Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

1. Istoricul, apariţia şi dezvoltarea sectorului non-guvernamental

1.1 Istoric

În cadrul societăţii, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, au fost deosebiţi
două categorii de actori: statul pe de o parte şi, societatea civilă pe de altă parte. Datorită
acestui model societatea era împărţită în două sectoare: sectorul public şi sectorul privat. Dar
cu trecerea timpului această diferenţiere s-a dovedit a fi perimată. În societăţile moderne s-a
manifestat din ce în ce mai accentuat o nouă diferenţiere în cadrul societăţii civile: un sector
orientat spre obţinerea profitului şi un altul care nu urmăreşte acest lucru (sector non-profit,
aşa numitul cel de-al treilea sector1).
In fapt, sectorul non-profit nu reprezint o noutate absoluta in sistemul de organizare a
vietii sociale, existenta sa fiind cunoscuta, de cel putin 4 secole, sub forma activitatilor
desfasurate de biserica, institutiile filantropice sau de caritate, asociatiile de ajutor reciproc,
scolile private etc. Noutatea se refera la: afirmarea din ce in ce mai puternica si chiar la
impunerea acestui sector, nu numai ca o entitate distincta a vietii organizationale, dar chiar si
ca o alternativa de schimbare si perfectionare a vietii sociale”2. Motivul pentru care aceste
servicii nu erau asigurate de către sectorul de stat sau cel orientat spre obţinerea profitului era
unul relativ simplu: veniturile rezultate din urma acestor activităţi nu reprezentau un profit
pentru sectorul de afaceri şi nici nu conduceau la creşterea veniturilor bugetare pentru
instituţiile publice. În perioada capitalismului timpuriu aceste servicii făceau parte mai ales
din domeniul social şi din acest motiv întâlnim ca denumiri ale organizaţiilor
neguvernamentale şi denumirea de organizaţii de caritate.
După cel de-al doilea război mondial guvernele naţionale, mai ales cele din vestul
Europei au recunoscut importanţa sectorului non-profit în asigurarea stabilităţii democratice.
În acea perioadă s-a remarcat importanţa deosebită pe care cel de-al treilea sector îl joacă în
asigurarea şi întărirea democraţiei. Ca urmare a acestei recunoaşteri s-a trecut la elaborarea
unui cadru juridic unitar pentru a reduce influenţa statului asupra acestui sector şi pentru a
aduce un plus de transparenţă în activitatea organizaţiilor nonprofit.

1
"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr. Călin Hinţea , Asist. univ. drd.
Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003
2
Strainescu Ioan, “Managementul organizatiilor neguvernamentale”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
2007

2010 Page 1
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Sectorul neguvernamental în ţările vestice s-a dezvoltat rapid ca urmare a procesului

de restructurare şi bunăstării din acele ţări. Globalizarea acestor procese a apărut după căderea
comunismului, fiind considerat un important aspect al consensului de la Washington3.
Aşadar, implicarea sectorului nonguvernamental in rezolvarea problemelor societăţii
are o istorie îndelungată, care diferă de la o tară la tara, iar relaţiile dintre stat si ONG-uri au
evoluat si evoluează permanent. De fapt, modul si directia in care s-au dezvoltat aceste relatii
oglindesc evolutia sociala de-a lungul vremurilor4.

1.1.1. Sectorul non-guvernamental în România inainte de 1989

Evoluţia sectorului non-profit din România se concentrează pe o structură ambivalentă

care surprinde relaţia dintre dezvoltarea statului şi sectorul voluntar. În vreme ce statul român
se caracteriza printr-o slabă dezvoltare în perioada modernă timpurie acelaşi lucru se putea
afirma şi despre instituţiile filantropice, dar după 1864, când instituţiile şi implicarea statului
au crescut sectorul al treilea a rămas în continuare insuficient dezvoltat. În perioada
interbelică protecţia socială şi organizaţiile neguvernamentale au cunoscut o dezvoltare
accentuată, aceasta fiind stopată în perioada comunistă de implicarea instituţiilor statului în
asigurarea unor servicii care erau până în acel moment furnizate de ONG-uri. După 1989
statul a renunţat la pretenţiile sale autoritariste iar dezvoltarea sectorului neguvernamental a
fost reluată.

1.1.2. Sectorul non-guvernamental după 1989

Pe parcursul timpului afirmarea organizaţiilor neguvernamentale a devenit din ce în ce

mai dificilă, pe măsură ce liderii politici au început să vadă în organizaţiile neguvernamentale
adevărate ameninţări la adresa legitimităţii guvernului. Odată cu extinderea controlului asupra
celui de-al treilea sector statul a obstrucţionat orice activitate filantropică desfăşurată în altă
zonă decât cea guvernamentală.
Prăbuşirea comunismului a creat posibilitatea dezvoltării unor politici pluraliste şi
construirii societăţii civile, dar moştenirile acestui regim nu au permis crearea unor condiţii
propice pentru astfel de schimbări în România datorită ambiguităţii schimbărilor politice ce
au avut loc

3
Pawel Zaleski Global Non-governmental Administrative System: Geosociology of the Third Sector, editura
Gawin, Dariusz & Glinski, Piotr ,"Civil Society in the Making", Warszawa, 2006
4
Strainescu Ioan,“Managementul organizatiilor neguvernamentale”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
2007

2010 Page 2
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

În această perioadă de început s-a conturat o generaţie de tineri educaţi,

neîncrezători în legitimitatea statului, care au intrat în competiţia pentru sectoarele economic
şi de servicii publice neguvernamentale. Dorinţa de a beneficia de protecţia socială a început
să ia locul respingerii totale a implicării în treburile publice, astfel încât interesul cetăţenilor
români faţă de participarea în cel de-al treilea sector a crescut. Posibilitatea aderării României
la Uniunea Europeană a constituit un important factor de susţinere al organizaţiilor
neguvernamentale mai ales pentru acelea ale căror activităţi au fost marcate de priorităţile
ideologice sau administrative ale Uniunii Europene.
În ciuda tuturor tensiunilor existente de-a lungul perioadei post-decembriste
organizaţiile neguvernamentale au cunoscut o relativă dezvoltare pe măsură ce legislaţia
specifică a devenit mai puţin rigidă şi a început să reflecte şi alte interese publice.
Organizaţiile neguvernamentale sunt o puternică forţă în sfera publică şi au o foarte bună
şansă de a deveni parteneri ai instituţiilor guvernamentale – şi nu rivali ai acestora – în
conturarea obiectivelor şi acţiunilor pentru viitoarele programe în cadrul celui de-al treilea
sector5.

