Rolul Organizatiilor Neguvernamentale

Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice
1. Istoricul, apariţia şi dezvoltarea sectorului non-guvernamental
1.1 Istoric
În cadrul societăţii, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, au fost
deosebiţi două categorii de actori: statul pe de o parte şi, societatea civilă pe
de altă parte. Datorită acestui model societatea era împărţită în două sectoare:
sectorul public şi sectorul privat. Dar cu trecerea timpului această diferenţiere
s-a dovedit a fi perimată. În societăţile moderne s-a manifestat din ce în ce mai
accentuat o nouă diferenţiere în cadrul societăţii civile: un sector orientat spre
obţinerea profitului şi un altul care nu urmăreşte acest lucru (sector non-profit,
aşa numitul cel de-al treilea sector1). In fapt, sectorul non-profit nu reprezint o
noutate absoluta in sistemul de organizare a vietii sociale, existenta sa fiind
cunoscuta, de cel putin 4 secole, sub forma activitatilor desfasurate de biserica,
institutiile filantropice sau de caritate, asociatiile de ajutor reciproc, scolile
private etc. Noutatea se refera la: afirmarea din ce in ce mai puternica si chiar
la impunerea acestui sector, nu numai ca o entitate distincta a vietii
organizationale, dar chiar si ca o alternativa de schimbare si perfectionare a
vietii sociale”2. Motivul pentru care aceste servicii nu erau asigurate de către
sectorul de stat sau cel orientat spre obţinerea profitului era unul relativ
simplu: veniturile rezultate din urma acestor activităţi nu reprezentau un profit
pentru sectorul de afaceri şi nici nu conduceau la creşterea veniturilor bugetare
pentru instituţiile publice. În perioada capitalismului timpuriu aceste servicii
făceau parte mai ales din domeniul social şi din acest motiv întâlnim ca denumiri
ale organizaţiilor neguvernamentale şi denumirea de organizaţii de caritate. După
cel de-al doilea război mondial guvernele naţionale, mai ales cele din vestul
Europei au recunoscut importanţa sectorului non-profit în asigurarea stabilităţii
democratice. În acea perioadă s-a remarcat importanţa deosebită pe care cel de-al
treilea sector îl joacă în asigurarea şi întărirea democraţiei. Ca urmare a acestei
recunoaşteri s-a trecut la elaborarea unui cadru juridic unitar pentru a reduce
influenţa statului asupra acestui sector şi pentru a aduce un plus de transparenţă
în activitatea organizaţiilor nonprofit.
1
"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr.

Călin Hinţea , Asist. univ. drd. Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003 2 Strainescu
Ioan, “Managementul organizatiilor neguvernamentale”, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2007
2010
Page 1
Sectorul neguvernamental în ţările vestice s-a dezvoltat rapid ca urmare a

procesului de restructurare şi bunăstării din acele ţări. Globalizarea acestor
procese a apărut după căderea comunismului, fiind considerat un important aspect al
consensului de la Washington3. Aşadar, implicarea sectorului nonguvernamental in
rezolvarea problemelor societăţii are o istorie îndelungată, care diferă de la o
tară la tara, iar relaţiile dintre stat si ONG-uri au evoluat si evoluează
permanent. De fapt, modul si directia in care s-au dezvoltat aceste relatii
oglindesc evolutia sociala de-a lungul vremurilor4. 1.1.1. Sectorul non-
guvernamental în România inainte de 1989 Evoluţia sectorului non-profit din România
se concentrează pe o structură ambivalentă care surprinde relaţia dintre
dezvoltarea statului şi sectorul voluntar. În vreme ce statul român se caracteriza
printr-o slabă dezvoltare în perioada modernă timpurie acelaşi lucru se putea
afirma şi despre instituţiile filantropice, dar după 1864, când instituţiile şi
implicarea statului au crescut sectorul al treilea a rămas în continuare
insuficient dezvoltat. În perioada interbelică protecţia socială şi organizaţiile
neguvernamentale au cunoscut o dezvoltare accentuată, aceasta fiind stopată în
perioada comunistă de implicarea instituţiilor statului în asigurarea unor servicii
care erau până în acel moment furnizate de ONG-uri. După 1989 statul a renunţat la
pretenţiile sale autoritariste iar dezvoltarea sectorului neguvernamental a fost
reluată. 1.1.2. Sectorul non-guvernamental după 1989 Pe parcursul timpului
afirmarea organizaţiilor neguvernamentale a devenit din ce în ce mai dificilă, pe
măsură ce liderii politici au început să vadă în organizaţiile neguvernamentale
adevărate ameninţări la adresa legitimităţii guvernului. Odată cu extinderea
controlului asupra celui de-al treilea sector statul a obstrucţionat orice
activitate filantropică desfăşurată în altă zonă decât cea guvernamentală.
Prăbuşirea comunismului a creat posibilitatea dezvoltării unor politici pluraliste
şi construirii societăţii civile, dar moştenirile acestui regim nu au permis
crearea unor condiţii propice pentru astfel de schimbări în România datorită
ambiguităţii schimbărilor politice ce au avut loc
3
Pawel Zaleski Global Non-governmental Administrative System: Geosociology of the

Third Sector, editura Gawin, Dariusz & Glinski, Piotr ,"Civil Society in the
Making", Warszawa, 2006 4 Strainescu Ioan,“Managementul organizatiilor
neguvernamentale”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007
2010
Page 2
În această perioadă de început s-a conturat o generaţie de tineri educaţi,

neîncrezători în legitimitatea statului, care au intrat în competiţia pentru
sectoarele economic şi de servicii publice neguvernamentale. Dorinţa de a beneficia
de protecţia socială a început să ia locul respingerii totale a implicării în
treburile publice, astfel încât interesul cetăţenilor români faţă de participarea
în cel de-al treilea sector a crescut. Posibilitatea aderării României la Uniunea
Europeană a constituit un important factor de susţinere al organizaţiilor
neguvernamentale mai ales pentru acelea ale căror activităţi au fost marcate de
priorităţile ideologice sau administrative ale Uniunii Europene. În ciuda tuturor
tensiunilor existente de-a lungul perioadei post-decembriste organizaţiile
neguvernamentale au cunoscut o relativă dezvoltare pe măsură ce legislaţia
specifică a devenit mai puţin rigidă şi a început să reflecte şi alte interese
publice. Organizaţiile neguvernamentale sunt o puternică forţă în sfera publică şi
au o foarte bună şansă de a deveni parteneri ai instituţiilor guvernamentale – şi
nu rivali ai acestora – în conturarea obiectivelor şi acţiunilor pentru viitoarele
programe în cadrul celui de-al treilea sector5.
1.2 Dezvoltarea sectorului non-guvernamental

1.2.1 Relaţia cu administraţia centrală Relaţia cu administraţia centrală a
cunoscut o ameliorare semnificativă după alegerile din 1996, prin venirea la putere
a unui guvern care a adus o recunoaştere deschisă rolului ONG-lor. Astfel în
această perioadă la nivel central au funcţionat două structuri:  Biroul pentru
societatea civilă – de la nivelul preşedinţiei României, care a avut menirea de a
asigura fluxul de informaţiei între sector şi guvern, de a consulta ONG-le asupra
problemelor relevante şi de a oferi oportunităţi de a-şi face cunoscută poziţia de
către guvern.  Biroul pentru relaţia cu ONG-urile – existent la nivelul
guvernului, misiunea acestuia fiind de a coordona eforturile legislative cu privire
la ONG-uri şi de a sprijini reţeaua naţională a responsabililor pentru relaţia cu
ONG-uri. Numirea liderilor şi experţilor ONG-lor în poziţii guvernamentale a dus la
înţelegerea reciprocă mai bună a rolurilor, puterii şi limitelor acestora şi a
creat un cadru de comunicare mai deschis între administraţie şi sector. Mai mult,
crearea acestor structuri de facilitare a dialogului diminuează vulnerabilitatea
sectorului la schimbările conducerii politice. În această
5

