Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Rezolvate Examen Psihiatrie
Subiecte Rezolvate Examen Psihiatrie
1. Definitia psihicului.
= un concept fundamental care desemnează o lume proprie, un nivel autonom de dezvoltare a
ființei in raport cu mediul inconjurator.
• este un concept biologic şi social ce cuprinde totalitatea vieţii conştiente a unui individ, a
proceselor, activităţilor şi însușirilor psihice aflate într-un echilibru dinamic adaptativ ce realizează
starea de psiho-stazie,
• este o funcție teleologică care are scopul de a orienta organismul (de a-l lega simbolic) de un mediu
(cu elementele sale)favorabil și de a-l îndepărta de condiții nefavorabile, periculoase
• formă superioară a existenţei biologice şi sociale şi a vieţii de relaţie, are un scop precis: integrarea
adaptativă a omului la mediu.
2. Definitia senzatiei.
• = imiagini subiective ale lumii obiective,
• = acte psihice elementare monomodale adica realizeaza imaginea singulara a unei insusiri a
obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare,
• = se datoreaza actiunii obiectelor si feneomenelor asupra organelor de simt,
• = evidentiaza proprietetile elementare ale materiei (forma, marime, greutate, culoare,
miros, gust),
• = reprezinta izvorul initial al tuturor informatiilor.
3. Definirea perceptiei si tulburarile ei (enumerare).
• sunt procese senzoriale elementare
• multimodale: - reflecta, însusiri multiple ale obiectelor lumii externe
• redau realitatea obiectiva în imagini de ansamblu
• are un înalt grad de subiectivitate, din acest motiv, aceluiaşi obiect, în momente diferite şi în
condiţii diferite îi putem releva însuşiri fizice diferite.
• se desfăşoara în anumite limite spaţiale şi într-un anumit interval, percepţia realizînd astfel
nu numai imaginea ansamblului însuşirilor, ci şi a raporturilor spaţio-temporale
Enumerare tulburari:
= cantitative: Hiperestezia (cenestopatii), Hipoestezia,
= calitative: Iluzii, Halucinatii, Agnozii.
4. Definitia iluziei – tulburari si tipuri (enumerare), clasificare.
- perceptia deformata sau denaturata a unui stimul real si specific (corespunzator unui
analizator)
- percepţia falsă cu obiect
- H. Ey: iluzia este, o eroare cognitiva sau perceptiva
Clasificare: Fiziologica si Patologica
• Iluzii patologice exteroceptive
1. vizuale
2. auditive
3. olfactive
4. gustative
• Iluzii patologice interoceptive (viscerale)
• Iluzii patologice proprioceptive
Tulburari:
Vizuale
- Metamorfopsii
- Macropsii
- Micropsii
- Dismorfofobia
- Callopsia
- Porropsii
- Pareidolii
- Falsele ne/recunoasteri (sdr. Capgras, sdr. Fregoli)
Auditive - perceptia deliranta
Gustative, olgactive
- Parosmii
Tactile
- Cenestopatii.
5. Definirea halucinatiilor.
def = percepţii false, fără obiect de perceput (H Ey)
Pot fi fiziologice:
- hipnagogice (în fazele premergătoare instalării somnului),
- hipnapompice (la trezire); la normali şi în narcolepsie
In functie de modul de manifestare si gradul de convingere:
