1 CAPITOLUL 1.

Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii.

1.1 Ce sunt întreprinderile mici şi mijlocii
Pentru a putea analiza problemele legate de întreprinderile mici şi mijlocii, este mai
întâi necesară definirea acestora. Pentru a putea clasifica întreprinderile existente pe o
anumită piaţă este necesară, în primul rând, alegerea unor reguli după care trebuiesc
identificaţi indicatori care să permită o anumită structurare.
Principalele reguli ar trebui să rezolve cel puţin următoarele probleme:
1. numărul indicatorilor ce vor fi utilizaţi simultan (unul, doi sau mai mulţi);
2. domeniul pentru care se aplică indicatorii (general sau pe ramuri)
3. tipul indicatorilor utilizaţi (cantitativi sau calitativi)
În cazul primei reguli este important de ales câţi indicatori se vor utiliza în acelaşi
timp pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor. Cel mai simplu ar fi să se utilizeze un
singur indicator, dar având în vedere complexitatea activităţii economice este mai indicat
să se utilizeze o baterie de mai mulţi indicatori. Totuşi, nu trebuie exagerat cu un număr
prea mare de indicatori, deoarece ar putea apare probleme la încadrarea întreprinderilor
într-o anumită categorie atunci când se trece la repartizarea propriu-zisă (în cazul unor
indicatori întreprinderea aparţine unei grupe, iar în cazul altora altei grupe). Din acest
motiv este important ca alegerea indicatorilor să se realizeze astfel încât să se evite, pe cât
posibil, situaţii în care acelaşi tip de întreprindere, cu acelaşi potenţial, să se încadreze în
categorii diferite.
Domeniile în care se aplică indicatorii, stabiliţi a fi utilizaţi pentru clasificarea
întreprinderilor, pot fii uneori foarte diferite. Astfel, pot apare particularităţi care să
determine utilizarea unor alte niveluri ale indicatorilor aleşi (de exemplu, în Japonia
definirea IMM-urilor se face diferit în funcţie de domeniul în care îşi desfăşoară activitatea
întreprinderile).
Având în vedere faptul că evaluarea se poate face mai exact utilizând elemente de
tip cantitativ, ultimul set de reguli este mai puţin utilizat. Astfel, pentru a avea o evaluare
unitară şi cât mai uşor de realizat, de regulă, se utilizează mai ales indicatori cantitativi
pentru a realiza o clasificare a întreprinderilor.

3
 Dacă se ia în calcul utilizarea aceluiaşi sau aceloraşi indicatori, diferenţiat în
funcţie de domeniul pentru care facem analiza, rezultă o serie de plusuri şi minusuri ale
fiecărei soluţii alese (vezi figura 1-1):
„+” - Uşurinţă în utilizare
- Comparaţii uşor de „+” - Uşurinţă în utilizare
realizat - Se pot surprinde anumite
Un singur „–” - Nu se pot surprinde particularităţi ale
indicator anumite particularităţi domeniului
datorate complexităţii „–” - Comparaţii mai greu de
domeniului realizat
Număr de
- Insuficientă diferenţiere
indicatori
utilizaţi „+” - Se pot surprinde anumite
„+” - Posibilităţi de
simultan particularităţi ale
diferenţiere mai mari
domeniului
- Comparaţii uşor de
Doi sau mai - Comparaţii relativ uşor de
realizat
mulţi realizat
„–” - Uneori nu se pot
indicatori „–” - Pot apare probleme în
surprinde anumite
alegerea corectă a
particularităţi ale
indicatorilor (subiectivism)
domeniului
- Utilizare mai greoaie
Aplicare „nediferenţiată” Aplicare „diferenţiată” funcţie
funcţie de domeniu de domeniu
Modul de aplicare pe domenii al indicatorilor
Figura 1-1. Avantaje şi dezavantaje ale modalităţilor de definire a IMM-urilor.
În prezent, în majoritatea cazurilor definirea tipului de întreprindere se bazează pe
utilizarea unui set de indicatori care, de regulă, se aplică identic pe toate (sau pe
majoritatea) domeniilor analizate de pe o anumită piaţă.
Printre indicatorii utilizaţi pentru această definire cel mai des apar:
a. Cifra de afaceri anuală a întreprinderii
b. Numărul de angajaţi
c. Profitul brut anual
d. Structura capitalului social
e. Mărimea capitalului social
f. Localizarea întreprinderii
g. Mărimea gamei de produse realizate de întreprindere
h. Vechimea întreprinderii
Dintre aceşti indicatori cel mai des utilizaţi sunt Numărul de angajaţi, Cifra de
afaceri anuală a întreprinderii şi Profitul brut anual. În plus, trebuie menţionat că în destule
ţări nivelul indicatorilor utilizaţi pentru definirea tipurilor de întreprinderi de pe piaţă este
diferit funcţie de domeniul analizat.

