Standardul Internaţional de

Contabilitate IAS 24
(reformulat 1994)

Prezentarea
informaţiilor
referitoare Ia
tranzacţiile cu părţile
afiliate
Acest Standard Internaţional de Contabilitate reformulat înlocuieşte Standardul aprobat iniţial de
Consiliu în martie 1984. Standardul este prezentat în forma revizuită adoptată pentru Standardele
Internaţionale de Contabilitate începând cu anul 1991. Textul aprobat iniţial nu a modificări
substanţiale. Anumiţi termeni au fost schimbaţi pentru a-i alinia la practica actuală a IASC.
IAS 24 (reformulat 1994)

Cuprins

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS

24
Prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate
Paragrafele
ARIE DE APLICABILITATE …………………………………………………………….
……….1 - 4

DEFINIŢII …………………………………………………………………..
………………..5 - 6

PROBLEMA PĂRŢILOR AFILIATE

……………………………………………………………… 7 -17

PREZENTAREA INFORMAŢIILOR
………………………………………………………………18-25

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ………………………………………………………..

…………. 26
IAS 24 (reformulat 1994)

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 24 (reformulat 1994)

Prezentarea informaţiilor referitoare la tranzacţiile cu părţile afiliate
Standardele tipărite cu litere de tip italic aldin trebuie citite în contextul materialului de fond
şi al recomandărilor de implementare din acest Standard precum şi în contextul Prefeţei la
Standardele Internaţionale de Contabilitate. Standardele Internaţionale de Contabilitate nu au
fost elaborate cu intenţia de a fi aplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful
12 din Prefaţă).

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard trebuie aplicat relaţiilor cu părţile afiliate şi tranzacţiilor dintre o

întreprindere raportoare şi părţile afiliate ei. Cerinţele acestui Standard se aplică situaţiilor
financiare ale fiecărei întreprinderi raportoare.

2. Acest Standard se aplică doar acelor relaţii cu părţile afiliate descrise în paragraful 3 şi
modificate prin paragraful 6.

3. Acest Standard se referă numai la acele relaţii cu părţile afiliate descrise mai jos, de la (a) la
(e):
(a) întreprinderi care, direct sau indirect, prin unul sau mai mulţi intermediari, controlează
întreprinderea raportoare, sunt
 controlate de aceasta sau, împreună cu întreprinderea raportoare, se găsesc sub controlul
comun. (Sunt incluse aici
societăţile-mamă, filialele lor şi filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă.)
(b) întreprinderi asociate (a se vedea IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile
asociate);
(c) persoane fizice care deţin, direct sau indirect, o pondere în drepturile de vot ale
întreprinderii raportoare, fapt care le
conferă influenţă oricărei astfel de persoane;
(d) personal managerial-cheie, adică acele persoane care au autoritatea şi răspunderea pentru
planificarea, conducerea şi
controlul activităţilor întreprinderii raportoare, incluzând directori şi şefi de departamente,
ca şi membrii apropiaţi ai
familiilor acestor persoane; şi
(e) întreprinderile în care o persoană descrisă la literele (c) sau (d) deţine, direct sau indirect, o
pondere substanţială în
drepturile de vot sau întreprinderile asupra cărora o asemenea persoană poate exercita o
influenţă semnificativă. Aici
se includ întreprinderile deţinute de directorii sau acţionarii majoritari ai întreprinderii
raportoare şi întreprinderile care
au un membru al personalului managerial-cheie comun cu acela al întreprinderii
raportoare.

În analiza fiecărei relaţii posibile cu părţile afiliate, accentul va fi pus pe substanţa relaţiei, şi
nu numai pe aspectele juridice.