I. functionale (=perceptii false de tip halucinator determinate de prezenta unui
excitant real),
II. Halucinozele (1. halucinatii ce se simt critic, 2. psihoze delirant-halucinatorii,
III. Halucinatii psiho-senzoriale,
IV. Hslucinatii psihice (pseudeohalucinatii), psiho-senzoriale, psihice,
6. Caracteristicile generale ale halucinatiilor.
Halucinatii psiho-senzoriale:
a)- absenţa obiectului
b) - incoercibilitate -convingerea bolnavului de realitatea acestuia;-adica -crede ca intr-un adevar
indiscutabil
c)- proiectie spatiala-trairea este in capatul periferic (al analizatorului- ochi,nas,
papile,gustative,tegumente - sunt percepute prin - modalităţile senzoriale obişnuite
(ex. halucinaţii exteroceptive, proprioceptive, interoceptive)
- căile senzoriale normale (halucinaţii auditive, vizuale, gustative, olfactive)
Halucinatii psihici (pseudeohalucinatii)
a) -absenţa obiectului
b) -incoercibilitate,-convingerea deliranta a bolnavului de realitatea acestuia; -
c) fara proiectie spatiala-trairea este in capatul central (al analizatorului ochi,nas, papile
gustative,tegumente( are senzorialitate) adica bolnavul le situează în „creierul" său sau în „interiorul
său" fâra a le recunoaşte o proiecţie spaţială externă adica stimulii nu sunt perceputi pe caile
fiziologice ale analizatorilor, perceptiile provin din afara mediului din care analizatorii realizeaza
perceptii fiziologice (de exemplu aude zgomote in cap sau vede diferite scene cu “ochii mintii”).
d) - automatism şi exogenitate( xenopatice) caracterul lor de „străin" şi impus eului de cineva din
afară senzatia ca aceste perceptii sunt impuse de forte independente de propria persoana (de
exemplu prin telepatie) – fenomen denumit ca xenopatie, influenta sau automatism senzorial
7. Sindromul Kandinski-Clerambault.
= (pseudohalucinatii + delirul de influenta) din schizofrenie.
-o varianta particulara o reprezinta sindromul de triplu automatism mental (Clerambault):
-automatism senzorial – impunerea perceptiilor sub forma de pseudohalucinatii
-automatism mental – impunerea gandurilor
-automatism motor – impunerea si dirijarea miscarilor
Schematic elementele S.K.-C. pot fi incadrate in una din cele trei forme ale automatismului
ideo-verbal (sau asociativ), senzorial-senzitiv, si motor (sau kinestezic). Automatismul ideo-verbal ar fi
aspectul cel mai important al sindromului, dupa Clerambault. Aici se incadreaza o serie de tulburari
ale gindirii si limbajului interior, ca enuntarea si comentarea actelor si gesturilor bolnavului, ecoul
gindirii si al lecturii, sentimentul de ghicire a gindurilor, furtul gindirii, influenta exterioara
(xenopatica), instrainarea gindirii proprii si prezenta gindurilor impuse din afara. Pot sa apara
izbucniri necontrolate, inluntare, de idei, de ginduri, traite de subiect cu detasare, alcatuind
mentismul xenopatic. In acest sindrom sint cuprinse si pseudohalucinatiile descrise de Kandinski
(1881). Automatismul senzorial si senzitiv este constituit din date false extero-intero- sau propriocep-
tive, o adevarata parazitare a perceptiei normale (imagini colorate, mirosuri gretoase, gusturi bizare,
senzatii tactile de iri-tatie sau prurit, tulburari cenestezice, de tipul paresteziilor, algiilor, spasmelor
etc. (H. Ey). Automatismul psiho-motor se refera la asa-zisele halucinatii psiho-motrice (descrise de
Seglas) sau pseudohalucinatii motorii si verbo-motorii, in care apare senzatia de miscare, impusa,
fortata (la muschii fetei, gitului, membrelor) si de articulatie verbala fortata (la nivelul limbii, buzelor,
laringelui, toracelui). S.K.-C. ar fi insotit de delirul de influenta (dupa Snejnevski), de amintiri pseudo-
halu ci maiorii si de tranzitivism. Cel mai adesea, el apare in schizofrenie, in psihozele delirante
cronice, psihoze de inlutie, psihoze senile.
Legile memoriei:
-1 -Legea disolutie memoriei - conform căreia disoluţia ce realizează amnezia merge întotdeauna de
la complex la mai simplu. - explicată de J. Delay
-ordinea uitarii -numele proprii,
- numelor comune,
- adjective,
-2-legea „regresiunii memoriei'‘ - verbele.