Călin Hinţea , Asist. univ. drd. Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003
2010
Page 3
perioadă pe lângă cele două structuri a existat un grup consultativ de experţi

neguvernamentali pe lângă ministere care îşi făcea simţită poziţia în diverse
probleme legate de ONG-uri. La nivel informal au loc consultări frecvente între
reprezentanţi guvernamentalişti principalele ONG-uri de la nivel naţional cu
precădere asupra chestiunilor de mare interes pentru ONG-uri (de tip legislaţie,
reprezentarea sectorului neguvernamental) decât asupra chestiunilor sub-sectoriale
(strategii de dezvoltare în domeniile respective, finanţare). 1.2.2 Relaţia cu
administraţia locală Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii
consistente între autorităţile locale şi ONG-uri sunt determinate de trei factori.
Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleşii locali. În
general, ONG-le sunt sprijinite numai dacă activităţile lor se integrează în
strategiile de dezvoltare locală, rareori elaborate prin consultarea ONG.
Reprezentanţii locali pentru relaţia cu ONG-uri au limite determinate de timp
disponibil pentru ONG-uri . Se manifestă o lipsă generalizată de înţelegere sau
implicare la nivel instituţional intern din partea autorităţilor competente apte să
pună în vigoare prevederile legale necesare implementării cooperării dintre ONG-uri
şi autorităţile locale. În al doilea rând din cauza procesului lent de
descentralizare autorităţile locale au puteri şi fonduri limitate. În al treilea
rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităţilor personalului de la
nivelul administraţiei locale care este expus într-o măsură mai mică la noi
modalităţi de gândire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor. Sugestii
pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre autorităţile locale şi ONG-uri: 
introducerea unor programe speciale de familiarizare a folosirea prevederilor din
cadrul procesului de aderare la U.E. dezvoltarea abilităţilor, atitudinilor şi
practicilor funcţionarilor autorităţilor locale cu noile prevederi legale  care
pun accent pe stimularea cooperării dintre ONG-uri şi autorităţile locale, 
publici în dezvoltarea şi managementul proiectelor. 1.2.3. Relaţia cu mediul de
afaceri Relaţiile cu mediul de afaceri par să fie fundamental axate pe sprijin
financiar sau în bunuri (servicii) în schimbul publicităţii. S-a mers mult mai
încet în ceea ce priveşte stabilirea 2010 Page 4
sau menţinerea unui dialog cu mediul de afaceri sau cu autorităţile locale asupra
chestiunilor de interes pentru dezvoltarea locală. În anumite cazuri, unele ONG-ui,
cum ar fi cele din domeniul dezvoltării locale, au dezvoltat programe care reunesc
toţi actorii comunitari. În alte cazuri, ONG-uri sau voluntari străini au derulat
proiecte menite să dezvolte un mediu de afaceri responsabil social sau cooperarea
acestuia cu ONG-uri. Date fiind dificultăţile economice actuale, mediul de afaceri
se orientează mai degrabă spre supravieţuire decât spre dezvoltarea relaţiilor
comunitare.
2. Definiţia organizaţiilor non-guvernamentale

Încercarea de definire a unui domeniu de ştiinţă, a unui concept sau a unui fenomen
social devine de actualitate în momentul atingerii maturităţii de către acesta.
Găsirea unei definiţii unanim acceptate pentru sectorul nonprofit sau cel de-al
treilea sector este însă o sarcină complexă. Considerăm însă că definiţia cea mai
completă a fost formulată în anul 1992 de către Lester Salmon şi Helmut Anheier în
lucrarea lor intitulată “ Social Origins of Civil Society”. Ei au stabili şapte
criterii care în opinia lor caracterizează sectorul nonprofit. Cele şapte criterii
sunt6:        instituţionalizarea, separarea de stat, non-distribuţia
profitului, autonomia, voluntariatul, nemisionarismul religios apolitismul.
Indiferent de cum se numesc ONG-urile toate au o singură definiţie. Ele sunt

formaţiuni benevole, de sine stătătoare, constituite prin libera manifestare a
voinţei cetăţenilor asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale şi/sau de
altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice,
sociale şi culturale, care nu au drept scop obţinerea profitului.7 Un vechi proverb
african spune ca "Nu toate vietuitoarele din ocean sunt la fel, chiar daca noi le
chemam pe toate pesti". Un ONG este un termen remanent, ce cuprinde multe tipuri
diverse de organizatii, avand in comun simplul fapt de a nu apartine nici unei
6

Călin Hinţea , Asist. univ. drd. Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003 7 www.e-
democracy.md
2010
Page 5
structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implica o negatie (aceea ca: nu este

ceva, in cazul nostru o structura guvernamentala). In diferitele tari din intreaga
lume, ONG-urile pot fi de multe feluri: -consilii in comertul cu produse agricole ,
cercetasi, agentii caritabile, cluburi de sah, avocati ai drepturilor copiilor,
coruri, biserici, grupuri de utilizatori ai computerului, cooperative, uniuni de
credit, grupuri de veterani ecologisti, aparatori ai mediului inconjurator,
asociatii etnice, cluburi de suporteri sportivi, banci de alimente, asociatii de
viitori fermieri, aparatori ai drepturilor omului, organizatii internationale de
intrajutorare si dezvoltare, asociatii de arta si literatura, grupuri protestatare,
asociatii de modelism, festivaluri municipale, cluburi de fotografie, consilii
politienesti, grupuri religioase, asociatii profesionale, cluburi de dans, grupuri
de studiu, grupuri de voluntari pentru infirmi, si multe altele8. Organizatiile
neguvernamentale trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii9: • să funcţioneze
ca entitate structurată - pot face dovada unei anumite structuri
organizaţionale instituţionalizate.Cel mai adesea, aceste instituţii funcţionează

ca persoane juridice, dar funcţionarea lor este posibila si fără sa aibă
personalitate juridica; • • să fie de natura privata - sunt instituţional separate
de autorităţile publice (fapt Sa respecte criteriul non-distribuţiei profitului -
pot genera venituri, respectiv care nu exclude finanţarea din bugetul public),
fiind constituite pe baza liberei iniţiative obţine "profit" din activităţile lor,
dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci sunt
folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate; • sa se auto-guverneze - au
capacitatea de a-si asuma decizii privind funcţionarea interna sau relaţiile cu
alte instituţii in mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate
de reprezentanţii autorităţilor publice; • conducere; • Sa fie de interes public -
servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele public. Sa fie
voluntare - se bazează, in general, pe activităţi voluntare in acţiunile pe care le
desfăşoară (fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal) sau in
procesul de
3. Funcţiile sectorului nonprofit.