1.2 Dezvoltarea sectorului non-guvernamental

1.2.1 Relaţia cu administraţia centrală

Relaţia cu administraţia centrală a cunoscut o ameliorare semnificativă după alegerile

din 1996, prin venirea la putere a unui guvern care a adus o recunoaştere deschisă rolului
ONG-lor. Astfel în această perioadă la nivel central au funcţionat două structuri:
 Biroul pentru societatea civilă – de la nivelul preşedinţiei României,
care a avut menirea de a asigura fluxul de informaţiei între sector şi guvern, de a
consulta ONG-le asupra problemelor relevante şi de a oferi oportunităţi de a-şi face
cunoscută poziţia de către guvern.
 Biroul pentru relaţia cu ONG-urile – existent la nivelul guvernului,
misiunea acestuia fiind de a coordona eforturile legislative cu privire la ONG-uri şi de
a sprijini reţeaua naţională a responsabililor pentru relaţia cu ONG-uri.
Numirea liderilor şi experţilor ONG-lor în poziţii guvernamentale a dus la înţelegerea
reciprocă mai bună a rolurilor, puterii şi limitelor acestora şi a creat un cadru de comunicare
mai deschis între administraţie şi sector. Mai mult, crearea acestor structuri de facilitare a
dialogului diminuează vulnerabilitatea sectorului la schimbările conducerii politice. În această
5
"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr. Călin Hinţea , Asist. univ. drd.
Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003
2010 Page 3
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

perioadă pe lângă cele două structuri a existat un grup consultativ de experţi

neguvernamentali pe lângă ministere care îşi făcea simţită poziţia în diverse probleme
legate de ONG-uri. La nivel informal au loc consultări frecvente între reprezentanţi
guvernamentalişti principalele ONG-uri de la nivel naţional cu precădere asupra chestiunilor
de mare interes pentru ONG-uri (de tip legislaţie, reprezentarea sectorului neguvernamental)
decât asupra chestiunilor sub-sectoriale (strategii de dezvoltare în domeniile respective,
finanţare).

1.2.2 Relaţia cu administraţia locală

Obstacolele principale în calea dezvoltării unor relaţii consistente între autorităţile

locale şi ONG-uri sunt determinate de trei factori.
Mai întâi, trebuie remarcat că rolul ONG-lor nu este cunoscut de aleşii locali. În
general, ONG-le sunt sprijinite numai dacă activităţile lor se integrează în strategiile de
dezvoltare locală, rareori elaborate prin consultarea ONG. Reprezentanţii locali pentru relaţia
cu ONG-uri au limite determinate de timp disponibil pentru ONG-uri . Se manifestă o lipsă
generalizată de înţelegere sau implicare la nivel instituţional intern din partea autorităţilor
competente apte să pună în vigoare prevederile legale necesare implementării cooperării
dintre ONG-uri şi autorităţile locale.
În al doilea rând din cauza procesului lent de descentralizare autorităţile locale au
puteri şi fonduri limitate.
În al treilea rând se constată un nivel scăzut de dezvoltare a abilităţilor personalului de
la nivelul administraţiei locale care este expus într-o măsură mai mică la noi modalităţi de
gândire şi organizare a muncii comparativ cu cel al ONG-lor.
Sugestii pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre autorităţile locale şi ONG-uri:
 introducerea unor programe speciale de familiarizare a
autorităţilor locale cu noile prevederi legale
 folosirea prevederilor din cadrul procesului de aderare la U.E.
care pun accent pe stimularea cooperării dintre ONG-uri şi autorităţile locale,
 dezvoltarea abilităţilor, atitudinilor şi practicilor funcţionarilor
publici în dezvoltarea şi managementul proiectelor.

1.2.3. Relaţia cu mediul de afaceri

Relaţiile cu mediul de afaceri par să fie fundamental axate pe sprijin financiar sau în
bunuri (servicii) în schimbul publicităţii. S-a mers mult mai încet în ceea ce priveşte stabilirea
2010 Page 4
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

sau menţinerea unui dialog cu mediul de afaceri sau cu autorităţile locale asupra chestiunilor
de interes pentru dezvoltarea locală. În anumite cazuri, unele ONG-ui, cum ar fi cele din
domeniul dezvoltării locale, au dezvoltat programe care reunesc toţi actorii comunitari. În alte
cazuri, ONG-uri sau voluntari străini au derulat proiecte menite să dezvolte un mediu de
afaceri responsabil social sau cooperarea acestuia cu ONG-uri. Date fiind dificultăţile
economice actuale, mediul de afaceri se orientează mai degrabă spre supravieţuire decât spre
dezvoltarea relaţiilor comunitare.

2. Definiţia organizaţiilor non-guvernamentale

Încercarea de definire a unui domeniu de ştiinţă, a unui concept sau a unui fenomen
social devine de actualitate în momentul atingerii maturităţii de către acesta. Găsirea unei
definiţii unanim acceptate pentru sectorul nonprofit sau cel de-al treilea sector este însă o
sarcină complexă. Considerăm însă că definiţia cea mai completă a fost formulată în anul
1992 de către Lester Salmon şi Helmut Anheier în lucrarea lor intitulată “ Social Origins of
Civil Society”. Ei au stabili şapte criterii care în opinia lor caracterizează sectorul nonprofit.
Cele şapte criterii sunt6:
 instituţionalizarea,
 separarea de stat,
 non-distribuţia profitului,
 autonomia,
 voluntariatul,
 nemisionarismul religios
 apolitismul.
Indiferent de cum se numesc ONG-urile toate au o singură definiţie. Ele sunt
formaţiuni benevole, de sine stătătoare, constituite prin libera manifestare a voinţei cetăţenilor
asociaţi pe baza comunităţii de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării
în comun a drepturilor civile, economice, sociale şi culturale, care nu au drept scop obţinerea
profitului.7
Un vechi proverb african spune ca "Nu toate vietuitoarele din ocean sunt la fel,
chiar daca noi le chemam pe toate pesti". Un ONG este un termen remanent, ce cuprinde
multe tipuri diverse de organizatii, avand in comun simplul fapt de a nu apartine nici unei

6
"Introducere in Managementul organizaţiilor neguvernamentale", Conf. univ. dr. Călin Hinţea , Asist. univ.
drd. Balogh Márton, Cluj-Napoca, 2003
7
www.e-democracy.md
2010 Page 5
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

structuri guvernamentale. Definitia "ONG" implica o negatie (aceea ca: nu este ceva, in cazul
nostru o structura guvernamentala).
In diferitele tari din intreaga lume, ONG-urile pot fi de multe feluri: -consilii in
comertul cu produse agricole , cercetasi, agentii caritabile, cluburi de sah, avocati ai
drepturilor copiilor, coruri, biserici, grupuri de utilizatori ai computerului, cooperative, uniuni
de credit, grupuri de veterani ecologisti, aparatori ai mediului inconjurator, asociatii etnice,
cluburi de suporteri sportivi, banci de alimente, asociatii de viitori fermieri, aparatori ai
drepturilor omului, organizatii internationale de intrajutorare si dezvoltare, asociatii de arta si
literatura, grupuri protestatare, asociatii de modelism, festivaluri municipale, cluburi de
fotografie, consilii politienesti, grupuri religioase, asociatii profesionale, cluburi de dans,
grupuri de studiu, grupuri de voluntari pentru infirmi, si multe altele8.

Organizatiile neguvernamentale trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii9:

• să funcţioneze ca entitate structurată - pot face dovada unei anumite structuri

organizaţionale instituţionalizate.Cel mai adesea, aceste instituţii funcţionează ca persoane
juridice, dar funcţionarea lor este posibila si fără sa aibă personalitate juridica;
• să fie de natura privata - sunt instituţional separate de autorităţile publice (fapt
care nu exclude finanţarea din bugetul public), fiind constituite pe baza liberei iniţiative
• Sa respecte criteriul non-distribuţiei profitului - pot genera venituri, respectiv
obţine "profit" din activităţile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de
conducere, ci sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;
• sa se auto-guverneze - au capacitatea de a-si asuma decizii privind funcţionarea
interna sau relaţiile cu alte instituţii in mod independent, iar structurile de conducere nu sunt
dominate de reprezentanţii autorităţilor publice;
• Sa fie voluntare - se bazează, in general, pe activităţi voluntare in acţiunile pe
care le desfăşoară (fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal) sau in procesul de
conducere;
• Sa fie de interes public - servesc unor scopuri de interes public sau contribuie
la binele public.

