Sunteți pe pagina 1din 38

Subiecte pentru examenul de psihiatrie (reozlvate):

1. Definitia psihicului.
= un concept fundamental care desemnează o lume proprie, un nivel autonom de dezvoltare a
ființei in raport cu mediul inconjurator.
• este un concept biologic şi social ce cuprinde totalitatea vieţii conştiente a unui individ, a
proceselor, activităţilor şi însușirilor psihice aflate într-un echilibru dinamic adaptativ ce realizează
starea de psiho-stazie,
• este o funcție teleologică care are scopul de a orienta organismul (de a-l lega simbolic) de un mediu
(cu elementele sale)favorabil și de a-l îndepărta de condiții nefavorabile, periculoase
• formă superioară a existenţei biologice şi sociale şi a vieţii de relaţie, are un scop precis: integrarea
adaptativă a omului la mediu.

2. Definitia senzatiei.
• = imiagini subiective ale lumii obiective,
• = acte psihice elementare monomodale adica realizeaza imaginea singulara a unei insusiri a
obiectelor si fenomenelor lumii inconjuratoare,
• = se datoreaza actiunii obiectelor si feneomenelor asupra organelor de simt,
• = evidentiaza proprietetile elementare ale materiei (forma, marime, greutate, culoare,
miros, gust),
• = reprezinta izvorul initial al tuturor informatiilor.
3. Definirea perceptiei si tulburarile ei (enumerare).
• sunt procese senzoriale elementare
• multimodale: - reflecta, însusiri multiple ale obiectelor lumii externe
• redau realitatea obiectiva în imagini de ansamblu
• are un înalt grad de subiectivitate, din acest motiv, aceluiaşi obiect, în momente diferite şi în
condiţii diferite îi putem releva însuşiri fizice diferite.
• se desfăşoara în anumite limite spaţiale şi într-un anumit interval, percepţia realizînd astfel
nu numai imaginea ansamblului însuşirilor, ci şi a raporturilor spaţio-temporale
Enumerare tulburari:
= cantitative: Hiperestezia (cenestopatii), Hipoestezia,
= calitative: Iluzii, Halucinatii, Agnozii.
4. Definitia iluziei – tulburari si tipuri (enumerare), clasificare.
- perceptia deformata sau denaturata a unui stimul real si specific (corespunzator unui
analizator)
- percepţia falsă cu obiect
- H. Ey: iluzia este, o eroare cognitiva sau perceptiva
Clasificare: Fiziologica si Patologica
• Iluzii patologice exteroceptive
1. vizuale
2. auditive
3. olfactive
4. gustative
• Iluzii patologice interoceptive (viscerale)
• Iluzii patologice proprioceptive
Tulburari:
 Vizuale

- Metamorfopsii
- Macropsii
- Micropsii
- Dismorfofobia
- Callopsia
- Porropsii
- Pareidolii
- Falsele ne/recunoasteri (sdr. Capgras, sdr. Fregoli)
 Auditive - perceptia deliranta
 Gustative, olgactive
- Parosmii
 Tactile
- Cenestopatii.
5. Definirea halucinatiilor.
def = percepţii false, fără obiect de perceput (H Ey)
Pot fi fiziologice:
- hipnagogice (în fazele premergătoare instalării somnului),
- hipnapompice (la trezire); la normali şi în narcolepsie
In functie de modul de manifestare si gradul de convingere:
I. functionale (=perceptii false de tip halucinator determinate de prezenta unui
excitant real),
II. Halucinozele (1. halucinatii ce se simt critic, 2. psihoze delirant-halucinatorii,
III. Halucinatii psiho-senzoriale,
IV. Hslucinatii psihice (pseudeohalucinatii), psiho-senzoriale, psihice,
6. Caracteristicile generale ale halucinatiilor.
 Halucinatii psiho-senzoriale:
a)- absenţa obiectului
b) - incoercibilitate -convingerea bolnavului de realitatea acestuia;-adica -crede ca intr-un adevar
indiscutabil
c)- proiectie spatiala-trairea este in capatul periferic (al analizatorului- ochi,nas,
papile,gustative,tegumente - sunt percepute prin - modalităţile senzoriale obişnuite
(ex. halucinaţii exteroceptive, proprioceptive, interoceptive)
- căile senzoriale normale (halucinaţii auditive, vizuale, gustative, olfactive)
 Halucinatii psihici (pseudeohalucinatii)
a) -absenţa obiectului
b) -incoercibilitate,-convingerea deliranta a bolnavului de realitatea acestuia; -
c) fara proiectie spatiala-trairea este in capatul central (al analizatorului ochi,nas, papile
gustative,tegumente( are senzorialitate) adica bolnavul le situează în „creierul" său sau în „interiorul
său" fâra a le recunoaşte o proiecţie spaţială externă adica stimulii nu sunt perceputi pe caile
fiziologice ale analizatorilor, perceptiile provin din afara mediului din care analizatorii realizeaza
perceptii fiziologice (de exemplu aude zgomote in cap sau vede diferite scene cu “ochii mintii”).
d) - automatism şi exogenitate( xenopatice) caracterul lor de „străin" şi impus eului de cineva din
afară senzatia ca aceste perceptii sunt impuse de forte independente de propria persoana (de
exemplu prin telepatie) – fenomen denumit ca xenopatie, influenta sau automatism senzorial