8 9
www.scn.org-site pentru mobilizarea societăţii civile conform definitiei

structural-functionale, Lester Salomon, "America's Nonprofit Sector", The Johns
Hopkins University, publicatie realizata de catre The Foundation Center, 1992
2010
Page 6
Pentru a stabili funcţia sectorului nonprofit este bine să pornim de la ideea deja
acceptată a delimitării societăţii. Din acest punct de vedere pot fi delimitate
trei sectoare: sectorul de stat, sectorul “profit” (economic) şi sectorul
nonprofit. În concordanţă cu acest lucru figura 1 prezintă care este relaţia între
cele trei sectoare. Principul parteneriatului, unul foarte des invocat, dintre cele
trei sectoare poate fi observat şi aici.
În cadrul sistemului sectorul nonprofit are două funcţii principale. Prima funcţie
ar fi cea de prevenire şi de corecţie, care încearcă să prevină şi să corecteze
eventuale probleme, lipsuri în funcţionarea sectorului de stat şi cel de afaceri. O
a doua funcţie este cea de dezvoltare, care ajută la dezvoltarea societăţii civile,
a societăţii în general prin apărarea valorilor civile, prin întărirea colaborării
şi prin crearea cadrului activităţilor comune. Dacă acceptăm cele două funcţii –
atunci în concordanţa cu terminologia folosită în managementul ONG-lor10 - acestea
pot fi considerate chiar menirea sectorului non-profit, iar rezultatele obţinute de
sectorul civil pot fi evaluate în funcţie de aceasta
Societatea
Sectorul de stat
Sectorul de afaceri
Sectorul nonprofit
În istoria post-decembristă a sectorului non-profit din România s-au consumat

episoade când aceste organizaţii şi-au îndeplinit funcţiile din cadrul societăţii.
Cele mai elocvente sunt cazul Dracula Parc şi chiar Roşia Montana când datorită
unor puternice acţiuni de protest organizaţiile neguvernamentale au reuşit să
atragă atenţia sectorului de stat şi chiar a societăţii asupra pericolelor care
derivă din implementarea unor decizii greşite. Tot pentru îndeplinirea funcţiilor
sale se constată o intensă activitate ce sprijină asociativitatea, crearea de
reţele de informare (ex. Birouri de consiliere pentru cetăţeni – un program
finanţat de Uniunea Europeană care prevedea că aceste birouri trebuie gestionate de
către ONG-uri în parteneriate cu instituţii ale administraţiei publice locale) sau
organizarea de conferinţe, seminarii, târguri (Târgul Naţional al Organizaţiilor
10
Organizaţii neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.
2010
Page 7
Neguvernamentale din România). Totuşi există voci care susţin că societatea civilă
trăieşte una din cele mai negre perioade din existenţa sa. Această perioadă neagră
se datorează în primul rând inactivităţii societăţii civile faţă de excesele
puterii.
4.Rolul organizațiilor nonguvernamentale în societate
În ultimii nouă ani organizaţiile neguvernamentale din România şi-au recăpătat

identitatea şi au adus o contribuţie importantă la modernizarea societăţii. Ele şi-
au creat, definit şi promovat o identitate proprie, formând totodată o comunitate
care îşi găseşte locul şi rolul în societatea civilă românească la începutul unui
nou ciclu de guvernare. Astfel, pe parcursul a nouă ani, organizaţiile
neguvernamentale au preluat, pe fondul unei crize a resurselor statului, funcţii şi
roluri care înainte de 1989 reprezentau atribuţii exclusive ale administraţiei,
devenind un actor important al promovării valorilor democratice şi a schimbărilor
sociale, a unor raporturi noi între stat şi societate. Organizaţiile
neguvernamentale sunt caracterizate printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte
modul şi direcţiile lor de acţiune. Această mobilitate reprezintă condiţia lor de
supravieţuire, atâta vreme cât funcţionarea lor este dependentă de o corectă
identificare a nevoilor în comunitate şi de atragerea resurselor necesare pentru
abordarea acestor nevoi. Organizaţiile neguvernamentale reprezintă un "termometru"
al comunităţii. Dinamicitatea lor este relevantă în ceea ce priveşte capacitatea
comunităţii de a reacţiona rapid la propriile sale nevoi, catalizând resurse pe
care administraţia publică nu le are. În acelaşi timp, analiza direcţiilor de
acţiune ale organizaţiilor ar putea da administraţiei publice, semnale relevante
privitoare la problemele pe care în viitorul apropiat va trebui să le abordeze
administraţia. ONG-urile pot juca, deci, un rol fundamental în identificarea unor
probleme ce ar putea fi trecute cu vederea de către autorităţile publice, iar prin
utilizarea resurselor umane proprii, a datelor locale şi capacităţii lor
organizatorice pot monitoriza activitatea agenţiilor publice şi le pot sprijini în
realizarea obiectivelor lor. Adeseori, ONG-urile pot acoperi anumite nevoi ale
comunităţii, mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple
frecvente sunt oferite din domeniile asistenţei grupurilor vulnerabile sau al
managementului unor instituţii de asistenţă medicală). Căile prin care sectorul
neguvernamental poate influenţa dezvoltarea comunităţii:
2010
Page 8
1. încurajând oficialii şi agenţiile guvernamentale să adopte soluţii elaborate şi

folosite cu succes în cadrul sectorului. 2. educând şi sensibilizând publicul în
privinţa drepturilor prevăzute de stat. 3. participând la adaptarea programelor
oficiale la nevoile publice, exprimând punctul de vedere al opiniei publice şi
punând în valoare experienţele locale. 4. colaborând cu agenţii oficiale. 5.
influenţând politicile de dezvoltare locala a instituţiilor naţionale şi
internaţionale. 6. ajutând administraţia publică şi finanţatorii să elaboreze o
strategie de dezvoltare mai eficientă prin întărirea instituţiilor, creşterea
calificării profesionale a personalului, instruirea acestuia şi întărind
capacitatea lor managerială. Uneori, organizaţiile neguvernamentale sunt
considerate "alternative" la soluţiile administraţiei. Expresia folosită ar putea
crea confuzie. Populaţia unei comunităţi nu este în situaţia de a alege între
modelul de dezvoltare propus de administraţie şi cel propus de ONG-uri, pentru
simplul motiv că organizaţiile nu pot lansa o asemenea ofertă. Este puţin probabil
că eforturile organizaţiilor să poată duce la rezolvarea în întregime a unei
probleme în comunitatea locală. Lipsa de resurse este în acest caz principalul
obstacol. ONG-urile pot găsi noi soluţii pentru probleme cu care se confruntă
populaţia, dar aceste soluţii devin relevante doar dacă ele pot influenţa procesul
de dezvoltare la nivelul întregii comunităţi. Administraţia şi organizaţiile
neguvernamentale nu pot oferi alternative în competiţie, ci soluţii complementare
ce deschid calea către o adevărată colaborare între ele. Ele şi-au dovedit adesea
eficienţa în identificarea şi soluţionarea problemelor comunităţii, în atragerea şi
punerea în valoare a unor resurse umane şi financiare, în evaluarea gradului de
eficacitate a politicilor publice prin: - creşterea calităţii serviciilor publice;
- gestionarea mai eficientă a patrimoniului public; - rentabilizarea serviciilor
publice; - conservarea mai bună a patrimoniului public; - reducerea cheltuielilor
administrative. În acest sens putem afirma că necesitatea achiziţionării de
servicii de către autorităţile publice este determinată de extinderea cererii de
servicii adresate sectorului public, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi
din punct de vedere calitativ, în sensul că cererea de servicii publice a devenit
din ce în ce mai mare, iar solicitările sunt din ce în ce 2010 Page 9
mai diversificate faţă de oferta guvernamentală. În aceste condiţii, autorităţile

