman
valvulopatiile (apare stenoza si insuficienta pulmonara si aortica).

Prognostic
Boala are potential sever, profilaxia si tratamentul e curativ si se face cu penicilina in V si
G – moldaminul. Educatia medicala e importanta (parintii trebuie sa cunoasca evolutia
bolii).
Kinetoterapia – in perioada de inflamatie acuta se face repaus la pat. In forma fara cardita,
copilul sta in pat 1-2 saptamani. In forma cu cardita, copilul sta mai mult de 10 saptamani.
Se aplica unguente antiinflamatoare locale (deasupra articultiei si se administreaza un
masaj superficial). Daca inflamatia trece, se incep mobilizarile analitice (6 saptamani, fara
cardita si 6 luni, cu cardita). Kinetoterapia generala – gimnastica respiratorie, exercitii
fizice generale, mers usor si participarea la competitii sportive fara aspect de intrecere.

46. Rahitismul carential comun – definitie, patogenie, simptomatologie, tratament

specific si recuperator si kinetic
Se mai numeste si rahitism carential comun (carenta de calciu si vitamina D) si e o boala
metabolica caracteristica copilariei, ce apare in perioada de crestere rapida, determinata de
hipovitaminoza D care modifica metabolismul fosfocalcic, iar ca rezultat apare o afectare
a mineralizarii formale a osului (osteoporoza copilului).
Etiologie
Varsta, apare in perioada de crestere rapida (3-6 luni) sau la un an jumate-2, si intre 3-5
ani. Apare la prematuri. De la 5 luni jumate-6 luni, fatul e valid sau se numeste avort
valabil.
Ritmul de insorire si anotimpul rece, zona temperata, poluarea, au si ele un rol important.
Hiperpigmentatia – exista risc mare de rahitism Excesul de fainoase e periculos.
Tramantul cu corticoizi, afecteaza.
Tratamentul cu antiepileptice, afecteaza si el.
Sunt afectati si copiii cu insuficienta renala simpla.
Din punct de vedere clinic, avem semne care se vad la sugar si adult. Craniul are fruntea
olimpiana (mare, bombata), oasele parietale sunt aplatizate (plagicelafie) fontanele, la 3-4
luni trebuie sa se inchida, iar la copilul rahitic sunt deschise). Cranio-tabes – se inmoaie
oasele parientale si occipitale.
Toracele e infundat si proeminent, apar mataniile costale, santul submamar Heriston e
prezent, apare toracele in palnie (baza evazata a toracelui), deformarea claviculelor
(fracturi spontane ale coastelor).
Membrele – picioarele in paranteza, tibia in iatagan e specifica, apare genum valgum,
varum sau recurvatum. Cifoza dorsala si lombara e prezenta. Apare turtirea bazinului,
coxa vara. Copilul ramane mic (nanism rahitic). Dintii apar in mod normal la 6 luni, la
copilul rahitic, apar tarziu.
Semne musculor-ligamentare: o Hipotonie musculara cu retard in achizitii neuro-
musculare o Abdomen mare, hipoton o Laxitate articulara (picior de balerin)

Din punct de vedere al sistemului nervos, apare hiperexcitabilitatea neuromusculara –

semnul Cwostek (cu gura intredeschisa se percuta obrazul, se misca orbicularul buzelor).
Daca hipocalcemia e foarte grava – apare stridor laringian (sunet ascutit), se produce
bronhospasm (dispnee). Apare o contractie a musculaturii fete si apare si botul de peste.
La nivelul abdomenului apare o falsa aparare a musculaturii si chiar convulsii. Cauzele
generale ale convulsiilor sunt epilepsia si febra.
Ca si semne – apare transpiratia la nivelul capului si face frecvent infectii. Apare o falsa
hematosplenomegalie.
Proba terapeutica – administrarea a 600.000 - 1 milion de unitati internationale in 3-4
saptamani a vitaminei D, duce la ameliorarea semnelor.
Profilaxia rahitica:
o Inainte de nastere, profilaxia mamei consta in expunerea la soare o Alimentatia
echilibrata si 1200 mg de calciu pe zi
o Are nevoie de vitamina D (500 de unit internat vara si 1000 iarna) o Nu se
administreaza doze mai mari de 200.000 de unit internat pe zi
(copilul se naste cu stenoza aortica) Profilaxia postnatala:
o Alimentatia naturala 6 luni si echilibrata
o Formele de lapte cu calciu si fier, si nu e indicat laptele de vaca o Diversificarea
alimentatiei e importanta la 5-6 luni, o Evitarea fainoaselor in exces o Expunerea
sugarului la aer