- descrisa de Th. Ribot
- conform căreia uitarea se întinde atât de la prezent spre trecut, cât şi de la complicat la simplu,.
de la inconstant la constant, de la neobişnuit la automatizat ;
▪Ordinea uitarii -evenimentele - recente
- vechi
- afectele
- obişnuinţele simple şi profund înrădăcinate
* ordinea deteriorării limbajului (este inversă faţă de evoluţia naturală a limbajului sub aspect
ontogenetic şi social istoric)
-limbajul raţional
- limbajul emoţional,(exclamaţiile, injuriile, interjecţiile fiind mai bine reţinute)
- expresiile mimico-pantomimice care dispar în cazuri deosebit de grave,
-3-legea a 3-a a memoriei care postuleaza ca se retin mai bine evenimentele intens traite emotional
decit cele indiferente
Tipuri de memorie:
Psihopatologia distinge o
-memorie imediată de scurta durata- în care reproducerea sau recunoaşterea unui material
perceput dupa 10" -30" de la prezentarea lui.
- memoria recentă reproducerea sau recunoaşterea materialului are loc după un interval de ore,zile,
de la prezentarea lui.
- memoria înderpărtată – reproducerea sau recunoaşterea materialului are loc după un interval de
citeva luni de la prezentarea lui.
-memoria evenimentelor îndepărtate se referă reproducerea sau recunoaşterea evenimentelor
trăite de la începutul vieţii pînă în perioada prezentă.
Amnezia:
Definitie: pierderea capacitatii mnestice care poate interesa fie fixarea de noi informatii, fie
imposibilitatea evocarii informatiilor anterior fixate, fie ambele (atat fixarea cat si evocarea).
Clasificare – in functie de debutul evenimentului psihotraumatizant
•Amnezii anterograde – incapacitatea de a fixa noi informatii dupa instalarea afectarii mnestice spre
prezent (=si amnezii de fixare), cu pastrarea capacitatii de evocare a informatiilor anterior fixate
•Amnezii retrograde(de evocare) – incapacitatea de a-si reaminti informatiile stocate(normal)
anterior instalarii afectarii mnestice spre trecut
•Amnezii –ante -retro -grade-– alterare generala a functiei mnestice care intereseaza atat fixarea
noilor informatii, cat si evocarea informatiilor anterior fixate.
Amnezia anterograde: -se întâlneşte în :
-stări de confuzie mentală,
-sindrom Korsakov de etiologie alcoolică, infecţioasă traumatică,
- presbiofrenie,
- psihoză maniaco-depresivă,
- stări reactive, stări nevrotice ,reacţii psihogene
-sindromul amnestic, cand incapacitatea fixarii informatiilor determina aparitia unor goluri in
memorie legate de evenimentele ulterioare instalarii afectiunii,; pacientul avand tendinta de a
umple aceste goluri cu evenimente imaginare.
Tipuri de amnezii retrograde:
-amnezii lacunare selective – incapacitatea de evocare a unor amintiri in general dezagreabile; au
intotdeauna determinism psihogen (de exemplu amnezia disociativa)
-amnezii lacunare globale – pierderea tuturor aminitirilor, inclusiv a datelor referitoare la propria
identitate (aceasta amnezie apare periodic in personalitatea multipla, avand de cele mai multe ori
semnificatia unei tulburari disociative)
Amneziile –antero-retro -grade-– se mai numesc amnezii retrograde progresive datorita pierderi
progresive a amintirilor “dinspre prezent spre trecut” (informatiile recente sunt uitate mai devreme,
cele indepartate putand fi evocate un timp mai indelungat)
* transformare, - ideilor
* sintetizare - idei
(Tulburari calitative)
- idei dominante
- idei obsedante
- idei prevalente, şi
- idei delirante
Tulburari de coerenta:
Coerente =este o structura in care intre idei exista legaturi logice asociatii logice,iar exprimarea
verbala are continut si este inteligibila
-denumite generic incoerenta
-se exprima in plan verbal ca dezorganizarea vorbirii
-se realizeaza prin:
- relaxarea asociatiilor-circumstantialitate,tangentialitate,deraierea
- slabirea asociatiilor
- pierderea asociatiilor-incoerenta cu verbigeratie si salata de cuvinte
1-circumstantialitate=pierderea capacitatii de a diferentia esentialul de neesential
-constient de punctul de plecare –tema –dar nu o sustine
-discurs care prin divagatii, detalii inutile,intirzie atingerea concluziilor
-raspunsul la intrebare e in legatura oblica cu intrebarea (ziaristii)
2-tangentialitate,=inabilitatea gindirii de a exprima tema ,idea,urmarita
-indepartarea de tema urmarita fara a se intoarce la ea si nu isi mai aminteste tema
-raspunsul la intrebare nu are nici o legatura cu intrebarea (politicienii)
3-deraierea este saltul de la un subiect la altul , se face treptat ,brusc, la ½ ,la sfirsitul frazei
-apare in oligofrenii,demente, schizofrenii
4-slabirea asociatiilor-o forma severa a deraierii
- ideile se transfera de la un subiect la altul fara a pastra o conexiune logica
5-incoerenta-pierderea legaturii dintre idei,asociatiile se fac la intimplare,
-exprimarea verbala devine fara continut inteligibil,prin folosirea
- propozitiilor (incorecte gramatical,incomplete,neterminate)
-cuvintelor particulare
-apare in t. mintale organice,t. de constiinta,dementa, schizofrenie
-are 2 forme
a) verbigeratie -ritm verbal accelerat cu repetarea stereotipa de cuvinte lipsite de continut ,
uneori cu tendinta la rima,
-un monolog greu inteligibil,nu exista mesaj, comunicare
- traducere etimologica a latinescului „verbigerare" care înseamnă
„a trăncăni", „ a sporovăi".