publice au la dispoziţie două alternative: fie să-şi îmbunătăţească oferta, fie să
contracteze aceste servicii. Din punct de vedere al eficienţei economice,
experienţa altor state (de exemplu Statele Unite, Marea Britanie, Olanda) a dovedit
că este mai avantajoasă a doua variantă; costurile pentru aceleaşi servicii care
înainte erau prestate de o instituţie publică, în condiţiile contractării lor sunt
mai reduse. Deoarece autorităţile publice sunt supuse unor constrângeri legate de
funcţia lor redistributivă şi au responsabilitate politică pentru modul în care
este gestionat bugetul public care este limitat, serviciile de interes public ar
putea fi contractate de organizaţii neguvernamentale. Avantajul contractării de
servicii derivă din caracteristica nondistribuţiei profitului care face ca atât
încrederea clienţilor (beneficiarilor), dar şi a contractorului să fie mai ridicată
la contractantul de tip nonprofit, faţă de contractantul orientat către profit.
Serviciile de interes public ar putea fi contractate fie de către societăţile
comerciale, fie de către organizaţiile neguvernamentale, fie, în colaborare, de
către organizaţii din cele trei sectoare. În acest sens, relaţia de prestare de
servicii dintre autorităţile publice şi organizaţiile neguvernamentale constă în
faptul că sarcina este definită de autorităţi, iar prestatorul (organizaţia
neguvernamentală) execută comanda respectivă, într-un domeniu considerat de
autoritatea respectivă ca fiind de interes public. Deci, contractul de prestare de
servicii între autoritatea publică şi organizaţia neguvernamentală este relaţia în
care autoritatea publică comandă realizarea unui serviciu pe care se obligă să-l
plătească, iar organizaţia neguvernamentală se obligă să execute obiectul
contractului. În România, cadrul legal care reglementează contractarea de servicii
publice de la autorităţile publice este cel al contractului de concesiune.
Hotărârea Guvernului 1228/1990 nu face nici un fel de referiri speciale la
concesionarea de servicii către sectorul nonprofit, nici în sensul exceptării sale
de la acest tip de activitate, dar nici în sensul încurajării achiziţionării de
servicii de către acest sector de la autorităţile publice. În concluzie, importanţa
organizaţiilor neguvernamentale nu mai poate fi lăsată doar la nivelul aprecierilor
simţului comun, căci acestea au şi alte roluri, cum ar fi: - contrapondere a
puterii statului şi a sectorului privat; un exemplu în acest sens îl constituie
asociaţiile de protecţia consumatorilor, a căror misiune este de a educa şi apăra
cetăţenii (în calitatea lor de consumatori) în relaţia cu firmele şi companiile
comerciale. - cadrul de participare cetăţenească; există două obstacole majore în
calea creşterii implicării autentice de masă în politica de stat, şi anume: -
dificultatea descentralizării ariilor de decizie la nivel de stat; 2010 Page 10
- lipsa abilităţilor şi valorilor necesare acestui tip de participare. Activitatea

în organizaţiile neguvernamentale presupune implicarea membrilor în procese
decizionale care dezvoltă participanţilor la acestea abilităţile corespunzătoare şi
capacitatea de a-şi exercita rolul de homo politicus. - asigurarea de bunuri şi
servicii publice; există numeroase obstacole în calea furnizării serviciilor
publice de către societăţile comerciale şi instituţiile statului. Cu toate acestea,
statul, prin funcţionarii săi, nu poate identifica şi satisface în totalitate marea
varietate de nevoi şi interese în societate. Astfel, cererea de bunuri şi servicii
publice rămâne neacoperită. Aceste goluri pot fi acoperite prin activitatea
organizaţiilor neguvernamentale, ele nefiind restricţionate de criteriul
profitabilităţii (ca în cazul societăţilor comerciale) şi dovedind o mai mare
receptivitate şi creativitate în acoperirea nevoilor sociale. Cu toate acestea,
chiar şi organizaţiile neguvernamentale se pot lovi de o serie de dificultăţi în
acest tip de activitate, cum ar fi cele care ţin de mecanismele acţiunii colective.
- furnizarea mai eficientă a bunurilor şi serviciilor comparativ cu sectorul
public; susţinerea unor structuri administrative mai puţin numeroase sau prezenţa
voluntariatului creează premise pentru reducerea costurilor de producţie
corespunzătoare bunurilor sau serviciilor livrate. La aceasta se adaugă şi faptul
că cei care lucrează în organizaţiile neguvernamentale sunt mai interesaţi de
satisfacerea cerinţelor clienţilor decât de respectarea procedurilor formale,
birocratice. - facilitatori ai integrării sociale şi politice; organizaţiile
neguvernamentale sunt instrumente ale integrării grupurilor şi indivizilor în
cadrul societăţii; de exemplu, în societăţile caracterizate printr-un grad înalt de
varietate etnică, organizaţiile neguvernamentale contribuie la promovarea
diversităţii şi la reducerea tensiunilor interetnice prin promovarea dialogului
interetnic. - promovarea diversităţii de opinii în societate; prin apartenenţa la
diferite organizaţii neguvernamentale oamenii devin conştienţi de existenţa unor
opinii şi interese diverse în societate şi devin capabili să adopte o poziţie
critică faţă de acestea. - mobilizarea intereselor şi revendicărilor în societate;
prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale revendicările cetăţenilor pot fi
articulate, iar presiunile exercitate de diferite grupuri se transformă în
demersuri coerente de influenţare a politicilor publice. Organizaţiile
neguvernamentale îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea activităţilor
socioeconomice, ele oferă servicii mai ieftine şi mai bune pentru că folosesc
voluntarii. În multe domenii, organizaţiile neguvernamentale desfăşoară munci
aproape gratuite (protecţia animalelor, reciclări profesionale, protecţia mediului,
educaţie pentru adulţi şi la 2010 Page 11
distanţă, circulaţia informaţiei), în timp ce
Guvernul trebuie să plătească funcţionari
pentru aceste lucruri. Organizaţiile neguvernamentale includ spiritul de echipă

umană, transparenţa şi participarea publică, fără de care o administraţie riscă să
nu capete suportul public pentru acţiunile pe care le întreprinde. În condiţiile
unei susţineri minime, aproape insesizabile la dimensiunea declarată a sectorului,
organizaţiile neguvernamentale şi-au adus o contribuţie măsurabilă la procesul de
reformă: - au îmbunătăţit substanţial deciziile publice (amintim aici corectarea şi
îmbunătăţirea a numeroase proiecte de legi şi alte acte normative); - au dat sens
reformei din sfera educaţiei; - au stat la baza succesului în medieri
internaţionale, contribuind prin aceasta şi prin proiectele de colaborare
internaţională la o imagine externă pentru care, uneori, se cheltuiesc o grămadă de
bani publici; - au gestionat eficace transferul de know-how; - au preluat aproape
integral politicile şi activităţile concrete de protecţie a copilului; - sunt
mesagere ale culturii autohtone şi promotoare ale dezvoltării diversităţii
culturale, creând teren favorabil dialogului interetnic, toleranţei şi cooperării
cu minorităţile naţionale. În acest sens, modul de acţiune al organizaţiilor poate
reprezenta un model de abordare a problemei, nu neapărat singurul şi nu neapărat
cel mai bun, dar cu certitudine extrem de eficient prin prisma raportului
investiţie/efect. Acest lucru nu înseamnă că vreodată organizaţiile
neguvernamentale se vor substitui administraţiei publice sau că vor realiza ele
sarcinile administraţiei. Organizaţiile nu reprezintă o alternativă în sine. Ele
trebuie văzute ca un mod de acţiune complementar activităţii administraţiei, prin
care comunitatea se autoresponsabilizează faţă de rezolvarea propriilor probleme.
Una din funcţiile principale ale sectorului nonprofit este aceea de a pleda pentru
întărirea sistemelor sociale, de-a oferi cetăţenilor posibilitatea influenţării
politicilor publice, de a critica şi supraveghea politica guvernului. Politicile
publice sunt planuri, principii, legi sau acţiuni care sunt adoptate de factorii
decizie pentru a rezolva o problemă în societate, a se opune unei ameninţări sau a
urmări un obiectiv; ele se referă la ceea ce decide să facă un guvern sau parlament
pentru rezolvarea problemelor dezvoltării cu efecte asupra întregii societăţi sau
la ansamblul de măsuri sub forma unui program de acţiune guvernamentală menite să
producă schimbări favorabile pentru întreaga societate sau pentru o anumită parte a
societăţii. 2010 Page 12
Principiile pe care atât organizaţiile neguvernamentale cât şi autorităţile publice

