Structura Disertatie Corectat - AP

Abandonul clădirilor socialiste de pe litoralul românesc și
integrarea lor in turismul balneoclimateric
Argumentul
Introducere
Plan de idei
1. Ruina
1.1.Prezentarea contextului actual in situu – observații și releveu. Diagnostic
1.2.Memoria locului. Valoarea. Patrimoniul recent
1.3.Criterii și întrebări care să argumenteze caracterul ruinei. Păstrez sau demolez?
1.4.Concluzie
2. Raportarea la contextul istoric
2.1.Perioada antebelică și interbelică Începuturile lui Ioan Movilă
 Litoralul, laborator de experimente .
2.2.Perioada postbelică
Relația dintre arhitectură și putere politică
Naționalizare și turism de masă – privatizare – abandon

Concediul, exploatare propagandistică?
2.3. Concluzie
3. De la sistematizare la prezent
3.1.Urbanizarea noilor stațiuni de pe litoral 1950 ǀ 1970 ǀ 2019
3.2.Noi programe de arhitectură – studii de caz
3.3.Analiza stabilimentelor de băi reci Eforie Nord- Eforie Sud-Techirghiol
3.4.Concluzie
4. Spațiul public în stațiunile turistice
4.1. Problematica spațiului public în stațiunile turistice
4.2. Tourism Life Cycle Model – Richard W. Butler
4.3.Exemple de orașe din Europa de Est care și-au recăpătat identitatea – cum au trecut
peste acest declin?
4.4.Concluzie
5. Direcții de revitalizare. De la arhitectura tipizată la arhitectura spațiului contemporan
5.1. Metode și instrumente
5.2. Studii de caz
6. Concluzii și intenții pentru proiectul de diplomă
7. Anexe
8. Bibliografie
Plan de idei dezvoltat
RUINA 2
0.1.Argument
Încep discursul prin a preciza faptul ca această lucrare a pornit dintr-o perspectivă subiectivă
asupra situației actuale a arhitecturii flatate pe litoralul românesc, mai cu seamă, orașele Eforie
Nord, Techirghiol, Eforie Sud, asta pentru că m-am născut și am copilărit aici, pe malul mării,
fără să mă gândesc la potențialul acestei zone de coastă între mare și lac. M-am bucurat de
mare până am început să conștientizez pericolul în care se află acest litoral. Din întrebare în
întrebare, din cercetare în cercetare, am descoperit acest potențial al orașului de care mă
bucuram.
Degradarea patrimoniului socialist de pe litoralul românesc este vizibilă, mai cu seamă

stabilimentele balneare, bazele de tratament sau spațiile de loisir care acum au rămas amintire.
Cu toate disfuncțiile și lipsurile, turiștii aleg ca destinație litoralul românesc, nu doar în sezonul
estival, ci și pe parcursul anului. De ce aici? Pentru calitățile curative ale apei sărate și
nămolului lacului Techirghiol, pentru tratamente și relaxare și nu în ultimul rând pentru
plăcerea peisajul marin și lacustru.
În prezent, pe malul Lacului Techirghiol funcționează doar două stabilimente de bai: Pavilionul
Băi Reci Eforie I- Eforie Nord (situat lângă gara Eforie Nord) și Pavilionul Băi Reci
Techirghiol (situat lângă Sanatoriul Balnear Techirghiol), din cele cinci stabilimente de băi reci
utilizate până în 1990.
Subiectul lucrării de față are ca scop înțelegerea abandonul clădirilor socialiste aflate pe
litoralul Mării Negre, în special pavilioanele de tratament situate pe malul lacului
Techirghiol și introducerea lor în circuitul turismului balnear actual.
RUINA 3
Capitolul 1. Ruina
1.1 Prezentarea contextului actual in situu

Zona prezintă un potențial de dezvoltare datorită poziționării la malul lacului sărat, Techirghiol.
Acest liman fluvio- maritim și-a dezvoltat propriul biosistem, cu calități balneoterapeutice și a
început să fie populat la începutul secolului al XIX-lea .
Situl ales este situat între limitele celor două orașe – Eforie Nord și Techirghiol aflate în
continuă dezvoltare1. Concluziile in situu au relevat:
Pavilionul de băi reci Nr. 3. La începutul lui octombrie l-am găsit într-o stare degradată,
insalubră, pe alocuri cu tencuiala căzută până la zidul de cărămidă, cu accesurile zidite,
înconjurat de vegetație spontană înaltă.
Conform afirmațiilor directorului Spitalului, după `89, Spitalul de tratament și recuperare din
Eforia nu a mai putut învesti în întreținerea acestui stabiliment, dat fiind faptul că acesta se
privatizase și fondurile erau insuficiente pentru o investiție constantă, astfel Pavilionul de băi
a fost neglijat. Timp de 20 de ani acesta devenise adăpost pentru animale, oameni ai străzii sau
loc de depozitare pentru nămolul vânzătorilor ambulanți în sezonul estival. În jurul anului 2012,
golurile de la partea inferioară a clădirii au fost zidite, pentru a nu mai permite accesul în clădire
pentru cei care contribuiau la vandalizarea acestuia și se supuneau pericolului ruine.
Stabilimentul a funcționat ca bază de tratament sub coordonarea Spitalul de tratament și

recuperare Eforie Nord. Clădirea este compusă din trei corpuri orizontale și un furnal cu
ajutorul căruia apa putea fi încălzită. Aceasta funcționa împreună cu Campingul Șincai situat
în imediata apropiere, și se deschidea către plaja lacului. Spre deosebire de cele două pavilioane
- Techirghiol și Eforie I, Pavilionul băi reci nr.3 a fost abandonat transformându-se într-o ruină.
În prezent, plaja lacului din fața stabilimentului este utilizată în fiecare sezon estival de către
turiști, deși nu există nicio zonă amenajată.
Campingul Șincai este într-o stare de abandon, fiind unul dintre puținele parcuri verzi ale
orașului Eforie Nord. El a funcționat de la început, prin completare, împreună cu Pavilionul
de băi reci nr.3, aflat de asemenea în stadiu de ruină, descris anterior. Lipsa funcțiunilor
necesare (grupuri sanitare, dușuri, servicii, locuri de parcare, spații de campare delimitate și
întreținute), lipsa dotărilor de agrement și loisir, lipsa salubrizarii, iluminatului și întreținerii
împiedică buna funcționare a campingului și creșterii numărului de turiști.
1
Conform PUG Techirghiol și PUG Eforie Nord – în vigoare
RUINA 4
Releveul fotografic
A fost întocmit în data de 14. Octombrie. 2018 de către autorul lucrării. În imaginile de mai jos
este recognoscibil statutul de abandon al clădirii, gradul mediu de degradare al zidurilor și
peisajul neîngrijit. Fotografia 1 reprezintă vederea clădirii din drumul județean 23 August din
spre orașul Techirghiol spre Eforie. Fotografia 7 reprezintă vederea de ansamblu din spre plaja
lacului. Fotografiile 4,5-6,10,11 surprind contextul general, cadrul dramatic se poate datora și
vremii neprielnice din ziua în care au fost făcute fotografiile de către autor.
Releveu
Măsurătorile au fost executate în data de 03. Noiembrie. 2018. Având golurile de acces zidite,
nu am putut intra in clădire pentru mai multe măsurători și observații.
RUINA 5
1.2. Memoria locului și Patrimoniul recent
 Memoria locului – abordare fenomenologică

Genius loci
Memoria colectivă
”Suprimați acum parțial sau modificați direcția, orientarea, forma, aspectul caselor, al
străzilor, al pasajelor sau schimbați numai locul pe care-l ocupă una în raport cu
cealaltă. Pietrele și materialele nu vă vor rezista. Dar grupurile vor rezista, iar în ele vă
veți izbi, dacă nu de pietre, măcar de vechea lor amplasare.”2 Maurice Halbwachs –
Memoria Colectivă
 Patrimoniu recent
În ultimii ani s-au purtat discuții, pe diverse teme cu referire la clădirile secolului trecut, la
clădirile abandonate care aparțin memoriei colective și mai cu seamă la stabilirea criteriilor de
clasare a acestui patrimoniu recent.
Organizații precum DOCOMOMO sau ICOMOS au desfășurat dezbateri și acțiuni cu scopul

de a proteja acest tip de patrimoniu într-o manieră contemporană. DOCOMOMO, înființat în
1988, începe în jurul anilor 2000 o colaborarea cu ICOMOS și UNESCO în care dezbat
evaluarea clădirilor secolului trecut.
Care sunt metodele de abordare a patrimoniului secolului al XX-lea? Ce tip de valoare

arhitecturală și istorică au construcțiile secolului trecut prezente pe litoralul românesc?
Care sunt strategiile de sustenabilitate ale patrimoniului și cum pot fi implementate? De ce
este mai important să păstrez decât să demolez? Ce rol pot avea intervențiile noi care
adaptează patrimoniul la exigențele contemporane?
Această serie de întrebări a condus subiectul cercetării capitolului de față, cu scopul de a-mi
argumenta atitudinea față de construcția abandonată (Pavilionul de băi reci nr. 3, Eforie Nord)
și în prezent, neutilizată, într-o zonă cu potențial turistic de dezvoltare de pe malul lacului
Techirghiol.
2
Maurice Halbwachs, Memoria Colectivă (1950), ed. Institutul european, Iași, 2007
RUINA 6
Fenomenul DOCOMOMO3
Această recunoaștere și atenție asupra arhitecturii secolului trecut, secolul al XX-lea, o

reprezintă și impactul puternic pe care l-a avut Mișcarea Modernă asupra arhitecturii
internaționale și nu numai. În momentul de față, conceptul de arhitectură s-a extins pentru că
se cer noi criterii de evaluare, de protecție și de recunoaștere.
De exemplu, organizația DOCOMOMO este interesată de construcțiile perioadei moderne

cuprinse între 1930-1980 și listează 6 criterii bazate pe: inovația tehnologică și contribuția pe
care a avut-o construcția, raportarea la schimbările sociale din secolul XX, importanța acordată
esteticii, caracterul de exemplu pe care il însușește, valoarea de referință pe care a avut-o și
integritatea pe care a oferit-o.4
Până în 2018, DOCOMOMO a avut un parteneriat și cu ERASMUS +, un proiect numit „RMB

–Reuse of modernist buildings. Design tools for sustainable transformations”, care a creat o
nouă rețea de organizații și instituții cu scopul de a crea noi predefiniții, abordări și metodologii
cu privire la patrimoniul modern postbelic valabile pentru Europa. Au încheiat parteneriate cu
Aalto University – Libray of Architecture, Bauhaus eDessau Foundation, Ecole Nationale
Superieure D’Architecture des Beaux-Arts, Fondation Le Corbusier, ICOMOS, UNESCO ș.a5
DOCOMOMO și ICOMOS
În 2001, cele două organizații au pornit alături de UNESCO un program de identificare,

documentare analitică și promovare a patrimoniului modernist disponibil, asta pentru că nu
existau dezbateri sau evaluări ale valorilor acestor construcții și riscau un pericol 6. În acest
sens, în 2003 s-a finalizat o listă cu 730 de situri din care doar 12 erau încadrate patrimoniului
modern. Organizația ICOMOS pledează pentru o mai largă perspectivă de integrare a
patrimoniului recent, prin recunoașterea și conservarea acestora.7 Aceste criterii nu sunt fixe și
3
DOCOMOMO ( Intenational Committee for Documentation and Conservation of Buildings, Sites and
Neighbourhoods of the Modern Movement - Olanda, 1988 ) a fost printre primele organizații non-
guvernamentale, prin intermediul căreia a fost promovat patrimoniul secolului trecut, ca un răspuns la tendința
din ce în ce mai acută de a transforma și demola clădirile iconice ale Mișcării Moderne, pentru ca ele nu erau
considerate elemente de patrimoniu.
4
http://www.docomomo-us.org/explore-modern/explore-the-register/how-to-evaluate-modern, accesat la 16
februarie 2019
5
https://www.docomomo.com/links, accesat la 18 februarie 2019
6
Bandarin, Francesco, Foreword în World Heritage Papers 5 – Identification and Documentation of Modern
Heritage, Ed. World Heritage Center
7
Montreal Action Plan, 2001, https://www.icomos.org/20th_heritage/montreal_plan.htm , accesat la 29 martie
2019
RUINA 7
sunt deseori dezbătute, dar în esență, UNESCO prezintă următoarele definiții pentru
reprezentativitatea unei construcții: (i)capodoperă a creativității umane, (ii)influențe și
schimburi importante de valori, (iii)mărturia unei tradiții sau civilizații, (iv)un remarcabil
exemplu de clădire, ansamblu sau peisaj, (v) un exemplu remarcabil de așezare umană
tradițională sau utilizarea specifică a terenului, (vi) legătura directă cu tradiții, obiceiuri și
credințe, iar criteriile de la(vii) și (x) se referă la patrimoniul natural. Oricare din aceste criterii
oferă autenticitate și integritate pentru ca edificiul să fie luat în considerare.
Jukka Jokilehto, propunea o reevaluare a valorilor trecutului recent în lucrarea sa ,,Modern

