Nr.

înregistrare……………/……………… AVIZ INSPECTOR,

Avizat Director, Inspector şcolar de specialitate

învăţământ special şi special integrat,

CURRICULUM ADAPTAT
pentru

Clasa a X-a
(cu respectarea SPP - Mecanic auto aprobat prin: Anexa 2 la OMENCŞ nr. 4121 din 13.06.2016
Plan de învățământ/Curriculum aprobat prin: Anexa nr. 3,4 la OMEN nr. 3915 din 18.05.2017)

ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL DE 3 ANI

Filiera: Tehnologică
Profil: Tehnic
Calificare: Mecanic auto

DOMENIUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ: MECANICĂ

Modulul I MĂSURĂRI TEHNICE

Modul II: REPREZENTAREA ORGANELOR DE MAȘINI
Modul III: ASAMBLĂRI MECANICE

An școlar 2018-2019

1. Argument
 Acest curriculum este adaptat elevilor cu cerinţe speciale, în vederea parcurgerii cât mai
uşor a programei şcolare, plecând de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării
disciplinelor tehnice: trezirea interesului şi a curiozităţii ştiinţifice a elevilor, înţelegerea unor fapte
şi fenomene din universul apropiat, aplicarea cunoştinţelor învăţate în viaţa cotidiană.
Ca modalitate de adaptare curriculară s-a utilizat repartizarea materiei de studiu conform
nivelurilor didactice, care se întemeiază pe principiul individualizării şi diferenţierii (sau
respectării particularităţilor individuale) şi principiul accesibilităţii cunoştinţelor (sau respectării
particularităţilor de vîrstă).
În realizarea acestui curriculum se are în vedere necesitatea adaptării la posibilităţile
elevului – de înţelegere, conştientizare şi asimilare a cunoştinţelor referitoare la procesele
tehnologice, mecanismele, transmisiile mecanice întâlnite la disciplinele tehnice din cadrul
domeniului mecanică..Conţinuturile învăţării trebuie să ofere copiilor o informare corectă din punct
de vedere ştiinţific despre elementele ce compun sistemele tehnice, accentul punându-se pe
cunoaşterea organelor de mașini simple și complexe, a mecanismelor şi a rolului lor funcțional.
Curriculum îşi propune să aducă în atenţia elevilor cu CES metode tradiţionale dar şi
moderne, activ-participative de predare - învăţare-evaluare, de obţinere a informaţiilor necesare
parcurgerii materiei, folosind metode, mijloace şi instrumente de lucru cât mai adecvate acestor
cazuri. În acest scop, se pune accent pe implicaţiile tehnologiei în viaţa noastră. Prin strategiile
abordate, se are în vedere şi o bună colaborare cu profesorul psiholog al şcolii şi integrarea cât mai
bună a elevului în colectivul clasei și pentru reuşita lor la finalizarea ciclului inferior de învățământ.
În scopul aplicării optime a programelor curriculare, este necesar să adaptăm competenţele,
conţinuturile şi strategiile metodologice şi cele de evaluare în funcţie de particularităţile individuale
ale elevilor, punctând şi anumite condiţii esenţiale:
- cunoaşterea cât mai amplă a fiecărui elev; îmbinarea judicioasă a tratării individuale şi
diferenţiate cu cea globală, de grup; tratarea individuală şi diferenţiată examinată ca un demers în
devenire şi schimbare; conştientizarea activă a elevilor privind posibilităţile lor individuale;
- stabilirea/proiectarea sarcinilor realizabile pentru a le forma încredere şi pasiune în
procesul de studiere/învăţare (B. S. Bloom); crearea emoţiilor pozitive pentru stimularea însuşirii
eficiente, deoarece fără atitudinea pozitivă a elevilor nu vom atinge obiectivele trasate (B.S.Bloom);
- formarea nu doar a anumitor abilităţi, dar şi dezvoltarea unei anumite atitudini faţă de
viaţă;- pregătirea specială a tuturor factorilor de decizie ai instituţiilor de învăţămînt general în
care urmează să se încadreze copiii cu cerințe educaționale speciale (cadre didactice, elevi, părinţi);
- proiectarea curentă specifică, selectarea metodelor, procedeelor adecvate, eficiente,
raportate la individualitatea copilului;
2. Beneficiari
Elev: xxxxxxx
Clasa: a X – a P
 Modulul I MĂSURĂRI TEHNICE

1. Notă introductivă
Modulul „Măsurări tehnice”se adresează elevilor de clasa a X-a, învățământ profesional,
filiera tehnologică. El face parte din cultura de specialitate pentru domeniul de pregătire de bază
Mecanică, aria curriculară „Tehnologii” şi are alocat un număr de 105 ore pe an, conform planului
de învăţământ Plan de învățământ/Curriculum aprobat prin: Anexa nr. 3,4 la OMEN nr. 3915 din
18.05.2017) și SPP( SPP - Mecanic auto aprobat prin: Anexa 2 la OMENCŞ nr. 4121 din
13.06.2016)