ar trebui sa le aplice în elaborarea şi implementarea unor politici publice sunt:
existenţa. În funcţie de factorul de decizie şi de aria de acoperire, politicile
publice pe care organizaţiile neguvernamentale încearcă să le influenţeze pot fi
naţionale, regionale sau locale şi interne ale unor instituţii. promovarea
dezvoltării; furnizarea de beneficii directe cetăţenilor; - protejarea societăţii
de comportamente care ar putea să-i pericliteze
5.Tipuri de ONG-uri
Organizațiile non-profit sunt, în mare parte ONG-uri. De aceea, putem analiza
tipologia organizațiilor non-profit, din punct de vedere economic (după modul în
care primește și distribuie bunuri), după cum urmează: • obiectivele. • Organizații
productiv-distributive: sunt cele care dispun de o oarecare dotare, cu care speră
să se regenereze continuu, după ce distribuie partea productivă destinată
distribuirii și donațiile primite suplimentar. • Organizații clientelare: sunt cele
care se bazează pe clienți constanți, care au nevoie de serviciile pe care le
realizează aceste tipuri de organizații (spitale și sanatorii, școli și
universități, teatre și case de cultură)- toate în totalitate sau în parte
neguvernamentale, atâta vreme cât se supun parțial sau total principiilor ce
caracterizează activitatea organizațiilor non-profit: auto-conducere, caracter
nonguvernamental, oferta de servicii publice sau personale diversificate,
respectarea restricției non-directivității profitului între proprii membri sau
conducători, implicarea parțială a voluntariatului persoanelor angajate sau
asociate. Dacă se ia în calcul criteriu controlului sistemului de distribuire a
resurselor (control final, adică puterea de a alege consiliul de conducere), atunci
se obțin două noi tipuri de ONG-uri:  ONG-uri comunitare - controlul final
aparține „patronilor” comunitari, Organizații receptor-distributive: sunt cele care
se bazează, în exclusivitate, pe donațiile pe care apoi le distribuie pentru a-și
realiza misiunea și
adică comunității, celor care reprezintă liderii acesteia; 2010 Page 13

ONG-uri antreprenoriale - controlul final este intern, caz în care
consiliul de conducere se auto – perpetuează. Intersecțiile dintre cele două

tipologii de mai sus conduc la combinație de șase „tipuri ideale” de ONG-uri, după
cum urmează: • • • • • • Comunitar – receptor – distributive; Antreprenorial –
receptor – distributive; Comunitar – clientelare; Antreprenorial – clientelare;
Comunitar – productiv – distributive; Antreprenorial – productiv – distributive.
Termenul de „tipuri ideale” de ONG-uri nu se referă la cele mai bune forme, ci la

formele pure, care însă evident nu sunt posibile. De aceea, realitățile vor arăta,
de exemplu ca tipul ideal antreprenorial – receptor – distributiv ar putea sa aibă,
la un moment dat și o formă cu specific pentru tipul comunitar – clientelar.
Cristian Jura, a evidențiat mai multe tipuri de ONG-uri, acesta clasificându-le
într-un mod mai simplist, dar mai ușor de utilizat, prin utilizarea a șapte
criterii după cum urmează:
1.   
După domeniul de activitate: cele care se ocupă de educație; cele care se ocupă de
sănătate (Médecine sans frontières, etc.); cele care se ocupă de protecția mediului
înconjurător (Green Peace, cele care se ocupă cu drepturile omului (Amnesty
International, Human cele care se ocupă cu protecția anumitor profesii (Asociația
cele care se ocupă de protecția minorităților (Asociația Internațională a După
sfera de activitate: ONG-uri interne (în România: FDSC – Fundația pentru
Dezvoltarea
World Wide Found, etc.);  Rights Watch, etc.);  Internațională a Juriștilor,

American Bar Association, etc.);  2.

Popoarelor Indigene, etc.).
Societății Civile, ARDU- Asociația Română de Drept Umanitar, LADO - Liga Apărării
Drepturilor Omului , etc.); 2010 Page 14
 ONG-uri internaționale (Crucea Roșie internațională, Green Peace, etc.). 3.  

4.   5.  După modul de finanțare a programelor: surse proprii; donații (de la
donatori persoane individuale, de la corporații, fundații, După relația cu
organizațiile internaționale inter – guvernamentale: ONG-uri cu statut consultativ
pe lângă organizațiile internaționale; ONG-uri care nu beneficiază de un statut
consultativ pe lângă În funcție de caracteristica economică: ONG-uri receptiv –
distributive (forța lor stă în eficiența distribuției, ONG-uri productiv –
distributive (forța lor stă în dotarea cu funcții
agenții guvernamentale).
organizațiile internaționale.
localizată pe obiective clar conturate);  generatoare de resurse, dintre care o

parte este folosită pentru reproducerea dotării, iar cealaltă pentru oferta de
bunuri și servicii);  6. ONG-uri clientelare (forța lor stă în serviciile ce pot
fi vândute unei După posibilitatea de a influența procesul decizional al
organizațiilor ONG-uri cu statut consultativ, care influențează procesul decizional
al ONG-uri care doar contribuie la implementarea programelor clientele disponibile:
în spitale, sanatorii, școli, universități, teatre, etc.). inter – guvernamentale:
 organizațiilor inter – guvernamentale;  7.   organizațiilor inter –
guvernamentale. În funcție de faptul dacă au sau nu calitatea de finanțatori: ONG-
uri cu rol de finanțatori (cele la nivel internațional); ONG-uri care nu au această
calitate, aflate la nivel local (de exemplu,
Fundația pentru o Societate Deschisă).
5.1.
Diferențe și asemănări între asociație și fundație
În metodologia Comisiei Naţionale pentru Statistică, ONG-urile aparţin sectorului

administraţiei private (alături de culte, partide, sindicate, uniuni de creaţie,
Crucea Roşie,
2010
Page 15
asociaţii şi fundaţii). În România, ca și în Europa, există trei tipuri principale:

asociaţii, fundaţii şi federaţii. Asociaţia
-
convenţia juridică prin care mai multe persoane îşi pun în comun
contribuţiile lor materiale, cunoştinţele şi activităţile lor pentru a realiza un

scop care nu Ie aduce avantaje pecuniare sau patrimoniale. Scopul poate corespunde
interesului general, interesului particular al unei anumite categorii sociale sau
interesului personal . numărul de persoane minim este de 20.
Fundația este actul prin care o persoană fizică sau morală stabileşte un
patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu şi îl consacră în mod

permanent realizării unui scop ideal, de interes public;
-
trebuie să existe minim un fondator. au drepturi numai pentru a-şi realiza

obiectivele şi nu pot primi acestea nu pot exista decât dacă există un organism de
conducere care după tipul de interes pe care îl promovează: cu caracter mutual -
promovarea intereselor proprii ale membrilor lor. cu vocaţie publică - de interes
public sau de utilitate publică grupul ţinta şi tipul de acţiune demonstrează o
anumită vocaţie pentru derulează programe de interes public de care beneficiază
întreaga se mai numesc organizaţii caritabile în Marea Britanie sau filantropice
Asociaţiile şi fundaţiile
-
liberalităţi decât după ce au fost autorizate.

-
deţine competenţa de-a lua decizii.