Build Heritage as World Heritage’’8 din 2003 cu privire la înțelegerea patrimoniului dintr-o
sferă mai largă. Acesta nu s-a oprit la mișcarea perioadei moderne în această cercetare, și a
explorat diverse expresii ale schimbărilor secolului XX în mai multe țări.
Patrimoniul recent în România
În prezent, există organizații care se ocupă de acest subiect al patrimoniului recent într-o
manieră neglijentă, fără să asigure o listare clar detaliată a construcțiilor sau a criteriilor de
evaluare ale acestora. Așa cum se întâmplă și în țările Centrale și Est Europene, această
evaluare a arhitecturii recente face trimitere directă la fostul regimul politic, care de cele mai
multe ori, a avut un impact negativ și pune acest subiect al clasării într-o postură mai delicată.
Cu toate acestea, DOCOMOMO România9 listează 20 de clădiri cercetate în vederea clasării

ca monumente, cu ajutorul programul "5+5 clădiri pentru patrimoniul cultural național"10,
desfășurat de Fundația Culturală INFOROM în parteneriat cu Ordinul Arhitecților din
România.
În lista DOCOMOMO România sunt incluse doar două edificii ale litoralului românesc și sunt
evaluate din punct de vedere tehnic, social, istoric cultural și estetic. Fiecare fișă prezintă câte
o concluzie cu privire la evaluarea generală.
Casinoul Eforie Sud, într-o manieră art deco, între anii 1931-1935, este evaluat astfel:
8
Jokilehto, Jukka, Modern Build Heritage as World Heritage,
https://www.icomos.org/risk/2007/pdf/Soviet_Heritage_10_I-4_Jokilehto.pdf, accesat la 01 aprilie 2019
9
DOCOMOMO Romania https://www.docomomo.ro/ctg_3_cladiri_pg_0.htm accesat la 03 aprilie 2019
10
Proiectul 5+5 http://www.inforom-cultural.ro/proiecte.php accesat la 03 aprilie 2019
RUINA 8
La nivel național este un obiectiv singular, valoarea sa arhitecturală este recunoscută
atât în mediul profesional, cât și de către publicul larg. Expresia sa este o realizarea
tehnică și a fost inovatoare pentru momentul respectiv.11
Restaurantul Perla Mării, Eforie Nord, construit într-o manieră modernistă, între anii 1955-
1959, este evaluată astfel:
La nivel național este un obiectiv singular, valoarea sa arhitecturală este recunoscută

atât în mediul profesional, cât și de către publicul larg. Expresia sa este o realizarea
tehnică și a fost inovatoare pentru momentul respectiv. Este una dintre primele clădiri
din anii '60, din România, cu plan liber sub influența arhitecturii lui Le Corbusier.12
O altă inițiativă o constituie și activitatea B.A.C.U.13, un proiect recent care susține

recunoașterea unor repere socialiste ca monumente istorice. Direcția acestor cercetări se
orientează către cartiere, monumente, clădiri, piețe sau zone verzi care se înscriu între anii 1955
și 1989/91, în socialismul modernist. Metoda este una de cercetare, documentare și mai apoi
listare cu toate detaliile care privesc subiectul (lista accesibilă oficial), având ca scop final
promovarea patrimoniului socialist și monitorizarea activităților de menținere, protejare, ori
conservare al acestui tip de arhitectură.
Pe lista publicată pe site-ul oficial, până în anul curent sunt vizate și documentate doar 6 clădiri
ale acestui patrimoniu de pe litoralul românesc:
(Mamaia) Centrul Comercial Mamaia și Teatrul de vară Mamaia, din 1962, construite de
arhitect Aron Grimberg Solar; (Eforie Nord) Restaurant Neon, din ansamblul de odihnă Eforie
I, din 1958, arhitect Cezar Lăzărescu; (Eforie Sud) Restaurant Cosmos, din 1962, arhitect
Alexandru Iotzu; (Costinești) Resort Costinești, din 1977, Răzvan Florea, Toma Olteanu, C.
Dobre, V. Ivaneș; (Neptun) Complex Neptun-Olimp, din 1978, Radu Mănăilă, Dan Ioanovici,
R. Florea, Simona Matei, Mirea Anania.
Concluzie
Aici ar trebui sa enumeri la care/cate din criteriile enuntate de tine se incadreaza

pavilionul (iii)mărturia unei tradiții sau civilizații, (iv)un remarcabil exemplu de clădire,
11
Conform fișei disponibilă online: https://www.docomomo.ro/Files/uploads/38-Casino%20Eforie.pdf accesat
la 03 aprilie 2019
12
Conform fișei disponibilă online: https://www.docomomo.ro/Files/uploads/24-Perla%20Marii.pdf accesat la
03 aprilie 2019
13
Biroul de artă și cercetare urbană. Site oficial: http://bacu.ro/activitati/ accesat la 08 aprilie 2019
RUINA 9
ansamblu sau peisaj, (vi) legătura directă cu tradiții, obiceiuri și credințe) – adica ca e o
marturie a perioadei comuniste si un loc consacrat “apropriat” sau insuisit de catre cei care-l
frecventau, sau chiar mentionat in literatura (Camil Petrescu)
1.3 Criterii și întrebări care să argumenteze caracterul ruinei. Păstrez sau demolez?
RUINA 10
Capitolul 2. Raportarea la contextul istoric
2.1. Perioada antebelică și interbelică

 Începuturi ǀ Eforia Spitalelor Civile și Ioan Movilă
Deși forma peninsulară a orașului și deschiderea către mare ar fi oferit omului condiții bune
supraviețuire, din cauza atacurilor de pe mare și a solului mlăștinos, nu s-au găsit așezări
omenești străvechi, s-au găsit doar câteva reminiscențe ale unor nișe de inhumație, descoperite
la săpăturile hotelului Popovici (1953)-Eforie Sud. Trei vetre de origine traco-getică și daco-
romană și izvoare de apă potabilă care ofereau condiții de viață – Tuzla Mică( Kuciuk Tuzla),
Tuzla Mare( Buyuk Tuzla) și Cainaci, peste care s-au așezat, mai târziu turco-tătarii împreună
cu alte popoare migratoare.
După înlăturarea dominației otomane din 1877-1878, se recunoaște dreptul strămoșesc al

României asupra Dobrogei. Terenurile au fost donate lui Mihail Kogălniceanu14 de către Statul
Român drept recompensă pentru implicarea acestuia în revoluția din 1848. Ulterior, o parte din
terenuri au fost donate înapoi statului, astfel, după 1894 Ministerul Agriculturii și Domeniilor
decide să vândă un lot de 80 de hectare pe malul lacului Techirghiol Societății de Binefacere
’’Eforia Spitalelor Civile’’ din București care urma să construiască un sanatoriu de
tuberculoză osoasă pentru copii și pentru multe alte boli. A fost necesar acest spital, dat fiind
faptul că mediul era unul mlăștinos, igiena lipsea cu desăvârșire, iar culturile care au cotropit
zona și-au pus accentul într-un mod agresiv în viețile localnicilor.
Eforia spitalelor Civile a început deja plantaţiunǐ de stejarǐ, nucǐ, salcâmǐ şi pinǐ pe
terenul (80 Hect) cumpărat pe marginea laculuǐ. Un sanatoriŭ s'a construit după tȯte
regulele igienice; […]. Apa şi nămolul acestuǐ lac se pȯte întrebuința în contra
reumatismelor articulare, Arthritelor, Scrofuleǐ, Limfatismuluǐ, Syfilisuluǐ învechit şi
exemeǐ cronice. A fost vizitat în vara anului 1899 de peste 500 suferinzǐ. Până acum
aparatele pentru încălḑit apa sunt insuficiente, iar băile rudimentare: nisce cabine de
scândurǐ, cu uşile rěu închise.Se speră a se construi local de băǐ tot aşa de igienice ca
şi sanatoriul.15
După 1899, urmașii lui Kogălniceanu au vândut terenurile rămase (cele care cuprind astăzi
zona de sud a orașului Eforie Nord și zona de nord a orașului Eforie Sud) familiei Movilă, mai
14
prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza și ministru de externe în timpul lui Carol I
15
Căpitanul M.D.Ionescu, Spitale, ,,Dobrogia in pragul veacului al XX-lea’’ , București, Ed. Atelierele grafice
V.Socecu, 1904
RUINA 11
precis, boierului Ioan Movilă care urma să întemeieze aici, pe țărmul dintre Marea Neagră și
Lacul Techirghiol, o stațiune balneară precum cele vizitate în Europa.
Până în 1902 sunt terminate construcțiile hotelului Movilă- Azi hotel Parc și sanatoriului de
băi calde. Deși a beneficiat de un prim plan de sistematizare în 1909, până în anul 1920
stațiunea nu a beneficiat de străzi. Orașele Eforie Nord- Techirghiol-Eforie Sud au avut din
totdeauna o strânsă legătură datorită prezenței lacului sărat, Techirghiol16, care le-a determinat
acest caracter similar și special.
Primele cercetări care vizau abordarea acestor proprietățile ale ghiolului au fost întocmite de
către chimiștii A.Saligny, Georgescu și Popovici între anii 1893 - 1900 : ’’apa lacului conține
de 4 ori mai multă sare ca apa Mării: 55pg. pentru 1000. (…) In ceia ce privesce bromura de
magnesie, unul din principalele săruri constructive din apa lacului, ea este de 22 ori mai multă
ca în Marea Neagră.’’17 .
Este de menționat faptul că după Primul Război Mondial litoralul a devenit o sursă de inspirație
pentru artiștii vremii și un loc de recreere. Stațiunea Techirghiol era destinația artistului boem,
Camil Petrescu plasează o parte a acțiunii romanului ,,Patul lui Procust’’ desfășurată între `26-
`28 pe ,,plaja îngustă și sinuoasă’’ de la Techirghiol18, iar Eforie era ținta elitelor cu bani,
actorii de pildă, care își aveau cartierul la Carmen Sylva (Eforie Sud).
,,[…] Cu alte două fac băi de putină la Tekirghiol... N-aș spune că spectacolul bolnavilor în
putini sau pe lacul abia adînc la mal ca o mocirlă e încîntător. [...]Eu am nevoie de băi calde
pentru reumatismele mele...Sper că voi aranja ceva. Și în sat e bine... Am auzit că la Movilă
sunt curenți...Pe urmă poți merge cu bacul de la sat la mare oricând vrei...’’ Ladima19
Concluzie
În concluzie, proprietățile terapeutice ale teritoriului pe care s-a fondat orașul Eforie reprezintă
motivația singulară pentru care a luat ființă acesta. Echipamentele balneare au fost primele care
au fost ridicate aici, înainte să se așeze oamenii pe locuri de casă. Orașul este unul tânăr, al
cărui istorie începe târziu, în secolul XIX, dar care s-a dezvoltat rapid datorită interesului clasei
burgheze și aristocratice pentru tratamentele cu nămol și helioterapie.
16
Tekir – sărat, explicatie legende
17
Căpitanul M.D.Ionescu, ,,Dobrogia in pragul veacului al XX-lea’’ , București, Ed. Atelierele grafice
V.Socecu,1904
18
Camil Petrescu, ,,Patul lui Procust’’, ed. ,,Naționala – Ciornei’’,ediția 1, 1933
19
Ibidem
RUINA 12
 Interbelicul ǀ parcelarul blanck și laboratorul de experimente
Parcelarul Blanck
Cu privire la atitudinea față de parcelar, Eforie Nord a înregistrat multiple modificări ale
structurii urbane, parcelările după cel de-al Doilea Război Mondial jucând un rol important în
configurația actuală a orașului. Printre cele mai notabile se numără parcelarul Blanck din
perioada interbelică (1930-34) și sistematizarea socialistă din (1955)- al cărui impact il voi
detalia în capitolul 3 De la sistematizare la prezent.
„Din raportul Primăriei orașului Eforie nr. 2523, din 17 noiembrie 1936,
înregistrat la Ministerul Lucrărilor Publice și Comunicațiilor sub nr. 84711,
din 18 noiembrie 1936, rezultă o adevărată istorie urbanistică a localității, care
s-a dezvoltat fără o reală coerență. La data modificării statutului său
administrativ, localitatea avea un perimetru bine determinat, fiind formată din
nouă parcelări preexistente proiectate de arhitecți diferiți, şi anume:
Parcelarea Eforia Spitalelor, Parcelarea Ministerului Domeniilor, Parcelarea
arh. Leautey, Parcelarea Blank, Parcelarea Banca Națională, Parcelarea
Societății Techirghiol, Parcelarea Butărescu, Parcelarea Suliman și
Parcelarea O.N.E.F..”20
Parcelarul cu impactul cel mai puternic a fost conceput de arhitectul G. M. Cantacuzino, unul
dintre promotorii arhitecturii moderne de pe coasta sudică a litoralului românesc, alături de
figurile marcante ale timpului: Horia Creangă, Henrieta Delavrancea Gybori, Remus Iliescu.
Abordarea acestui plan urbanistic și tip de parcelar face trimitere la modelul european,
Weissenhof Siedlung din Stuttgard (Germania), celebru în 1927 când a fost realizat pentru
Expoziția Deutscher Werkbund de către arhitecții triumfali stilului Bauhaus: Mies van der
Rohe, Walter Gropius, Hans Scharoun, Hans Poelzig, Bruno şi Max Taut, Jacobus Johannes
Pieter Oud şi, bineînţeles, Le Corbusier21.
Cantacuzino creează un ax (est-vest: bulevardul Ovidiu), care leagă fostul Sanatoriu Grand
(sanatoriul proiectat de arhitectul. N Nenciulescu) de faleza plajei. Parcelarul distribuit pe cele
două părți ale axului precizat anterior prezintă o conformație neobișnuită pentru acea perioadă,
20
A.N.R. A.C., Inv. 1354, Fond: Ministerul Lucrărilor Publice, Consiliul Tehnic Superior, Dosar nr. 1438/1936,
Proiectul planului de sistematizare al oraşului Eforia, judeţul Constanţa, Jurnalul nr. 193, preluată din: Ruxandra
Neamțu, “S.O.S. - Arhitectura de Vilegiatură Din Oraşul Eforie, Judeţul Constanţa”, Revista Arhitectura
Nr.2/2012 p. 98
21
http://arhitectura-1906.ro/2012/06/s-o-s-arhitectura-de-vilegiatura-din-orasul-eforie-judetul-constanta/
RUINA 13
desenul în plan al propunerii sugerând forma metaforică a unei păsări sau a unui avion. Intenția
proiectului amintește vag pe proiectul orașului Brasilia conceput de Lucio Costa și Oscar
Niemeyer, construit două decenii mai târziu. Fără îndoială, parcelarea Blank prezintă
caracteristici moderne pentru perioada respectivă, respectată de viitori edili ai orașului prin
regulamentul din 1937 (Regulamentul pentru Construcții și Alinieri al Orașului Eforie, județul
Constanța), care impune noilor clădiri integrarea și raportarea la context, respectând
conformația acoperișului tip terasă și finisajul exterior de tencuială albă 22. În același
regulament se prevăd 4 zone urbane funcționale destinare astfel: Zona I – Cartierul comercial
și centrul civic; Zona II – Cartierul vilelor grupate și colective; Zona III – Cartierul vilelor
individuale; Zona IV – Cartierul de lucrători.
poza
Litoralul, laborator de experimente
Începând cu anii 1930, litoralul românesc se transformă într-un laborator al modernității, în