exemplu : „acasă, mînă,vacă, atom, gîscă, moacă”
-apare in schizofrenia hebefrenica,veche netratata
b)-salata de cuvinte- forma maxima a incoorentei caracterizata prin aceea ca bolnavul, -
exprima o serie de cuvinte sub forma unui amestec lipsit de continut logic si inteligibilitate
ex. următoarea expresie verbală a unui bolnav (de schizofrenie) :
„iepure-vînt-fereastră-bou, duce-vînt-culisă-53-lOl-tuc-tuc-tuc-tic, 34, 52, manifest-hai !" -
apare in –schizofrenie ,stari maniacale
6.-psitacism -culmea incoerentei
-sonorizare mecanica a unor foneme lipsite de inteligibilitate,
-apare in oligofrenii,demente profunde
7-asonanta-secventa de G,L- stimulata de sunetele cuvintului precedent
-in care asociatiile se fac pe baza asemanarii sunetelor
8.-solilocvie-criptolalie- vorbeste singur fara intentia de comunicare
9-perseverarea-repetare persistenta si inadecvata de ginduri,idei,cuvinte raspunsuri de la prima
intrebare si de la urmatoarele intrebari
-apare in delirium , si tulburari mentale organice
10-streotipia verbala = repetare in maniera fixa a cuvintelor ,frazelor fara legatura cu contextul
-comunicare verbala este ritmata ,determina . personalizarea limbajului
Ecolalie-repetarea cuvintelor interlocutorului
Palilalie-repetarea ultimului cuvint al interlocutorului
Sd.ecopatic
Sd.PEMA PALILALIE,
ECOLALIE,
MUTISM,
AMIMIE
17. Definitia gandirii. Fuga de idei.
Este o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se
deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi care corespund consensului
majorităţii indivizilor la noţiunea de “realitate”.
- fuga de idei =ritm si flux rapid continuu de idei ce consta intr-o inlantuire rapida de
idei,amintiri,imagini
* forma medie-cu pastrarea relativa a secventie logice a gindirii-a corentei, desi
-asociaţiile se fac la întîrnplare, după aspecte superficiale, după asonantă, rimă,contraste facile
-frecvent se pierde firul principal al ideilor
* forma extrema -pierderea aproape totala a legaturilor logice (coerentei) dintre asociatii =
incoerenta a G
-se întîineşte în-sindroamele maniacale
-stările de excitaţie psihomotorie din schizofrenie, din paralizia generală progresivă (frecvent la
debut),
-stările de ebrietate şi în general în intoxicaţiile uşoare.
- poate fi întîlnită şi în - stările nevrotice, în stările de oboseală marcată şi de
surmenaj
21. Definitia limbajului. Disfaziile (definitie). (nu sint sigur daca am inteles corect ce scrie la disfazii) ?
=este activitatea de comunicare între oameni şi de realizare a gîndirii
verbale, noţionale, specific umane.