  • • •
binele comunităţii. comunitate sau un număr larg dintre membrii săi. în SUA, fără
ca aceste atribute să se refere în mod explicit la acordarea de sume de bani.
•
sunt în mod deosebit interesate de parteneriat ca metodă de punere în
valoare a unor resurse care fie sunt insuficiente, fie lipsesc, dar sunt necesare
pentru buna derulare a programelor lor, în cazul de faţă programe de utilitate
publică.
2010
Page 16
6. Managementul organizațiilor centrate pe profit și non-profit

Între organizațiile centrate pe profit și cele non-profit există numeroase
diferențe. Principala diferențiere dintre o firmă privată, centrată pe profit și un
ONG, cu specific non-profit, din punct de vedere al obiectului de activitate,
constă în caracterul dual al ONG-ului față de caracterul unic al firmei private.
Firma privată produce bunuri și/sau oferă servicii contra cost (le vinde) în mod
direct, „convertindu-și energia organizațională în bani la punctul de vânzare, iar
cu banii obținuți este injectată o nouă energie în afacere pentru a o dezvolta”, pe
când în cazul dual al ONG-ului, un sistem produce venit și un altul îl distribuie,
după cum urmează: Donatorii sunt solicitați să ofere o parte din veniturile lor
pentru un grup țintă, iar când acesta constată că ONG-ul care solicită are
capacitatea de a primi ajutoare (expertiză în domeniu, spații de depozitare, mașini
și utilaje de transport, logistică, etc. ) și a le distribui, împuternicește ONG-ul
să intermedieze între ei și clienți, pentru care primește recunoștința acestora,
prin intermediu ONG-ului.
2010
Page 17
Sistemul unic specific unei întreprinderi de afaceri
Plată
Întreprinderi de afaceri
Bunuri/ Servicii
Client
Sistemul dual specific unei organizații non-profit
solicitări
Donator i Contribuții
Sistem de dezvoltare a resurselo r
Sistem de distribuți -e subvenții
servicii
Recunoștința
Clienți
Z. Szeman prezintă caracteristicile serviciilor oferite de ONG-uri față de cele ale

statului. Astfel, în tabelul de mai jos sunt prezentate diferențele formale între
serviciile ONGurilor și cele ale agenților de stat, după cum urmează:
2010
Page 18
Serviciile ONG-urilor 1. Preventive 2. Inovative 3. Complexe 4. Active în toate

localitățile 5. Centrate pe clienți 6. Dinamice 7. Rețele numeroase 8. Flexibile 9.
Operează cu voluntari 10. Minimizează nivelul nevoilor 11. Conduse de personalități
Serviciile agențiilor de stat 1. Reactive la problemele apărute 2. Utilizatoare a

resurselor 3. Interveniente între părți 4.Active într-o localitate 5. Centrate pe
servicii furnizate 6. Statistice 7.Rețele mai puțin numeroase 8. Mai puțin
flexibile 9. Operează cu salariați plătiți 10. Menține nivelul nevoilor 11. Conduse
de birocrația organizației
2010
Page 19
Asociația Naționala a Studenților în Științe Administrative
2010
Page 20
ISTORIC Asociatia Nationala a Studentilor in Stiinte Administrative (ANSSA) a fost

infiintata la 11 aprilie 2002 de un grup de studenti ai Scolii Nationale de Studii
Politice si Administrative Bucuresti (Cristian Bitea, Dacian Vasincu, Robert
Mustata, Mihai Isac, Mihai Aileni, Bogdan Barbu si Marius Mocanu). Astazi, ANSSA
numara in jur de 1000 de membri din majoritatea universitatilor in care
functioneaza facultati, departamente, sectii sau colegii cu specializarea
„Administratie Publica”. Asociatia functioneaza in baza statutului si
regulamentului de organizare si functionare. Organele statutare ANSSA sunt:
Adunarea Generala, Consiliul Director precum si „ANSSA Alumni”. La nivel central
activitatea ANSSA este coordonata de o echipa care formeaza Centrul de Coordonare
Nationala (CCN). La nivel teritorial functioneaza, in prezent, sapte filiale cu
personalitate juridica • • • • • • • ANSSA Constanta ANSSA Iasi ANSSA Sibiu ANSSA
Ploiesti ANSSA Suceava ANSSA Cluj ANSSA Pitesti
2010
Page 21
precum si grupuri de initiativa in alte centre universitare (Oradea, Craiova si

Galati) in curs de constituire ca filiale.Toate acestea formeaza si dezvolta
reteaua de colaborare nationala a studentilor din scolile de administratie publica.
Asociatia Nationala a Studentilor în Stiinte Administrative, este nu numai o
organizatie neguvernamentala studenteasca ci si un corp de potentiale resurse umane
pentru sectorul public, în general si administratia publica, în special. Fiind
totodata o organizatie tânara, încerca sa ofere studentilor în adminsitratie o noua
perspectiva prin activitatile propuse, sa-i sprijine si sa le deschida oportunitati
de afirmare în activitatea profesionala, atât în plan local cât si national. ANSSA
Filiala Iasi a luat fiinta în primavara anului 2003, activitatea noastra având la
baza imaginea studentului în stiinte administrative. Activitatile noastre vin sa
concureze la realizarea unui mediu specific oferind studentilor un sprijin pentru a
intelege si pune în aplicare ideile lor si pentru a se adapta mai usor la
necesitatile societatii actuale. Din punct de vedere legal ANSSA, cuprinde statutul
general parte. SCOPUL, MISIUNEA SI OBIECTIVELE Potrivit articolului 3 si 4 din
statutul Asociatie Nationale a Studentilor in Stiinte Administrative, scopul
asociatiei este acela de a avea o administratie performanta cu specialisti
competenti in gestionarea sectorului public, mentionandu-se, totdata, in artcolul 3
al acestuia misiunea acesteia si anume de a sprijini consolidarea capacitatii de
actiune a structurilor administratiei publice.Pentru realizarea scopului urmarit,
avem de a face cu o serie de obiective care duc la indeplinirea scopului propus
anterior.Si anume: a) sprijinirea formãrii unor viitori specialisti, competenti în
domeniul stiintelor administrative; b) apãrarea drepturilor si intereselor
studentilor în stiinte administrative; c) acordarea de sprijin logistic si
profesional membrilor sãi si promovarea rolului si identitãtii tânãrului functionar
public; d) îmbunãtãtirea gradului de cunoastere a specificitãtii muncii si
particularitãtilor din domeniul administratiei publice în rândul studentilor din
facultãtile de profil; e) dezvoltarea unei retele de colaborare nationale a
studentilor în stiinte administrative care sã faciliteze si sã punã în valoare
pregãtirea si formarea profesionalã a membrilor nostri; f) stabilirea unor relatii
de colaborare si parteneriat cu organizatii similare din tarã si strãinãtate; 2010
Page 22 al organizatiei , regulamentul de organizare si functioare a filialelor
precum si Statului fiecare filiale in
g) promovarea principiilor specifice activitãtii în sfera sectorului public si

militarea pentru întãrirea cunoasterii si aplicãrii lor; h) organizarea de
conferinte,seminarii,workshop-uri, mese rotunde si alte actiuni practice si de
profesionalizare în domeniul de activitate al ASOCIATIEI; i) administrarea si
derularea unor programe si proiecte specifice si evaluarea impactului si
rezultatelor practice ale acestora; j) initierea si mentinerea unor contacte de
colaborare cu autoritãti ale administratiei publice, alte institutii publice
centrale si locale, sindicate, partide politice, organizatii profesionale din sfera
administratiei publice si mass-media în scopul facilitãrii îndeplinirii
obiectivelor ANSSA.
MEMBRII ASOCIATIEI Primirea ca membru al asociatiei se face individual, pe baza