3. Funcţiile sectorului nonprofit.

8
www.scn.org-site pentru mobilizarea societăţii civile
9
conform definitiei structural-functionale, Lester Salomon, "America's Nonprofit Sector", The Johns Hopkins
University, publicatie realizata de catre The Foundation Center, 1992
2010 Page 6
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Pentru a stabili funcţia sectorului nonprofit este bine să pornim de la ideea deja
acceptată a delimitării societăţii. Din acest punct de vedere pot fi delimitate trei sectoare:
sectorul de stat, sectorul “profit” (economic) şi sectorul nonprofit. În concordanţă cu acest
lucru figura 1 prezintă care este relaţia între cele trei sectoare. Principul parteneriatului,
unul foarte des invocat, dintre cele trei sectoare poate fi observat şi aici.

În cadrul sistemului sectorul nonprofit are două funcţii principale. Prima funcţie ar
fi cea de prevenire şi de corecţie, care încearcă să prevină şi să corecteze eventuale
probleme, lipsuri în funcţionarea sectorului de stat şi cel de afaceri. O a doua funcţie este
cea de dezvoltare, care ajută la dezvoltarea societăţii civile, a societăţii în general prin
apărarea valorilor civile, prin întărirea colaborării şi prin crearea cadrului activităţilor
comune. Dacă acceptăm cele două funcţii – atunci în concordanţa cu terminologia
folosită în managementul ONG-lor10 - acestea pot fi considerate chiar menirea sectorului
non-profit, iar rezultatele obţinute de sectorul civil pot fi evaluate în funcţie de aceasta

Societatea

Sectorul
Sectorul
de stat
de
afaceri
Sectorul
nonprofit

În istoria post-decembristă a sectorului non-profit din România s-au consumat

episoade când aceste organizaţii şi-au îndeplinit funcţiile din cadrul societăţii. Cele mai
elocvente sunt cazul Dracula Parc şi chiar Roşia Montana când datorită unor puternice
acţiuni de protest organizaţiile neguvernamentale au reuşit să atragă atenţia sectorului de
stat şi chiar a societăţii asupra pericolelor care derivă din implementarea unor decizii
greşite. Tot pentru îndeplinirea funcţiilor sale se constată o intensă activitate ce sprijină
asociativitatea, crearea de reţele de informare (ex. Birouri de consiliere pentru cetăţeni –
un program finanţat de Uniunea Europeană care prevedea că aceste birouri trebuie
gestionate de către ONG-uri în parteneriate cu instituţii ale administraţiei publice locale)
sau organizarea de conferinţe, seminarii, târguri (Târgul Naţional al Organizaţiilor
10
Organizaţii neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.
2010 Page 7
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Neguvernamentale din România). Totuşi există voci care susţin că societatea civilă
trăieşte una din cele mai negre perioade din existenţa sa. Această perioadă neagră se
datorează în primul rând inactivităţii societăţii civile faţă de excesele puterii.

4.Rolul organizațiilor nonguvernamentale în societate

În ultimii nouă ani organizaţiile neguvernamentale din România şi-au recăpătat

identitatea şi au adus o contribuţie importantă la modernizarea societăţii. Ele şi-au creat,
definit şi promovat o identitate proprie, formând totodată o comunitate care îşi găseşte
locul şi rolul în societatea civilă românească la începutul unui nou ciclu de guvernare.
Astfel, pe parcursul a nouă ani, organizaţiile neguvernamentale au preluat, pe
fondul unei crize a resurselor statului, funcţii şi roluri care înainte de 1989 reprezentau
atribuţii exclusive ale administraţiei, devenind un actor important al promovării valorilor
democratice şi a schimbărilor sociale, a unor raporturi noi între stat şi societate.
Organizaţiile neguvernamentale sunt caracterizate printr-o mare mobilitate în ceea
ce priveşte modul şi direcţiile lor de acţiune. Această mobilitate reprezintă condiţia lor de
supravieţuire, atâta vreme cât funcţionarea lor este dependentă de o corectă identificare a
nevoilor în comunitate şi de atragerea resurselor necesare pentru abordarea acestor nevoi.
Organizaţiile neguvernamentale reprezintă un "termometru" al comunităţii. Dinamicitatea
lor este relevantă în ceea ce priveşte capacitatea comunităţii de a reacţiona rapid la
propriile sale nevoi, catalizând resurse pe care administraţia publică nu le are. În acelaşi
timp, analiza direcţiilor de acţiune ale organizaţiilor ar putea da administraţiei publice,
semnale relevante privitoare la problemele pe care în viitorul apropiat va trebui să le
abordeze administraţia.
ONG-urile pot juca, deci, un rol fundamental în identificarea unor probleme ce ar
putea fi trecute cu vederea de către autorităţile publice, iar prin utilizarea resurselor umane
proprii, a datelor locale şi capacităţii lor organizatorice pot monitoriza activitatea
agenţiilor publice şi le pot sprijini în realizarea obiectivelor lor. Adeseori, ONG-urile pot
acoperi anumite nevoi ale comunităţii, mai bine şi mai ieftin decât o poate face sectorul
public (exemple frecvente sunt oferite din domeniile asistenţei grupurilor vulnerabile sau
al managementului unor instituţii de asistenţă medicală).
Căile prin care sectorul neguvernamental poate influenţa dezvoltarea comunităţii:

2010 Page 8
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

1. încurajând oficialii şi agenţiile guvernamentale să adopte soluţii elaborate

şi folosite cu
succes în cadrul sectorului.
2. educând şi sensibilizând publicul în privinţa drepturilor prevăzute de stat.
3. participând la adaptarea programelor oficiale la nevoile publice,
exprimând punctul de vedere al opiniei publice şi punând în valoare experienţele locale.
4. colaborând cu agenţii oficiale.
5. influenţând politicile de dezvoltare locala a instituţiilor naţionale şi
internaţionale.
6. ajutând administraţia publică şi finanţatorii să elaboreze o strategie de
dezvoltare mai eficientă prin întărirea instituţiilor, creşterea calificării profesionale a
personalului, instruirea acestuia şi întărind capacitatea lor managerială.
Uneori, organizaţiile neguvernamentale sunt considerate "alternative" la soluţiile
administraţiei. Expresia folosită ar putea crea confuzie. Populaţia unei comunităţi nu este
în situaţia de a alege între modelul de dezvoltare propus de administraţie şi cel propus de
ONG-uri, pentru simplul motiv că organizaţiile nu pot lansa o asemenea ofertă. Este puţin
probabil că eforturile organizaţiilor să poată duce la rezolvarea în întregime a unei
probleme în comunitatea locală. Lipsa de resurse este în acest caz principalul obstacol.
ONG-urile pot găsi noi soluţii pentru probleme cu care se confruntă populaţia, dar aceste
soluţii devin relevante doar dacă ele pot influenţa procesul de dezvoltare la nivelul întregii
comunităţi.
Administraţia şi organizaţiile neguvernamentale nu pot oferi alternative în
competiţie, ci soluţii complementare ce deschid calea către o adevărată colaborare între
ele.
Ele şi-au dovedit adesea eficienţa în identificarea şi soluţionarea problemelor
comunităţii, în atragerea şi punerea în valoare a unor resurse umane şi financiare, în
evaluarea gradului de eficacitate a politicilor publice prin:
- creşterea calităţii serviciilor publice;
- gestionarea mai eficientă a patrimoniului public;
- rentabilizarea serviciilor publice;
- conservarea mai bună a patrimoniului public;
- reducerea cheltuielilor administrative.
În acest sens putem afirma că necesitatea achiziţionării de servicii de către
autorităţile publice este determinată de extinderea cererii de servicii adresate sectorului
public, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ, în sensul că
cererea de servicii publice a devenit din ce în ce mai mare, iar solicitările sunt din ce în ce