4
Tabelul 1-1. Criterii de definire a IMM-urilor în ţări din Europa Centrală şi de Est
Criterii de definire a Criterii de definire a
Ţara
întreprinderilor mici întreprinderilor mijlocii
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-5 microîntreprindere - 21-80
- 6-20 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Albania Cifră de afaceri: - Mai mică de 80 milioane LEK
- Mai mică de 40 milioane LEK Capital social:
Capital social: - Nu mai mult de 25% deţinut de o
- 100% deţinut de o persoană fizică firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-99
- 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Cifră de afaceri: - Mai mică de 3 milion BGL
Bulgaria
- Mai mică de 1 milion BGL Capital social:
Capital social: - Să nu fie dependentă de o
- Să nu fie dependentă de o întreprindere mare
întreprindere mare
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-249
- 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Cifră de afaceri: - Mai mică de 1.450 milioane CZK
- Mai mică de 250 milioane CZK sau sau profit brut mai mic de 980
Cehia
profit brut mai mic de 180 milioane milioane CZK
CZK Capital social:
Capital social: - Nu mai mult de 25% deţinut de o
- Nu mai mult de 25% deţinut de o firmă ce nu este IMM.
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-249
- 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Cifră de afaceri: - Mai mică de 60 milioane HRK sau
Croaţia - Mai mică de 16 milioane HRK sau profit brut mai mic de 30 milioane
profit brut mai mic de 8 milioane HRK HRK
- Nu mai mult de 25% deţinut de o Capital social:
firmă ce nu este IMM. - Nu mai mult de 25% deţinut de o
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 10-49 - 50-249
Cifră de afaceri: Cifră de afaceri:
- Mai mică de 110 milioane EEK sau - Mai mică de 625 milioane EEK sau
Estonia
profit brut mai mic de 80 milioane EEK profit brut mai mic de 440 milioane
- Nu mai mult de 25% deţinut de o EEK
firmă ce nu este IMM. - Nu mai mult de 25% deţinut de o
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-249
Letonia - 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Cifră de afaceri: - Mai mică de 23 milioane LVL sau
- Mai mică de 500.000 LVL sau profit profit brut mai mic de 15 milioane

5
 brut mai mic de 400.000 LVL pentru LVL
microîntreprinderi - Nu mai mult de 25% deţinut de o
- Mai mică de 4 milioane LVL sau firmă ce nu este IMM.
profit brut mai mic de 3 milioane LVL
pentru întreprinderi mici
- Nu mai mult de 25% deţinut de o
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- microîntreprindere dacă angajaţii sunt - 10-49
Lituania numai proprietarul şi/sau membrii
familiei sale (soţie, copii, părinţi)
- 0-9 întreprindere mică
Număr de angajaţi: Nu sunt definite criterii pentru
- 0-9 microîntreprindere întreprinderi mijlocii
- 10-49 întreprindere mică
Cifră de afaceri:
Moldova
- Mai mică de 3 milioane MDL pentru
microîntreprinderi
- Mai mică de 10 milioane MDL pentru
întreprinderi mici
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 10-49 - 50-249
Cifră de afaceri (echivalent în zloţi): Cifră de afaceri (echivalent în zloţi):
Polonia - Mai mică de 7 milioane EUR sau - Mai mică de 40 milioane EUR sau
profit brut mai mic de 5 milioane EUR profit brut mai mic de 27 milioane EUR
- Nu mai mult de 25% deţinut de o - Nu mai mult de 25% deţinut de o
firmă ce nu este IMM. firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-249
- 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri (echivalent în ROL):
Cifră de afaceri (echivalent în ROL): - Mai mică de 8 milioane EUR sau
România
- Mai mică de 8 milioane EUR sau profit brut mai mic de 5 milioane EUR
profit brut mai mic de 5 milioane EUR - Nu mai mult de 25% deţinut de o
- Nu mai mult de 25% deţinut de o firmă ce nu este IMM.
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 0-9 microîntreprindere - 50-249
- 10-49 întreprindere mică Cifră de afaceri:
Cifră de afaceri: - Mai mică de 4.000 milioane HUF
Ungaria - Mai mică de 700 milioane HUF sau sau profit brut mai mic de 2.700
profit brut mai mic de 500 milioane milioane HUF
HUF - Nu mai mult de 25% deţinut de o
- Nu mai mult de 25% deţinut de o firmă ce nu este IMM.
firmă ce nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 10-49 - 50-249
Cifră de afaceri: Cifră de afaceri:
Slovacia
- Mai mică de 7 milioane EUR sau - Mai mică de 40 milioane EUR sau
profit brut mai mic de 5 milioane EUR profit brut mai mic de 27 milioane
- Antreprenorul este independent din EUR