care ideea de ’’arhitectura experimentală’’ nu este fundamentată documentar, dar este evidentă
asemănarea cu modele europene celebre.
Un arhitect mai degrabă cunoscut în epocă, Florea Stănculescu, se pronunţa încă din acea
vreme: "Şi oraşele noastre au acest aspect: jumătate cu...(stilromânesc) şi jumătate cu...(stil
modern). Cred că adevărul nu e nici de o parte şi nici de alta şi nici la mijloc."23
Dimpotrivă, arhitectul vedea viitorul într-o simfonie de "caractere" - ale diferitelor programe,
zone ale oraşului şi edificii - cerând fiecare o identitate proprie: "Deci un oraş se va împărți
după aceste caractere. Iar arhitecţii trebuie să aibă concepţii adecvate şi să dea caracterele
construcţiilor, cartierelor şi oraşelor. Nenorocireamare este amestecul de concepţii pentru
acelaş program de construcţie şi pentru acelaş cartier chiar pe aceeași stradă.(...) Din
aceastăfrământare şi contopire de concepții poate va ieşi peste un secol, un stil, care cert, nu va
semăna deloc curomânescul de astăzi şi sigur nici cu modernul de astăzi, dar va fi un stil. Şi cu
atât mai meritoriu pentru generațiile care îl vor fi cristalizat, dacă acest stil va avea rădăcinile
în pământul țării noastre şi va purta pecetea românească."24
Delavrancea- in spiritul traditionalismului
22
„Se va da preferinţă stilului adoptat de majoritatea construcţiilor, adică fără acoperişuri şi vopsite în alb, cu
ferestrele albastre” extras din articolul nr. 67, Regulamentul pentru Construcţii şi Alinieri al Oraşului Eforie,
judeţul Constanţa, 1937
23
Florea Stănculescu, "Stil românesc şi stil modern" Arhitectura 1/1935, pp.13-14, reluat în Gh Săsărman,
N.Lascu, A. Deac (editori),Gîndirea estetică în arhitectura românească (Bucureşti: Meridiane, 1983), pp. 83-4.
24
Ibidem
RUINA 14
2.2.Perioada postbelică
 Relația dintre arhitectură și putere politică

And FORM FOLLOWS... POLITICS25
Evoluția teoriei și practicii de urbanism a României a început cu anii 1955 și a stat sub semnul
unui context de natură politică, economică și profesională. Pe plan extern au avut loc
evenimente profesionale precum: Consfătuirea Unională a Constructorilor din URSS (1954),
Al II-lea Congres Unional al Arhitecților Sovietici (1955), Congresele uniunii Internaționale
a Arhitecților (UIA26) ( 1955 si 1958). Pe plan intern s-a dorit consolidarea instituției de
proiectare de stat prin închegarea UA din RPR și a poziției acesteia față de regimul politic prin
înființarea institutelor regionale de proiectare. S-a dorit o continuitate a perioadei interbelice și
în același timp, o deschidere către viziunea europeană.
Congresul arhitecților sovietici de la sfârșitul anilor 1955 pledau pentru arhitectura tip, pentru
elementele prefabricate de construcție și mai ales pentru revizuirea principiilor urbanismului
legate de eficiență și funcționalitate în detrimentul unei estetici urbane pe care o considerau
’’formalistă’’. În vederea acestei probleme s-a organizat conferința de la Moscova având ca
temă principală ’’Urbanismul contemporan. Construcția și reconstrucția orașelor între 1945-
1957’’.
Radu Laurian evocă propria experiență avută la școala germană de la Waimar sub conducerea
arhitecților Van de Walde, Ernst Neufert și Walter Gropius:
’’Conducerea acestor școli consideră că în ultimul timp a existat o înțelegere greșită a

realismului socialist, care s-a manifestat în urbanism prin compoziții rigide, greoaie,
de o grandoare forțată; s-a căutat să se realizeze monumentalul cu orice preț, având
ca rezultat ansambluri cu caracter rece, închis, necorespunzător unor cartiere de locuit
și care, de multe ori nu țineau seama de ajuns de problemele de igienă și circulații. (...)
Ei promovează o nouă concepție a spațiului, dinamică, nu statică, obținută prin
<<contraste între spațiul liber și cel construit, între construcții înalte și joase,
25
TULBURE Irina, București 2016, Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: constrângere și
experiment, Simetria;
26
UIA fusese înființată în 1948 la Lausanne, între membrii fondatori se aflau și arhitecți romani. Până în 1958 au
avut loc patru congrese care aveau ca subiect :’’ Drepturile și îndatoririle arhitecților (1948, Lausanne), ’’Sinteza
artelor în arhitectură ’’ (1951, Rabat), ’’Probleme ale dezvoltării profesionale a arhitecților’’ (1953, Lisabona),
’’Probleme ale construcției de locuințe după cel de-al Doilea Război Mondial (1955, Haga). Congresul al V-lea
UIA, Moscova, iulie 1958 în revista Arhitectura RPR, nr. 10-11, 1958, pp. 61-66.
RUINA 15
contraste de lumină, contraste de culoare, cu perspective conduse, stăpânite, dar nu
neapărat limitate de pereți în formă de coridor>> ’’ 27
Într-o maniera elegantă, Mihail Caffé redactează un articol în revista Arhitectura în care
încurajează „înscrierea arhitecturii socialiste în cursul istoriei de arhitectură” aducând ca
argument „valențele sale sociale care confereau valabilitatea unei arhitecturi moderne”.
Articolul vorbește subtil despre ’’repunerea în drepturi’’ a arhitecturii dintre 1944-1948
similar cu cea de factură interbelică și înlăturarea realismului socialist, printr-o comparație :
’’ (…) în orașul muncitoresc de la Hunedoara, unde există două cartiere alăturate, de

concepții opuse: unul al simplității formelor și al imaginilor familiare și discrete (1947-
1948), altul al compoziției monumentale și academice, al marilor curți de onoare și
capetelor de perspectivă.(...) E ușor de văzut că arhitectura orașelor moderne, cu alte
mijloace și la o altă scară, continuă de fapt o linie pe care o găsim în locuința
populară.’’28
 Naționalizare și turism de masă – privatizare – abandon
Dacă perioada interbelică a decurs la explorarea acestui peisaj, printr-o abordare experimentală
a arhitecturii, destinată înaltei elite a vremii (burghezi, artiști, oameni de cultură), perioada
postbelică a decurs la exploatarea litoralului, printr-o arhitectură de masă, destinată tuturor.
În perioada postbelică numeroasele vile și case de odihnă construite în perioada

interbelică care comunicau distincția unei anumite clase sociale nu se potriveau cu
noua ideologie, astfel au fost naționalizate și rapid transformate în dotări turistice
pentru oamenii clasei muncitoare. Mai târziu în a doua etapă a dezvoltării acestea au
fost puse în umbră de construcțiile socialiste. 29
Odată cu a doua etapă de sistematizare a stațiunilor de pe litoral, între `60-`70, turismul de