2010 Page 9
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

mai diversificate faţă de oferta guvernamentală. În aceste condiţii, autorităţile publice au

la dispoziţie două alternative: fie să-şi îmbunătăţească oferta, fie să contracteze aceste
servicii. Din punct de vedere al eficienţei economice, experienţa altor state (de exemplu
Statele Unite, Marea Britanie, Olanda) a dovedit că este mai avantajoasă a doua variantă;
costurile pentru aceleaşi servicii care înainte erau prestate de o instituţie publică, în
condiţiile contractării lor sunt mai reduse. Deoarece autorităţile publice sunt supuse unor
constrângeri legate de funcţia lor redistributivă şi au responsabilitate politică pentru modul
în care este gestionat bugetul public care este limitat, serviciile de interes public ar putea fi
contractate de organizaţii neguvernamentale.
Avantajul contractării de servicii derivă din caracteristica nondistribuţiei profitului
care face ca atât încrederea clienţilor (beneficiarilor), dar şi a contractorului să fie mai
ridicată la contractantul de tip nonprofit, faţă de contractantul orientat către profit.
Serviciile de interes public ar putea fi contractate fie de către societăţile comerciale, fie de
către organizaţiile neguvernamentale, fie, în colaborare, de către organizaţii din cele trei
sectoare.
În acest sens, relaţia de prestare de servicii dintre autorităţile publice şi
organizaţiile neguvernamentale constă în faptul că sarcina este definită de autorităţi, iar
prestatorul (organizaţia neguvernamentală) execută comanda respectivă, într-un domeniu
considerat de autoritatea respectivă ca fiind de interes public. Deci, contractul de prestare
de servicii între autoritatea publică şi organizaţia neguvernamentală este relaţia în care
autoritatea publică comandă realizarea unui serviciu pe care se obligă să-l plătească, iar
organizaţia neguvernamentală se obligă să execute obiectul contractului.
În România, cadrul legal care reglementează contractarea de servicii publice de la
autorităţile publice este cel al contractului de concesiune. Hotărârea Guvernului
1228/1990 nu face nici un fel de referiri speciale la concesionarea de servicii către
sectorul nonprofit, nici în sensul exceptării sale de la acest tip de activitate, dar nici în
sensul încurajării achiziţionării de servicii de către acest sector de la autorităţile publice.
În concluzie, importanţa organizaţiilor neguvernamentale nu mai poate fi lăsată
doar la nivelul aprecierilor simţului comun, căci acestea au şi alte roluri, cum ar fi:
- contrapondere a puterii statului şi a sectorului privat; un exemplu în
acest sens îl constituie asociaţiile de protecţia consumatorilor, a căror misiune este de a
educa şi apăra cetăţenii (în calitatea lor de consumatori) în relaţia cu firmele şi companiile
comerciale.
- cadrul de participare cetăţenească; există două obstacole majore în calea
creşterii implicării autentice de masă în politica de stat, şi anume:
- dificultatea descentralizării ariilor de decizie la nivel de stat;

2010 Page 10
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

- lipsa abilităţilor şi valorilor necesare acestui tip de participare.

Activitatea în organizaţiile neguvernamentale presupune implicarea membrilor în
procese decizionale care dezvoltă participanţilor la acestea abilităţile corespunzătoare şi
capacitatea de a-şi exercita rolul de homo politicus.
- asigurarea de bunuri şi servicii publice; există numeroase obstacole în
calea furnizării serviciilor publice de către societăţile comerciale şi instituţiile statului. Cu
toate acestea, statul, prin funcţionarii săi, nu poate identifica şi satisface în totalitate marea
varietate de nevoi şi interese în societate. Astfel, cererea de bunuri şi servicii publice
rămâne neacoperită. Aceste goluri pot fi acoperite prin activitatea organizaţiilor
neguvernamentale, ele nefiind restricţionate de criteriul profitabilităţii (ca în cazul
societăţilor comerciale) şi dovedind o mai mare receptivitate şi creativitate în acoperirea
nevoilor sociale. Cu toate acestea, chiar şi organizaţiile neguvernamentale se pot lovi de o
serie de dificultăţi în acest tip de activitate, cum ar fi cele care ţin de mecanismele acţiunii
colective.
- furnizarea mai eficientă a bunurilor şi serviciilor comparativ cu sectorul
public; susţinerea unor structuri administrative mai puţin numeroase sau prezenţa
voluntariatului creează premise pentru reducerea costurilor de producţie corespunzătoare
bunurilor sau serviciilor livrate. La aceasta se adaugă şi faptul că cei care lucrează în
organizaţiile neguvernamentale sunt mai interesaţi de satisfacerea cerinţelor clienţilor
decât de respectarea procedurilor formale, birocratice.
- facilitatori ai integrării sociale şi politice; organizaţiile
neguvernamentale sunt instrumente ale integrării grupurilor şi indivizilor în cadrul
societăţii; de exemplu, în societăţile caracterizate printr-un grad înalt de varietate etnică,
organizaţiile neguvernamentale contribuie la promovarea diversităţii şi la reducerea
tensiunilor interetnice prin promovarea dialogului interetnic.
- promovarea diversităţii de opinii în societate; prin apartenenţa la diferite
organizaţii neguvernamentale oamenii devin conştienţi de existenţa unor opinii şi interese
diverse în societate şi devin capabili să adopte o poziţie critică faţă de acestea.
- mobilizarea intereselor şi revendicărilor în societate; prin intermediul
organizaţiilor neguvernamentale revendicările cetăţenilor pot fi articulate, iar presiunile
exercitate de diferite grupuri se transformă în demersuri coerente de influenţare a
politicilor publice.
Organizaţiile neguvernamentale îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea activităţilor
socioeconomice, ele oferă servicii mai ieftine şi mai bune pentru că folosesc voluntarii. În
multe domenii, organizaţiile neguvernamentale desfăşoară munci aproape gratuite
(protecţia animalelor, reciclări profesionale, protecţia mediului, educaţie pentru adulţi şi la