Doza de profilactice de vitamina D, se da in 2 variante:

o Zilnic – 500 unit internat de la nou nascut la 18 ani
o 1000-1500 unit internat pe zi timp de o luna, apoi revine la normal
In cazurile particulare, la sugarii prematuri, mici in anotimpurile reci, la sugarii cu
imbolnarivi frecvente, in medii poluate, sugarii din case de copii, peste 18 luni si pana la
14 ani, doza e de 400-500 de unit internat, dar administrate in lunile cu R.

Sa nu se uite doza, e buna doza zilnica, nu exista pericol de intoxicatie.

Daca medicul nu se intelege cu parintii, se administreaza in var stoss, adica se
administreaza injectabil, o fiola de 200.000 de unit internat la 2, 4, 6, 12 si 16 luni. Dupa
16 luni se fac 400.000 - 600.000 pe an, intre 7-14 ani.

Se pun atele si gips daca sunt malformatii mari, se apeleaza la tratament chirurgial dupa 5
ani si daca deformarile nu s-au corectat, se apeleaza la ortoped.
Kinetoterapia – in perioada acuta (florida) e contraindicata. E contraindicata pozitia asezat,
ortostatism, mers sau mers in 4 labe. Exercitiile de tonifiere musculara sunt necesare,
gimnastica respiratorie si cura ediomaligna
Calciul se ia din lactate si iaurturi. Calciu ca si profilaxie – 500 mg pe zi de calciu lactic, 5
ml/fiola cu concentratie de 10% calciu gluconic.
Curativ, pentru rahitici, 50-80 mg de calciu pe zi, timp de 3-4 saptamani sau
6-8 saptamani in cazurile grave

47. Paralizia obstetricala a plexului brahial – definitie, patogenie, simptomatologie,

tratament general si recuperator
Definitie – afectarea totala sau partiala a plexului brahial produsa in timpul nasterii.
Etiologie: o Tractiune puternica in timpul travaliului (aplicata de forceps sau o
compresiune in fosa supraclaviculara) Simptomatologie: o Din primele zile de dupa
nastere, membrul superior afectat e absolut inert, e mai rece si e palid (hematom in fosa
supraclaviculara)
o In cateva luni se instaleaza si o pozitie vicioasa a membrului superior afectat, bratul e
in rotatie interna si adductie, nu mai realizeaza abductia si se produce si paralizia
muschilor mainii
o In evolutie, daca a fost doar o elongatie a radacinii de plex brahial, leziunea poate mai
recuperata
o In leziunile grave cu afectare totala, leziunile sunt definitive si se produce si o retractie
capsulo-ligamentara in articulatia scapulohumerala de partea respectiva Tratament:
o Tratament medicamentos – vitaminele B1,B6,B12 o Tratament ortopedic – se face o
postura pe atela gipsata o Kinetoterapie – mobilizari pasive, active, masaj, electroterapie,
gimnastica corectica
o Tratament chirurgical – se sutureaza radacina si se face pana la 1 an