= aplicarea concretă a limbii de către fiecare om ;
= este „limba în acţiune" (S. L. Rubinstein — 1962). - ≠ limbă
care este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice şi gramaticale) cu ajutorul cărora se
realizează comunicarea reciprocă între oameni.
Există trei forme de limbaj : oral, scris şi intern
Disfaziile:
= tulburării ale functiei de comunicare a limbajului, prin neintelegerea cuvintului vorbit ,scris,
- In aprecierea unei difazii trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice, a
unei stări demenţiale sau de nedezvoltare cognitivă.
-apar in leziuni cerebrale
- circumscrise
- unilaterale
Tipuri de activitati:
Involuntare: cand nu exista un plan bine constituit sau organizat,
activitatiile se desfășoară fără participarea activă a voinței (clipitul, înghițitul, ticul etc.)
Voluntare: activitatiile sunt în permanență dirijate, sub controlul voinței (traversarea străzii,
salutul unei persoane cunoscute etc.)
Postvoluntare: acte automatizate în urma exercitării îndelungate, stereotipe (mersul,
scrisul, dansul, patinajul etc.)
Tipuri de vointa:
Voinţă pozitivă, activă (de mobilizare, de acţiune, de depăşire a obstacolelor)
Voinţă: - negativă, -defensivă -inhibitorie a :
- pulsiunilor instinctivo-afective
- activitatilor ce au consecinte reprobabile
29. Definitia afectivitatii. Clasificare tulburarilor afective (enumerare).
= este procesul psihic cel mai legat de personalitate
= inglobeaza * stari afective elementare ,normale
- dispozitiile
- emotiile
- afectele
* stari afective elaborate, catatimice
- sentimentele
- pasiunile
Clasificare tulburarilor afective (enumerare)
Tulburari cantitative
1 - hipotimia,
- atimia
=athymhormia=indiferentism
afectiv=apatie
2- Hipertimiile
- depresia, - euforia
- anestezia psihica
dureroasa
- raptus melancolic
- anxietate
3-forme mixte(h+H):
-labilitate afectiva
- incontinenta afectiva,
- disforie
Tulburari calitative (paratimiile)
- inversiune afectiva,
- ambivalenta afectiva
Delirul:
Tulburare de conștiință ce se caracterizează prin dezorientare în spațiu, în timp cu păstrarea
orientării în personalitate. Apar tulburări masive de percepție sub forma de halucinații vizuale,
iluzii, pareidolii, fragmente de idei delirante absurde. Bolnavul vede figuri de draci, șerpi, pisici
cîini. Sunt agitați cu manifestări motorii marcate.
A) Abortivă
B) Cu caracter profesional.
C) Musitantă
Criteriile Jasper
• îndepãrtarea de lumea realã (= obnubilare)
• dezorientare temporo-spatialã
• incoerentã
• amnezia episodului
+/– halucinatii vizuale si delir
+/– manifestãri vegetative (febrã)
Delirul prezinta doua aspecte : ideea deliranta (idei delirante) si starea deliranta.
-evoluiaza pe fond de claritate a constiintei aiurare -in care exista tulburata luciditatea
• Ansamblu unitar non - repetitiv al însuşirilor psihologice caracteristice şi stabile care definesc un
individ anume şi modalităţile sale de comportament (Roşca, 1972)
• Este rezultanta unui proces genetic, în cursul căruia, pe postamentul T (particularit. înnăscute de
reactivit. neurofiziol., dispoziţie holotimică) se constr. C (dobînd.)
• Perosnalitatea este o structura dinamică a sistemelor psihice şi individ. care permit şi determină
adaptarea individului la realit sa sociala (Allport).
• Personalitatea organiz. unitar – dinamică a celor mai reprezentative trăsăt. ale individului plenar
dezvoltat şi integrat (Pamfil, Ogodescu, 1976).
• - Personalitatea ca structura longitudinala combina aptitudinile afectiv - cognitiv - praxice in doua
notiuni
• - temperamentul (ca un dat innascut) si
• - caracterul (ca o prelucrare a temperamentului de catre educatie).
1.sindromul psihopatic;
2.sindromul nevrotic;
3.sindromul psihotic;
4.sindromul de deteriorare psihopatoid;
5.sindromul demenţial şi oligofren
--
1.sindromul psihopatic; se caracterizeazã prin aptitudini intelectuale suficiente, integrate însã într-
un caracter dizarmonic.