4. Nu se impune prezentarea tranzacţiilor:

(a) în situaţiile financiare consolidate privind tranzacţiile în cadrul grupului;
(b) în situaţiile financiare ale societăţii-mamă, atunci când acestea sunt disponibile sau
publicate împreună cu situaţiile
financiare consolidate;
(c) în situaţiile financiare ale unei filiale deţinute integral, dacă societatea-mamă este
înregistrată în aceeaşi ţară şi
furnizează situaţii financiare consolidate în acea ţară; şi
(d) în situaţiile financiare ale întreprinderilor controlate de stat privind tranzacţie cu alte
întreprinderi controlate de stat.

Definiţii

5. Următorii termeni sunt folosiţi în acest Standard cu sensul specificat în continuare:

Parte afiliată – părţile sunt considerate a fi afiliate dacă una din ele are capacitata de a o
controla sau de a o influenţa semnificativ pe cealaltă în luarea deciziilor financiare şi de
exploatare.

Tranzacţii cu părţile afiliate – un transfer de resurse sau obligaţii între părţi afiliate,
indiferent dacă se percepe sau nu un preţ.
Control – deţinerea, direct sau indirect, prin filiale a mai mult de jumătate din drepturile de
vot ale unei întreprinderi, sau a unei ponderi substanţiale în drepturile de vot şi în puterea de
a conduce, prin lege sau prin acord între părţi, politica financiară şi de exploatare a
conducerii întreprinderii.
Influenţă semnificativă (în sensul acestui Standard) —participarea la deciziile de politică
financiară şi de exploatare ale unei întreprinderi, fără a le putea controla. Influenţa
semnificativă poate fi exercitată în mai multe moduri, de obicei prin reprezentarea în
Consiliul de Administraţie, dar şi prin participarea la procesul de stabilire a politicilor
întreprinderii, la tranzacţii semnificative între societăţile grupului, la schimbul de personal
managerial sau prin dependenţa de informaţii tehnice. Influenţa semnificativă poate fi
obţinută prin deţinerea de acţiuni, prin lege sau prin acord între părţi. În ceea ce priveşte
deţinerea de acţiuni, influenţa semnificativă este presupusă a fi în conformitate cu definiţia
din IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate.

6. În contextul acestui standard, următoarele părţi nu sunt considerate a fi afiliate:

(a) două societăţi numai pentru că au un director comun, în pofida paragrafelor 3(d) şi (e) de
mai sus (dar este necesar să
se analizeze posibilitatea şi să se evalueze probabilitatea ca directorul sa aibă capacitatea
de a influenţa politicile
ambelor societăţi în tranzacţiile capacitatea de a influenţa politicile ambelor societăţi în
tranzacţiile reciproce);
(b) (i) finanţatorii;
(ii) sindicatele;
(iii) întreprinderile furnizoare de utilităţi publice;
(iv) agenţiile şi departamentele guvernamentale,
în desfăşurarea relaţiilor lor obişnuite cu o întreprindere, doar în virtutea acestor tranzacţii
(deşi acestea pot restrânge libertatea de acţiune a unei întreprinderi sau pot participa la
procesul decizional al acesteia); şi
(c) un client, furnizor, francizor, distribuitor sau un reprezentant general cu care o
întreprindere realizează un volum
important de afaceri numai datorită dependenţei economice rezultate.

Problema părţilor afiliate

7. Relaţiile cu părţile afiliate sunt o caracteristică normală a comerţului şi afacerilor. De

exemplu, întreprinderile îşi desfăşoară adesea secţiuni distincte ale activităţilor lor prin filiale
sau întreprinderi asociate şi dobândesc participaţii în alte întreprinderi, din raţiuni
investiţionale sau comerciale, participaţii care sunt suficiente pentru a conferi întreprinderii
investitoare control sau influenţă semnificativă asupra deciziilor financiare sau de exploatare
ale acestora.

8. Relaţia de afiliere poate avea efect asupra situaţiei financiare şi rezultatelor activităţii
întreprinderii raportoare. Părţile afiliate pot încheia tranzacţii pe care cele neafiliate nu le-ar
încheia. De asemenea, tranzacţiile între părţile afiliate pot fi efectuate la valori diferite faţă de
cele efectuate de părţile neafiliate.