48. Modificari ale aparatului locomotor la copil, aparute in cadrul altor afectiuni
(poliomielita) - definitie, patogenie, semne clinice, tratament recuperator si kinetic
specific
E o infectie la nivelul articulatiilor si muschilor, e data de un virus poliomielitic. In 2002,
organizatia mondiala a sanatatii (OMS), spunea ca exista 53 de tari in UE care erau
POLIOFREE.
Situatia e ca au reaparut si sunt cazuri in Siria, Sudan si Ucraina.
Ca si definitie – poliomielita e o boala infectioasa acuta contagioasa produsa de virusul
poliomielitic caracterizat de manifestari clinice pe toate sistemele (respirator, digestiv si
neurologic).
Exista si forme paralitice cu afectarea maduvei spinarii, forme encefalice care afecteaza
creierul si au evolutie spre sechele grave sau deces.
Transmiterea poliomielitei e de la om la om si nu de la animal la om. Caile de transmitere;
 Aer – picaturi fecale
 Fecal-orale – materiale fecale ale bolnavului, maini murdare
 Obiecte contaminate
 Prin alimente contaminate (apa, lapte, fructe, oua)
Un bolnav de poliomielita, ramane contagios 8 saptamani, iar poliomielita se ia prin
contact direct
Un caz de paralizie, declanseaza o epidemie.
Aspecte poliomielita: o Daca un copil e infectat cu virusul, el patrunde prin gura si se
dezvolta in intestin, iar din intestin ajunge in fecale. Raspandirea e rapida si se produc
epidemii. o Un numar de copii e insuficient imunizati, iar virusul gaseste ocazia sa
infecteze acesti copii si produce boala Tablou clinic:
o Lipsa vaccinului e cauza o Afecteaza SNC – paralizie flasca
o 90% din persoanele infectate nu au simptomatologie la inceput, sau e foarte usoara si
boala nu e recunoscuta la timp
o Ea actioneaza in etape:
i. Perioada de intubatie – 1-2 saptamani si apar dureri musculare
ii. Perioada pseudogripala – 2-4 zile si apare febra, dureri in gat, dureri musculare, dureri
abdominale, varsaturi, cefalee, somnolenta, dureri ale membrelor
iii. Apare boala majore – febra mare care ne numeste febra in cocoasa, pentru ca e
fluctuanta, apar fenomene neurologice grave, dureri ale membrelor inferioare, parestezii,
paralizie flasca, apare insuficienta respiratorie, dificultate la inghitire si vorbire
iv. Stadiul paralitic – sindromul meningean, apare sindromul bulbal, tulburari ventilatorii,
paralizie flasca generalizata de hipotonie marcanta
v. Perioada de retrogradare a paraliziei (cateva luni sau chiar 1 an), raman sechele
definitive neuromotorii
vi. Sechelele – paralizia definitiva cu tetraplegie si atrofii musculare foarte intense
Factori de risc ai paraliziei:
o Deficit imunitar o Sarcina o Indepartarea amigdalelor o Efortul fizic intens si in
mediul cald si umed o Alimentatie deficitara o Surse de apa nepotabila

Cum se trateaza ? o Tratament profilactic

Imunizare, vaccinare si prevenirea bolii o Tratament curativ
Chirurgical – in faza sechelelor, tratament de corectare a pozitiilor vicioase ale membrelor
Ortopedic – in perioada acuta, imobilizarea in atele pentru prevenirea retractiilor
tendinoase, atrofii musculare, atelele se pun in pozitii functionale. In perioada sechelelor,
se pun incaltari ortopedice sau orteze o Tratament recuperator
Obiectivele kinetoterapiei:
vii. Corectarea pozitiilor vicioase
viii. Asuplizarea articulatiilor ix. Tonifierea musculaturii
x. Reeducarea respiratorie
xi. Reeducarea mersului
xii. Intensitate moderata a efortului fizic Mijloacele utilizate:
xiii. Mobilizari pasive, active xiv. Gimnastica respiratorie
xv. Masaj
xvi. Stretching
xvii. Hidrokinetoterapie xviii. Electroterapie