Dizarmonia este datã în fiecare tip de psihopatie de o anumitã trãsãturã de caracter;
2.sindromul nevrotic; se caracterizeazã printr-un conflict interior
nerezolvat care determinã suferinţã psihicã şi corporalã.
-Este adesea mascat şi suportã toate explorãrile inutile
3.sindromul psihotic: autentic este prezent in psihozele endogene
(schizofrenia, psihoza maniaco-depresivã, paranoia,parafrenia ).
- presupune delirul sau delirul şi halucinaţia, adicã o deformare gravã
calitativã a realitãţii obiective, cu constituirea unei lumi subiective proprii.
4.sindromul de deteriorare psihopatoid; se caracterizeazã printr-un declin intelectual.
Se numeşte şi sindrom axial (Hoche) pentru cã scad performanţele de
atenţie, percepţie, memorie, imaginaţie, judecatã, scade capacitatea de control afectiv, creşte
impulsivitatea, irascibilitatea, scade în general nivelul social, capacitatea de luptã şi prefigureazã
sindromul demenţial.
5.sindromul demenţial reprezintã deteriorarea extremã a persoanei, o
coborîre în sindromul axial cãtre limita de jos, adicã se coboarã de la inteligenţã la absurd, la
animalizare.
6.Sindromul oligofren sau de nedezvoltare este de trei grade:
-cel mai uşor este intelectul limitã şi debilitatea mintalã, în care subiectul din şcoala obişnuitã sau
specialã reuşeşte sã se integreze la periferia societãţii sau a profesiilor, reuşeşte sã-şi facã familie, sã
aibã copii.
49. Definitia dementei Alzheimer. Perioada de stare. Tablou clinic (enumerare sau tot)
• dementa -degenerativ primara
- de etiologie necunoscuta
- predominant corticala
-caracterizata prin:
- debut in perioada presenila/senila caracterizata pe plan
- anatomopatologic prin - atrofie corticala generala,
- prezenta amiloidului, si
- clinic prin aparitia –sd.afazo-apraxo agnozo- (AAA)
( in ciuda functiei senzorio-motorii intacte )
-hipertonie musculara.
Tablou clinic:
demenţa de tip
Alzheimer – care apare de obicei la persoane in varstă de peste 65 de ani şi se manifestă prin dezorientare
progresivă şi demenţă, deliruri sau depresie; demenţa vasculară – cauzată de tromboze sau hemoragii
vasculare; demenţele cauzate de alte condiţii medicale, de ex., boala HIV, traumatisme cranio–cerebrale; şi
un grup al altor cauze – boala Pick, maladia Creuzfeldt–
Jakob (cauzată de un virus transmisibil de tip lent); demenţa mai poate fi cauzată de toxine sau medicaţie
(indusă de substanţe) – vapori de benzină, atropină – sau prin etiologie multiplă şi NAM
Enumerare simptome:
Durata:
- dupa DSM-IV – persistenta simptomelor cel putin 6 luni
- dupa ICD-10 – persistenta simptomelor cel putin o luna
Tablou clinic
Forme de debut-dupa H.Ey-pot fi:
1 • Debutul acut
- reprezinta 30-50 %din toate formele de debut
-prin –crize delirant halucinatorii
- catatoninii
- st,.de exicitatie maniacala atipica-negativism,introversie
- st.depresive atipice-ambivalenta,obtuzie,anhedonie,
- st.confuz-onirice
- instalare brusca (1 – 2 zile)
- la scurt timp dupa un stresor identificabil
- clinic tabloul este constituit din agitatie, halucinatii si idei delirante cu
modificari pe plan afectiv si comportamental
- evolutia la aceste cazuri poate fi insuficienta pentru precizarea diagnosticului de
schizofrenie (aceste cazuri se diagnosticheaza ca
Tulburare psihotica acuta cu simptome de schizofrenie – ICD-10 sau
¶ Tulburare schizofreniforma – DSM-IV)
2 • Debutul insidious –reprezinta 50-70%din toate formele de debut
- pseudonevrotic-comportamental :
Histrionic,obsessional,psihastenic,neuroasteniform,heboido form-opozitionism
- este considerat ca o faza prodromala a schizofreniei