7. Sindromul Kandinski-Clerambault.
= (pseudohalucinatii + delirul de influenta) din schizofrenie.
-o varianta particulara o reprezinta sindromul de triplu automatism mental (Clerambault):
-automatism senzorial – impunerea perceptiilor sub forma de pseudohalucinatii
-automatism mental – impunerea gandurilor
-automatism motor – impunerea si dirijarea miscarilor

Schematic elementele S.K.-C. pot fi incadrate in una din cele trei forme ale automatismului
ideo-verbal (sau asociativ), senzorial-senzitiv, si motor (sau kinestezic). Automatismul ideo-verbal ar fi
aspectul cel mai important al sindromului, dupa Clerambault. Aici se incadreaza o serie de tulburari
ale gindirii si limbajului interior, ca enuntarea si comentarea actelor si gesturilor bolnavului, ecoul
gindirii si al lecturii, sentimentul de ghicire a gindurilor, furtul gindirii, influenta exterioara
(xenopatica), instrainarea gindirii proprii si prezenta gindurilor impuse din afara. Pot sa apara
izbucniri necontrolate, inluntare, de idei, de ginduri, traite de subiect cu detasare, alcatuind
mentismul xenopatic. In acest sindrom sint cuprinse si pseudohalucinatiile descrise de Kandinski
(1881). Automatismul senzorial si senzitiv este constituit din date false extero-intero- sau propriocep-
tive, o adevarata parazitare a perceptiei normale (imagini colorate, mirosuri gretoase, gusturi bizare,
senzatii tactile de iri-tatie sau prurit, tulburari cenestezice, de tipul paresteziilor, algiilor, spasmelor
etc. (H. Ey). Automatismul psiho-motor se refera la asa-zisele halucinatii psiho-motrice (descrise de
Seglas) sau pseudohalucinatii motorii si verbo-motorii, in care apare senzatia de miscare, impusa,
fortata (la muschii fetei, gitului, membrelor) si de articulatie verbala fortata (la nivelul limbii, buzelor,
laringelui, toracelui). S.K.-C. ar fi insotit de delirul de influenta (dupa Snejnevski), de amintiri pseudo-
halu ci maiorii si de tranzitivism. Cel mai adesea, el apare in schizofrenie, in psihozele delirante
cronice, psihoze de inlutie, psihoze senile.