masă a luat amploare. Din anul 1950, în planul de stat al RPR30, este menționată necesitatea
creșterii numărului de paturi din toate stațiunile balneare, de tratament (30% comparativ cu
anul precedent) și stațiunile de odihnă ( 65% comparativ cu anul precedent). Conform planului
27
Ședință plenară lărgită a comitetului de conducere al Uniunii Arhitecților din RPR, nr. 1-2, 1958
28
Mihail Caffé, ,,Despre câteva probleme actuale ale arhitecturii’’ în revista Arhitectura RPR, nr.9/1957, pp.50-
53
29
Irina Băncescu, Problematica frontului la apă: aspecte ale evoluției litoralului românesc, teză de doctorat,
București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2012, p. 319
30
Ibidem
RUINA 16
cincinal 1951- 195531, pentru stațiunile balneoclimaterice, era prevăzută o creștere cu un
procent de 165% a numărului de paturi. S-a dorit ca stațiunile să asigure locuri pentru un
număr cât mai mare de vizitatori, de la oameni ai muncii până la persoane cu statut important.
Acest litoral pentru toți reprezintă turismul de masă, care a generat o creștere masivă și
rapidă a fondului construit pe litoral.
După căderea fostului regim politic, România s-a confruntat cu o problemă delicată,
retrocedarea proprietăților sau vânzarea lor. Altfel, în cazul litoralului, s-a ajuns la privatizarea
unor clădirilor publice, unități de cazare, stabilimente sau terenuri. Lipsa fondurilor și
strategiilor de investiție au dus la acest stadiu de abandon al clădirilor secolului trecut.
poze
Pentru o mai bună înțelegerea, am ales să marchez grafic (cu roșu) pe planul actual al orașului
Eforie Nord, clădirile socialiste care sunt într-un stadiu accentuat de degradare sau de abandon
( așa cum sunt cazurile Pavilionului de Băi Reci nr. 3 și Restaurant Neon). Acestea sunt o
mărturie clară a perioadei comuniste și reprezintă în prezent puncte de reper atât la nivelul
comunității, cât și pentru turiști, fapt pentru care s-ar putea integra în arhitectura patrimoniului
recent. Toate aceste clădiri au potențial de revitalizare și dezvoltare.
31
Ibidem
RUINA 17
 Concediul, exploatare propagandistică?
În perioada socialistă, singura activitate de petrecere a timpului liber era concediul de odihna,
atunci când oamenii muncii beneficiau de o vacanță, bineînțeles, daca aportul său ca individ
aducea foloase statului.
Această idee a vacanțelor, a început într-o manieră mai mult sau mai puțin utopică, în secolul
al 19-lea, atunci când Charles Fourier, Ferdinand Lassalle și Jean Jaurès aduce în față ideea de
timp liber și odihnă și o include în conceptul său socialist utopic de falanster32.
Programul concediului de odihnă românesc dintre anii 1960-’70 nu are nimic original, așa cum
susține și Claude Karnoouh33. Această idee a concediului plătit în URSS, a fost preluată parțial
în același an, 1936, și aplicată în Franța de către Frontul Popular cu sprijinul Bisericii Catolice.
Iar mai apoi Germania, în 1939 a subvenționat vacanțele a 7 milioane de cetățeni prin cu
ajutorul organizației naziste Frontul Muncitoresc German prin programul Putere prin bucurie.
Nici Italia nu a fost străină de această noțiune introdusă de mișcarea fascistă Dapolavoro în
perioada lui Mussolini, doar că eforturile depuse au fost mai mari, dorind să asigure un acces
cât mai larg acestor concedii de odihnă.
Primii pași ai turismul intern
În România, acest program a fost utilizat în perioada interbelică sub Legea contractelor de
muncă de la 1929, urmat de primul act legislativ în perioada comunistă care reglementează
concediul de odihnă: decretul nr. 314/1946. Constituția din 1948, copiată add litteram după cea
a URSS-ului, înscrie dreptul la odihnă printre drepturile obligatorii ale salariaților:
“Cetățenii au drept la odihnă. Dreptul la odihnă este asigurat prin reglementarea

orelor de muncă, prin concedii plătite, în conformitate cu legea, prin organizarea de
case de odihnă, sanatorii, cluburi, parcuri, terenuri de sport și așezăminte special
amenajate.”34
Aceste măsuri cu scop de protecție socială a clasei muncitorești au dus la aceste beneficii:
concediu de odihnă plătit, asistență medicală gratuită și acordarea concediilor de boală.
32
FALANSTÉR s.n. Celulă social,economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și c
onsumbazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoa
rei societăți imaginate de el.[< fr. phalanstère]
http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=FALANSTER
33
KARNOOUH Claude, De la particular la general. Sau cum si-a confirmat România comunistă integrarea în
capitalismul mondial prin vastul proiect social și apoi turistic de urbanizare a litoralului de la Marea Neagră, în
,,Vederi încântătoare: Urbanism și Arhitectură în turismul românesc de la Marea Neagră în anii ‘60- ’70 ’’, 2015,
pp.147-9
34
Art. 20 din Constitutia RPR de la 1948
RUINA 18
Sindicatele, sub coordonarea Ministerului Turismului, aveau rolul de a distribui biletele pentru
tratament sau pentru odihnă, astfel toate clasele sociale au acces la concedii în stațiunile
balneare. ,,Conform arhivelor, sindicatele ofereau concedii în 43 de stațiuni (pentru 240 000
oameni).[…] Sinaia, Eforie, Govora și Călimănești erau stațiunile preferate de turiști’’35
Este important de precizat faptul că primele construcții din timpul sistematizării litoralului au
fost cele cu caracter terapeutic, balnear, între malul lacului Techirghiol și Marea Neagră
(Sanatoriile, Băile reci de nămol Eforie -1957 au fost construite în paralel cu Ansamblul de
odihnă Eforie I -1957) și cele destinate copiilor (Colonii de copii Eforie I și Eforie II – 1958)-
vezi subcapitolul Noua arhitectură de pe litoral. Deviza acestora era: Refacerea sănătății în
vederea obținerii randamentului productiv36. În același interviu, L. Betea vorbește deschis,
într-o manieră subiectivă, despre concediului de odihnă în perioada comunistă și despre
hotărârea cu care erau îndemnați să profite de aceste oportunități pe care le oferea regimul
politic ,,Dacă am cunoaște aceste stațiuni, am consuma mai puține medicamente’’, de
sacrificiul și de randamentul pe care il oferă cetățenilor într-un timp scurt. Vacanța de vară la
mare era asociată cu rolul soarelui, calitățile apei sărate și a nămolului sapropelic în
combaterea diverselor boli cum ar fi rahitismului, tuberculozei sau a astmului.
,,Să ne odihnim, tovarăși!’’
Desigur, numărul zilelor de concediu plătit era calculat în funcție de vechimea locului de muncă
și în funcție de randamentul în câmpul muncii (începând cu anul 1951), puteau beneficia și de
vacanțe gratuite sau cu o reducere între 25-75% . Astfel, statul își rezervă dreptul de a oferi
resurse cetățenilor în funcție de ierarhia socială, economică și culturală a regimului, organizând
trei categorii în raport cu venitul lunar. Categoria I- angajații cu salariu până în 1 000 de lei,
Categoria II- cei cu salariu între 1 000- 1 700 de lei, iar ultima, Categoria III- cu salariul lunar
de peste 1 7000 lei. Acest instrument era eficient și eficace pentru controlul social.37 Cu
ajutorul sindicatelor administrat de Consiliul Central al Sindicatelor, românii erau ’’trimiși la
odihnă’’ (denumire preluată din discursul propagandistic pentru vacanțele românilor) și
beneficiau de acest sejur în care li se ofereau trei mese pe zi, cazare și tratament.
35
Prof. univ. Lavinia Betea, Reportaj Arhivele TVR, Adevăruri despre trecut: Să ne odihnim, tovarăși –
concediile în comunism, 2018, sursă disponibilă online : https://www.youtube.com/watch?v=cPCRbrUVSHI
36
Ibidem.
37
Hotărârea nr. 641 a Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Române și a Consiliului Central al
Sindicatelor din Republica Populară Română cu privire la sistemul de calculare a contribuției salariaților și
pensionarilor pentru trimiterea la tratament balnear și odihnă și cu privire la stabilirea tarifelor pe anul 1960 în
stațiunile balneoclimaterice, în Colecția de hotărâri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri al Republicii
Populare Române, nr.18 ( 1 iunie 1960) ; pp.338-9
RUINA 19
,,Întreprinderile balneoclimaterice vor organiza bufete în cadrul cantinelor, unde se
vor servi, peste meniul fix al cantinelor, mâncăruri calde și reci, fripturi și băuturi,
adăugând la prețul de cost regia de restaurant de categoria a II-a sau a III-a. […]
Beneficiile obținute din această activitate vor rămâne întreprinderilor
balneoclimaterice pentru îmbunătățirea condițiilor de deservire la cantine.’’38
Litoralul românesc, destinația ideală pentru turiștii străini sau o nouă metodă de
propagandă?
În 1955 s-a înființat Oficiul Național de Turism ,,Carpați’’ în subordinea Ministerului

Comerțului. Acesta se ocupa cu încheierea convențiilor și întreprinderi din străinătate și de
organizare venirii turiștilor străini în țară, asigurându-le toate condițiile necesare de la sosire
până la plecare.
,, Oficiul Național de Turism <<Carpați>> va întreprinde acțiuni largi de

popularizare a frumuseților patriei noastre și a realizărilor oamenilor muncii prin
toate mijloacele de propagandă în țară și în străinătate și va organiza vizitarea
principalelor obiective turistice, istorice, culturale din Republica Populară Română și
de peste hotare.’’39
Imagine idilică era vândută atât turiștilor autohtoni (români), cât și celor străini. În același
reportaj din arhivele TVR, se vorbește despre atragerea în număr cât mai mare a turiștilor străini
pe motivul influxului de valută pentru economia socialistă. Aceștia beneficiau de un regim
preferențial, la standarde internaționale, cu restaurante, cluburi sau evenimente adresate doar
lor, unul dintre motive fiind și plata în valută a serviciilor, plată pe care românii nu aveau voie
să o dețină.
Vederile- cărțile poștale trimise de la malul marii erau o plăcere pentru expeditor, chiar dacă
ajungeau cu întârziere la destinatar, iar fotografiile tip cu recuzita specifică ( cămila, maimuța,
palmieri ș.a) deși nu aparținea locului, îi încânta pe turiști, considerând locul unul exotic,
occidental. Promovarea stațiunii Mamaia a luat amploare odată cu înființarea Festivalul
Mamaia (1963), prima ediție a festivalului național de muzică ușoară, unde au fost lansate
melodii imn pentru noua stațiune. Acestuia s-au alăturat și spoturile publicitare sau filmele
care promovau stațiunile litoralului, mai cu seamă Mamaia și Eforie. În capitolul ’’Turism,
portbagaje, cinema: filmele orfane ale studioului Stahia’’ din Vederi încântătoare, Adina
Brădeanu vorbește pe larg despre aceste ,,imaginile false’’ ale filmelor turistice și realitatea
38
Ibidem, p.341
39
Hotărârea nr. 86, în Colecția de legi, decrete, hotărâri și dispoziții (București: Editura Științifică, 1959), p. 164
RUINA 20
cotidiană a României socialiste. ’’În anii ’60, filmele de comandă turistică au livrat imaginea
pentru export a unei Românii care traversa un moment unic de deschidere către Vest.’’
I. 5. Carte poștală. Hotel Europa, Eforie Nord, 1979 - față I. 1.Carte poștală. Hotel Europa, Eforie Nord, 1979 – verso
În final, voi puncta distincție dintre concediul de odihnă a omului socialist și concediul de
odihnă a celui capitalist ( la care se aspira). Acesta din poștală.
I. 2.Carte urmă are scop
Hotel social,
Europa, Eforiefiind
Nord, orientat strict
1979 – verso
către individ, spre deosebire de cel socialist care se orientează către un grup de indivizi cu
scopul de a urmării niște beneficii (sunt de natură materială
I. 3.Carte sauEuropa,
poștală. Hotel de promovare) sub–overso
Eforie Nord, 1979 formă
colectivă sau centralizată.
I. 4.Carte poștală. Hotel Europa, Eforie Nord, 1979 – verso
RUINA 21
Capitolul 3. De la sistematizare la prezent
Caracterul specific al coastei Mării Negre, lipsa fluxului și refluxului, existența ghiolului cu
proprietăți terapeutice au permis așezarea și dezvoltarea unor zone de locuit diferit de restul
țării. C. Lăzărescu preciza în revista Arhitectura RPR că nevoile primare ale acestor orașe nu
sunt îndeplinite, acesta fiind motivul nevoii de sistematizare: ’’Dezvoltare sub regim capitalist,
la întâmplare, aceste orășele sînt lipsite în cea mai mare parte de lucrări edilitare, de confort,
de parcuri și grădini, de dotări și amenajări corespunzătoare.’’ Înaintea demarărilor de
sistematizare, s-au făcut diferite studii pentru fiecare zonă și s-a ajuns la concluzia ca partea
sudică a orașului( Vasile Roaită40, Eforie, Techirghiol și Agigea) Constanța va forma un
complex unitar de spații destinate curei și tratamentelor, spre deosebire de zona nordică(
Mamaia și Constanța) unde spațiile vor fi destinate odihnei si relaxării.
Scopul acestui proces de sistematizare al orașelor și de construcție al litoralului românesc a

venit ca o consecință firească a regimului politic pentru ’’ridicarea nivelului de trai’’. Planul
de sistematizare, ce are ca scop crearea condițiilor optime de cură și odihnă, se bazează pe
principiile de construcție și reconstrucție socialistă a orașelor și urmărește să transforme
regiunea într-un parc care să se întindă de la Vasile Roaită la capul Midia.’’41
Studiile și proiectele au fost întocmite de colectivul regiunii Constanța din cadrul Institutului
central de sistematizări de orașe și regiuni (I.C.S.O.R) format din arhitecții: C. Lăzărescu, L.
Popovici, G. Korn, Stela Mendel, A. Kirsner, Antonina Aioanei, C. Balan, Lidia Ghelman,
Viorica Blumenthal, D. Teodorescu si P.Focsa.
Concluziile acestor analize vor să fundamenteze caracterul noilor stațiuni și noii arhitecturi
propuse. Arhitectul Cezar Lăzărescu concluzionează într-un articol din revista Arhitectura că
’’există o mare disproporție între resursele naturale și valorificarea lor actuală’’, fapt pentru
care se dorește exploatarea acestei regiuni a țării.
Concursurile de arhitectură
Concursurile de arhitectură au apărut după o perioadă în care deciziile urbanistice și