49. Artrita reumatoida juvenila – definitie, patogenie, simptomatologie, forme clinice,

tratament recuperator si kinetic specific
Este asemanatoare cu poliartrita reumatoida. E o boala autoimuna, cauza fiind
necunoscuta. Afecteaza copii sub 16 ani sau intre 2-6 ani. Din 1000 de copii, 1 din ei au
ARJ.
Patogenie – apare o reactie inflamatorie a sinovialei si este un raspuns al organismului la o
infectie cu un agent necunoscut, apoi urmeaza leziunile proliferative la nivelul sinoviei, si
distruge cartilajul articular.
Simptomatologie – sinovita cronica a articulatiei, manifestari extraarticulare Cum arata
articulatia ?
Articulatia e tumefiata si deviata prin inflamatia intregului spatiu articular. Raman semnele
de limitare ale miscarilor in articulatie. Apare redoare articulare matinala – se amelioreaza
daca copilul e asezat inainte de a sta in ortostatism sau la aplicatii calde. Copilul cu
tulburari de crestere au o stare generala alterata si au si afectari cardiovasculare.

Forme de ARJ:
o Sistematica – cea mai grava forma, afecteaza si baieti si fete, debuteaza cu febra mare,
are ficat si splina mare si afecteaza cordul (pericardita)
o Poliarticulara – sunt afectate dintr-o data 5 articulatii mari si mici si afectarea e
simetrica
o Pauciarticulara – sunt afectate 2-3 articulatii, afectarea frecventa e la genunchi, glezna
si cot.
Soldul nu e afectat la aceasta varsta, insa la copilul de 16 ani el poate fi afectat.
Articulatiile mici sunt prinse simetric si in evolutie, vor exista contracturi.

Tratament
Corticoterapie, imunosupresoare, jocul si scoala.
In gradul 1 de boala – copilul se imbraca, merge, se joaca si merge la scoala singur
In gradul 2 de boala – face toate lucrurile de autoingrijire
In gradul 3 de boala – se autoingrijeste
In gradul 4 de boala – nu face nimic, e dependent de adult
Se administreaza antiinflamatoare nesteroidiene si daca s-au instalat deformari, se pun
orteze sau in cel mai rau caz, se intervine chirurgical. Ca si kinetoterapie – posturari
corective, caldura locala

50. Spondilita ankilopoetica la copii – definitie, patogenie, simptomatologie, forme

clinice, tratament recuperator si kinetic specific
Spondilita anchilozantă este o formă de reumatism cronic de tip inflamator, cu evoluţie
progresivă invalidantă.
Incidenţă: apare la sfârşitul pubertăţii. Este mai frecventă la băieţi. Etiologia este
necunoscută, probabil multifactorială. S-au descris, însă, şi cazuri rare cu caracter ereditar.
Simptomatologie:
Leziunea principală este localizată la nivelul coloanei vertebrale, cu debut lombar când se
produc distrugeri ale cartilajelor intervertebrale, corpurile vertebrale unindu-se între ele;
ulterior leziunile avansează, fiind prinse centura pelviană şi cea scapulară.
- Debutul este cu astenie, scădere în greutate, subfebrilitate, dureri lombosacrale
neinfluenţate de repaus.

- Ulterior se instalează redoarea rahidiană care cedează în timpul activităţii zilnice.

- Progresiv, coloana vertebrală devine rigidă şi îşi modifică curburile fixându-se în
flexie.
- Apar anchiloze la nivel scapulohumeral, coxofemural, genunchi, picioare, cot, mâini.
- Copilul are o atitudine caracteristică „umilă”: coloana este cifozată, iar şoldurile şi
genunchii sunt în uşoară flexie.
- Toracele este fix (imobil), declanşând apariţia unei insuficienţe cardiorespiratorii.
Tratament:
• Tratament medicamentos: antiinflamator.
• Kinetoterapie:
Reprezintă baza tratamentului.
- Fiecare şedinţă trebuie începută şi încheiată cu masaj.
- Gimnastică corectivă. - Gimnastică respiratorie, pentru modificarea tipului de
respiraţie toracică în respiraţie abdominală.
- Balneoterapie.