6
 punct de vedere economic adică, nu - Antreprenorul este independent din
mai mult de 25% deţinut de o firmă cepunct de vedere economic adică, nu
nu este IMM. mai mult de 25% deţinut de o firmă ce
nu este IMM.
Număr de angajaţi: Număr de angajaţi:
- 10-49 - 50-249
Cifră de afaceri: Cifră de afaceri:
Slovenia - Mai mică de 1 miliard SIT (4.347.800 - Mai mică de 4 miliarde SIT
EUR) sau profit brut mai mic de 500 (17.391.200 EUR) sau profit brut mai
milioane SIT (2.173.900 EUR) mic de 2 miliarde SIT (8.695.600
EUR)

1.2 Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii în Uniunea

Europeană şi România
Întreprinderile mici şi mijlocii au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viaţa
economică şi socială a oricărei ţări, aflându-se la baza dezvoltării economiei. Dinamismul,
flexibilitatea, adaptabilitatea, mobilitatea, potenţialul inovator reprezintă câteva din
caracteristicile pe care întreprinderile mici şi mijlocii le au şi care sunt considerate
esenţiale pentru dezvoltarea armonioasă a economiei oricărui stat. Se pot asigura astfel
coeziunea structurii economice, creşterea economica sănătoasă şi desigur se creează noi
locuri de munca.
Pentru Uniunea Europeana, întreprinderile reprezintă un factor important de
creştere economica. Pentru a construi o economie puternică, Uniunea Europeana şi-a
propus să întărească spiritul antreprenorial în Europa şi să creeze condiţiile necesare pentru
dezvoltarea practicilor inovative care duc la înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor.
Atingerea acestor obiective este vitală pentru asigurarea sustenabilităţii economice
necesare sprijinirii progresului social şi protecţiei mediului.
Politica Uniunii Europene referitoare la întreprinderi se adresează întregului mediu
de afaceri şi are ca scop încurajarea şi facilitarea înfiinţării de noi întreprinderi, stabilirea
unui mediu de afaceri dinamic în care fiecare întreprindere să aibă acces efectiv la pieţele
de produse şi servicii din Europa şi din afara Europei.
Politica Uniunii Europene referitoare la întreprinderi cuprinde trei arii de interes:
ƒ încurajarea întreprinderilor;
ƒ promovarea inovării şi schimbării;
ƒ analiza competitivităţii economiei europene şi corelarea cu celelalte politici ale
Uniunii Europene.

