FRACTURA DE GLEZNA

Fractura de glezna semnifica faptul ca unul sau mai multe oase care alcatuiesc
articulatia gleznei se fractureaza. De asemeni, este posibil ca pe langa aceste
fracturi, sa existe si rupturi asociate ale ligamentelor.
O regula simpla: cu cat sunt mai multe oase fracturate la nivelul gleznei, cu atat
insabilitatea articulara este mai mare si fractura este mai grava.
Fractura de glezna
Autor: Dr. Nitulescu Alexandru
Medic Specialist Ortoped
Email: alexandru_orto@yahoo.com
Data ultimei actualizari: 17.01.2009

Fractura de glezna semnifica faptul ca unul sau mai multe oase care alcatuiesc
articulatia gleznei se fractureaza. De asemeni, este posibil ca pe langa aceste
fracturi, sa existe si rupturi asociate ale ligamentelor.
O regula simpla: cu cat sunt mai multe oase fracturate la nivelul gleznei, cu atat
insabilitatea articulara este mai mare si fractura este mai grava.
O fractura de glezna poate varia de la o simpla fisura osoasa (fractura fara
deplasare), care poate sa nu va impiedica sa mergeti pe piciorul fracturat, pana
la fracturi complexe, severe, care fac imposibil mersul inainte de trei luni dupa
inceperea tratamentului.

Cauze

<!--[i Cadere prin rasucire, rotatie

<!--[i Caderi de la inaltime

<!--[ Accidente rutiere

Anatomie
Trei oase mari alcatuiesc articulatia gleznei:

 Tibia

 Fibula sau peroneul

 Talusul

Tibia si fibula au zone anatomice speciale care alcatuiesc glezna:

 Maleola mediala (proeminenta interna a tibiei)

 Maleola laterala: extremitatea inferioara a fibulei

 Maleola posterioara: portiunea posterioara a tibiei

Articulatia gleznei prezinta doua articulatii:

 Sindesmoza: articulatia dintre tibie si peroneu, care este stabilizata de ligamente

 Articulatia tibio-fibulo-talara

Simptome

Deoarece o entorsa severa de glezna poate avea aceleasi simptome ca si o fractura de glezna, orice
traumatism al gleznei prezinta suspiciunea unei fracturi, si pacientul trebuie examinat de cate un medic.

Simptomele cele mai frecvente ale unei fracturi de glezna sunt:

 Durere imediata si severa

 Marirea de volum difuza

 Durerea la palpare

 Imposibilitatea mersului cu sprijin pe picior

 Deformarea gleznei (uneori articulatia se subluxeaza)

Diagnostic
In afara examenului clinic, radiografiile sunt cea mai frecvent investigatie folosita. Uneori, poate fi necesar
un examen Computer Tomograf (CT) pentru a preciza mai exact tipul fracturii. Pentru unele fracturi,
examenul RMN este efectuat in vederea evaluarii ligamentelor.

Tratament

Fracturile maleolei peroniere

Exista diferite zone la nivelul carora se poate produce fractura. Nivelul fracturii poate influenta decizia de
tratament.

Tratamentul nechirurgical

Daca fractura este fara deplasare, sau cu deplasare foarte mica, si articulatia gleznei este stabila, este
posibil sa nu aveti nevoie de o interventie chirurgicala. Unii medici permit pacientilor sa mearga cu sprijin
pe glezna cu fractura imediat, altii doar dupa 6 saptamani. Exista mai multe metode de prevenire a
deplasari fracturii, de la orteze speciale pana la aparate gipsate (cizma gipsata).

Medicul poate sa va ceara de asemenea sa efectuati mai multe radiografii de control, pentru a
supraveghea ca fractura nu s-a deplasat.

Tratamentul chirurgical
Daca fractura prezinta deplasare, si glezna este instabila, fractura poate fi tratata chirurgical. Pentru a
stabiliza articulatia gleznei, se folosesc suruburi si o placa pentru a realinia fragmentele si a mentine
oasele in pozitie anatomica pana la momentul vindecarii (formarea de calus).

Tratamentul fracturilor de maleola interna tibiala

Ca si la nivelul peroneului, aceste fracturi pot surveni la diferite nivele ale maleolei mediale.

Aceste fracturi sunt uneori izolate, insa cel mai frecvent sunt asociate fracturilor maleolei peroniere sau
maleolei posterioare, ca si leziunilor ligamentare.

Tratamentul nechirurgical
Daca fractura nu prezinta deplasare sau daca exista o fractura de dimensiuni foarte mici, tratamentul
poate fi nechirurgical. Astfel se poate folosi o cizma gipsata sau o orteza de glezna. De obicei, trebuie sa
evitati sa va sprijiniti pe glezna pentru o perioada de aproximativ 6 saptamani.

De asemeni este nevoie sa efectuati radiografii periodic pentru a verifica daca fractura nu s-a deplasat.

Tratamentul chirurgical

Daca fractura prezinta o deplasare semnificativa sau daca glezna este instabila, este posibil sa fie nevoie
sa va operati. Diferite tehici chirurgicale pot fi folosite: fixarea cu suruburi, placa cu suruburi, sau brose si
sarma (hobanaj).