arhitecturale erau luate doar în cercul închis al instituțiilor. Noile propuneri aveau o siluetă
rigidă specifică noii rețete arhitecturale experimentate atunci (1955).
40
Actualul oraș Eforie Sud
41
Ibidem. pp.32-33
RUINA 22
De aceea, varianta primară de ocupare a falezei din Mamaia din anul 1955 prevedea o
succesiune ritmică de volume separate de spații verzi amenajate într-o manieră geometrică. 42
’’Studiile de sistematizare trebuie sa fie elastic, să simtă și să prevadă dezvoltarea

localității, pentru a o putea dirija, însă să se poată adapta pe parcurs noilor factori
care modelează dezvoltarea orașului. Planul nu poate fi rigid, pentru că viața, în
continua ei mișcare si schimbare, îl va șterge.’’43
3.1. Urbanizarea noilor stațiuni de pe litoral 1950 ǀ 1970 ǀ 2019
Mamaia
Studiul de sistematizare
Circulații
’’Localitatea Mamaia se rezumă astăzi la cîteva vile și un hotel înșirate de-a lungul unei șosele
de cîțiva kilometri ce merge pe malul mării. Se prevede dezvoltarea stațiunii pînă la Mamaia
sat, adică pe cca 9km, ajungând la o capacitate totală de cca 30-40 de mii sezoniști simultan.
Pentru deservirea și legatura Constanța și Năvodari, se propune executarea unei artere de
circulație care va trece pe malul lacului Siutghiol lăsînd astfel posibilitatea unor amenajări
continue și a unor legături directe între casele de odihnă și plajă. Această arteră va fi dublată
de un tramvai electric care va merge pînă la Constanța, spre sud, și Năvodari, spre nord.’’44
Dotări
’’Zona de construcție, formată din mari ansambluri de hoteluri și case de odihnă dotate cu toate
amenajările sportive corespunzătoare va fi întreruptă din loc în loc de parcuri, în care vor fi
amplasate teatre, cinematografe și alte dotări de utilitate publică. Prin intermediul acestor
parcuri se va face și accesul de la stațiile de tramvai la dotările de pe plajă destinate vizitatorilor
din restul tării sau din Constanța, veniți în excursii de o zi. În tot lungul stațiunii se prevede
amenajarea lacului Siutghiol pentru sporturile nautice. Această zonificare de principiu lasă
toată libertatea construirii unor ansambluri arhitecturale variate de case de odihnă și hoteluri
de înălțimi diferite, media fiind parter si 2-3 etaje. ’’45
Cezar Lăzărescu, ,,Studii pentru sistematizarea localităților de pe litoralul Mării Negre’’ în Revista Arhitectura
42
RPR, nr. 11-12/1955, p.36

43
Cezar Lăzărescu, ,,Studii pentru sistematizarea localităților de pe litoralul Mării Negre’’ în Revista Arhitectura
RPR, nr. 11-12/1955, p.37
44
Ibidem
45
Ibidem
RUINA 23
Schema de sistematizare
I. 6. Schemă principal de organizare

a teritoriului de la Mamaia 1955
I. 7. SchemăPropuneri
principal de organizare


I. 10. Studiu pentru sistematizarea unor porțiuni din localitatea Mamaia din 1955
I. 14. Macheta planului de sistematizare a stațiunii Mamaia din 1958
I. 18. Ansamblu de la Mamaia (1960-1961) cu o capacitate de 10 000 locuitori, compus cu hoteluri cu puține niveluri,
RUINAalternate
24 cu hoteluri înalte
I. 19. Ansamblu de la Mamaia (1960-1961) cu o capacitate de 10 000 locuitori, compus cu hoteluri cu puține niveluri,
alternate cu hoteluri înalte
Mamaia
Rezultatul sistematizării
’’ Îmi amintesc că apariția Mamaiei a stârnit o explozie de entuziasm. Construcțiile ei moderne

însemnau, în acea vreme, o poartă deschisă spre nelimitele posibilități ale arhitecturii moderne.
A intervenit însă al doilea aspect al problemei. Repetarea la nesfârșit, și din păcate nu numai
pe litoral, a acelorași soluții și procedee arhitectonice.
Legile care determină dezvoltarea economiei naționale sunt aceleași pe tot cuprinsul țării.
Desigur, pretutindeni trebuie să se construiască din ce în ce mai mult, mai repede și mai ieftin.
Aceasta duce, inevitabil, la înlocuirea metodelor meșteșugărești cu procedee și tehnici
industriale. La baza oricărei tehnici industriale știm că stă raționalizarea și repetarea. Cu cât e
mai simplu și mai repetat un obiectiv arhitectonic, cu atât e calitativ mai bun și mai ieftin. Deci,
faptul că Mamaia s-a extins aproape în toată țara, e desigur un merit, dar în același timp și un
pericol de care nu mai poate fi tras la răspundere arhitectul proiectant.’’46
Vezi pp 103-106 – Vederi încântătoare, Zahariade
Mamaia
Perspective ale prezentului
Vezi pp 160– Vederi încântătoare, Zahariade
46
Interviu de T.G.Maiorescu cu Cezar Lăzărescu, ’’Arhitectură și turism’’, în revista Contemporanul/ 3.iul.1970
RUINA 25
Eforie-Techirghiol-Vasile Roaită
Studiul de sistematizare
Într-un articol din revista Arhitectura RPR, arhitectul

responsabil pentru această sistematizare, Cezar Lăzărescu
vorbește despre caracterul nou pe care trebuie il dețină
aceste orașe ( Eforie-Techirghiol-Vasile Roaită) diferit de
orașele muncitorești. Acest aspect diferit trebuie sa țină
seama de compoziția generală, tratarea arhitecturală a
ansamblurilor de odihnă, a tramelor stradale și a spațiului
verde care va constitui un element dominant. I. 22. Localizarea orașelor din jurul lacului
Techirghiol
S-a realizat o statistică în urma sistematizării pe o perioadă de 15 ani cu privire la ipoteza de

I. 23. Localizarea orașelor din jurul lacului
dezvoltare a acestei zone de sud. Sunt estimați 20.000 locuitori pentru localitatea Vasile Techirghiol
Roaită(astăzi Eforie Sud) , 15.000 locuitori pentru Eforie( astăzi Eforie Nord) și 9.000 de
locuitori pentru orașul Techirghiol (în aceste cifre sunt incluseI. 24.
populația
Localizareasezonieră și cea
orașelor din jurul lacului
Techirghiol
permanent)
I. 25. Localizarea orașelor din jurul lacului
Studiile si proiectele ce se intocmesc vor trebui sa asigure conditii tehnice necesare
Techirghiol
pentru trecerea imediata la realizarea lucrarilor de interes general, necesare, atat mentinerii
fondului actual de constructii, cat si de dezvoltarii statiunilor ( consolidari de faleze, epiuri
pentru marirea plajelor, alimentari cu apa, canalizari, circulatii si transporturi) .
La cererea Ministerului Sănătății s-a dorit ca funcțiunea principală a noilor localități să fie ’’cea
medicală, adică de tratamente preventive și curative sanatoriale’’, centrele să fie deschise pe
toată perioada anului și să fie singura funcțiune a localității.
Studiile de sistematizare vizează
 zonele sanatoriale amplasate pe terenurile cele mai întinse deschise către ghiol și mare, cu un
caracter identitar prin înălțimi și volume mari, poziționate strategic ca puncte de reper,
înconjurate de un parc de 3-4ha
 zonele de vile și ansambluri de odihnă orientate către plaje, amplasate lăngă zonele
sanatoriale, amenajate corespunzător cu spații de comerț, de loisir și de agrement
 zonele de locuire permanentă retrase față de mare și ghiol cu toate dotările necesare
cartierelor de locuit.
RUINA 26
I. 26.Studii pentru sistematizarea orașelor I. 30.Schema de reprezentare a zonelor din
Eforie-Techirghiol-VasileRoaită cadrul studiilor de sitematizare pentru orașele
I. 27.Studii pentru sistematizarea orașelor

Eforie-Techirghiol-VasileRoaită I. 31.Schema de reprezentare a zonelor continue
din
S-a dorit o comunicare directă între orașe făcută inițial prin intermediul amenajărilor
cadrul studiilor de sitematizare pentru orașele
unei artere de Roaită
Eforie-Techirghiol-Vasile
ale malului ghiolului, iar mai apoi prin intermediul circulație paralelă cu
I. 28.Studii
versantul ghioluluipentrucare
sistematizarea
traversaorașelor
cu ușurință cele trei orașe. Conexiunea cu nordul litoralului
Eforie-Techirghiol-VasileRoaită
depindea de o singură arteră de circulație care comunica cu toatedeorașele
I. 32.Schema de coastă.
reprezentare a zonelor din
cadrul studiilor de sitematizare pentru orașele
I.’’Rețeaua de circulație
29.Studii pentru regională
sistematizarea orașelor se va adapta noilor dezvoltări, asigurându- se accese
Eforie-Techirghiol-VasileRoaită
cât mai comode și eliminându- se toate punctele critice. Se propune construirea unei
I. 33.Schema de reprezentare a zonelor din
artere de circulație care să meargă fără întrerupere de ladeVasile
cadrul studiilor Roaită
sitematizare laorașele
pentru Năvodari.
În dreptul orașelor se va forma bulevardul de cornișă bogat tratat și va constitui unul
dintre elementele compoziționale cel mai importante.’’47
Planul de dezvoltare48 viza conexiunea orașelor și prin intermediul fondului construit, astfel
zona dintre Eforie Nord și Eforie Sud a fost destinată exclusiv taberelor de vară și coloniilor
de copii. Pentru a păstra caracterul de plajă deschisă, transparența și legătura vizuală ghiol-
mare s-a dorit ca regimul de înălțime al acestor ansambluri să nu depășească nivelul de parter.
Spațiul verde, un element vital în această sistematizare, se dorea a fi legătura dintre lacul
47
48
RUINA 27
Techirghiol (ghiolul) și Marea Neagră și sub formă de parcuri centrale, grădini de vară în
centrele orașelor Eforie și Techirghiol.
S-a intervenit și asupra falezelor din Eforie Nord (fost Eforie) și Eforie Sud ( fost Vasile Roaită)
cu diferite de proiecte de amenajări. S-a dorit oprirea fenomenului de surpare a versantului și
de extindere a plajelor.
’’(…) s-au întocmit proiecte, în curs de realizare, care adoptă o soluție de consolidare
a falezelor cu epiuri transversale și ziduri de sprijin longitudinale executate în paralel.
Zidurile longitudinale protejau baza de calcar a falezelor, dând posibilitatea
amenajării lor si a construirii dotărilor necesare. Aceste amenajări dau posibilitatea
amenajării unor mici porturi pentru ambarcațiuni ușoare, care să asigure și legătura
pe mare între toate localitățile de pe coastă.’’
Organizarea odihnei si curei sezoniere sau permanente se face pe baza principiilor planului de
sistematizare, principii care au generat si categorii specifice de programe de arhitectura.
 La Vasile Roaita (Eforie Sud)- localitate dens construita, cu terenuri libere cu suprafee
restranse, se cladesc in principal case cu o capacitate de 100-200 de paturi fiecare pentru
diferite intreprinderi si institutii
 Eforie (Eforie Nord) si Mamaia- unde au existat spatii mari libere, se realizeaza mari
ansambluri cu capacitate e 1000-2000 de paturi, rezultat al cooperarii mai multor
beneficiari.
Tratamente preventive si curative pe langa cazarea asigurata de constructiile cu caracter

sezonier, se realizeaza si unitati sanatoriale cu o capacitate de 200-300 de paturi cu toate
dotarile necesare folosirii permanente.
Pentru copii, pe langa tabere existente, s-s inceput construirea unor colonii definitive cu o
capacitate de 200-600 de locuri, independente ca functionare.
In proiectarea constructiilor de odihna de pe litoral s-a urmarit respectarea unor principii