9. Rezultatele activităţii şi poziţia financiară a unei întreprinderi pot fi afectate de o relaţie cu

părţile afiliate chiar dacă nu au loc tranzacţii între aceştia. Simpla existenţă a relaţiei poate fi
suficientă pentru a afecta tranzacţiile întreprinderii raportoare cu alte părţi. De exemplu, o
filială poate încheia relaţiile cu un partener comercial o dată cu achiziţionarea de către
societatea-mamă a unei filiale cu acelaşi profil ca şi fostul partener. În mod alternativ, o parte
se poate abţine să acţioneze, datorită influenţei semnificative a alteia – de exemplu, o filială
poate primi instrucţiuni de la societatea-mamă să nu se angajeze în activităţi de cercetare şi
dezvoltare.

10. Deoarece există o dificultate inerentă pentru conducere să determine efectul influenţelor
care nu conduc la tranzacţii, prezentarea unor astfel de efecte nu este cerută de acest
Standard.

11. Recunoaşterea contabilă a unui transfer de resurse este în mod normal bazată pe preţul
convenit între cele două părţi. Preţurile stabilite între părţile neafiliate este un preţ obiectiv.
Părţile afiliate pot introduce un grad de flexibilitate în procesul de stabilire a preţurilor, ceea
ce nu se întâmplă în cazul tranzacţiilor între părţile neafiliate.

12. Stabilirea preţului în tranzacţiile dintre părţile afiliate se poate efectua printr-o varietate de
metode.

13. Una dintre metodele de determinare a preţului într-o tranzacţie între părţile afiliate este
aceea a preţului comparabil necontrolat, care stabileşte preţul prin raportare la bunuri
comparabile vândute pe o piaţă comparabilă din punct de vedere economic unui cumpărător
neafiliat vânzătorului. Această metodă este des folosită acolo unde bunurile sau serviciile
oferite într-o tranzacţie între părţi afiliate, precum şi condiţiile referitoare la aceasta sunt
similare cu cele din tranzacţiile comerciale obişnuite. Această metodă este, de asemenea, des
folosită pentru determinarea costului finanţării.

14. În situaţia în care bunurile sunt transferate între părţile afiliate înainte de vânzarea către o
parte independentă se foloseşte metoda preţului de revânzare. Pentru a obţine un preţ de
transfer către intermediar, această metodă presupune diminuarea preţului de revânzare cu a
marjă reprezentând valoarea din care intermediarul va urmări să-şi acopere costurile şi să
realizeze un profit corespunzător. Determinarea unei compensaţii adecvate contribuţiei
intermediarului în acest proces reprezintă o problemă de raţionament. Această metodă este
folosită şi pentru transferul altor resurse, cum sunt drepturile şi serviciile.

15. Altă abordare este metoda cost-plus, prin care se urmăreşte adăugarea unei marje adecvate
la costul furnizorului. Pot apărea dificultăţi atât cu ocazia determinării elementelor de cost
atribuibile, cât şi a marjei. Printre etaloanele care pot fi utilizate în determinarea preţurilor de
transfer se numără şi rentabilitatea comparabilă din sectoare similare de activitate, raportată la
cifra de afaceri sau la capitalul angajat.

16. În unele cazuri, preţurile în tranzacţiile cu părţile afiliate nu sunt determinate pe baza nici
uneia dintre metodele descrise în paragrafele 13-15 de mai sus. În unele cazuri nu este
perceput nici un preţ, cum este cazul furnizării gratuite de servicii manageriale şi al
prelungirii creditului fără dobândă.

17. În unele cazuri, tranzacţiile nu ar fi avut loc dacă raportul de afiliere nu ar fi existat. Este
cazul unei societăţi care şi-a vândut la cost o mare parte din producţie societăţii-mamă, pentru
că, în situaţia în care societatea-mamă nu ar fi cumpărat bunurile, filiala nu ar fi găsit un alt
cumpărător.