• Educaţie sanitară: instruirea bolnavului asupra regulilor de viaţă care să-i permită o
independenţă socio-profesională cât mai mare.
51. Tuberculoza osteoarticulara la copii – definitie, patogenie, simptomatologie,
forme clinice, tratament recuperator si kinetic specific Tuberculoza osteoarticulară este
una din cele mai frecvente localizări ale tuberculozei (TBC).
Etiologie: tuberculoza osteoarticulară este produsă de bacilul Koch de tip uman sau de tip
bovin.
Calea de pătrundere a bacilului Koch este aeriană sau digestivă (consum de lapte nefiert de
la o vacă cu tuberculoză).
Evoluţie: dacă boala este depistată la timp şi este tratată corect, se poate obţine vindecarea
după o perioadă de 2-3 ani. Există trei perioade evolutive: de debut, de stare şi de refacere
(de vindecare). Fiecare perioadă durează, în medie, aproximativ 6 luni.
Simptomatologie:
• În perioada de debut:
- Semne generale: paliditate; astenie; inapetenţă; curbă ponderală descendentă; stare de
subfebrilitate; transpiraţii nocturne.

- Semne locale: dureri moderate, care se accentuează la efort şi dispar în repaus;

hipotonie musculară; tumefiere articulară; mişcările în articulaţie sunt limitate.
- Examenul radiologic evidenţiază: decalcifiere generală a regiunii; îngustarea spaţiului
articular.

• În perioada de stare:
- Semne generale: accentuarea celor din perioada anterioară.
- Semne locale: dureri permanente, foarte puternice, care îl obligă pe copil la repaus
continuu; mişcările sunt foarte mult limitate; poziţii vicioase ale segmentului afectat
(datorită contracturii musculare reflexe). În această perioadă apar abcesele reci, care pot
fistuliza.
- Examenul radiologic evidenţiază: distrucţii importante ale epifizei; suprafeţele
articulare îşi pierd conturul; spaţiul articular dispare. Se pot asocia fracturi sau luxaţii.

• În perioada de refacere:
- Semne generale: revine apetitul; curba ponderală devine ascendentă.
- Semne locale: durerile scad în intensitate; dispare contractura musculară; dispar
abcesele reci şi fistulele. Atitudinea vicioasă datorată distrucţiilor osoase rămâne
nemodificată.
- Examenul radiologic evidenţiază recalcifierea zonei afectate; apariţia anchilozei
osoase.
Tratament

• Tratament igieno-dietetic: repaus articular obligatoriu; alimentaţie corectă, bogată în

proteine şi vitamine.
• Tratament medicamentos: specific (antituberculostatice); nespecific (medicamente cu
efect fortificant).
• Tratament ortopedic: pentru punerea în repaus a articulaţiei afectate se recomandă
imobilizare în aparat gipsat a segmentului de membru sau a coloanei vertebrale,
imobilizare pe pat tare, imobilizare în aparat ortopedic (din piele şi bare metalice, sau din
materiale plastice); pentru corectarea poziţiilor vicioase se recomandă extensii cu benzi
adezive.
• Tratament chirurgical: se recomandă atunci când abcesele reci pot fi puncţionate sau
extirpate în totalitate; când focarul infecţios poate fi chiuretat; pentru corectarea poziţiilor
vicioase; în cazurile în care nu se poate obţine recuperarea funcţiei articulare se intervine
chirurgical pentru a produce anchiloza articulaţiei respective (artrodeză). • Climatoterapie:
expunere la aer şi soare, în climat de şes sau subalpin; talazoterapie (cura de mare)
(aceasta din urmă este contraindicată la bolnavii cu afectare pleuropulmonară şi la
pacienţii în stadiul de bacilemie).
• Kinetoterapie:
- Kinetoterapie preoperatorie şi postoperatorie specific – în cazurile în care se
recomandă intervenţia chirurgicală.
- Kinetoterapie de recuperare efectivă (niciodată în perioada acută): creşterea tonusului
muscular; redresarea poziţiilor vicioase.