8. Definitia atentiei, tulburari ale atentiei (enumerare).


-este procesul psihic prin care activitatea unei persoane este orientată, spontan sau voluntar,
asupra unui obiect sau fenomen din lumea exterioară sau asupra propriilor sale idei, reprezentări
sau activităţi.
Din multitudinea informaţiilor senzoriale (ordonîndu-le şi ierarhizîndu-le), atenţia-(realizeaza starea
de trezie-arouse- veghea,) selectează o cantitate relativ redusă de excitanţi.
- atenţia are un rol deosebit, de important în procesul de orientare şi adaptare în realitate, ca o
participare activă a individului la mediul său de viaţă
Tulburari:
V. Cantitative: - hiperprosexii
- hipoprosexii
- aprosexii

II. Calitative: - paraprosexii

In cadrul tulburarilor atentiei intra si: distractibilitatea si iatentia selectiva


9. Definitia memoriei. Tulburari ale memoriei (enumerare).
- proces psihic al orientării retrospective realizat prin
- fixare -întipărire -,(prin circuite reversibile,,si engrame din
ARN
- păstrare -conservare- in reprezentari ,
- recunoastere
- evocare-reproducere a informatiilor si a experintelor trecutului si confruntarea acestora cu datele
prezentului.
-Memoria oglindeşte experienţa anterioară şi constituie rezervorul gîndirii şi imaginaţiei, suportul
forţei cognitive a insului.
-memorare - implică şi aspecte inconştiente şi automatizate

Tulburari ale memeoriei (dismnezii) : 1. Cantitative


- Hipermnezia
- Hipomnezia
- Amnezia
2. Tulburari predominant calitative (paramnezii)
- Tulburari ale sintezei mnezice imediate – iluziile
de memorie
- Allomneziile sauTulburările rememorării trecutului

10. Definitia memoriei. Legile memoriei.


- proces psihic al orientării retrospective realizat prin
- fixare -întipărire -,(prin circuite reversibile,,si engrame din
ARN
- păstrare -conservare- in reprezentari ,
- recunoastere
- evocare-reproducere a informatiilor si a experintelor trecutului si confruntarea acestora cu datele
prezentului.
-Memoria oglindeşte experienţa anterioară şi constituie rezervorul gîndirii şi imaginaţiei, suportul
forţei cognitive a insului.

Legile memoriei:
-1 -Legea disolutie memoriei - conform căreia disoluţia ce realizează amnezia merge întotdeauna de
la complex la mai simplu. - explicată de J. Delay
-ordinea uitarii -numele proprii,
- numelor comune,
- adjective,
-2-legea „regresiunii memoriei'‘ - verbele.
- descrisa de Th. Ribot
- conform căreia uitarea se întinde atât de la prezent spre trecut, cât şi de la complicat la simplu,.
de la inconstant la constant, de la neobişnuit la automatizat ;
▪Ordinea uitarii -evenimentele - recente
- vechi
- afectele
- obişnuinţele simple şi profund înrădăcinate
* ordinea deteriorării limbajului (este inversă faţă de evoluţia naturală a limbajului sub aspect
ontogenetic şi social istoric)
-limbajul raţional
- limbajul emoţional,(exclamaţiile, injuriile, interjecţiile fiind mai bine reţinute)
- expresiile mimico-pantomimice care dispar în cazuri deosebit de grave,
-3-legea a 3-a a memoriei care postuleaza ca se retin mai bine evenimentele intens traite emotional
decit cele indiferente

11. Definitia memoriei. Tipuri de memorie.


- proces psihic al orientării retrospective realizat prin
- fixare -întipărire -,(prin circuite reversibile,,si engrame din
ARN
- păstrare -conservare- in reprezentari ,
- recunoastere
- evocare-reproducere a informatiilor si a experintelor trecutului si confruntarea acestora cu datele
prezentului.
-Memoria oglindeşte experienţa anterioară şi constituie rezervorul gîndirii şi imaginaţiei, suportul
forţei cognitive a insului.

Tipuri de memorie:
Psihopatologia distinge o
-memorie imediată de scurta durata- în care reproducerea sau recunoaşterea unui material
perceput dupa 10" -30" de la prezentarea lui.
- memoria recentă reproducerea sau recunoaşterea materialului are loc după un interval de ore,zile,
de la prezentarea lui.
- memoria înderpărtată – reproducerea sau recunoaşterea materialului are loc după un interval de
citeva luni de la prezentarea lui.
-memoria evenimentelor îndepărtate se referă reproducerea sau recunoaşterea evenimentelor
trăite de la începutul vieţii pînă în perioada prezentă.