Prezentarea informaţiilor
18. În multe ţări, legislaţia impune ca situaţiile financiare să prezinte informaţii privind
anumite categorii de părţi afiliate. În particular, accentul cade pe tranzacţiile cu directorii unei
întreprinderi, în special pe remunerarea şi împrumuturile acordate acestora, datorită naturii
fiduciare a raportului lor cu întreprinderea, ca şi pe prezentarea informaţiilor privind
tranzacţiile semnificative între societăţile din cadrul aceluiaşi grup, investiţiile în aceste
societăţi şi soldurile în cadrul grupului şi cu societăţile asociate, precum şi a tranzacţiilor cu
directorii. IAS 27 - Situaţiile financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în filiale şi
IAS 28, Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate impun prezentarea unei liste cu
filialele şi întreprinderile asociate semnificative. IAS 8, Profitul net sau pierderea netă a
perioadei, erori fundamentale şi modificări ale politicilor contabile impune prezentarea
elementelor extraordinare şi a elementelor de venituri şi cheltuieli din activitatea curentă, de o
asemenea dimensiune, natură sau incidenţă, încât prezentarea lor este relevantă pentru
explicarea performanţei întreprinderii în cursul perioadei.

19. Situaţiile următoarele sunt exemple de tranzacţii cu părţile afiliate, care pot conduce la
prezentări făcute de către întreprinderea raportoare în perioada la care acestea se referă:
• cumpărări sau vânzări de bunuri (terminate sau nu);
• cumpărări sau vânzări de proprietăţi imobiliare sau de alte active;
• prestare sau primire de servicii;
• acorduri de reprezentare;
• acorduri de leasing;
• transfer de cercetare şi dezvoltare;
• contracte de licenţă;
• finanţare (inclusiv împrumuturi şi aporturi la capital în numerar sau în natură);
• garanţii personale si reale;
• contracte de management.

20. Relaţiile cu părţile afiliate, asupra cărora există control, trebuie prezentate, indiferent
dacă au avut sau nu loc tranzacţii Intre părţile afiliate.

21. Acolo unde există control, indiferent dacă au avut sau nu loc tranzacţii între părţi,
prezentarea relaţiei cu părţile afiliate este necesară pentru ca un cititor al situaţiilor financiare
să-şi poată forma o imagine despre efectele relaţiilor cu părţile afiliate asupra unei
întreprinderi raportoare.

22. Dacă au existat tranzacţii între părţile afiliate, întreprinderea raportoare trebuie să
prezinte natura relaţiilor dintre acestea, tipurile de tranzacţii, precum şi elementele
tranzacţiilor necesare înţelegerii situaţiilor financiare.

23. Elementele tranzacţiilor necesare pentru înţelegerea situaţiilor financiare se referă, de

obicei, la:
a) indicarea volumului tranzacţiilor, fie ca sumă, fie ca pondere;
b) sumele sau ponderile elementelor importante; şi
c) politicile de stabilire a preţurilor.

24. Elementele de natură similară pot fi prezentate agregat, cu excepţia cazului în care
prezentarea separată este necesară pentru înţelegerea efectelor tranzacţiilor între părţile
afiliate asupra situaţiilor financiare ale întreprinderii raportoare.
25. Prezentarea tranzacţiilor între membrii unui grup nu este necesară în cazul situaţiilor
financiare consolidate, deoarece acestea conţin informaţii despre societatea-mamă şi filialele
ei ca o unică întreprindere raportoare. Tranzacţiile cu întreprinderile asociate, contabilizate
prin metoda punerii în echivalenţă nu sunt eliminate şi, de aceea, necesită prezentarea
separată, ca tranzacţii cu părţi afiliate.

Data intrării în vigoare

26. Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare
aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1986.