2010 Page 11
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

distanţă, circulaţia informaţiei), în timp ce Guvernul trebuie să plătească funcţionari

pentru aceste lucruri. Organizaţiile neguvernamentale includ spiritul de echipă umană,
transparenţa şi participarea publică, fără de care o administraţie riscă să nu capete suportul
public pentru acţiunile pe care le întreprinde.
În condiţiile unei susţineri minime, aproape insesizabile la dimensiunea declarată a
sectorului, organizaţiile neguvernamentale şi-au adus o contribuţie măsurabilă la procesul
de reformă:
- au îmbunătăţit substanţial deciziile publice (amintim aici corectarea şi
îmbunătăţirea a numeroase proiecte de legi şi alte acte normative);
- au dat sens reformei din sfera educaţiei;
- au stat la baza succesului în medieri internaţionale, contribuind prin
aceasta şi prin proiectele de colaborare internaţională la o imagine externă pentru care,
uneori, se cheltuiesc o grămadă de bani publici;
- au gestionat eficace transferul de know-how;
- au preluat aproape integral politicile şi activităţile concrete de protecţie a
copilului;
- sunt mesagere ale culturii autohtone şi promotoare ale dezvoltării
diversităţii culturale, creând teren favorabil dialogului interetnic, toleranţei şi cooperării
cu minorităţile naţionale.
În acest sens, modul de acţiune al organizaţiilor poate reprezenta un model de
abordare a problemei, nu neapărat singurul şi nu neapărat cel mai bun, dar cu certitudine
extrem de eficient prin prisma raportului investiţie/efect. Acest lucru nu înseamnă că
vreodată organizaţiile neguvernamentale se vor substitui administraţiei publice sau că vor
realiza ele sarcinile administraţiei. Organizaţiile nu reprezintă o alternativă în sine. Ele
trebuie văzute ca un mod de acţiune complementar activităţii
administraţiei, prin care comunitatea se autoresponsabilizează faţă de rezolvarea
propriilor probleme.
Una din funcţiile principale ale sectorului nonprofit este aceea de a pleda pentru
întărirea sistemelor sociale, de-a oferi cetăţenilor posibilitatea influenţării politicilor
publice, de a critica şi supraveghea politica guvernului. Politicile publice sunt planuri,
principii, legi sau acţiuni care sunt adoptate de factorii decizie pentru a rezolva o problemă
în societate, a se opune unei ameninţări sau a urmări un obiectiv; ele se referă la ceea ce
decide să facă un guvern sau parlament pentru rezolvarea problemelor dezvoltării cu
efecte asupra întregii societăţi sau la ansamblul de măsuri sub forma unui program de
acţiune guvernamentală menite să producă schimbări favorabile pentru întreaga societate
sau pentru o anumită parte a societăţii.

2010 Page 12
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Principiile pe care atât organizaţiile neguvernamentale cât şi autorităţile publice ar

trebui sa le aplice în elaborarea şi implementarea unor politici publice sunt:
- promovarea dezvoltării;
- furnizarea de beneficii directe cetăţenilor;
- protejarea societăţii de comportamente care ar putea să-i pericliteze
existenţa.
În funcţie de factorul de decizie şi de aria de acoperire, politicile publice pe care
organizaţiile neguvernamentale încearcă să le influenţeze pot fi naţionale, regionale sau
locale şi interne ale unor instituţii.

5.Tipuri de ONG-uri

Organizațiile non-profit sunt, în mare parte ONG-uri. De aceea, putem analiza

tipologia organizațiilor non-profit, din punct de vedere economic (după modul în care
primește și distribuie bunuri), după cum urmează:
• Organizații receptor-distributive: sunt cele care se bazează, în
exclusivitate, pe donațiile pe care apoi le distribuie pentru a-și realiza misiunea și
obiectivele.
• Organizații productiv-distributive: sunt cele care dispun de o oarecare
dotare, cu care speră să se regenereze continuu, după ce distribuie partea productivă
destinată distribuirii și donațiile primite suplimentar.
• Organizații clientelare: sunt cele care se bazează pe clienți constanți,
care au nevoie de serviciile pe care le realizează aceste tipuri de organizații (spitale și
sanatorii, școli și universități, teatre și case de cultură)- toate în totalitate sau în parte
neguvernamentale, atâta vreme cât se supun parțial sau total principiilor ce
caracterizează activitatea organizațiilor non-profit: auto-conducere, caracter non-
guvernamental, oferta de servicii publice sau personale diversificate, respectarea
restricției non-directivității profitului între proprii membri sau conducători, implicarea
parțială a voluntariatului persoanelor angajate sau asociate.
Dacă se ia în calcul criteriu controlului sistemului de distribuire a resurselor
(control final, adică puterea de a alege consiliul de conducere), atunci se obțin două noi tipuri
de ONG-uri:

 ONG-uri comunitare - controlul final aparține „patronilor” comunitari,

adică comunității, celor care reprezintă liderii acesteia;

2010 Page 13
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

 ONG-uri antreprenoriale - controlul final este intern, caz în care

consiliul de conducere se auto – perpetuează.
Intersecțiile dintre cele două tipologii de mai sus conduc la combinație de șase
„tipuri ideale” de ONG-uri, după cum urmează:
• Comunitar – receptor – distributive;
• Antreprenorial – receptor – distributive;
• Comunitar – clientelare;
• Antreprenorial – clientelare;
• Comunitar – productiv – distributive;
• Antreprenorial – productiv – distributive.
Termenul de „tipuri ideale” de ONG-uri nu se referă la cele mai bune forme, ci
la formele pure, care însă evident nu sunt posibile. De aceea, realitățile vor arăta, de exemplu
ca tipul ideal antreprenorial – receptor – distributiv ar putea sa aibă, la un moment dat și o
formă cu specific pentru tipul comunitar – clientelar.

Cristian Jura, a evidențiat mai multe tipuri de ONG-uri, acesta clasificându-le

într-un mod mai simplist, dar mai ușor de utilizat, prin utilizarea a șapte criterii după cum
urmează:

1. După domeniul de activitate:

 cele care se ocupă de educație;
 cele care se ocupă de sănătate (Médecine sans frontières, etc.);
 cele care se ocupă de protecția mediului înconjurător (Green Peace,
World Wide Found, etc.);
 cele care se ocupă cu drepturile omului (Amnesty International, Human
Rights Watch, etc.);
 cele care se ocupă cu protecția anumitor profesii (Asociația
Internațională a Juriștilor, American Bar Association, etc.);
 cele care se ocupă de protecția minorităților (Asociația Internațională a
Popoarelor Indigene, etc.).
2. După sfera de activitate:
 ONG-uri interne (în România: FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea
Societății Civile, ARDU- Asociația Română de Drept Umanitar, LADO - Liga
Apărării Drepturilor Omului , etc.);

2010 Page 14
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

 ONG-uri internaționale (Crucea Roșie internațională,

Green Peace, etc.).
3. După modul de finanțare a programelor:
 surse proprii;
 donații (de la donatori persoane individuale, de la corporații, fundații,
agenții guvernamentale).
4. După relația cu organizațiile internaționale inter – guvernamentale:
 ONG-uri cu statut consultativ pe lângă organizațiile internaționale;
 ONG-uri care nu beneficiază de un statut consultativ pe lângă
organizațiile internaționale.
5. În funcție de caracteristica economică:
 ONG-uri receptiv – distributive (forța lor stă în eficiența distribuției,
localizată pe obiective clar conturate);
 ONG-uri productiv – distributive (forța lor stă în dotarea cu funcții
generatoare de resurse, dintre care o parte este folosită pentru reproducerea dotării, iar
cealaltă pentru oferta de bunuri și servicii);
 ONG-uri clientelare (forța lor stă în serviciile ce pot fi vândute unei
clientele disponibile: în spitale, sanatorii, școli, universități, teatre, etc.).
6. După posibilitatea de a influența procesul decizional al organizațiilor
inter – guvernamentale:
 ONG-uri cu statut consultativ, care influențează procesul decizional al
organizațiilor inter – guvernamentale;
 ONG-uri care doar contribuie la implementarea programelor
organizațiilor inter – guvernamentale.
7. În funcție de faptul dacă au sau nu calitatea de finanțatori:
 ONG-uri cu rol de finanțatori (cele la nivel internațional);
 ONG-uri care nu au această calitate, aflate la nivel local (de exemplu,
Fundația pentru o Societate Deschisă).