12. Definitia memoriei. Amnezia.


- proces psihic al orientării retrospective realizat prin
- fixare -întipărire -,(prin circuite reversibile,,si engrame din
ARN
- păstrare -conservare- in reprezentari ,
- recunoastere
- evocare-reproducere a informatiilor si a experintelor trecutului si confruntarea acestora cu datele
prezentului.
-Memoria oglindeşte experienţa anterioară şi constituie rezervorul gîndirii şi imaginaţiei, suportul
forţei cognitive a insului.
-memorare - implică şi aspecte inconştiente şi automatizate

Amnezia:
Definitie: pierderea capacitatii mnestice care poate interesa fie fixarea de noi informatii, fie
imposibilitatea evocarii informatiilor anterior fixate, fie ambele (atat fixarea cat si evocarea).
Clasificare – in functie de debutul evenimentului psihotraumatizant
•Amnezii anterograde – incapacitatea de a fixa noi informatii dupa instalarea afectarii mnestice spre
prezent (=si amnezii de fixare), cu pastrarea capacitatii de evocare a informatiilor anterior fixate
•Amnezii retrograde(de evocare) – incapacitatea de a-si reaminti informatiile stocate(normal)
anterior instalarii afectarii mnestice spre trecut
•Amnezii –ante -retro -grade-– alterare generala a functiei mnestice care intereseaza atat fixarea
noilor informatii, cat si evocarea informatiilor anterior fixate.
Amnezia anterograde: -se întâlneşte în :
-stări de confuzie mentală,
-sindrom Korsakov de etiologie alcoolică, infecţioasă traumatică,
- presbiofrenie,
- psihoză maniaco-depresivă,
- stări reactive, stări nevrotice ,reacţii psihogene
-sindromul amnestic, cand incapacitatea fixarii informatiilor determina aparitia unor goluri in
memorie legate de evenimentele ulterioare instalarii afectiunii,; pacientul avand tendinta de a
umple aceste goluri cu evenimente imaginare.
Tipuri de amnezii retrograde:
-amnezii lacunare selective – incapacitatea de evocare a unor amintiri in general dezagreabile; au
intotdeauna determinism psihogen (de exemplu amnezia disociativa)
-amnezii lacunare globale – pierderea tuturor aminitirilor, inclusiv a datelor referitoare la propria
identitate (aceasta amnezie apare periodic in personalitatea multipla, avand de cele mai multe ori
semnificatia unei tulburari disociative)
Amneziile –antero-retro -grade-– se mai numesc amnezii retrograde progresive datorita pierderi
progresive a amintirilor “dinspre prezent spre trecut” (informatiile recente sunt uitate mai devreme,
cele indepartate putand fi evocate un timp mai indelungat)

13. Definitia imaginatiei.

proces psihic de * prelucrare, a - reprezentarilor ant.formate in scopul unei noi-imagini

* transformare, - ideilor

* sintetizare - idei

* forme ale imaginatiei:

- neintentionata sau pasiva cuprinde visul,reveria

- intentionata sau activa cuprinde imaginatia reproductiva, visul de perspectiva,creatoare

14. Definitia gandirii. Operatiile gandirii (enumerare).


Este o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se
deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi care corespund consensului
majorităţii indivizilor la noţiunea de “realitate”.