pe care le-am considerat obligatorii pentru a asigura o buna functionare, simplitate in executie
si insemnate reduceri ale pretului:
1. Trecerea treptata de la constructiile izolate la mari ansambluri de 1000-2000 de paturi

cu toate dotarile necesare, realizate prin organizarea comuna a unor teritorii mai mari
si cooperarea diversilor beneficiari
RUINA 28
2. Separarea in constructii independente a diferitelor functiuni: cazarea vizitatorilor,
blocuri alimentare, cazarea personalului etc.
3. Gruparea tipurilor de camere, diferentiate dupa gradul de confort, in volume diferite,

cautandu-se o identitate cat mai completa pe toate nivelurile aceluiasi bloc, pentru a se
asigura simplitatea si rapiditatea executiei
4. Prevederea de cantine-restaurante cu capacitate de deservire de 1000-2000 de mese, cu

sali de mese inchise, care asigura masa in 2-3 serii, si terase acoperite si descoperite
care le completeaza si reduc deservirea la 1-2 serii ( insemna serviciu continuu)
5. Gruparea tuturor serviciilor anexe de deservire si intretinere in aceeasi constructie cu

blocul alimentar, economisindu-se terenul si izoland toate aceste functiuni incomode,
dar necesare, de restul ansamblului
6. Asigurarea dotarii complete a ansamblurilor ( magazine, frizerie, coafor, debit,

farmacie, punct sanitar, ateliere, garaje, spalatorie etc. )
7. Compunerea ansamblurilor cu volume simple diferentiate prin pozitie, inaltime si

culoare, cat mai independente si aerate, prevazand spatii libere plantate si agrementate,
in suprafete suficiente pentru a asigura caracterul lor estival.
8. Eliminarea oricaror preederi ale programului care nu erau absolut necesare bune
functionari si reducerea la minimum a lucrarilor edilitare exterioare, pentru a asigura
un cost cat mai redus intregului ansamblu
9. Prevederea celor mai simple si mai ieftine solutii de constructie pentru investitia
respectiv, crendu-se conditiile unei executii usoare si rapide cu posibilitatile tehnice
actuale
* Casele sanatoriale fac exceptie de la aceste principii datorita capacitatiilor restranse de 200-
300 de paturi si functionarii permanente - sala de mese a fost prevazuta in acelasi volum cu
cazarea.
 Amenajarea falezei la Eforie- arh. Cezar Lazarescu, V. Blumenthal - Proiect ICSOR
 Bai reci Eforie - arh.Cezar Lazarescu, V. Blumenthal - Proiect ICSOR
 Terase acoperite/ Terase descoperite
RUINA 29
Daca aceasta inaltime si capacitatea blocului pot fi logice pentru majoritatea ansamblurilor si
constructiilor si pentru posibilitatile noastre de realizare, nu consideram ca poate constitui unica
solutie de constructie a litoralului. Limitarea inaltimii blocurilor la parter si 4 etaje, impusa de
D.A.U., saraceste litoralul de posibilitatea unei exprimar mai variate si duce si la solutii
neeconomice: lift si radier general (ex. la Mamaia numai pt un etaj in plus peste primele 3 ).
Realizarea constructiilor cu inaltime mai mare de 6 etaje ar duce la solutii mai economice si
mult mai interesante pentru compunerea generala a litoralului.
Proiectarea celorlalte functiuni - domeniul alimentar
Rezolvarea acestor functiuni a evoluat in decursul proiectarii. De la mica sala de mese a primei
case de odihna proiectata la Eforie s-a ajuns la marile cantine-restaurante cu o capacitate de cel
putin 600 de mese, asa cum se prevede astazi in dezvoltarea constructiei de pe litoral.
De la cantina la restaurant. Preocuparile se indreapta acum spre gasirea unor solutionari spatiale
care fara sa elimine avantajele unor mari unitati si fara sa ingreuneze functionarea lor, sa nu
copleseasca pe cel ce vine la masa prin dimensiunea lor. Impartirea in sali mai mici,
independenta lor plastica, introducerea plantatiilor, florilor si a denivelarilor in spatiul cadit,
diferentierea prin tratarea arhitecturala a salilor, prin schimbarea sistemului de acoperire, a
formei, culorii si mobilierului, introducerea mai organica a teraselor si spatiilor libere in
intreaga compozitie, consideram ca sunt elemente ce ar putea imbunatati mult solutionarea lor.
 Casa de odihna la Eforie - Sala de mese
 Intrare principala
 Mic grup de vestiare pe malul lacului Techirghiol
 Colonie de copii la eforie
 Fatada spre mare
Organizarea odihnei in mari ansambluri
 I colonie de 200 de copii realizata la Eforie- multe pavilioane mici cu ziduri portante si
cu plansee din elemente prefabricate
 a II a colonie de 500 de copii realizata la Vasile Roita- cu un program mai restrans, cu

mai putine pavilioane
RUINA 30
Rezultatul sistematizării eforie – techirghiol – vasile roaită
Perspective ale prezentului
RUINA 31
3.2. Noi programe de arhitectură la Eforie– studii de caz
 Noua imagine a litoralului
În revista Arhitectura, arh. Cezar Lăzărescu vorbește în articolul Construcții noi pe litoralul
Mării Negre despre noua abordare a construcțiilor de pe coasta malul care a fost generată de
cadrul natural diferit de restul țării. Colectivul ICSOR49 a fost pus în dificultate în proiectarea
noilor construcții din cauza climatului cu veri foarte călduroase, secetoase și ierni umede,
geruri și furtuni puternice pe parcursul cărora clădirile sunt acoperite deseori de gheață.
Prezența solului pretențios (nisipos sau cu aspect de mâl) îngreunează demersul construcțiilor
și cere rezolvări particulare, deși în cele mai multe zone solul este format din loessuri
macroporice. Salinitatea aerului și a apei afectează finisajele exterioare și cer de asemenea
soluții speciale.
Deși s-a dorit inițial utilizarea materialului natural în cantitate cât mai mare, datorită faptului
că regiunea este bogată în materie de piatră diversă, ușor de prelucrat, aceasta dispare din cauza
prevalenței prețului.
’’În primul rând s-a căutat să se folosească într-o cantitate cît mai mare piatra;
pentru suprafețe mari, calcarul cochilifer din Techirghiol, piatră moale, cu nuanțe
variate de la brun la verde; pentru profilaturi, cornișe, solbancuri sau diferite
decorații, piatra de Codru, gălbuie- deschis și mai consistentă; pentru pentru lucrările
ce pot fi în contact direct cu apa mării – cum ar fi digul longitudinal de la baza falezei
de la Eforie- granitul roșu, rocă deosebit de rezistentă.’’
Lucrările de mare amploare executate într-un timp scurt aveau nevoie de un material cu cost
redus, ușor de utilizat, fără prelucrări de întreținere care ar fi adus costuri suplimentare,
rezistent la umiditate și salinitate agresivă. Prin urmare, piatra, materialul natural specific
zonei a fost înlocuită cu universalul material, betonul. Minimizând costurile și grăbind
producția, s-au ales panourile prefabricate din beton pentru realizarea noilor volume.
În planul de stat al RPR din 1950 se precizează necesitatea creșterii numărului de paturi în toate
stațiunile de tratament (cu 30% mai mult decât în anul precedent) și odihnă (cu 65% mai mult
decât anul precedent). Planul cincinal 1951-1955 prevede o creștere și mai mare a capacitații
de cazare pentru stațiunile balneo-climaterice, mai precis cu 165% mai mult decât în anul 1950.
De asemenea numărul copiilor trimiși în vacanțe la coloniile de copii de pe litoral va crește cu
180% conform aceluiași plan cincinal.50
49
50
Idem, p. 325
RUINA 32
 Litoralul românesc – noua casă de odihnă
Orașul Eforie este descris ca fiind locul potrivit pentru odihnă, relaxare, tratamente curative
destinat tuturor vârstelor de la copii( taberele și coloniile pentru copii) până la persoane
pensionate( baze de tratament și băi reci). Cadrul natural deosebit prin prezența mării și a
lacului cu proprietăți terapeutice este descris în articolul nr. din revista Arhitectura RPR :
’’Eforia este una dintre stațiunile cele mai solicitate de pe litoral. Plaja cu nisip fin, protejată
de faleză, lacul Techirghiol cu nămol binefăcător, sînt căutate de vizitatorii din țară și
apreciate de cei străini’’
Această notorietate atrage un public numeros pe litoral, astfel a fost necesară găsirea unei
strategii în care o unitate de cazare să îndeplinească un numar cât mai mare de paturi luându-
se în considerare toate dotările necesare (spații comerciale, spații de alimentație, spații de
loisir).
Cezar Lăzărescu spune într-un articol în revista Arhitectura din 195851 că a dorit ca aceste
proiecte să fie o încercare de trecere bruscă la o arhitectură rațională cu caracteristici
funcționaliste exagerate, încheind articolul prin a spune ca aceste proiecte au fost un succes
reușind un progres tehnic, economic și arhitectural.
La aceste prime proiecte s-a încercat principiul segregării funcționale care a fost aplicat mai
apoi în toate ansamblurile noi, cum ar fi Eforie I și Eforie II: spatiile de cazare erau separate ca
volum de spatiile de serviciu și de alimentație, care erau găzduite în alte volume (cu o excepție
la ansamblul din 1956 unde sala de mese este la parterul volumului de cazare – fiind colonie
de școlari și preșcolari probabil ca această amplasare a fost o măsură pentru siguranța
utilizatorilor).
51
Cezar Lazarescu, Noi constructii pe litoral, în Revista Arhitectura, nr. 8-9 (1958)
RUINA 33
3.3 Ansamblul de odihnă și bazele de tratament – STUDII DE CAZ
 Ansamblul de odină Eforie I (1957)
Amplasamentul se află în proximitatea hotelului Belona și se deschide cu o singură latură către

frontul mării. Soluția pentru acest ansamblu (de ... paturi) este organizarea barelor de cazare
perimetral spațiului verde central care este prevăzut cu funcțiuni publice și de recreere (grădină
de vară cu spații de alimentație publică și teatru de vară.
Frontul către mare este format din trei blocuri (Corp A - P+3E) poziționat între clădirea de
funcțiune publică (Corp D - Restaurantul Neon) în partea dreaptă și cele cinci corpuri de P+1
orientate către Lacul Belona (Corp C 1,2,3,4,5). Corpul C 6este poziționat către întrarea
secundară ( de aprovizionare) și este utilizat doar de personal, fiind dotat la parter cu cantină și
spălătorie care deservesc întreg ansamblul.
Corpul E formeză un front către viitoare piață a orașului, parterul este destinat publicului prin
ocuparea acestuia cu spații comerciale.
Corpul B ocupă o poziție importantă în frontul principal al ansamblului, închizând împreună

cu hotelul Belona un, are spațiu organizat arhitectural. Acest bloc dispune de cel mai mare
confort, cuprinzând 24 de apartamente, un hol de intrare și o sală de mese cu oficii, la parter,
iar la nivelul 5, o mare terasă. Apartamentele sunt compuse din vestibul, o cameră de baie
complet utilată, dulapuri înzidite, dormitor, salon și loggie. Parterul cuprinde un hol spațios și
o sală de mese cu oficiu, spălătorie și două camere de serviciu. Holul și sala de mese comunică
cu exteriorul prin pereții vitrați. Sala de mese se continuă în exterior cu o terasă. Scara este
tratată larg, casa scării fiind scoasă din clădire și având pereții laterali de sticlă și cel frontal
din piatră de Techirghiol. La ultimul nivel, terasa oferă o priveliște excepțională asupra mării
și lacului Techirghiol, cuprinzând o porțiune de litoral care se întinde de la Constața până la
Vasile Roită
Spațiul public aflat în incinta ansamblului este dotat cu un citematograf în aer liber (800
locuri), terenuri de sport și zone verzi amenajate.
Camerele de cazare sunt prevăzute cu două paturi, grup sanitar, loc de luat masa și balcon.
Corp D - Restaurantul Neon
O a doua cladire care se remarca este blocul „D”, cunoscut și sub numele de club-
restaurant Neon. Aceasta se distinge prin limbajul arhitectural cu totul deosebit: folosirea
RUINA 34
betonului aparent, transparența maxima prin utilizarea unor foi de geam glisante imense și
acoperirea cu suprafețe subțiri, ondulate din beton armat.
Clădirea juca rolul de condensator social, adăpostind toate funcțiunile publice, cele mai
importante fiind restaurantul și clubul, materializate prin două săli cu deschideri mari care
împreună puteau primi 750 de oameni simultan. Aceste săli constituiau problematica
principală a edificiului, arhitecții autori acordând importanță sporită percepției acestora astfel
încât să nu pară rezultatul necesității, dorind ca spațiile „să para degajate” și să reiasa
„dintr-o tratare generoasă, de amplă respirație arhitecturală”52.
I. 34.Planul de amenajare pentrul ansamblul de I. 38.Planul de amenajare pentru ansamblul de

odihnă Eforie I odihnă Eforie II
 Ansamblul de odihnă Eforie II (1958)