5.1. Diferențe și asemănări între asociație și fundație

În metodologia Comisiei Naţionale pentru Statistică, ONG-urile aparţin sectorului

administraţiei private (alături de culte, partide, sindicate, uniuni de creaţie, Crucea Roşie,

2010 Page 15
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

asociaţii şi fundaţii). În România, ca și în Europa, există trei tipuri principale: asociaţii,

fundaţii şi federaţii.

Asociaţia
- convenţia juridică prin care mai multe persoane îşi pun în comun
contribuţiile lor materiale, cunoştinţele şi activităţile lor pentru a realiza un scop care
nu Ie aduce avantaje pecuniare sau patrimoniale. Scopul poate corespunde interesului
general, interesului particular al unei anumite categorii sociale sau interesului
personal .
- numărul de persoane minim este de 20.

Fundația

- este actul prin care o persoană fizică sau morală stabileşte un

patrimoniu distinct şi autonom de patrimoniul său propriu şi îl consacră în mod
permanent realizării unui scop ideal, de interes public;
- trebuie să existe minim un fondator.
Asociaţiile şi fundaţiile
- au drepturi numai pentru a-şi realiza obiectivele şi nu pot primi
liberalităţi decât după ce au fost autorizate.
- acestea nu pot exista decât dacă există un organism de conducere care
deţine competenţa de-a lua decizii.
- după tipul de interes pe care îl promovează:
 cu caracter mutual - promovarea intereselor proprii ale membrilor lor.
 cu vocaţie publică - de interes public sau de utilitate publică
• grupul ţinta şi tipul de acţiune demonstrează o anumită vocaţie pentru
binele comunităţii.
• derulează programe de interes public de care beneficiază întreaga
comunitate sau un număr larg dintre membrii săi.
• se mai numesc organizaţii caritabile în Marea Britanie sau filantropice
în SUA, fără ca aceste atribute să se refere în mod explicit la acordarea de sume de
bani.
• sunt în mod deosebit interesate de parteneriat ca metodă de punere în
valoare a unor resurse care fie sunt insuficiente, fie lipsesc, dar sunt necesare pentru
buna derulare a programelor lor, în cazul de faţă programe de utilitate publică.

2010 Page 16
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

6. Managementul organizațiilor centrate pe profit și non-profit

Între organizațiile centrate pe profit și cele non-profit există numeroase

diferențe. Principala diferențiere dintre o firmă privată, centrată pe profit și un ONG, cu
specific non-profit, din punct de vedere al obiectului de activitate, constă în caracterul dual al
ONG-ului față de caracterul unic al firmei private.
Firma privată produce bunuri și/sau oferă servicii contra cost (le vinde) în mod
direct, „convertindu-și energia organizațională în bani la punctul de vânzare, iar cu banii
obținuți este injectată o nouă energie în afacere pentru a o dezvolta”, pe când în cazul dual al
ONG-ului, un sistem produce venit și un altul îl distribuie, după cum urmează:
Donatorii sunt solicitați să ofere o parte din veniturile lor pentru un grup țintă, iar când
acesta constată că ONG-ul care solicită are capacitatea de a primi ajutoare (expertiză în
domeniu, spații de depozitare, mașini și utilaje de transport, logistică, etc. ) și a le distribui,
împuternicește ONG-ul să intermedieze între ei și clienți, pentru care primește recunoștința
acestora, prin intermediu ONG-ului.

2010 Page 17
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Sistemul unic specific unei întreprinderi de afaceri

Plată
Întreprin-
deri de Client
afaceri Bunuri/ Servicii

Sistemul dual specific unei organizații non-profit

Sistem
Sistem servicii
solicitări de
de
dezvolta-
Donator re a
distribuți
i -e Recunoștința Clienți
Contribuții resurselo
subvenții
r

Z. Szeman prezintă caracteristicile serviciilor oferite de ONG-uri față de cele ale

statului. Astfel, în tabelul de mai jos sunt prezentate diferențele formale între serviciile ONG-
urilor și cele ale agenților de stat, după cum urmează:

2010 Page 18
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Serviciile ONG-urilor Serviciile agențiilor de stat

1. Preventive 1. Reactive la problemele apărute
2. Inovative 2. Utilizatoare a resurselor
3. Complexe 3. Interveniente între părți
4. Active în toate localitățile 4.Active într-o localitate
5. Centrate pe clienți 5. Centrate pe servicii furnizate
6. Dinamice 6. Statistice
7. Rețele numeroase 7.Rețele mai puțin numeroase
8. Flexibile 8. Mai puțin flexibile
9. Operează cu voluntari 9. Operează cu salariați plătiți
10. Minimizează nivelul nevoilor 10. Menține nivelul nevoilor
11. Conduse de personalități 11. Conduse de birocrația organizației

2010 Page 19
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Asociația Naționala a Studenților în Științe

Administrative

2010 Page 20
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

ISTORIC

Asociatia Nationala a Studentilor in Stiinte Administrative (ANSSA) a fost infiintata

la 11 aprilie 2002 de un grup de studenti ai Scolii Nationale de Studii Politice si
Administrative Bucuresti (Cristian Bitea, Dacian Vasincu, Robert Mustata, Mihai Isac, Mihai
Aileni, Bogdan Barbu si Marius Mocanu). Astazi, ANSSA numara in jur de 1000 de membri
din majoritatea universitatilor in care functioneaza facultati, departamente, sectii sau colegii
cu specializarea „Administratie Publica”. Asociatia functioneaza in baza statutului si
regulamentului de organizare si functionare. Organele statutare ANSSA sunt: Adunarea
Generala, Consiliul Director precum si „ANSSA Alumni”. La nivel central activitatea
ANSSA este coordonata de o echipa care formeaza Centrul de Coordonare Nationala (CCN).
La nivel teritorial functioneaza, in prezent, sapte filiale cu personalitate juridica
• ANSSA Constanta

• ANSSA Iasi

• ANSSA Sibiu

• ANSSA Ploiesti

• ANSSA Suceava

• ANSSA Cluj

• ANSSA Pitesti

2010 Page 21
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

precum si grupuri de initiativa in alte centre universitare (Oradea, Craiova si Galati) in curs de
constituire ca filiale.Toate acestea formeaza si dezvolta reteaua de colaborare nationala a
studentilor din scolile de administratie publica.
Asociatia Nationala a Studentilor în Stiinte Administrative, este nu numai o
organizatie neguvernamentala studenteasca ci si un corp de potentiale resurse umane pentru
sectorul public, în general si administratia publica, în special.
Fiind totodata o organizatie tânara, încerca sa ofere studentilor în adminsitratie o noua
perspectiva prin activitatile propuse, sa-i sprijine si sa le deschida oportunitati de afirmare în
activitatea profesionala, atât în plan local cât si national.
ANSSA Filiala Iasi a luat fiinta în primavara anului 2003, activitatea noastra
având la baza imaginea studentului în stiinte administrative. Activitatile noastre vin sa
concureze la realizarea unui mediu specific oferind studentilor un sprijin pentru a intelege si
pune în aplicare ideile lor si pentru a se adapta mai usor la necesitatile societatii actuale.
Din punct de vedere legal ANSSA, cuprinde statutul general al organizatiei ,
regulamentul de organizare si functioare a filialelor precum si Statului fiecare filiale in
parte.