Scopul acestui modul este de a oferi elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice
în legătură cu selectarea şi utilizarea mijloacelor şi metodelor de măsurare a diferitelor mărimi de
bază din domeniul mecanic şi electric, dar şi a abilităţilor de analizare a rezultatelor măsurării.
2. Unitatea / unităţile de competenţe/ rezultate ale învăţării la care se referă modulul
 Efectuarea măsurătorilor generale
 Metode şi mijloace de măsurare

Competenţe specifice

1.Corelează mărimile de bază din domeniul mecanic şi electric cu mijloacele de măsurare şi

unităţile de măsură
2.Verifică precizia dimensională şi de formă a pieselor executate

3.Verifică precizia dimensională şi de formă a pieselor executate

4 Aplică metodele şi utilizează mijloacele de măsurare a mărimilor de bază din domeniul mecanic şi
electric
5. Aplică metodele şi utilizează mijloacele de măsurare a mărimilor de bază din domeniul mecanic
şi electric

6. Aplică metodele şi utilizează mijloacele de măsurare a mărimilor de bază din domeniul mecanic
şi electric
7 Aplică metodele şi utilizează mijloacele de măsurare a mărimilor de bază din domeniul mecanic
şi electric
3. Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării

Nr.
Cunoștințe Conţinuturi
crt. Abilități
(0) (1) (2) (3)
1
Efectuarea 1.Corelează mărimile 1. Sistemul Internaţional de Unităţi de
măsurătorilor generale de bază din domeniul Măsură
mecanic şi electric cu 1.1. Mărimi şi unităţi de măsură
2 Metode şi mijloace de mijloacele de fundamentale
măsurare măsurare şi unităţile 1.2. Multipli şi submultipli
de măsură
3.Verifică precizia
dimensională şi de 2. Procesul de măsurare şi
 formă a pieselor
3 executate componentele sale
1.1. Componentele procesului de
măsurare
1.2. Metode de măsurare
Metode şi mijloace de 1.3. Mijloace de măsurare
măsurare 1.4. Caracteristici metrologice
3.Verifică precizia 1.5. Erori de măsurare
Efectuarea dimensională şi de
măsurătorilor generale formă a pieselor 3. Măsurarea mărimilor geometrice
executate 3.1. Măsurarea / controlul
4 2. Aplică metodele şi dimensiunilor liniare
utilizează mijloacele 3.2. Precizia de prelucrare: dimensiune
Efectuarea de măsurare a nominală şi efectivă, abateri, toleranţe
măsurătorilor generale mărimilor de bază 3.3. Măsurarea / controlul
Metode şi mijloace de din domeniul dimensiunilor unghiulare
5 măsurare mecanic şi electric 3.4. Măsurarea / controlul suprafeţelor
3.5. Măsurarea / controlul volumelor
Metode şi mijloace de
măsurare 2. Aplică metodele şi 4. Măsurarea mărimilor mecanice
utilizează mijloacele 4.1. Măsurarea forţelor (dinamometre)
Efectuarea de măsurare a 4.2. Măsurarea maselor (balanţe,
6 măsurătorilor generale mărimilor de bază cântare)
din domeniul 4.3. Măsurarea presiunilor
Metode şi mijloace de mecanic şi electric (manometre, barometre, vacuummetre)
7 măsurare 4.4. Măsurarea mărimilor cinematice
Efectuarea (viteze, turaţii, debite)
măsurătorilor generale 2. Aplică metodele şi
utilizează mijloacele 5. Măsurarea mărimilor fizico-
de măsurare a chimice
mărimilor de bază 5.1. Măsurarea densităţii
din domeniul 5.2. Măsurarea temperaturii
mecanic şi electric 5.3. Măsurarea vâscozităţii

2. Aplică metodele şi 6. Măsurarea mărimilor electrice

utilizează mijloacele 6.1. Măsurarea intensităţii curentului
de măsurare a electric
mărimilor de bază 6.2. Măsurarea tensiunii electrice
din domeniul 6.3. Măsurarea rezistenţei electrice
mecanic şi electric

4. Conţinutul formării

Se recomandă parcurgerea modulului, în următoarea ordine tematică:

1. Sistemul Internaţional de Unităţi de Măsură

1.1. Mărimi şi unităţi de măsură fundamentale
1.2. Multipli şi submultipli

2. Procesul de măsurare şi componentele sale

2.1. Componentele procesului de măsurare
2.2. Metode de măsurare
2.3. Mijloace de măsurare
2.4. Caracteristici metrologice
2.5. Erori de măsurare

3. Măsurarea mărimilor geometrice

3.1. Măsurarea / controlul dimensiunilor liniare
3.2. Precizia de prelucrare: dimensiune nominală şi efectivă, abateri, toleranţe
3.3. Măsurarea / controlul dimensiunilor unghiulare
3.4. Măsurarea / controlul suprafeţelor
3.5. Măsurarea / controlul volumelor

4. Măsurarea mărimilor mecanice

4.1. Măsurarea forţelor (dinamometre)
4.2. Măsurarea maselor (balanţe, cântare)
4.3. Măsurarea presiunilor (manometre, barometre, vacuumetre)
4.4. Măsurarea mărimilor cinematice (viteze, turaţii, debite)