7
 Fundamentul juridic al politicii privind întreprinderile mici şi mijlocii este Articolul
157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, care prevede încurajarea iniţierii şi
dezvoltării întreprinderilor la nivelul Comunităţii punând accentul în mod special a
întreprinderilor mici şi mijlocii.
Transformările economice şi sociale care au avut loc în ultimii 15 ani în România
au determinat dezvoltare destul de mare a sectorului IMM-urilor. În prezent, întreprinderile
mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă peste 99% din numărul total al firmelor din
România, rolul lor în economie fiind semnificativ, ponderea lor în realizarea produsului
intern brut apropiindu-se de 60% în ultimii ani.
Secolul XXI este considerat de mulţi specialişti ca un secol al întreprinderilor mici
şi mijlocii. Fără dezvoltarea acestui sector se consideră că evoluţia economică la nivelul
oricărei ţări, dar şi la nivelul globului, nu va putea fi considerată mulţumitoare.
Pentru a reuşi acest lucru, în aproape toate ţările lumii, se încearcă realizarea un
cadru legislativ care să favorizeze dezvoltarea cât mai puternică a acestui sector. Totuşi,
este foarte importantă, mai ales în acest caz, definirea exactă a ceea ce însemnă o
întreprindere mică sau mijlocie. Se pot evita astfel situaţii în care, deşi se doreşte
dezvoltarea unui anumit sector, nu se reuşeşte acest lucru, tocmai pentru că tocmai acele
întreprinderii nu pot avea acces la anumite facilităţi oferite de legislaţie.
Definirea IMM-urilor la nivel european este uşurată mult de faptul că legislaţia
Uniunii Europene în materie de întreprinderi mici şi mijlocii este aceiaşi pentru toate
statele membre. În plus o serie de ţări, printre care şi România, au încercat să-şi
armonizeze legislaţia cu cea a UE deşi nu sunt membre. O situaţia deosebită este cea a
celor 10 ţări foste candidate şi care au aderat la Uniune Europeană la 1 mai 2004, ele
trebuind să-şi armonizeze acest punct cel târziu la 1 ianuarie 2005.
Această dată este foarte importantă pentru toate ţările membre ale Uniunii
Europene şi nu numai. Din acel moment va intra în vigoare Recomandarea Comisiei
Uniunii Europene numărul 361/2003 din 6 mai 2003 care reglementează foarte clar ce
întreprinderi sunt IMM-uri.
Criteriile principale luate în calcul pentru încadrarea unei întreprinderi într-una din
cele trei categorii (micro, mică sau mijlocie) sunt: personalul angajat şi cifra de afaceri.
Definiţia Comisiei Europene referitoare la IMM-uri defineşte trei categorii de
întreprinderi mici şi mijlocii:

8
 9 Microîntreprinderi; întreprinderi cu mai puţin de 10 angajaţi şi o cifră de
afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 2
milioane Euro.
9 Întreprinderi mici; întreprinderi cu un număr de angajaţi între 10 şi 49
precum şi cu o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să
fie mai mare de 10 milioane Euro.
9 Întreprinderi mijlocii; întreprinderi cu un număr de angajaţi între 50 şi 249
precum şi cu o cifră de afaceri anuală nu mai mare de 50 milioane Euro (sau
un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 43 milioane Euro).
Un alt factor important este acela că o întreprindere ce nu este IMM nu poate deţine
mai mult 25% din capitalul social (sau dreptul de vot) al unei întreprinderi considerată
întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru atunci acea întreprindere nu
mai este considerată ca făcând parte din categoria IMM-urilor.
Actuala definire a IMM-urilor reprezintă un pas înainte faţă de vechea recomandare
280/96 din 3 aprilie 1996. Ea recunoaşte dinamica importantă pe care a înregistrat-o
sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii în Uniunea Europeană. Deşi aceasta recomandare
mai este încă în vigoare până la sfârşitul anului 2004 ea poate fi deja considerată ca fiind
depăşită de dinamica IMM-urilor (pentru mai multe amănunte vezi şi tabelul 1-2).
Tabelul 1-2. Evoluţia definirii IMM-urilor în Uniunea Europeană
Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii
280/1996 361/2003 280/1996 361/2003 280/1996 361/2003
Număr de
< 10 < 10 10 - 49 10 - 49 50 - 249 50 - 249
angajaţi
Cifră de afaceri
n.d.* <2 <7 < 10 < 40 < 50
(mil. €)
*
Capital (mil. €) n.d. <2 <5 < 10 < 27 < 43
Capital social sau
25% 25% 25% 25% 25% 25%
drept de vot (%)
* n.d.= nu era definită

Existenţa IMM-urilor este necesară pentru funcţionarea cât mai armonioasa a

economiei moderne, acestea fiind prezente aproape în toate sectoarele economice şi
adaptându-se mult mai uşor schimbărilor survenite în condiţiile economice şi sociale. Ele
îşi desfăşoară activitatea în special la nivel naţional, însă sunt afectate de legislaţia
comunitara privind taxele şi impozitele, concurenţa, legislaţia societăţilor comerciale,
politicile sociale şi regionale precum şi legislaţia cu privire la formalităţile vamale. Ca
urmare, politica Uniuni Europene în acest domeniu constă în măsuri menite să promoveze
interesele IMM-urilor şi să elimine barierele care le pot bloca accesul pe piaţa.