SCOPUL, MISIUNEA SI OBIECTIVELE

Potrivit articolului 3 si 4 din statutul Asociatie Nationale a Studentilor in Stiinte

Administrative, scopul asociatiei este acela de a avea o administratie performanta cu
specialisti competenti in gestionarea sectorului public, mentionandu-se, totdata, in artcolul 3
al acestuia misiunea acesteia si anume de a sprijini consolidarea capacitatii de actiune a
structurilor administratiei publice.Pentru realizarea scopului urmarit, avem de a face cu o serie
de obiective care duc la indeplinirea scopului propus anterior.Si anume:
a) sprijinirea formãrii unor viitori specialisti, competenti în domeniul stiintelor
administrative;
b) apãrarea drepturilor si intereselor studentilor în stiinte administrative;
c) acordarea de sprijin logistic si profesional membrilor sãi si promovarea rolului si identitãtii
tânãrului functionar public;
d) îmbunãtãtirea gradului de cunoastere a specificitãtii muncii si particularitãtilor din
domeniul administratiei publice în rândul studentilor din facultãtile de profil;
e) dezvoltarea unei retele de colaborare nationale a studentilor în stiinte administrative care sã
faciliteze si sã punã în valoare pregãtirea si formarea profesionalã a membrilor nostri;
f) stabilirea unor relatii de colaborare si parteneriat cu organizatii similare din tarã si
strãinãtate;

2010 Page 22
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

g) promovarea principiilor specifice activitãtii în sfera sectorului public si militarea pentru

întãrirea cunoasterii si aplicãrii lor;
h) organizarea de conferinte,seminarii,workshop-uri, mese rotunde si alte actiuni practice
si de profesionalizare în domeniul de activitate al ASOCIATIEI;
i) administrarea si derularea unor programe si proiecte specifice si evaluarea impactului si
rezultatelor practice ale acestora;
j) initierea si mentinerea unor contacte de colaborare cu autoritãti ale administratiei publice,
alte institutii publice centrale si locale, sindicate, partide politice, organizatii profesionale din
sfera administratiei publice si mass-media în scopul facilitãrii îndeplinirii obiectivelor
ANSSA.

MEMBRII ASOCIATIEI

Primirea ca membru al asociatiei se face individual, pe baza unui formular de

inscriere si a unei cereri semnate.Criteriile de admitere vor fi stabilite prin decizie a Biroului
Executiv.Membrii asociatiei trebuie sã fie studenti la una din urmãtoarele forme de
învãtãmânt superior: colegiu, facultate, studii academice post-universitare, studii aprofundate
si master, doctoranzi si absolventi ai invatamantului superior administrativ sau inrudit cu
acesta.
Membrii asociatiei au urmãtoarele drepturi:
a) sã utilizeze rational si în folosul organizatiei, baza materialã, informationalã si
logisticã a acesteia;
b) sã-si exprime liber opiniile, pãrerile si sugestiile în toate problemele privind activitatea
asociatiei;
c) sã beneficieze de actiuni de formare si perfectionare în domeniu;
d) sã aleagã si sã fie alesi în structurile organizatorice si de conducere ale asociatiei;
e) sã poarte legitimatii si însemne oficiale ale asociatiei;
f ) sã beneficieze de premii,diplome,adeverinte, recomandari, distinctii si alte facilitãti
acordate de asociatie.
Membrii asociatiei au urmãtoarele îndatoriri:
a) sã participe la toate sedintele, reuniunile si manifestãrile organizate de asociatie;
b) sã accepte si sã îndeplineascã deciziile luate de cãtre structurile de conducere ale asociatiei;
c) sã respecte opiniile celorlalti membri;
d) sã contribuie la bunul mers al asociatiei

2010 Page 23
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Membrii asociatiei îsi pierd aceastã calitate de membru în urmãtoarele conditii: la

cerere, prin exprimarea dorintei de a se retrage din asociatie si totodata prin excludere, în
cazul în care aduc prejudicii morale sau materiale asociatiei.

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ASOCIATIEI

Organizarea asociatiei are o structura diferita in din punct de vedere al filialei si al

sediului central care se afla la Bucuresti.
La nivel central organele de conducere a Asociatiei Nationale a Studentilor in Stiinte
Administrative sunt urmatoarele:
a) Adunarea Generală;
b) Consiliul Director;
c) Alumni ANSSA;

Adunarea Generală îndeplinete următoarele atributii:

a) aprobă ordinea de zi, modul de desfăurare a lucrărilor sale;
b) stabileste strategia si obiectivele generale ale asociatiei;
c) alege Consiliul Director si membri ai comisiei de cenzori;
d) aprobă Statutul asociatiei;
e) analizează si hotărate asupra activitătii desfăurate de către Consiliul
Director si celelalte structuri din cadrul asociatiei;
f) adoptă raportul de activitate a conducerii executive a asociatiei si al
comisiei de cenzori;
g) aprobă înfiintarea filialelor teritoriale ale ANSSA
În exercitarea competentelor sale, Consiliul Director:
a) supraveghează si controlează îndeplinirea propriilor decizii precum si a
hotărârilor Adunării Generale;
b) aprobă organigramele si politica de personal a asociatiei;
c) încheie acte juridice în numele si pe seama asociaŃiei, în conditiile legii
si prezentului statut;
d) îndruma si controlează activitatea filialelor teritoriale ale ANSSA;
e) asigură administrarea patrimoniului asociatiei;
f) emite legitimatii si însemne oficiale ale asociatiei;
g) numeste si eliberează din functie, prin hotărâre, coordonatorii

2010 Page 24
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

structurilor centrale si locale ANSSA;

h) decide primirea, suspendarea sau excluderea de membri;
i) aprobă regulile de organizare si functionare si alte reglementări cu
caracter intern.
j) prezintă Adunării Generale raportul de activitate, situatia financiară
anuală si proiectul de planificare strategică a asociatiei.

Alumni ANSSA este condusă de presedintele fondator al asociatiei si

cuprinde fosti membri ai ANSSA cu activitate recunoscută si care au absolvit forme ale
învătământului superior în domeniu. De asemenea Alumni ANSSA contribuie la formarea
unei vointei de actiune profesioniste si de calitate, asigurând continuitatea si consecventa
promovării principiilor specifice administrării sectorului public în rândul membrilor ANSSA.