Operatiile gindirii: 1. Analiza : diferenţierea însuşirilor obiectelor/fenomenelor prin desfacerea lor


mentală ,în părţile componente
2. Sinteza : asamblarea mentală a însuşirilor esenţiale şi particulare ale
obiectelor/fenomenelor într-un tot unitar
3. Comparatia : evidenţiaza asemănările şi deosebirile dintre obiectele şi
fenomenele analizate
4. Abstractia : desprinderea unei laturi sau însuşiri concomitent ignorându-le pe
celelalte, se înrudeşte cu ANALIZA
5. Concretizarea : parcurge calea inversă de la abstract la concret, la obiecte sau
fenomene în toată varietatea trăsăturilor sale caracteristice
6. Generalizarea : repartizarea unui obiect la o categorie pe baza unor elemente
comune şi esenţiale

15. Definitia gandirii. Tulburarile gandirii (enumerare).


Este o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se
deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi care corespund consensului
majorităţii indivizilor la noţiunea de “realitate”.
Tulburarile gindirii (enumerare) :

I-Tulburări de ritm şi coerenţă


(Tulburarii forma /cantitative)
- A-accelerarea ritmul ideativ
-B-încetinirea-ritmului-si-fluxului-ideativ
- C- coerenta gandirii
II-Tulburări de conţinut

(Tulburari calitative)
- idei dominante
- idei obsedante
- idei prevalente, şi
- idei delirante

16. Definitia gandirii. Tulburari de coerenta (enumerare).


Este o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se
deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi care corespund consensului
majorităţii indivizilor la noţiunea de “realitate”.

Tulburari de coerenta:
Coerente =este o structura in care intre idei exista legaturi logice asociatii logice,iar exprimarea
verbala are continut si este inteligibila
-denumite generic incoerenta
-se exprima in plan verbal ca dezorganizarea vorbirii
-se realizeaza prin:
- relaxarea asociatiilor-circumstantialitate,tangentialitate,deraierea
- slabirea asociatiilor
- pierderea asociatiilor-incoerenta cu verbigeratie si salata de cuvinte
1-circumstantialitate=pierderea capacitatii de a diferentia esentialul de neesential
-constient de punctul de plecare –tema –dar nu o sustine
-discurs care prin divagatii, detalii inutile,intirzie atingerea concluziilor
-raspunsul la intrebare e in legatura oblica cu intrebarea (ziaristii)
2-tangentialitate,=inabilitatea gindirii de a exprima tema ,idea,urmarita
-indepartarea de tema urmarita fara a se intoarce la ea si nu isi mai aminteste tema
-raspunsul la intrebare nu are nici o legatura cu intrebarea (politicienii)
3-deraierea este saltul de la un subiect la altul , se face treptat ,brusc, la ½ ,la sfirsitul frazei
-apare in oligofrenii,demente, schizofrenii
4-slabirea asociatiilor-o forma severa a deraierii
- ideile se transfera de la un subiect la altul fara a pastra o conexiune logica
5-incoerenta-pierderea legaturii dintre idei,asociatiile se fac la intimplare,
-exprimarea verbala devine fara continut inteligibil,prin folosirea
- propozitiilor (incorecte gramatical,incomplete,neterminate)
-cuvintelor particulare
-apare in t. mintale organice,t. de constiinta,dementa, schizofrenie
-are 2 forme
a) verbigeratie -ritm verbal accelerat cu repetarea stereotipa de cuvinte lipsite de continut ,
uneori cu tendinta la rima,
-un monolog greu inteligibil,nu exista mesaj, comunicare
- traducere etimologica a latinescului „verbigerare" care înseamnă
„a trăncăni", „ a sporovăi".
exemplu : „acasă, mînă,vacă, atom, gîscă, moacă”
-apare in schizofrenia hebefrenica,veche netratata
b)-salata de cuvinte- forma maxima a incoorentei caracterizata prin aceea ca bolnavul, -
exprima o serie de cuvinte sub forma unui amestec lipsit de continut logic si inteligibilitate
ex. următoarea expresie verbală a unui bolnav (de schizofrenie) :
„iepure-vînt-fereastră-bou, duce-vînt-culisă-53-lOl-tuc-tuc-tuc-tic, 34, 52, manifest-hai !" -
apare in –schizofrenie ,stari maniacale
6.-psitacism -culmea incoerentei
-sonorizare mecanica a unor foneme lipsite de inteligibilitate,
-apare in oligofrenii,demente profunde
7-asonanta-secventa de G,L- stimulata de sunetele cuvintului precedent
-in care asociatiile se fac pe baza asemanarii sunetelor
8.-solilocvie-criptolalie- vorbeste singur fara intentia de comunicare
9-perseverarea-repetare persistenta si inadecvata de ginduri,idei,cuvinte raspunsuri de la prima
intrebare si de la urmatoarele intrebari
-apare in delirium , si tulburari mentale organice
10-streotipia verbala = repetare in maniera fixa a cuvintelor ,frazelor fara legatura cu contextul
-comunicare verbala este ritmata ,determina . personalizarea limbajului
Ecolalie-repetarea cuvintelor interlocutorului
Palilalie-repetarea ultimului cuvint al interlocutorului
Sd.ecopatic
Sd.PEMA PALILALIE,
ECOLALIE,
MUTISM,
AMIMIE
17. Definitia gandirii. Fuga de idei.
Este o activitate cognitivă complexă, mijlocită şi generalizată prin care se
deosebeşte esenţialul de fenomenal pe baza experienţei şi a prelucrării informaţiilor.
Gândirea raţională “normală” se dirijează spre concluzii sau judecăţi care corespund consensului
majorităţii indivizilor la noţiunea de “realitate”.