Tratamentul fracturilor maleolei posterioare

De obicei aceasta fractura nu este izolata, ci asociata cu alte fracturi ale oaselor gleznei. Adesea, exista
si leziuni ale ligamentelor. In functie de cat de mare este fragmentul maleolei posterioare fracturat, glezna
poate fi instabila spre posterior. Unele studii arata ca la o suprafata articular amai mare de 25% a maleolei
posterioare, acest fragment ar trebui stabilizat chirurgical.

O fractura a maleolei posterioare este important de diagnosticat pentru ca aceasta maleola este acoperita
cu cartilaj (suprafata neteda albiciasa prin care se realizeaza frecarea la nivelul unei articulatii). Daca
suprafata cartilaginoasa nu este continua, si exista o incongruenta mai mare de 1 mm se va produce o
frecare anormala, cu leziuni ale cartilajului si artroza secundara.

Trtamentul nechirurgical
Daca fractura este stabila sau dimensiunile fragmentului nu depasesc 25% din suprafata articulara pe
radiografiile de profil, tratamentul se poate face cu o cizma gipsata sau o orteza de glezna pentru 6
saptamani.

Tratamentul chirurgical
Daca fractura prezinta deplasare importnata si glezna este instabila, se poate efectua un tratament
chirurgical. Una din optiunile posibile ale fixarii fracturii, este fixarea cu doua suruburi anteroposterioare.

Tratamentul fracturilor bimaleolare sau a echivalentei fracturilor maleolare

Termenul „bimaleolare” semnifica faptul ca sunt fracturate doua maleole. Cel mai frecvent se fractureaza
maleola laterala si cea mediala, si glezna nu este stabila.
 Echivalenta de fractura maleolara semnifica faptul a sunt rupte ligamente, pe langa o fractura a maleolei
peroniere, care fac glezna instabila. Uneori, este necesaa o radiografie „in stress” pentru a diagnostica
instabilitatea gleznei.

Aceste tipuri de fracturi pot fi asociate cu subluxatia articulara.

Tratamentul nechirurgical

Aceste fracturi sunt de obicei instabile si se indica tratamentul chirurgical. Tratamentul nechiurgical se
efectueaza doar daca pacientul are probleme de sanatate grava care contraindica actul chirurgical.

Tratamentul chirurgical

De obicei, acest tratament este recomandat din cauza instabilitatii fracturii. Maleola laterala si mediala
sunt abordate prin doua incizii separate si fixate cu tehnicile descrise anterior.

Tratamentul fracturilor trimaleolare

Datorita instabilitatii majore a acestor tipuri de fracturi, tratamentul este de asemenea chirurgical. Uneori,
se poate produce si luxatia gleznei. Toate cele trei fragmente trebuiesc stabilizate folosind o tehnica
chirurgicala.

Rezultate
De obicei este nevoie de o perioada de cel putin sase saptamani pana cand oasele fracturate
consolideaza. De asemenea, este nevoie de mai mult timp pentru a se vindca ligamentele si tendoanele.
Pe masura ce se vindeca oasele, chirurgul efectueaza radiografii pentru a observa daca se mentin in
pozitia dorita fragmentele osoase. Daca s-a efecuat o operatie, este posibil sa nu puteti sa va sprijiniti pe
glezna pentru o perioada de 2-3 luni. De obicei, majoritatea pacientilor se reintorc la activitatile zilnice de
dinaintea operatiei la 3-4 luni dupa operatie. Pentru activitatile sportive, uneori este nevoie de mai multe
luni, si chiar ani. Conducerea unei masini se poate face la 12 saptamani dupa momentul interventiei
chirurgicale.

Recuperare

Aceasta este foarte importanta indiferent de tipul de tratament folosit. Cand medicul va permite,
kinetoterapeutul va incepe un program de exercitii pe care trebuie sa le efectuati periodic. Va fi nevoie de
cateva luni pentru ca glezna sa capete suficienta forta necesara unui mers normal, fara sa schiopatati.
Metode de imobilizare a gleznei

Foarte frecvent, glezna este imobilizata pentru initierea tratmentului. Initial, cele mai multe fracturi sunt
imobilizate pe o atela gipsata pentru a proteja glezna si a permite scaderea volumului gleznei. Dupa aceea,
se poate imobiliza glezna intr-o cizma gipsata sau o orteza speciala.

Chiar dupa ce glezna s-a vindecat, este posibil ca medicul sa va ceara sa folositi o orteza de glezna pentru
o perioada variabila.

Complicatii
Pacientii care fumeaza, au diabet, sau sunt in varsta, prezinta un risc mai mare al complicatiilor dupa
chirurgie, incluzand problemele de cicatrizare.

Tratamentul nechirurgical:

Fara operatie, fragmentele osoase se pot deplasa inainte de a consolida. De aceea este important sa
mergeti periodic la controale regulate.

Consolidarea in pozitie vicioasa a fracturii poate duce la artroza de glezna.

Tratamentul chirurgical

Riscurile generale ale chirurgiei includ:

Infectia

Sangerarea

Durerea

Tromboza venoasa

Leziuni nervoase, ale tendoanelor sau vaselor de sange

Intarzierea in consolidare

Artroza

Durere legata de materialul de osteosinteza folosit