Spațiul de loisir si relaxare
Bazele de tratament ( pavilioanele de băi reci și sanatoriile balneare)

52
Idem.
RUINA 35
Stabilimentele de băi reci – STUDII DE CAZ
Orientate în jurul lacului încă de la primele așezări, stabilimentele de băi reci au reușit să ofere
identitate locului.(vezi schema din jurul lacului). În capitolele anterioare am făcut o scurtă
incursiune a dezvoltării acestor trei stațiuni în jurul lacului. Este vizibil modul de atitudine al
orașelor cu privire la frontul apei. Orașu Eforie, de pildă, prezintă în relația cu marea mai
multe secvențe: ansamblurile de odihnă modernist- socialiste, promenada cu stații verzi,
unitățile interbelice de cazare, faleza ridicată deasupra plajei, plaja. Spre deosebire de relația
cu ghiolul, unde singura delimitare clară este făcută de linia de cale ferată și un subțire filtru
verde.
Stabilimentele sunt amplasate pe plaja, aproape de limita sinuoasă a lacului. În acest studiu
voi face referire la două pavilioane existente- Stabilimentul de băi reci, Techirghiol;
Stabilimentul de băi reci Eforie, Eforie Nord; și la alte două care am fost dărâmate. În
acest studiu nu includ Pavilionul de Băi reci nr. 3 pentru că materialul găsit este insuficient.
Stabilimentul de băi reci, Techirghiol
Stabilimentul de băi reci Eforie, Eforie Nord
RUINA 36
Capitolul 4. Spațiul public în stațiunile turistice
4.1. Descrierea spațiului public
Spațiul public poate fi definit în mai multe feluri, fiecare dintre acestea accentuând anumite
caracteristici ale lui. În această lucrare, spațiul public este văzut, în principal, din perspectiva
interacțiunii dintre oameni, ca stabilire a unui loc al interacțiunii, generat de necesitate și de
modul de trai al omului ca ființă socială.
Spațiul public poate fi definit ca ”Loc (destinații) al înscenării deliberate a vizibilității

reciproce(a vedea + a fi auzit) între minim două ființe umane.”53. Spațiul public presupune
mereu întâlnirea cu ”celălalt”, cauza apariției spațiului public sau, mai bine zis, condiția
primară pentru apariția spațiului public fiind interacțiunea între două ființe umane. Inter-
acțiunea are la bază cuvântul acțiune, este vorba despre o acțiune care are loc între persoane,
ele fiind unicele ființe capabile de acest lucru. În Condiția Umană, Hannah Arendt definește
acțiunea ca ”singura activitate care se petrece de-a dreptul între oameni, fără mijlocirea
obiectelor sau a materiei, corespunde condiției umane a pluralității, faptului că oamenii, nu
Omul, trăiesc pe pământ și populează lumea. Deși toate aspectele condiției umane sunt, într-
un fel sau altul, legate de politică, pluralitatea este în mod particular condiția – nu numai o
conditio sine qua non, ci și o conditio per quam – oricăre vieți politice.”54 În acest mod, Hannah
53
Augustin Ioan, Concept, Limbaj Discurs, note de curs, UAUIM , an univ. 2014-2015
54
Hannah Arendt, Condiția Umană (1958), editura Idea Design & Print, Casa Cărții de Știință, Cluj 2007, p.15
RUINA 37
Arendt, pune acțiunea la baza constituirii societății, sau mai bine zis, a polisului, devenit apoi
societate. Acțiunea – adică faptul că se află printre oameni și interacționează cu ei – face din
om o ființă politică și îl plasează mereu într-un context politic ”Toate activitățile omenești sunt
condiţionate de faptul că oamenii trăiesc împreună, însă acțiunea este singura care nu poate
fi nici măcar imaginată în afara societății oamenilor”.55 Capacitatea de inter-acțiune este o
caracteristică esențială a omului și este ceea ce a generat apariția conceptului de spațiu public:
” Numai acțiunea este prerogativa exclusivă a omului; nici animalul, nici zeul nu sunt capabili
de acțiune, și numai acțiunea depinde în întregime de prezenţa constantă a celorlalţi.”56
Modul în care Hannah Arendt definește apariția spațiului public ne permite să deducem
principalele caracteristici ale acestuia și anume faptul că spațiul public este locul unde oamenii
exersează ceea ce îi face oameni, este punctul de pornire al umanității din care apoi derivă
celelalte modalități de manifestare esențial umane. În spațiul public apare viața politică sau,
mai bine zis, ca urmare a necesității apariției politicului, apare spațiul public pentru ca, mai
târziu, principalul mod de intera-acțiune în spațiul public să devină vorbirea, iar însăși spațiul
public să devină un domeniu în care omul se poate manifesta ca ființă liberă, unde își poate
exersa libertatea.
Spațiul public pentru o așezare urbana este de regulă spațiul exterior clădirilor, golul care se
decupează în masa volumelor construite. În cazul unei așezări de coastă cel mai important
spațiu public este limita ce desparte pământul de apa. Aceasta este limita arhetipală ce
marchează capătul orașului. Aici orașul își exprimă identitatea prin expresia siluetei specifice
către mare. Multe orașe sunt recognoscibile având o identitate foarte clara datorită acestei
siluete afișate contra uscatului: Veneția cu campanilul din piața San Marco și fațada Palatului
Dogilor îndreptată către lagună, New York cu Statuia Libertății și skyline-ul format din zgârie-
nori, Istanbul afișează către mare cascada de cupole a Catedralei Sfânta Sofia.
4.2. În 1970 geograful Y. Barbaza scrie un articol intitulat “Trei feluri în care industria
turistica poate influența dezvoltarea regiunilor costiere”. Acesta este de părere că pentru a
înțelege modul complex de definire și redefinire a unei regiuni geografice este nevoie și de
studiul industriei turistice. El încadrează stațiunile de pe litoralul românesc în tipul planificat,
în care facilitățile sunt ridicate pe coastă înaintea sosirii turiștilor. El descrie stațiunile socialiste
55
Ibidem
56
Ibidem
RUINA 38
de la malul Mării Negre ca fiind “foarte localizate și strict funcționale, locuri de vacanță în
formă pură”.57
Acesta considera de asemenea că accesul vizual și fizic la mare devine vital pentru buna
funcționare a unei stațiuni turistice, identificând ca principal spațiu public primul strat spațial
către mare, adică plaja, apoi venind în ordinea importanței faleza, promenada, bulevardul sau
alte spații publice de tipul piețelor sau teraselor.58
Barbaza stabilește și că o creștere spontană a turismului într-un loc determină echiparea

turistică prin reglarea raportului dintre cerere și ofertă, avertizând că unei creșteri prea rapide
îi survine o echipare prematură și dezordonată care riscă să compromită potențialul turistic al
zonei. Astfel subliniază importanța controlării dezvoltării în stațiunile turistice. Cazul unei
dezvoltări ieșite de sub control este stațiunea Eforie Nord.
4.3. Situația spațiului public în stațiunea balneară Eforie Nord
Înainte de 1989 Eforie avea o structură clară de oraș-grădina. Fondul construit interbelic se
îmbina destul de armonios cu complexurile de odihnă socialiste, ambele întâlnindu-se într-un
plan public aerisit. Funcțiunea terapeutică face ca stațiunea să poată fi folosită pe toată durata
anului. Faleza înaltă a devenit spațiul de expunere pentru dezvoltarea arhitecturii românești de
la opere ale arhitecților moderniști interbelici la operele echipei conduse de Cezar Lăzărescu.
După 1989 dezvoltarea economică accelerată și lipsa unui proiect unitar de urbanism pentru
localitate au făcut ca pe faleza localității Eforie Nord dar și în spațiile verzi rămase libere în
urma dezvoltării socialiste să apară tot felul de construcții abuzive și de proastă calitate
(înălțimi mult prea mari, retrageri inconfortabil de mici, configurare a fațadelor în culori străine
locului, impresia de “ieftin” a calității finisajelor). Toate aceste clădiri “constituie o masă
brutală de construcții, ce se sprijină pe o infrastructură publică firavă”59.
Spațiul public, excluzând plaja, în stațiunea Eforie Nord are o oferta foarte săraca compusă din
aleea falezei acompaniată de câteva străzi populate cu tarabe pe timpul verii, și spațiul public
comercial din centrul orașului care este format dintr-o serie de galerii comerciale cu dotări
multiple (bancă, poștă, magazine alimentare, magazine de haine și articole de plajă).
Construcțiile abuzive și extinderile blochează legăturile dintre promenada falezei și oraș,
sufocând acest traseu, fără posibilitatea creării de inflexiuni și deschideri ce ar putea duce la
soluții de calitate pentru spațiul public. Deși din 1989 pana astăzi s-au construit foarte multe
57
Irina Băncescu, Problematica frontului la apă: aspecte ale evoluției litoralului românesc, teză de doctorat,
București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, 2012, p. 309
58
Ibidem, p. 309
59
Ibidem, p. 356
RUINA 39
clădiri noi în Eforie Nord, ducând la o creștere semnificativă a locurilor de cazare în stațiune,
nu multe s-au modificat în structura urbană a localității. Inserțiile noi se înscriu într-un fenomen
de densificare haotică, fără să fie vorba de o dezvoltare structurată a stațiunii. Astfel,
infrastructura publică tinde să cedeze sub numărul mare de turiști, aleile pietonale par prea
înguste, trotuarele la fel, spațiile de destindere (în afara plajei) nu sunt destule, dotările
colective lipsesc (terenuri de sport publice nu mai există, au dispărut odată cu densificarea de
după Revoluție, cinematografele în aer liber sunt dezafectate iar teatrul de vară rămâne
nefolosit, parcurile de asemenea sunt inexistente). S-ar părea că în goana după profit, sfera
publică a fost în întregime uitată, metrii pătrați care îi aparțineau înainte de ’89 au fost înghițiți
de investițiile private.
4.4. Tourism Life Cycle Model – Richard W. Butler
Richard W. Butler, geograf de profesie, vorbește la începutul anilor `80 despre viața
stațiunilor aflate pe coaste. Acesta dezvoltă un model numit Tourism Life Cycle Model (Model
pentru ciclul de viață turistic)60 care se segmentează în 6 etape. Acest model este reprezentat
de către Butler sub forma unei diagrame asimetrice-figura (stadiile prin care trece orașul) care
pornește de la un punct 0 (reprezentat de prima etapă de explorare), are un parcurs (cel mai
important este dezvoltare), până ajunge în stadiul de declin și este necesară resuscitarea. În
următoarele rânduri voi aplica modelul lui Butler pe orașul Eforie Nord:
Explorare – așezările satelor tătărești care au descoperit proprietățile cadrului natural
Implicare – Primele cercetări cu privire la calitățile curative ale lacului. Hotelul Movilă și băile
de nămol ale lui Ioan Movilă și Sanatoriile construite de Eforia Spitalelor Civile, București.
Dezvoltare – Începe cu primele parcelări din perioada interbelică și se finalizează cu a doua

etapă a sistematizărilor socialiste
Consolidare – După `90 când fondul construit se densifică necontrolat
60
Richard W. Butler, Tourism Area Life Cycle in Contemporary Tourism Reviews, Goodfellow Publishers, Oxford,
2011, pg. 6
RUINA 40
Stagnare – când apare competiția la nivel local, turiștii se orientează către noile locuri și
servicii. În cazul orașului Eforie, în prezent, turiștii se orientează către zona de nord a stațiunii
Mamaia care s-a dezvoltat accelerat în ultimii ani și către stațiunile străine din sudul României.
Declin sau resuscitare – după etapa anterioară, stațiunea poate avea două direcții: declinul
prin scăderea numărului de turiști și imposibilitatea întreținerii stațiunii sau resuscitarea
înseamnă o investiție majoră privată sau de stat pentru o restructurare sau crearea de noi
atracții turistice.
RUINA 41
Capitolul 5. Resuscitarea ruinei. Trecerea de la arhitectura tipizata (sovietica) la arhitectura
spațiului (contemporană)
5.1. Reutilizarea adaptive ca mod de regenerare urbana