- fuga de idei =ritm si flux rapid continuu de idei ce consta intr-o inlantuire rapida de
idei,amintiri,imagini
* forma medie-cu pastrarea relativa a secventie logice a gindirii-a corentei, desi
-asociaţiile se fac la întîrnplare, după aspecte superficiale, după asonantă, rimă,contraste facile
-frecvent se pierde firul principal al ideilor
* forma extrema -pierderea aproape totala a legaturilor logice (coerentei) dintre asociatii =
incoerenta a G
-se întîineşte în-sindroamele maniacale
-stările de excitaţie psihomotorie din schizofrenie, din paralizia generală progresivă (frecvent la
debut),
-stările de ebrietate şi în general în intoxicaţiile uşoare.
- poate fi întîlnită şi în - stările nevrotice, în stările de oboseală marcată şi de
surmenaj

18. Definiti ideia prevalenta. Caracteristici.


- ideea prevalentă. = credinta anormala ,irationala, sustinuta si mentinuta dincolo
de granitele ratiunii
Caracteristici: 1 - neconcordanta cu realitatea de care nu s-a rupt in totalitate
2 - pozitie dominanta in cimpul constiintei
3 - prevalenta psihismului insului
4 - orienteaza si diferentiaza cursul gindirii
5 - sustinuta si argumentata de celelalte idei adiacente (concordanta cu sistemul
ideativ al insului )
6 - nu-i recunoaste caracterul patologic
7 - intimplarile din realitate sunt luate drept argumente ,tendinţa la dezvoltare şi
înglobare a evenimentelor şi persoanelor din jur
8 - este in concordanta cu personalitatea insului (arata ca a atins nucleu
personalitatii sale si are potential delirant )
–stari reactive de intensitate psihotica
- apar in - epilepsie
- alcoolism

19. Definiti ideia deliranta. Caracteristici.


- idee delirantă (de lira — alături de brazdă) ≠ delirium care este tulb.a constiintei
Definitie:
- dupa-H. Ey, -cuprinde - credinţe şi concepţii prin care se exprimă conţinutul ideativ delirant
- fenomene ideo-afective în care delirul îşi ia forma.
- dupa Predescu -judecăţile şi raţionamentele care reflectă în mod eronat realitatea şi modifică
în sensul
lor patologic concepţia despre lume şi comportamentul bolnavului.
-reprezinta detasarea de taramul normalitatii,este marca psihozei-
Caracteristici:
1 neconforma cu:
- realitatea de care s-a rupt in totalitate si cu care este in opozitie,si pe care o exprima
deformat
- experienta anterioara
- credintele grupului careia ii apartine
2 polarizeaza intreaga structura psihica a insului
- domina constiinta bolnavului
3 - ferma sustinuta nu neaparat argumentata
4 - insotita de comportament delirant
5 - impenetratabila la contrargumente in ciuda contradictiilor evidente cu realitatea
6 - pac. nu are critica ,nu-i recunoaste caracterul patologic al id.delirante, adica incompatibila cu
existenta atitudinii critice ,nu opune rezistenta id.delirante le accepta fara critica
7 - neconcordanta cu mediul socio cultural al pacientului
8 - evoluiaza pe fond de claritate a constiintei(spre≠de delirium - aiurare -in care exista tulburata
luciditatea constiintei.
9 - aspectul interpretativ al id.delirante