5. Măsurarea mărimilor fizico-chimice

5.1. Măsurarea densităţii
5.2. Măsurarea temperaturii
5.3. Măsurarea vâscozităţii

6. Măsurarea mărimilor electrice

6.1. Măsurarea intensităţii curentului electric
6.2. Măsurarea tensiunii electrice
6.3. Măsurarea rezistenţei electrice

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

 rigle, şublere, micrometre, planimetre, dozimetre, indicatoare de nivel, măsuri terminale

pentru lungimi şi unghiuri (pentru măsurarea / controlul dimensiunilor liniare);
 raportoare (pentru măsurarea / controlul dimensiunilor unghiulare);
 planimetre, comparatoare (pentru măsurarea / controlul suprafeţelor);
 dozatoare volumetrice (pentru măsurarea / controlul volumelor);
 dinamometre (pentru măsurarea forţelor);
 balanţe, cântare (pentru măsurarea maselor);
 manometre, barometre, vacuumetre (pentru măsurarea presiunilor);
 vitezometre (pentru măsurarea vitezelor);
 turometre (pentru măsurarea turaţiilor);
 debitmetre (pentru măsurarea debitelor);
 termometre (pentru măsurarea temperaturilor);
 densimetre (pentru măsurarea densităţii);
 vâscozimetre (pentru măsurarea vâscozităţii);
 ampermetre, multimetre (pentru măsurarea intensităţii curentului electric);
 voltmetre, multimetre (pentru măsurarea tensiunii electrice);
 ohmmetre, multimetre (pentru măsurarea rezistenţei electrice).

6.Sugestii metodologice:

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi de utilizare a

mijloacelor de măsurare pentru rezolvarea unor aplicaţii tehnice.
 Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a
dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu
caracter preponderent aplicativ.
Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a
acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau
conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale
colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică
şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de
a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor.
Pentru a realiza o învăţare centrată pe elev şi a asigura formarea competenţelor specifice
prevăzute în programă se recomandă :
 utilizarea unor metode active / interactive (de exemplu, învăţarea prin descoperire, învăţarea
problematizată, învăţarea prin cooperare, simularea, studiul de caz);
 realizarea de proiecte şi portofolii;
 utilizarea calculatorului;
 desfăşurarea unor activităţi cu participarea unor reprezentanţi ai agenţilor economici.
Metodele folosite trebuie să aibă în vedere formarea şi dezvoltarea abilităţilor elevilor de a
desfăşura o activitate independentă organizată, cu partea aplicativă încadrată în normele de calitate
şi timp.
Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu
conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice laboratorului de metrologie.
Se recomandă şi utilizarea:
 îndrumătoarelor de laborator;
 fişelor de lucru;
 suporturilor de curs / aplicative audio-video sau/şi multimedia;
 softurilor educaţionale specifice,
care vor contribui la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere,
luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă
competiţional şi creativităţii elevilor.
Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne
de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat
interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat
impactul dorit prin studierea acestei discipline.
Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător,
dacă poate fi dovedit fiecare dintre rezultatele învăţării.

7. Sugestii cu privire la evaluare:

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ.

O competenţă se evaluează o singură dată, iar elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce
priveşte dobândirea competenţelor specificate în tabelul de corelare a rezultatelor învăţării şi
conţinuturilor. În cazul unei evaluări, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv.
Acesta trebuie să includă discuţii cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces,
identificarea unei noi ocazii pentru reevaluare, precum şi sprijinul suplimentar de care elevul are
nevoie. Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument (fişa de observaţie), chiar dacă locul de
desfăşurare a evaluării se poate modifica. Planificarea evaluării competenţelor trebuie să evite
suprapuneri cu perioadele de evaluare de la celelalte module.
Evaluarea implică observarea, evaluarea produsului şi chestionarea, toate metodele de
evaluare încadrându-se în una sau mai multe din aceste categorii.
  Observarea înseamnă urmărirea elevului în timp ce efectuează o activitate reală sau
simulată.
 Evaluarea produsului înseamnă verificarea vizuală a unui lucru realizat sau produs de elev,
după ce activitatea acestuia s-a încheiat.
 Chestionarea înseamnă punerea de întrebări elevului, la care acesta poate răspunde fie
verbal, fie în scris. Întrebările pot să fie legate de activităţile descrise în conţinuturile unităţii
( pentru a verifica dacă elevul înţelege de ce au fost efectuate activităţile ), sau pot să testeze
capacitatea elevului de a lucra în alte contexte precizate. Metoda reprezintă şi un mijloc
important de stabilire a dovezilor despre cunoştinţele de bază şi despre înţelegerea elevului.
Conceperea unui instrument de evaluare impune analiza elementelor care vor fi acceptate ca
probe şi modul în care vor fi măsurate sau estimate acestea. în mod ideal, schema de evaluare, care
include modele de întrebări şi de soluţii la probleme, ar trebui pregătită în acelaşi timp cu
instrumentul de evaluare, asigurându-se astfel complementaritatea lor, precum şi certificarea
capacităţii elevilor de a completa întrebările/a realiza sarcinile impuse în timpul alocat.
Ca instrumente de evaluare la acest modul se recomandă:
 întrebări: cu răspuns scurt, afirmativ-logice, de tip adevărat-fals, de completare, cu alegere
multiplă, structurate;
 completarea spaţiilor lacunare ale unor enunţuri;
 chestionar;
 studiul de caz;
 proba practică;
 tema de lucru;
 eseu liber sau structurat;
 referat tematic;
 portofoliul cu structură dată.