9
 În România definirea IMM-urilor este încă diferită de cea din Uniunea Europeană,
ea realizându-se pe baza prevederilor Legii nr. 346/2004, privind stimularea înfiinţării şi
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Comparând definiţia IMM-urilor din România
cu cea recomandată de Comisia Europeană se poate observa că doar din punct de vedere al
numărului de angajaţi, aceasta este identică. Din punct de vedere al cifrei de afaceri,
definiţia română este mai restrictivă, nivelul maxim al acesteia fiind de 8 milioane Euro
indiferent de încadrarea întreprinderii într-una din cele trei categorii (micro, mici sau
mijlocii). În plus, profitul brut al întreprinderilor mici şi mijlocii nu poate să depăşească
echivalentul în lei a 5 milioane de Euro şi ele trebuie să fie independente.
Conform articolului 3 din legea menţionată, sunt considerate independente
întreprinderile mici şi mijlocii care nu sunt deţinute în proporţie de peste 25% din capitalul
social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere sau de mai multe întreprinderi
împreună, care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.
Totuşi, prin excepţie de la prevederile acestui articol 3, este considerată
independentă o întreprindere aflată într-una din următoarele situaţii:
a) întreprinderea este deţinută de societăţi publice de investiţii, de societăţi cu
capital de risc, investitori instituţionali, universităţi sau centre de cercetare non-profit, cu
condiţia ca aceştia să nu exercite, în mod individual sau împreună, controlul asupra
întreprinderii;
b) capitalul este divizat de aşa natură încât deţinătorii nu pot fi identificaţi,
întreprinderea declară cu bună-credinţă, pe propria răspundere, că este în măsură să
presupună că nu este deţinută în proporţie de 25% sau mai mult de o altă întreprindere sau
de mai multe întreprinderi împreună care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi
mijlocii.
Tabelul 1-3. Comparaţie privind definirea IMM-urilor între România şi Uniunea
Europeană
Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii
România UE România UE România UE
Număr de angajaţi < 10 < 10 10 - 49 10 - 49 50 - 249 50 - 249
Cifră de afaceri
< 0,1 <2 <8 < 10 <8 < 50
(mil. €)
Profit brut (mil. €) n.d. * <2 <5 < 10 <5 < 43
Capital social sau
25% 25% 25% 25% 25% 25%
drept de vot (%)
* n.d.= nu este definit

O prima reflectare a politicii europene în materie o constituie primul Program

comunitar de acţiune în domeniul IMM din 1983, an care a şi fost declarat Anul European

10
al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii. Al doilea program comunitar în acest domeniu a fost
lansat în anul 1987, iar în perioada 1997 – 2000 s-a desfăşurat al treilea program privind
IMM-urile.
În data de 13 iunie 2000 a fost adoptata Carta Europeana a Întreprinderilor
Mici de Consiliul General pentru Afaceri şi acceptată de Consiliul European de la Feira
(Portugalia) 19/20 iunie 2000. Ea are ca scop crearea unui mediu adecvat dezvoltării
întreprinderilor mici şi antreprenoriatului. Ţările candidate la Uniunea Europeana au
acceptat Carta în cadrul întâlnirii de la Maribor (Slovenia) din aprilie 2002, acceptarea de
către România realizându-se prin Hotărârea Guvernului nr. 656/2002.
La sfârşitul anului 2000, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un nou „Program
multianual asupra întreprinderilor şi spiritului antreprenorial şi în particular asupra
întreprinderilor mici şi mijlocii”. Acesta se desfăşoară în perioada 2000-2005 şi este mai
amplu decât cele anterioare, trasând direcţii de acţiune atât statele membre ale Uniunii
Europene cât şi pentru cele candidate.

11