unui formular de inscriere si a unei cereri semnate.Criteriile de admitere vor fi
stabilite prin decizie a Biroului Executiv.Membrii asociatiei trebuie sã fie
studenti la una din urmãtoarele forme de învãtãmânt superior: colegiu, facultate,
studii academice post-universitare, studii aprofundate si master, doctoranzi si
absolventi ai invatamantului superior administrativ sau inrudit cu acesta. Membrii
asociatiei au urmãtoarele drepturi: a) sã utilizeze rational si în folosul
organizatiei, baza materialã, informationalã si logisticã a acesteia; b) sã-si
exprime liber opiniile, pãrerile si sugestiile în toate problemele privind
activitatea asociatiei; c) sã beneficieze de actiuni de formare si perfectionare în
domeniu; d) sã aleagã si sã fie alesi în structurile organizatorice si de conducere
ale asociatiei; e) sã poarte legitimatii si însemne oficiale ale asociatiei; f ) sã
beneficieze de premii,diplome,adeverinte, recomandari, distinctii si alte
facilitãti acordate de asociatie. Membrii asociatiei au urmãtoarele îndatoriri: a)
sã participe la toate sedintele, reuniunile si manifestãrile organizate de
asociatie; b) sã accepte si sã îndeplineascã deciziile luate de cãtre structurile
de conducere ale asociatiei; c) sã respecte opiniile celorlalti membri; d) sã
contribuie la bunul mers al asociatiei
2010
Page 23
Membrii asociatiei îsi pierd aceastã calitate de membru în urmãtoarele conditii: la

cerere, prin exprimarea dorintei de a se retrage din asociatie si totodata prin
excludere, în cazul în care aduc prejudicii morale sau materiale asociatiei.
ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ASOCIATIEI Organizarea asociatiei are o structura

diferita in din punct de vedere al filialei si al sediului central care se afla la
Bucuresti. La nivel central organele de conducere a Asociatiei Nationale a
Studentilor in Stiinte Administrative sunt urmatoarele: a) Adunarea Generală; b)
Consiliul Director; c) Alumni ANSSA; Adunarea Generală îndeplinete următoarele
atributii: a) aprobă ordinea de zi, modul de desfăurare a lucrărilor sale; b)
stabileste strategia si obiectivele generale ale asociatiei; c) alege Consiliul
Director si membri ai comisiei de cenzori; d) aprobă Statutul asociatiei; e)
analizează si hotărate asupra activitătii desfăurate de către Consiliul Director si
celelalte structuri din cadrul asociatiei; f) adoptă raportul de activitate a
conducerii executive a asociatiei si al comisiei de cenzori; g) aprobă înfiintarea
filialelor teritoriale ale ANSSA În exercitarea competentelor sale, Consiliul
Director: a) supraveghează si controlează îndeplinirea propriilor decizii precum si
a hotărârilor Adunării Generale; b) aprobă organigramele si politica de personal a
asociatiei; c) încheie acte juridice în numele si pe seama asociaŃiei, în
conditiile legii si prezentului statut; d) îndruma si controlează activitatea
filialelor teritoriale ale ANSSA; e) asigură administrarea patrimoniului
asociatiei; f) emite legitimatii si însemne oficiale ale asociatiei; g) numeste si
eliberează din functie, prin hotărâre, coordonatorii 2010 Page 24
structurilor centrale si locale ANSSA; h) decide primirea, suspendarea sau

excluderea de membri; i) aprobă regulile de organizare si functionare si alte
reglementări cu caracter intern. j) prezintă Adunării Generale raportul de
activitate, situatia financiară anuală si proiectul de planificare strategică a
asociatiei.
Alumni ANSSA este condusă de presedintele fondator al asociatiei si cuprinde fosti

membri ai ANSSA cu activitate recunoscută si care au absolvit forme ale
învătământului superior în domeniu. De asemenea Alumni ANSSA contribuie la formarea
unei vointei de actiune profesioniste si de calitate, asigurând continuitatea si
consecventa promovării principiilor specifice administrării sectorului public în
rândul membrilor ANSSA. *Alumni ANSSA sprijină activitatea asociatiei. *Alumni
ANSSA poate acorda diplome, plachete, insigne si medalii de excelentă. *Alumni
ANSSA poate elabora un ghid de bune practici, poate propune standarde de calitate
si proiecte de planificare si orientare strategică. *Alumni ANSSA acordă sprijin
moral, logistic si profesional membrilor ANSSA,contribuie la strângerea legăturilor
între generatii, facilitează integrarea si dezvoltarea profesională.
La nivel local organele de conducere ale Filialei Iasi a „Asociatiei Nationale a

Studentilor in Stiinte Administrative” sunt: a) b) Adunarea Generala Biroul
Executiv a) Adunarea Generalã este organul suprem de conducere si este alcãtuitã
din toti membrii filialei ANSSA Iasi.Ea se întruneste lunar sau, dupã caz, la
solicitarea Biroului Executiv si totodata poate fi convocatã în mod extraordinar si
la cererea expresã a 1/3 din membrii acesteia. Inainte de toate, Adunarea Generalã
se considerã statutar constituitã dacã la sedintã sunt prezenti cel putin 50% plus
unu din membrii asociatiei iar mai apoi,aceasta adoptã toate hotãrârile cu
majoritate simplã de
2010
Page 25
voturi,prin vot direct deschis, afarã de faptul când membrii acesteia cer ca votul
sã fie secret. Adunarea Generalã îndeplineste urmãtoarele atributii:    si
cenzor;  asociatiei;  valideazã cererile de afiliere, fuziuni, aliante ori altor
forme de asociere adoptã raportul de activitate si darea de seamã a conducerii
operative a aproba ordinea de zi si modul de desfasurare a lucrarilor sale; alege
Coordonatorul si membrii Biroului Executiv; analizeaza si hotaraste asupra
activitatii desfasurate de catre Biroul Executiv,
adresate de alte organizatii; b) Biroul Executiv al „Asociatiei Nationale a

Studentilor in Stiinte
Administrative” Filiala Iasi este organul permanent de conducere al filialei si

exercitã conducerea operativã a acesteia.Acesta este numit initial prin hotararea
Biroului Executiv al fondatoarei sau a Presedintelui, fiind format din membrii
fondatori ai filialei.Organizeaza si conduce activitatea filialei in conformitate
cu prevederile statutare si hotararile adoptate de organele de conducere ale
organizatiei, prezinta propuneri de imbunatatire a activitãtii ANSSA. Biroul
Executiv este format din Coordonator, 5(cinci) membri votati de Adunarea Generala
ca Sefi de departamente si Secretar numiti in conformitate cu prevederile
prezentului Statut. Membrii Biroului Executiv vor fi cetateni romani. Biroul
Executiv al Filialei ANSSA Iasi are urmatoarele prerogative: a) modifica si
completeaza Statutul Filialei; b) supravegheazã si controleazã îndeplinirea
propriilor decizii precum si a hotãrârilor Adunãrii Generale; c) aprobã organigrama
si politica de personal a filialei; d) încheie acte juridice în numele si pe seama
asociatiei, în conditiile legii si a prezentului statut; e) aproba bugetul de
venituri si cheltuieli si bilantul contabil al filialei; f) asigurã administrarea
patrimoniului filialei; g) emite legitimatii si însemne oficiale ale organizatiei;
h) decide asupra acordãrii unor premii si distinctii; 2010 Page 26
i) angajeazã parteneriate si acorduri de colaborare sau asociere; j) decide