1. Bibliografia
 Constantin Mariana, Ciocârlea-Vasilescu Aurel,- Teste grilă de Solicitări şi măsurări
tehnice şi Organe de maşini şi mecanisme, Editura ALL, 2008.
 Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana, Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005.
 Hussein Gheorghe, Desen tehnic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.

Exemplu de aplicație
MIJLOACE PENTRU MASURAREA MARIMILOR GEOMETRICE
"Este o măsură în toate"

Metode de masurare a lungimilor

Unitatea de masura in SI: metrul (m)

Mijloace de masurare:
1. masuri de lungime:
- cu repere
- terminale
2. instrumente pentru masurat si controlat lungimi:
- cu rigla si cursor
- cu surub micrometric
3. aparate comparatoare

Metru etalon
Metrul etalon – prototip internaţional: este o bară executată dintr-un aliaj cu 90%Pt şi 10% Ir, cu secţiunea
în formă de “k”, înscrisă într-un pătrat cu latura de 20 mm. La capete are trasate câte trei repere, astfel încât
distanţa dintre reperele centrale este de 1 m, la temperatura de 20 0C.
Metrul etalon – prototip naţional: este o riglă confecţionată din acelaşi aliaj ca şi prototipul internaţional,
având în plus un reper trasat la 0,5 m; are simbolul 6c şi este păstrat la Institutul Naţional de Metrologie
Bucureşti.
Instrumente pentru măsurarea lungimilor

Aparate si instrumente pentru masurarea si controlul

lungimilor
Măsuri cu repere :

Masuri de lungime terminale

 sunt utilizate ca marimi etalon
 la masurarea si reglarea aparatelor de masurat
 Masuri terminale :
- cale;
- cale plan paralele;
- calibre
- lerele pentru grosime

Temă:Referat şublerul şi micrometrul

Numele si prenumele ………………….. Grupa....... Data.............

Clasa ................
………………………………………….
…………………………………..............

Fisa de lucru
Măsurarea marimilor geometrice

1. Calculaţi aria figurii a) stiind ca patratele mari au latura de2 m iar cele mici 75cm , respectiv
25 cm, aria haşurată a figurii b) stiind că R=3m şi r=2m şi perimetrul figurii c) , triunchiurile
fiind echilaterale cu laturile de 1m,2m si 3m

10
2.Precizaţi valoarea măsurată cu micrometrul

11
 Modul II: REPREZENTAREA ORGANELOR DE MAȘINI

1. Notă introductivă

Modulul " Reprezentarea organelor de mașini" face parte din cultura de

specialitate aferentă domeniului de pregătire generală Mecanică, clasa a X-a, Învățământ
profesional 3 ani, filiera tehnologică, şi are alocat un număr de 70 ore conform planului de
învăţământ, din care:
• 35 ore - instruire practică
• 35 ore - laborator tehnologic
Modulul se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga durată a anului şcolar,
nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum.
Modulul " Reprezentarea organelor de mașini" vizează dobândirea de competenţe
specifice domeniului Mecanică de motoare, în perspectiva folosirii tuturor achiziţiilor în
continuarea pregătirii într-o calificare din domeniul de pregătire generală.

2. Unitatea/ unităţile de competente la care se referă modulul

• Reprezentarea grafică a sistemelor tehnice

12
 Rezultate ale învățării
Conţinuturile învățării
Cunoștințe Abilități Atitudini
1.Starea suprafețelor (rugozitatea)
pieselor tehnice
1.1.Notarea stării suprafețelor:
1.1.1.Indicații generale privind
alegerea și prescrierea rugozității;
5.2.1. Înscrierea datelor privind starea
5.1.1. Starea 1.1.2.Simboluri pentru notarea stării
suprafețelor, pe desenul la scară
suprafețelor 5.3.1.Asumarea răspunderii privind notarea suprafeței.
■ Alegerea numărului de proiecţii
(rugozitatea) stării suprafețelor, pe desenul la scară. 1.2.Înscrierea datelor privind starea
■ Alegerea poziţiei de reprezentare
5.3.2.Respectarea conduitei în timpul întocmirii suprafețelor:
■ Haşurară secţiunilor
desenului la scară. 1.2.1.Indicarea parametilor de profil,
■ Cotarea desenelor de ansamblu
5.3.3.Interrelaționa rea în timpul întocmirii 1.2.2.Indicarea altor date privind
■Poziţionarea elementelor
desenului la scară a starea suprafeței.
componente ale desenului de
organelor de mașini. 1.3.Reguli de înscriere pe desen a
ansamblu
5.3.4.Asumarea rolurilor care îi revin în datelor privind starea suprafețelor.
■ Realizarea tabelului de
timpul întocmirii
componenţă
■ Reprezentarea simbolurilor grafice desenului la scară a organelor de mașini.
din domeniul mecanic 5.3.5.Colaborarea cu membrii echipei pentru
îndeplinirea riguroasă a sarcinilor ce le revin în
timpul întocmirii desenului la scară a organelor
5.1.2. 5.2.2.Utilizarea regulilor 2.Reprezentarea, cotarea și notarea
de mașini.
Reprezentare de reprezentare a filetelor filetelor și flanșelor
5.3.6.Respectarea termenelor de realizare a
a, cotarea și și flanșelor pentru 2.1.Reprezentarea și cotarea filetelor:
sarcinilor ce le revin în timpul întocmirii
notarea întocmirea desenului la scară. 2.1.1.Elementele caractristice ale
desenului la scară a organelor de
filetelor și 5.2.3.Utilizarea regulilor de cotare a filetelor;
mașini.
flanșelor. filetelor și flanșelor pentru întocmirea 2.1.2.Reprezentarea filetelor;
5.3.7.Asumarea inițiativei în reolvarea unor
desenului la scară. 2.1.3.Cotarea filetelor;
probleme.
2.1.4.Notarea filetelor.
2.2.Reprezentarea și cotarea flanșelor:
2.2.1.Flanșe cilindrică;
2.2.2.Flanșa pătrată;
2.2.3.Flanșa triunghiulară;
2.2.4.Flanșa ovală.