*Alumni ANSSA sprijină activitatea asociatiei.

*Alumni ANSSA poate acorda diplome, plachete, insigne si medalii de
excelentă.
*Alumni ANSSA poate elabora un ghid de bune practici, poate propune
standarde de calitate si proiecte de planificare si orientare strategică.
*Alumni ANSSA acordă sprijin moral, logistic si profesional membrilor
ANSSA,contribuie la strângerea legăturilor între generatii, facilitează integrarea si
dezvoltarea profesională.

La nivel local organele de conducere ale Filialei Iasi a „Asociatiei Nationale a

Studentilor in Stiinte Administrative” sunt:
a) Adunarea Generala
b) Biroul Executiv

a) Adunarea Generalã este organul suprem de conducere si este alcãtuitã

din toti membrii filialei ANSSA Iasi.Ea se întruneste lunar sau, dupã caz, la
solicitarea Biroului Executiv si totodata poate fi convocatã în mod extraordinar si la
cererea expresã a 1/3 din membrii acesteia. Inainte de toate, Adunarea Generalã se
considerã statutar constituitã dacã la sedintã sunt prezenti cel putin 50% plus unu din
membrii asociatiei iar mai apoi,aceasta adoptã toate hotãrârile cu majoritate simplã de

2010 Page 25
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

voturi,prin vot direct deschis, afarã de faptul când membrii acesteia cer ca votul sã fie
secret.

Adunarea Generalã îndeplineste urmãtoarele atributii:

 aproba ordinea de zi si modul de desfasurare a lucrarilor sale;

 alege Coordonatorul si membrii Biroului Executiv;

 analizeaza si hotaraste asupra activitatii desfasurate de catre Biroul Executiv,

si cenzor;

 adoptã raportul de activitate si darea de seamã a conducerii operative a

asociatiei;

 valideazã cererile de afiliere, fuziuni, aliante ori altor forme de asociere

adresate de alte organizatii;

b) Biroul Executiv al „Asociatiei Nationale a Studentilor in Stiinte

Administrative” Filiala Iasi este organul permanent de conducere al filialei si exercitã
conducerea operativã a acesteia.Acesta este numit initial prin hotararea Biroului Executiv al
fondatoarei sau a Presedintelui, fiind format din membrii fondatori ai filialei.Organizeaza si
conduce activitatea filialei in conformitate cu prevederile statutare si hotararile adoptate de
organele de conducere ale organizatiei, prezinta propuneri de imbunatatire a activitãtii
ANSSA. Biroul Executiv este format din Coordonator, 5(cinci) membri votati de Adunarea
Generala ca Sefi de departamente si Secretar numiti in conformitate cu prevederile
prezentului Statut. Membrii Biroului Executiv vor fi cetateni romani.

Biroul Executiv al Filialei ANSSA Iasi are urmatoarele prerogative:

a) modifica si completeaza Statutul Filialei;

b) supravegheazã si controleazã îndeplinirea propriilor decizii precum si a hotãrârilor
Adunãrii Generale;
c) aprobã organigrama si politica de personal a filialei;
d) încheie acte juridice în numele si pe seama asociatiei, în conditiile legii si a prezentului
statut;
e) aproba bugetul de venituri si cheltuieli si bilantul contabil al filialei;
f) asigurã administrarea patrimoniului filialei;
g) emite legitimatii si însemne oficiale ale organizatiei;
h) decide asupra acordãrii unor premii si distinctii;

2010 Page 26
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

i) angajeazã parteneriate si acorduri de colaborare sau asociere;

j) decide primirea sau excluderea de membri;
k) aprobã Regulamentul de Organizare si Functionare al filialei;
l) prezintã Adunãrii Generale raportul de activitate pe perioada anterioarã,executarea
bugetului de venituri si cheltuieli,si proiectul de planificare strategicã a filialei;
m) prezinta fondatorului propuneri de afiliere la organisme similare;
n) aproba acceptarea donatiilor;
o) aproba mutarea sediului filialei in conformitate cu prevederile legale;
p) stabileste limitele in care Coordonatorul Filialei are dreptul de a reprezenta filiala;
r) verifica rapoartele de activitate realizate de Coordonatorul filialei, rapoarte care vor
fi verificate semestrial de catre cenzor si care vor fi prezentate anual fondatoarei pentru a fi
cuprinse in bilantul general;
s) promoveaza scopul si obiectivele filialei prin sprijinirea derularii unor seminarii,
studii de evaluare a programelor, dezbateri publice si a oricaror altor manifestari menite sa
promoveze activitatile filialei in tara sau in strainatate;
ş) se asigura ca politicile si procedurile aprobate de Biroul executiv sunt implementate
si respectate.
t) alege cenzorul asociatiei
Coordonatorul „Asociatiei Nationale a Studentilor in Stiinte Administrative”
Filiala Iasi este ales prin vot de cãtre Adunarea Generalã pentru un mandat de doi ani, votul
pentru numirea sa in functie fiind validat de catre asociatia fondatoare.

Coordonatorul filialei are urmatoarele responsabilitati:

a) reprezintã filiala în raport cu autoritãtile si cu tertii in limitele stabilite de Biroul

Executiv;
b) conduce si coordoneaza activitatile si serviciile filialei;
c) realizeazã functia de reprezentare a filialei,initiind contacte,parteneriate si acorduri
de cooperare in vederea indeplinirii scopului si obiectivelor filialei si pentru a implementa
deciziile Biroului Executiv al filialei;
d) supravegheaza desfãsurarea în bune conditii a activitãtilor filialei;
e) supravegheaza si asigura punerea in practica a programelor aprobate de catre Biroul
Executiv;
f) participa si prezideazã sedintele Biroului Executiv si ale Adunãrii Generale;

2010 Page 27
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

g) are drept de vot la sedintele Biroului Executiv al filialei; Coordonatorul nu va avea

drept de vot in cazul deciziilor care privesc activitatea sa directa sau activitatile administrative
pentru care este raspunzator;
h) convoaca Biroul Executiv cand situatiile speciale o impun;
i) realizeaza, prin intermediul secretarului,coordonarea activitatii de elaborare a
politicilor de recrutare si pregãtire a membrilor si a principiilor directoare pentru
managementul resurselor umane din cadrul departamentelor si a celorlalte structuri organizate
la nivelul filialei;
j) in situatii de urgenta suspenda din functie, la propunerea Biroului Executiv, sefii de
departamente si coordonatorii celorlalte structuri organizate la nivelul filialei, numind sefi
interimari de departament, pana la urmatoarea Adunare Generala;
k) este raspunzator pentru intocmirea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;
l) angajeaza proprietatea filialei in limitele stabilite de catre Biroul Executiv.

2010 Page 28
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

ANEXE

2010 Page 29
 Rolul sectorului nonguvernamental in serviciile publice

Bibliografie:
• Ion , Boboc, “Managementul organizatiilot non-guvernamentale”, editura
Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
• Strainescu Ioan “Managementul Ong-urilor, editura Lumen, Bucuresti,
2007
• www.biblioteca.ase.ro
• www.anssa.ro
• www.anssa-iasi.go.ro

2010 Page 30