care poate persista luni sau chiar ani
pana la instalarea unui tablou clinic
caracteristic
- clinic se instaleaza si se agraveaza treptat simptome din sfera celor negative –
posibilitate de confuzie cu un episod depresiv ,dar nu numai
- transformarea tabloului clinic astfel incat sa permita diagnosticul de sK –NU ESTE
OBLIGATORIE
3 • forme ciclice de debut
- se instaleaza in valuri progresive la persone schizoide
-accesele psihotice - apar cu intermitanta in primii 2-3 ani
-apoi au o evolutie cronica
-este de fapt un debut subacut –afectiv atipic-cu iritabilitate si instabilitate
-paranoid reactiv
4 • forme monosimptomatice-se suprapun peste debutul medico-legal al sk = debut
supraacut
-manifestat prin comiterea unor fapte imprevizibile,total nemotivate
-isi suprima rudele,parintii
-autoagresiune-castrare,automutilarii
Perioada de stare:
Pattern-uri de remisie:
- remisie incompleta :
- recuperarea se realizeaza mai frecvent in sectorul social
- grad ridicat de independenta economica si rezidentiala
- fara o afectare importanta a relatiilor sociale, cu
- persistenta unor simptome
- remisia completa :
- remiterea completa a simptomelor si
- reluarea functionarii sociale si
ocupationale la acelasi nivel ca anterior debutului bolii
57. Definiti tulburarea schizoafectiva.
Este o tulburare de dispozitie ce se caracterizează prin oscilaţii dispoziţionale severe intre depresie
şi euforie [elaţie] şi prin
remisiuni şi recurenţe.
Tuluburarea bipolara I – episod maniacal sau mixt complet, de obicei cu episod depresiv major;
Este o tulburare de dispozitie ce se caracterizează prin oscilaţii dispoziţionale severe intre depresie
şi euforie [elaţie] şi prin remisiuni şi recurenţe.
Tulburarea bipolar II – episod depresiv major şi episod hipomaniacal (mai puţin intens decat mania)
sau fără un episod maniacal sau mixt;
Nevroza Psihoza
Severitate Mai mica < Mai mare >
Anxietate Comuna Rar
Delir si halucinatii Niciodata Patognomonice
Aparenta Normal Tulburat (majoritatea)
Spitalizare Nu Da
Pierderea contact. Cu realitatea Nu Da
Const. nevoia de ajutor-bolii Da Nu
Raspuns la atitudinea terapeutica PT>FT FT>PT
Factori incriminati Psihologici>Biologici Biologivi>Psihologici
Terapie electroconv. Nu Da
Definiţie.
Personalitatea poate fi descrisă drept configuraţia paternurilor răspunsurilor comportamentale
vizibile in viaţa de zi cu zi, caracteristică unei persoane, o totalitate care este de obicei stabilă şi
predictibilă.
Tulburare de personalitate se constata atunci cand această totalitate
pare să difere intr–un mod care depăşeşte domeniul de variabilitate constatat la cei mai mulţi oameni, iar
trăsăturile de
personalitate sunt rigide şi maladaptative şi produc afectare funcţională şi suferinţă subiectivă, se poate
diagnostica o
– trasaturi proeminente:
- suspiciozitate – neincredere, fiind permanent in garda pentru ca ceilalti sa nu
profite sau sa se amuze de ei
- tendinte interpretative – interpretarea actiunilor binevoitoare sau neutre ale
celorlalti ca fiind in mod intentionat rau-voitoare
- stima de sine crescuta – realizarile personale sunt amplificate iar esecurile sunt
explicate ca datorandu-se piedicilor puse de ceilalti
- sensibilitate – se ofenseaza cu usurinta recurgand la un comportament de
- revendicare a drepturilor de care se crede privat
- izolare – nu are prieteni si nu are simtul umorului
• prevalenta,- mai crescuta la bărbaţi, este estimată la:
- populaţia generală 2-3% din
- pacienţii centrelor de sănătate mintală 5-6% dintre
- din ansamblul pacienţilor internaţi în clinici psihiatrice.15-20%