5.2. Arhitectura și frontul la apă
5.3. Studiu de caz I
„Ne găsim cu toată această materie arhitecturală care e dată –

ceea ce a fost construit, abandonat, reconstruit – și care trebuie
modificată sau demolată – în orice caz, trebuie să lucrăm cu ea.
Nu este vorba de voința prealabilă de a conserva un anumit
număr de semne ale trecutului, nici de a „reabilita” în sensul
clasic al expresiei „fin gust burghez, esență a pitorescului”, este
vorba de a crea arhitectură, sens și esență, pornind de la o
materie care e brută.”61
5.1 Reutilizarea adaptivă ca mod de regenerare urbană
Conceptul de reabilitare reprezinta adoptarea unei atitudini în raport cu fondul construit,

privind cladirile existente ca pe o resursa regenerabila. Ideea s-a dezvoltat în anii 1970 ca
reactie impotriva politicilor urbane care promovau demolarea cladirilor și ansamblurilor de
valoare sau distrugerea de cartiere pentru proiecte urbanistice de anvergura, atitudinea
dominanta fiind cea de „nou este intotdeauna mai bun”. Reabilitarea este în stransa legatura cu
dezvoltarea sustenabila, o atitudine cu privire la protectia mediului natural, care „satisface
nevoile prezentului fara a compromite posibilitatea ca generatiile viitoare să-și satisfaca
propriile nevoi”62, despre care s-a discutat prima data în 1972 la Conferinta ONU de la
Stockholm, prinzand forma în Raportul Brundtland „Our Common Future” din 1987.
Dezvoltarea sustenabila se sprijina pe trei piloni care se dezvolta interdependent:
 Dezvoltarea economica – investitia trebuie să fie viabila financiar, să creeze locuri de

munca și să ofere facilitati de calitate.
 Dezvoltarea sociala și culturala – se refera la educatie, sanatate, coeziune sociala,
confort și siguranta
 Protectia mediului – economie de resurse, la constructie dar și în exploatare. Pentru
acest punct reconversia cladirilor existente este de mare interes.
61
Jean Nouvel, Jean Baudrillard, Obiecte singulare. Arhitectură și filosofie, București, Editura Paideia, 2005. pg.
48
62
Comisia Brundtland 1987
RUINA 42
Pentru reabilitare sunt importante trei intrebari: Ce trebuie pastrat și ce poate fi modificat? Care
este utilizarea contemporana optima? Cu ce materiale și tehnici trebuie intervenit? Trebuie
atins un echilibru între conservare și transformare.
În ritmul secolului prezent, evolutia utilizarilor unei cladiri este mai rapida decat uzura
constructiei, astfel se recurge de multe ori la reconversie. Conceptul de reutilizare adaptiva
(Adaptive Reuse) se defineste ca procesul de adaptare a structurilor vechi pentru noi utilizari –
de exemplu trecerea unui ansamblu de la utilizarea în productie industrial la centru de cultura.
Aceasta este un mod de a prelungi viata unei cladiri prin pastrarea structurii de rezistenta și cat
mai mult din elementele de inchidere și de organizare interioara. Și cladiri fara importanta
istorica atestata pot face obiectul reutilizarii adaptive din ratiuni de sustenabilitate (este mai
ieftin și mai putin poluant să reutilizezi materiale de constructie deja puse în opera).
Criterii de avut un vedere cand este evaluata o cladire pentru o eventuala reutilizare:
 Valoarea sociala a cladirii; cat de importanta este pentru comunitate.

 Potentialul de reutilizare a cladirii; care este starea de degradare și cat de adaptabila
este cladirea în forma actuala pentru noua utilizare.
 Importanta istorica a cladirii; atat din punctul de vedere al formei urbane a zonei cat și
ce reprezinta aceasta pentru intelegerea trecutului comunitatii.
 Conditiile de mediu; daca clima permite lucrarile cu privire la mediu necesare pentru
viabilitatea reutilizarii.
Pentru o reutilizare de succes a unei structuri existente este foarte importanta gasirea functiunii
compatibile. Aceasta este rezultatul unei continuitati firesti între conformatia cladirii și
utilizarea propusa. Exigentele de utilizare trebuie să fie cat mai apropiate de performantele
cladirii astfel incat interventiile de corectie să fie minime. Este o diferenta majora între
reutilizarea unei cladiri de patrimoniu, unde arhitectul este limitat în conformarea temei de
proiectare, și o hala industriala spre exemplu, pe care, în functie de valoarea istorica, se poate
interveni mai generos. Reconversia este absolut necesara atunci cand cladirea nu mai este
utilizata, deci functiunea initiala nu mai exista.
Recent se fac eforturi pentru constientizarea potentialului reutilizarii „ruinelor moderne”

(Modern Heritage – cum sunt numite în documentatiile UNESCO). În Marea Britanie, regiune
cu multe exemplare de cladiri brutaliste, sunt multe ruine de acest tip, un exemplu este cladirea
seminarului teologic Sf. Petru din Glasgow63, o cladire ce dateaza din anii 1960, astazi parasita,
63
https://www.bbc.com/news/in-pictures-38884020
RUINA 43
pentru care a fost organizat un concurs de idei pentru revitalizare. În 2013 la Tallinn, capitala
Estoniei, a avut loc trienala de arhitectura locala sub numele „Reciclarea socialismului”64, un
eveniment cultural care a vrut, cu succes discutabil, să intoarca atentia comunitatii arhitecturale
catre imensa mostenire a arhitecturii socialiste reprezentata de un fond construit extins ridicat
între anii 1960-80.
Exista multe initiative ale arhitectilor de a documenta și propune solutii pentru ruine moderne.
Un exemplu din tara, dedicat arhitecturii moderniste socialiste, este activitatea organizatiei
B.A.C.U (Birou pentru arta și cercetare urbana, ai carei membri sunt arhitecti, curatori și artisti
restauratori), care militeaza pentru conervarea și reabilitarea cladirilor din acea perioada.
Intreaga documentatie fotografica stransa de acestia prin explorarea ruinelor este organizata
intr-o platforma online unde pot fi accesate informatii despre zeci de cladiri socialist
moderniste65.
O alta initiativa vine din partea a trei arhitecti tineri din Londra. Proiectul se numeste Activate
Modern Ruins și propune o metoda pentru reactivare în cinci pasi:
 Explore the Ruin! – exploratori urbani vor descoperi ruinele și le vor documenta prin
desene, texte și fotografii.
 Save the Ruin! – „salvarea” va fi defapt o arhivare digitala a acesteia prin punerea
impreuna a tuturor datelor stranse de exploratori în prima faza și selectarea celor mai
relevante piese.
 Crowdsource the Ruin! – arhiva intra intr-un circuit în social media iar publicul și
comunitatea locala sunt invitati să vina cu propuneri pentru o viitoare posibila utilizare.
 Render the Ruin! – sunt invitati arhitecti să livreze idei concrete pe baza arhivei și
sugestiilor din partea comunitatii.
 Debate the Ruin! – solutiile vor fi dezbatute în cadrul unor intalniri între arhitecti și
comunitate.
64
https://www.archdaily.com/462096/a-recap-of-tallinn-architecture-biennale-2013-recycling-socialism
65
http://socialistmodernism.com/
RUINA 44

Structura Disertatie Corectat - AP

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Structura Disertatie Corectat - AP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Abandonul clădirilor socialiste de pe litoralul românesc și

integrarea lor in turismul balneoclimateric

Relația dintre arhitectură și putere politică

Naționalizare și turism de masă – privatizare – abandon

Plan de idei dezvoltat

Degradarea patrimoniului socialist de pe litoralul românesc este vizibilă, mai cu seamă

1.1 Prezentarea contextului actual in situu

Stabilimentul a funcționat ca bază de tratament sub coordonarea Spitalul de tratament și

 Memoria locului – abordare fenomenologică

Organizații precum DOCOMOMO sau ICOMOS au desfășurat dezbateri și acțiuni cu scopul

Care sunt metodele de abordare a patrimoniului secolului al XX-lea? Ce tip de valoare

Această recunoaștere și atenție asupra arhitecturii secolului trecut, secolul al XX-lea, o

De exemplu, organizația DOCOMOMO este interesată de construcțiile perioadei moderne

Până în 2018, DOCOMOMO a avut un parteneriat și cu ERASMUS +, un proiect numit „RMB

În 2001, cele două organizații au pornit alături de UNESCO un program de identificare,

Jukka Jokilehto, propunea o reevaluare a valorilor trecutului recent în lucrarea sa ,,Modern

Patrimoniul recent în România

Cu toate acestea, DOCOMOMO România9 listează 20 de clădiri cercetate în vederea clasării

La nivel național este un obiectiv singular, valoarea sa arhitecturală este recunoscută

O altă inițiativă o constituie și activitatea B.A.C.U.13, un proiect recent care susține

Aici ar trebui sa enumeri la care/cate din criteriile enuntate de tine se incadreaza

2.1. Perioada antebelică și interbelică

După înlăturarea dominației otomane din 1877-1878, se recunoaște dreptul strămoșesc al

Litoralul, laborator de experimente

Începând cu anii 1930, litoralul românesc se transformă într-un laborator al modernității, în

 Relația dintre arhitectură și putere politică

’’Conducerea acestor școli consideră că în ultimul timp a existat o înțelegere greșită a

’’ (…) în orașul muncitoresc de la Hunedoara, unde există două cartiere alăturate, de

 Naționalizare și turism de masă – privatizare – abandon

În perioada postbelică numeroasele vile și case de odihnă construite în perioada

Odată cu a doua etapă de sistematizare a stațiunilor de pe litoral, între `60-`70, turismul de

Primii pași ai turismul intern

“Cetățenii au drept la odihnă. Dreptul la odihnă este asigurat prin reglementarea

,,Să ne odihnim, tovarăși!’’

În 1955 s-a înființat Oficiul Național de Turism ,,Carpați’’ în subordinea Ministerului

,, Oficiul Național de Turism <<Carpați>> va întreprinde acțiuni largi de

I. 4.Carte poștală. Hotel Europa, Eforie Nord, 1979 – verso

Scopul acestui proces de sistematizare al orașelor și de construcție al litoralului românesc a

Concursurile de arhitectură au apărut după o perioadă în care deciziile urbanistice și

’’Studiile de sistematizare trebuie sa fie elastic, să simtă și să prevadă dezvoltarea

3.1. Urbanizarea noilor stațiuni de pe litoral 1950 ǀ 1970 ǀ 2019

RPR, nr. 11-12/1955, p.36

I. 6. Schemă principal de organizare

I. 8. Schemă principal de organizare

I. 9. Schemă principal de organizare

I. 14. Macheta planului de sistematizare a stațiunii Mamaia din 1958

I. 15. Macheta planului de sistematizare a stațiunii Mamaia din 1958

I. 16. Macheta planului de sistematizare a stațiunii Mamaia din 1958

I. 17. Macheta planului de sistematizare a stațiunii Mamaia din 1958

’’ Îmi amintesc că apariția Mamaiei a stârnit o explozie de entuziasm. Construcțiile ei moderne

Vezi pp 103-106 – Vederi încântătoare, Zahariade

Într-un articol din revista Arhitectura RPR, arhitectul

S-a realizat o statistică în urma sistematizării pe o perioadă de 15 ani cu privire la ipoteza de

Studiile de sistematizare vizează

I. 27.Studii pentru sistematizarea orașelor

Tratamente preventive si curative pe langa cazarea asigurata de constructiile cu caracter

In proiectarea constructiilor de odihna de pe litoral s-a urmarit respectarea unor principii

1. Trecerea treptata de la constructiile izolate la mari ansambluri de 1000-2000 de paturi

3. Gruparea tipurilor de camere, diferentiate dupa gradul de confort, in volume diferite,

4. Prevederea de cantine-restaurante cu capacitate de deservire de 1000-2000 de mese, cu

5. Gruparea tuturor serviciilor anexe de deservire si intretinere in aceeasi constructie cu

6. Asigurarea dotarii complete a ansamblurilor ( magazine, frizerie, coafor, debit,

7. Compunerea ansamblurilor cu volume simple diferentiate prin pozitie, inaltime si