13
5.1.3.Notarea 5.2.4.Înscrierea 3. Notarea tratamentului termic
tratamentului tratamentului termic pe desenul la
termic. scară.
5.2.5.Alegerea scării de 4.Precizarea regulilor de reprezentare la
reprezentare în vederea realizării scară a pieselor.
desenului la scară. 4.1.Scări numerice de reprezentare
5.1.4.
5.2.6.reprezentarea la scară a organelor utilizate în desenul tehnic;
Precizarea
de mașini. 4.2.Fazele alcătuirii desenului la scară:
regulilor de
5.2.7.interpretarea desenului la 4.2.1.Alegerea scării;
reprezentare
scară a organelor de mașini. 4.2.2.Determinarea formatului;
la scară a
5.2.8.Utilizarea 4.2.3.Desenarea proiecțiilor.
pieselor
vocabularului comun și a celui de 4.3.Exerciții de întocmire a desenului la
(scara de
specialitate în limba română și în scară.
reprezentare,
limba maternă.
etapele de
5.2.9.Utilizarea vocabularului comun
execuție ale
și a celui de specialitate într-o limbă
desenului la
modernă.
scară)

14

5.1.5. Reprezentare a și
cotarea organelor de
asamblare și
a asamblărilor folosite în
realizarea ansamblurilo r
(nituri și asamblările
nituite, asamblări sudate,
asamblări
filetate, pene, asamblările
prin pene, asamblările
cu elemente elastice).
respectarea normelor generale 5.Reprezentarea și cotarea organelor de
utilizate la întocmirea desenului la asamblare și a asamblărilor folosite în
scară a construcția de mașini.
organelor de mașini 5.1.Reprezentarea asamblărilor nituite:
5.1.1.reprezentarea și cotarea
principalelor tipuri de nituri;
5.2.10.Utilizarea regulilor de
5.1.2.Reprezentarea asamblărilor
reprezentare și cotare a
nituite;
niturilor și a asamblărilor
5.2.reprezentarea asamblărilor sudate.
nituite pentru întocmirea
5.2.1.Reprezentarea îmbinărilor
desenului la scară.
sudate;
5.2.11.Utilizarea regulilor de
5.2.2.Metoda de reprezentare
reprezentare și cotare a
simplificată a îmbinărilor sudate;
asamblărilor sudate pentru
5.2.3.Reguli de întocmire a desenelor
întocmirea desenului la scară.
pentru piesele sudate;
5.2.12.Utilizarea regulilor de
5.3.Reprezentarea asamblărilor filetate:
reprezentare și cotare a
5.3.1.Reprezentarea, notarea și
penelor și a asamblărilor prin
cotarea principalelor elemente folosite
pene pentru întocmirea
la asamblările filetate;
desenului la scară.
5.3.2.Reprezentarea obișnuită a
5.2.13.Utilizarea regulilor de
asamblărilor cu piese filetate;
reprezentare și cotare a
5.3.3.Reprezentarea simplificată și
asamblărilor cu elemente
prin simboluri a asamblărilor prin
elastice pentru întocmirea
șuruburi.
desenului la scară.
5.4.reprezentarea asamblărilor prin
pene:
5.4.1.Reprezentarea și cotarea
penelor longitudinale;
5.4.2.Reprezentarea asamblărilor cu
pene longitudinale.
5.4.3.Reprezentarea și cotarea
penelor transversale;
15