primirea sau excluderea de membri; k) aprobã Regulamentul de Organizare si
Functionare al filialei; l) prezintã Adunãrii Generale raportul de activitate pe
perioada anterioarã,executarea bugetului de venituri si cheltuieli,si proiectul de
planificare strategicã a filialei; m) prezinta fondatorului propuneri de afiliere
la organisme similare; n) aproba acceptarea donatiilor; o) aproba mutarea sediului
filialei in conformitate cu prevederile legale; p) stabileste limitele in care
Coordonatorul Filialei are dreptul de a reprezenta filiala; r) verifica rapoartele
de activitate realizate de Coordonatorul filialei, rapoarte care vor fi verificate
semestrial de catre cenzor si care vor fi prezentate anual fondatoarei pentru a fi
cuprinse in bilantul general; s) promoveaza scopul si obiectivele filialei prin
sprijinirea derularii unor seminarii, studii de evaluare a programelor, dezbateri
publice si a oricaror altor manifestari menite sa promoveze activitatile filialei
in tara sau in strainatate; ş) se asigura ca politicile si procedurile aprobate de
Biroul executiv sunt implementate si respectate. t) alege cenzorul asociatiei
Coordonatorul „Asociatiei Nationale a Studentilor in Stiinte Administrative”
Filiala Iasi este ales prin vot de cãtre Adunarea Generalã pentru un mandat de doi
ani, votul pentru numirea sa in functie fiind validat de catre asociatia
fondatoare. Coordonatorul filialei are urmatoarele responsabilitati: a) reprezintã
filiala în raport cu autoritãtile si cu tertii in limitele stabilite de Biroul
Executiv; b) conduce si coordoneaza activitatile si serviciile filialei; c)
realizeazã functia de reprezentare a filialei,initiind contacte,parteneriate si
acorduri de cooperare in vederea indeplinirii scopului si obiectivelor filialei si
pentru a implementa deciziile Biroului Executiv al filialei; d) supravegheaza
desfãsurarea în bune conditii a activitãtilor filialei; e) supravegheaza si asigura
punerea in practica a programelor aprobate de catre Biroul Executiv; f) participa
si prezideazã sedintele Biroului Executiv si ale Adunãrii Generale;
2010
Page 27
g) are drept de vot la sedintele Biroului Executiv al filialei; Coordonatorul nu va

avea drept de vot in cazul deciziilor care privesc activitatea sa directa sau
activitatile administrative pentru care este raspunzator; h) convoaca Biroul
Executiv cand situatiile speciale o impun; i) realizeaza, prin intermediul
secretarului,coordonarea activitatii de elaborare a politicilor de recrutare si
pregãtire a membrilor si a principiilor directoare pentru managementul resurselor
umane din cadrul departamentelor si a celorlalte structuri organizate la nivelul
filialei; j) in situatii de urgenta suspenda din functie, la propunerea Biroului
Executiv, sefii de departamente si coordonatorii celorlalte structuri organizate la
nivelul filialei, numind sefi interimari de departament, pana la urmatoarea Adunare
Generala; k) este raspunzator pentru intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli
si a bilantului contabil; l) angajeaza proprietatea filialei in limitele stabilite
de catre Biroul Executiv.
2010
Page 28
ANEXE
2010
Page 29
Bibliografie:
•
Ion , Boboc, “Managementul organizatiilot non-guvernamentale”, editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 2004
• Strainescu Ioan “Managementul Ong-urilor, editura Lumen, Bucuresti, 2007

• • •
www.biblioteca.ase.ro www.anssa.ro www.anssa-iasi.go.ro
2010
Page 30

Rolul Organizatiilor Neguvernamentale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul Organizatiilor Neguvernamentale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

1. Istoricul, apariţia şi dezvoltarea sectorului non-guvernamental

"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr.

Sectorul neguvernamental în ţările vestice s-a dezvoltat rapid ca urmare a

Pawel Zaleski Global Non-governmental Administrative System: Geosociology of the

În această perioadă de început s-a conturat o generaţie de tineri educaţi,

1.2 Dezvoltarea sectorului non-guvernamental

"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr.

perioadă pe lângă cele două structuri a existat un grup consultativ de experţi

2. Definiţia organizaţiilor non-guvernamentale

Indiferent de cum se numesc ONG-urile toate au o singură definiţie. Ele sunt

"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr.

structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implica o negatie (aceea ca: nu este

organizaţionale instituţionalizate.Cel mai adesea, aceste instituţii funcţionează

3. Funcţiile sectorului nonprofit.

www.scn.org-site pentru mobilizarea societăţii civile conform definitiei

În istoria post-decembristă a sectorului non-profit din România s-au consumat

Organizaţii neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.

4.Rolul organizațiilor nonguvernamentale în societate

În ultimii nouă ani organizaţiile neguvernamentale din România şi-au recăpătat

1. încurajând oficialii şi agenţiile guvernamentale să adopte soluţii elaborate şi

mai diversificate faţă de oferta guvernamentală. În aceste condiţii, autorităţile

- lipsa abilităţilor şi valorilor necesare acestui tip de participare. Activitatea

distanţă, circulaţia informaţiei), în timp ce

Guvernul trebuie să plătească funcţionari

pentru aceste lucruri. Organizaţiile neguvernamentale includ spiritul de echipă

Principiile pe care atât organizaţiile neguvernamentale cât şi autorităţile publice

adică comunității, celor care reprezintă liderii acesteia; 2010 Page 13

ONG-uri antreprenoriale - controlul final este intern, caz în care

consiliul de conducere se auto – perpetuează. Intersecțiile dintre cele două

Termenul de „tipuri ideale” de ONG-uri nu se referă la cele mai bune forme, ci la

World Wide Found, etc.);  Rights Watch, etc.);  Internațională a Juriștilor,

Popoarelor Indigene, etc.).

 ONG-uri internaționale (Crucea Roșie internațională, Green Peace, etc.). 3.  

localizată pe obiective clar conturate);  generatoare de resurse, dintre care o

Fundația pentru o Societate Deschisă).

Diferențe și asemănări între asociație și fundație

În metodologia Comisiei Naţionale pentru Statistică, ONG-urile aparţin sectorului

asociaţii şi fundaţii). În România, ca și în Europa, există trei tipuri principale:

contribuţiile lor materiale, cunoştinţele şi activităţile lor pentru a realiza un

patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu şi îl consacră în mod

trebuie să existe minim un fondator. au drepturi numai pentru a-şi realiza

liberalităţi decât după ce au fost autorizate.

deţine competenţa de-a lua decizii.

sunt în mod deosebit interesate de parteneriat ca metodă de punere în

6. Managementul organizațiilor centrate pe profit și non-profit

Sistemul unic specific unei întreprinderi de afaceri

Sistemul dual specific unei organizații non-profit

Sistem de dezvoltare a resurselo r

Sistem de distribuți -e subvenții

Z. Szeman prezintă caracteristicile serviciilor oferite de ONG-uri față de cele ale

Serviciile ONG-urilor 1. Preventive 2. Inovative 3. Complexe 4. Active în toate

Serviciile agențiilor de stat 1. Reactive la problemele apărute 2. Utilizatoare a

Asociația Naționala a Studenților în Științe Administrative

ISTORIC Asociatia Nationala a Studentilor in Stiinte Administrative (ANSSA) a fost

precum si grupuri de initiativa in alte centre universitare (Oradea, Craiova si

g) promovarea principiilor specifice activitãtii în sfera sectorului public si

MEMBRII ASOCIATIEI Primirea ca membru al asociatiei se face individual, pe baza

Membrii asociatiei îsi pierd aceastã calitate de membru în urmãtoarele conditii: la

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ASOCIATIEI Organizarea asociatiei are o structura

structurilor centrale si locale ANSSA; h) decide primirea, suspendarea sau

Alumni ANSSA este condusă de presedintele fondator al asociatiei si cuprinde fosti

La nivel local organele de conducere ale Filialei Iasi a „Asociatiei Nationale a