5.1.6.Reprez entarea și
cotarea organelor de
transmitere a mișcării de
rotație și a puterii
mecanice (arbori și
axe, arbori și butuci
canelați, lagăre, roți
pentru curea, cablu și lanț,
angrenaje, elemente
flexibile)
5.2.14.Utilizarea regulilor
de repreentare și cotare a
arborilor și axelor pentru
întocmirea desenului la
scară.
5.2.15.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a
arborilor și butucilor canelați
pentru ăntocmirea desenului
la scară.
5.2.16.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a
lagărelor pentru întocmirea
desenului la scară.
5.2.17.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a
arborilor și butucilor canelați
pentru întocmirea desenului
la scară.
5.2.18.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a roților
dințate și a angrenajelor
pentru
5.4.4.Reprezentarea asamblărilor
cu
pene transversale;
5.5.reprezentarea asamblărilor cu
elemente elastice:
5.5.1.Reprezentarea arcurilor;
5.5.2.Desenul de execuție al
arcurilor elicoidale;
5.5.3.Reprezentarea asamblărilor cu
arcuri elicoidale.și cotarea organelor
6.Reprezentarea
de
transmitere a mișcării de rotație ți a
puterii mecanice.
6.1.Reprezentarea și cotarea arborilor
și
axelor:
6.1.1.Reprezentarea și cotarea
arborilor;
6.1.2.Reprezentarea și cotarea
axelor
(osiilor);
6.2.Reprezentarea asamblărilor
prin cabluri (arbori și butuci
canelați)
6.2.1.Reguli de reprezentare și
cotare
a arborilor și butuci canelați.
6.3.Reprezentarea lagărelor:
6.3.1.Reprezentarea și
cotarea lagărelor cu
alunecare;
6.3.2.reprezentarea lagărelor
cu
16
 Rezultate ale învățării
Cunoștințe Abilități
întocmirea desenului la
scară.
5.2.19.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a roților
pentru curea, cablurilor și a
lanțurilor pentru întocmirea
desenului la scară.
5.2.20.Utilizarea regulilor de
reprezentare și cotare a
elementelor flexibile pentru
întocmirea desenului la scară.
Conţinuturile învățării
Atitudini
roților pentru curea, cablu și lanț:
6.4.1.Elementele fundamentale ale
roților dințate,
6.4.2.Reguli generale de reprezentare
a roților dințate;
6.4.3.reprezentarea și cotarea roților
dințate cilindrice;
6.4.4.Reprezentarea și cotarea roților
dințate conice;
6.4.5.Reprezentarea roții melcate și a
șurubului melc;
6.4.6.Reprezentarea roților de
transmisie cu elemente flexibile;
6.5.Reprezentarea angrenajelor:
6.5.1.Reprezentarea angrenajelor
cilindrice;
6.5.2.reprezentarea angrenajelor
conice și melcate;
6.5.3.reprezentarea convențională a
angrenajelor.
6.6.Reprezentarea transmisiilor prin
elemente flexibile:
6.6.1.Transmisii prin curele plate;
6.6.2.Transmisii prin curele
trapezoidale;
6.6.3.Transmisii prin cablu;
6.6.4.Transmisii prin lanț cu eclise.
17
 Abilități
Cunoştinţe
Rezultatul învăţării 1: Execută desene de ansamblu
Rezultatul învăţării: Recunoaşte normele de calitate, control şi recepţie
■ Normative de recepţie, control şi calitate ■ Recunoaşterea standardelor ISO
■ Standarde de calitate ■ Identificarea normelor de recepţie, control
■ Abateri de la normele de calitate şi calitate
■ Identificarea abaterilor de la normele de
calitate
Cote ale unor: diametre, raze, lungimi, unghiuri, • . Recunoaşterea reprezentărilor specifice şi
suprafeţe, găuri, teşituri, canale, flanşe, filete, convenţionale;
teşituri, înclinări, conicităţi; • Citirea cotelor şi prescripţiilor
Desene de execuţie şi schiţe: reprezentări la scară ale tehnologice înscrise în desene tehnice;
unor piese simple, citirea cotelor şi recomandărilor • Interpretarea unor schiţe sau desene de
tehnologice din desene de execuţie, interpretarea execuţie.
rugozităţilor, a unor note tehnologice, citirea • Reprezentarea în proiecţie
datelor ortogonală, în vedere sau în secţiune, a
organelor de maşini simple;
• Reprezentarea organelor mişcării de rotaţie;
• Identificarea diferitelor reprezentări
specifice;
Criterii de evaluare
■ Prezentarea normelor de recepţie, control
şi calitate
■ Determinarea abaterilor de la normele de
calitate: de aspect, de precizie, de
funcţionalitate
• Citirea cotelor şi prescripţiilor
tehnologice înscrise în desenele
tehnice;
• Interpretarea informaţiilor înscrise în
schiţe sau desene de execuţie.
• Reprezentarea în proiecţie ortogonală,
în vedere şi în secţiune a organelor de
maşini simple;
• Reprezentarea în proiecţie ortogonală,
în vedere şi în secţiune a organelor
mişcării
18
 4. Conţinutul formării

Se recomandă următoarea ordine de parcurgere a modulului:

1.Starea suprafețelor (rugozitatea) pieselor tehnice

1.1.Notarea stării suprafețelor:
1.1.1.Indicații generale privind alegerea și prescrierea rugozității;
1.1.2.Simboluri pentru notarea stării suprafeței.
1.2.Înscrierea datelor privind starea suprafețelor:
1.2.1.Indicarea parametilor de profil,
1.2.2.Indicarea altor date privind starea suprafeței.
1.3.Reguli de înscriere pe desen a datelor privind starea suprafețelor.
2.Reprezentarea, cotarea și notarea filetelor și flanșelor
2.1.Reprezentarea și cotarea filetelor:

2.1.1.Elementele caractristice ale filetelor;

2.1.2.Reprezentarea filetelor;
2.1.3.Cotarea filetelor;
2.1.4.Notarea filetelor.
2.2.Reprezentarea și cotarea flanșelor:
2.2.1.Flanșe cilindrică;
2.2.2.Flanșa pătrată;
2.2.3.Flanșa triunghiulară;
2.2.4.Flanșa ovală.
3. Notarea tratamentului termic
4.Precizarea regulilor de reprezentare la scară a pieselor.
4.1.Scări numerice de reprezentare utilizate în desenul tehnic;
4.2.Fazele alcătuirii desenului la scară:
4.2.1.Alegerea scării;
4.2.2.Determinarea formatului;
4.2.3.Desenarea proiecțiilor.
4.3.Exerciții de întocmire a desenului la scară.
5.Reprezentarea și cotarea organelor de asamblare și a asamblărilor folosite în construcția de mașini.
5.1.Reprezentarea asamblărilor nituite:
5.1.1.reprezentarea și cotarea principalelor tipuri de nituri;
5.1.2.Reprezentarea asamblărilor nituite;
5.2.reprezentarea asamblărilor sudate.
5.2.1.Reprezentarea îmbinărilor sudate;
5.2.2.Metoda de reprezentare simplificată a îmbinărilor sudate;
5.2.3.Reguli de întocmire a desenelor pentru piesele sudate;
5.3.Reprezentarea asamblărilor filetate:
5.3.1.Reprezentarea, notarea și cotarea principalelor elemente folosite la asamblările filetate;
5.3.2.Reprezentarea obișnuită a asamblărilor cu piese filetate;
5.3.3.Reprezentarea simplificată și prin simboluri a asamblărilor prin șuruburi.
5.4.reprezentarea asamblărilor prin pene:
5.4.1.Reprezentarea și cotarea penelor longitudinale;
5.4.2.Reprezentarea asamblărilor cu pene longitudinale.
5.4.3.Reprezentarea și cotarea penelor transversale;
5.4.4.Reprezentarea asamblărilor cu pene transversale;
5.5.Reprezentarea asamblărilor cu elemente elastice:
5.5.1.Reprezentarea arcurilor;
5.5.2.Desenul de execuție al arcurilor elicoidale;
5.5.3.Reprezentarea asamblărilor cu arcuri elicoidale.
6.Reprezentarea și cotarea organelor de transmitere a mișcării de rotație și a puterii mecanice.
6.1.Reprezentarea și cotarea arborilor și axelor:
6.1.1.Reprezentarea și cotarea
arborilor;
6.1.2.Reprezentarea și cotarea axelor (osiilor);
19
6.2.Reprezentarea asamblărilor prin cabluri (arbori și butuci canelați)
6.2.1.Reguli de reprezentare și cotare a arborilor și butuci canelați.
6.3.Reprezentarea lagărelor:
6.3.1.Reprezentarea și cotarea lagărelor cu alunecare;
6.3.2.reprezentarea lagărelor cu rostogolire;
6.3.3.Elemente și dispozitive de ungere;
6.3.4.Elemente și dispozitive de etanșare.
6.4.reprezentarea roților dințate și roților pentru curea, cablu și lanț:
6.4.1.Elementele fundamentale ale roților dințate,
6.4.2.Reguli generale de reprezentare a roților dințate;
6.4.3.reprezentarea și cotarea roților dințate cilindrice;
6.4.4.Reprezentarea și cotarea roților dințate conice;
6.4.5.Reprezentarea roții melcate și a șurubului melc;
6.4.6.Reprezentarea roților de transmisie cu elemente flexibile;
6.5.Reprezentarea angrenajelor:
6.5.1.Reprezentarea angrenajelor cilindrice;
6.5.2.reprezentarea angrenajelor conice și melcate;
6.5.3.reprezentarea convențională a angrenajelor.
6.6.Reprezentarea transmisiilor prin elemente flexibile:
6.6.1.Transmisii prin curele plate;
6.6.2.Transmisii prin curele trapezoidale;
6.6.3.Transmisii prin cablu;
6.6.4.Transmisii prin lanț cu eclise.
1. Desenul de ansamblu
1.1. Reguli de reprezentare a desenului de ansamblu
1.2. 1.3. Ansamble de dificultate medie
1.4. Desene de fundaţii de maşini
1.4.1. reguli de reprezentare
1.4.2. tipuri de şuruburi de fundaţie
1.5. Simboluri grafice din domeniul mecanic

Conţinuturile formării cuprind teme care pot fi abordate şi practic prin desfăşurarea de lucrări
de instruire practică.

5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului

Pentru parcurgerea modulului se recomandă utilizarea următoarelor resurse materiale minime:
Materiale didactice (organe de maşini, asamblări demontabile şi nedemontabile, machete
transmisii mecanice);
Documente tehnologice (desene de execuţie);
Instrumente de desen;
Soft-uri educaţionale;
Calculator;
Videoproiector.

20
 6. Sugestii metodologice
Conţinuturile programei modulului „REPREZENTAREA ORGANELOR DE
MAŞINI" trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de
particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care
predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe
anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în
strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul "Reprezentarea organelor de maşini" are o structură elastică poate încorpora,
în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a
se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate din unitatea de învăţământ sau de la
agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de competenţe
menţionate mai sus.
Pregătirea practică în laboratoare tehnologice sau la agentul economic are importanţă
deosebită în dobândirea competenţelor de specialitate.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de
învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui
elev.
Acestea vizează următoarele aspecte:
■ aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi
operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea
elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;
■ îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al
elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul
personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe)
cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor,
asaltului de idei, etc;
■ folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiecte
cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
■ însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă
deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea
competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
• Elaborarea de referate interdisciplinare;
• Exerciţii de documentare;
• Navigare pe Internet în scopul documentării;
• Vizionări de materiale video (casete video, CD - uri);
• Discuţii.

METODELE pedagogice utilizate în educaţia integrată sunt metode care promovează un

învăţământ personalizat cu ajutorul mijloacelor de învăţământ pentru îndeplinirea sarcinilor de
lucru.
Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevii cu cerinţe educaţionale
speciale a deprinderilor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de
învăţare/predare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi efectuarea de
lucrări practice, citirea şi interpretarea desenelor simple, metode explorative (observarea directă,
observarea independentă), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea).
- Metode clasice: conversaţia, dialogul, expunerea orală;

21
- Metode de învăţare: studiul cu manualul, culegerea de probleme, studiul individual, exerciţiul;
- Metode de predare-învăţare: experimentul, programul AeL, explicaţia, învăţământul diferenţiat;
- Metode active: jocul didactic, rebusul chimic, instruirea programată (lecţii în programul Power
Point), metoda Sinelg, diagrama Venn etc.
- Metode multisenzoriale: metoda aprecierii pozitive, metoda ,, Concurs”.
MIJLOACELE de învăţare constituie o componentă principală a procesului de învăţământ
pentru elevii cu CES, sunt considerate auxiliare pedagogice şi se împart în materiale didactice şi
mijloace tehnice (calculatorul).
MATERIALELE didactice folosite în predarea-învăţarea-evaluarea elevilor cu cerinţe
educaţionale speciale sunt: -materiale informativ–demonstrative: colecţii de minerale sau
minereuri, modele moleculare, planşe, dischete, casete video, etc; - materiale pentru formarea şi
exersarea deprinderilor;
- Materiale de evaluare a rezultatelor învăţării: tipuri de teste, lecţii în programul Ael.

EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE ADAPTATE:

- Exerciţii de copiere după un model dat cu accent pe corectitudinea realizării;
- Exerciţii de observare a unor proprietăţi;(numărul şi gradul de exerciţii va fi diminuat);
- Se recomandă renunţarea la unele activităţi de învăţare şi constituirea altora cu dificultate foarte
mică;
- Se va folosi cu preponderență materialul concret;
- Se vor oferi planuri model de răspuns;
- Exerciții de diferenţiere a materialelor tehnice în funcţie de proprietăţi şi utilizări;
- Exerciţii de recunoaştere a tipurilor de linii utilizate în desenul tehnic după un criteriu simplu,
de exemplu prin folosirea unui sistem de simboluri (culori diferite);
- Exerciţii simple, adaptate nivelului-de competente al elevilor integraţi;
- Se va respecta ritmul propriu de lucru;
- Nu se va pune accent pe aceste exprimări, cel mult pe recunoaştere.

Se consideră că nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi

demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.

7. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va
măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii
şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi :
a. în timpul parcurgerii modulului, prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învăţării
■ Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda
de evaluare - probe orale, scrise, practice.
■ Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit,
evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
■ Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de
performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare
specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării.

22
b. finală
■ Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor.
Instrumente de evaluare continuă:
• Fişe de observaţie;
• Fişe test;
• Fişe de autoevaluare;
• Teste de verificarea cunoştinţelor cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere
duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau
itemi de tip rezolvare de probleme.
Instrumente de evaluare finală:
• Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a
bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de
organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de
către un grup de elevi.
• Studiul de caz, care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei
înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic. Portofoliul,
care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare
etc.
In parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ
pentru verificarea atingerii competenţelor. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte
dobândirea competenţelor specificate în cadrul acestui modul. O competenţă se va evalua o
singură dată.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie şi
competenţele tehnice din standardul de pregătire profesională.

8.Bibliografie

1.Gh. Husein, Desen tehnic de specialitate, E.D.P., Bucureşti 1996

*** Colecţie de standarde, Desene tehnice, Editura Tehnică, Bucureşti 1996 P.
2.Precupeţu, C. Dale, Desen tehnic industrial, Editura Tehnică, Bucureşti 1990
3. I Vraca, Desen industrial, Editura Tehnică, Bucureşti 1984
4.I.Moraru, D.Burduşel ş.a., Manual pentru Şcoala de Arte şi Meserii - Calificarea: Lucrător în
lăcătuşăhe mecanică structuri, E.D.P., Bucureşti 2006
5.V. Drobotă, ş.a., Organe de maşini şi mecanisme, , E.D.P., Bucureşti 1993
6.N. Rux, ş.a., Organe de maşini, Editura Sigma, Bucureşti 2000
7.M. Constantin, ş.a., Solicitări şi măsurări tehnice, Editura AII, Bucureşti 2000

23
24