20. Definitia limbajului. Tulburari ale limbajului oral (clasificare).


=este activitatea de comunicare între oameni şi de realizare a gîndirii
verbale, noţionale, specific umane.
= aplicarea concretă a limbii de către fiecare om ;
= este „limba în acţiune" (S. L. Rubinstein — 1962). - ≠ limbă
care este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice şi gramaticale) cu ajutorul cărora se
realizează comunicarea reciprocă între oameni.
Există trei forme de limbaj : oral, scris şi intern

Tulburari ale limbajului oral:


* sunt consecutive tulburarilor de gindire pe care le si exprima
* sistematizate în trei mari categorii
A-Dislogii sau tulburări -mentale ale limbajului sunt consecutive modificărilor de
formă şi conţinut ale gîndirii şi evoluează fără modificări
- ale funcţiei de comunicare a limbajului(=disfazii)
-ale aparatului logomotor(.=dislalii)
B-Disfazii, sinonime afaziilor, reprezentate de
-afazii senzoriale,- tulburari de intelegere a limbajului
-afazii motorii sau expresive-imposibilitatea de a comunica prin limbaj
-afazii mixte- afecteaza simultan intelegerea si exprimarea limbajului
-apar in contextul afectarii ariilor corticale ale limbajului.
C-Dislalii sînt tulburări de pronunţare (articulare a cuvintelor), determinate de modificări de
intensitate patologică ale funcţiilor aparatului logomotor.

21. Definitia limbajului. Disfaziile (definitie). (nu sint sigur daca am inteles corect ce scrie la disfazii) ?
=este activitatea de comunicare între oameni şi de realizare a gîndirii
verbale, noţionale, specific umane.
= aplicarea concretă a limbii de către fiecare om ;
= este „limba în acţiune" (S. L. Rubinstein — 1962). - ≠ limbă
care este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice şi gramaticale) cu ajutorul cărora se
realizează comunicarea reciprocă între oameni.
Există trei forme de limbaj : oral, scris şi intern

Disfaziile:
= tulburării ale functiei de comunicare a limbajului, prin neintelegerea cuvintului vorbit ,scris,
- In aprecierea unei difazii trebuie avut întotdeauna în vedere eliminarea unei stări psihotice, a
unei stări demenţiale sau de nedezvoltare cognitivă.
-apar in leziuni cerebrale
- circumscrise
- unilaterale

* Disfazii, sinonime afaziilor,


reprezentate de:
-afazii senzoriale,- tulburari de intelegere a limbajului
-afazii motorii sau expresive-imposibilitatea de a comunica prin limbaj
-afazii mixte- afecteaza simultan intelegerea si exprimarea limbajului
-apar in contextul afectarii ariilor corticale ale limbajului.

22. Definitia comportamentului.


• Comportamentul este un “ansamblu de reacţii obiectiv observabile pe care un organism
echipat cu sistem nervos le execută ca răspuns la stimulările mediului obiectiv observabile”,
• orice comportament poate fi descris în termeni de „stimuli şi răspunsuri” sau de „excitaţie
şi reacţie”.

23. Definitia activitatii. Tipuri de activitati.


Activitatea este Unitatea funcţională dialectică, contradictorie dintre organizarea psihică internă
şi tabloul comportamental exterior în toate ipostazele şi modalităţile lor de manifestare
• Activitatea sintetizează ansamblul acțiunilor, operațiunilor și mișcărilor unei persoane

Tipuri de activitati:
Involuntare: cand nu exista un plan bine constituit sau organizat,
activitatiile se desfășoară fără participarea activă a voinței (clipitul, înghițitul, ticul etc.)
Voluntare: activitatiile sunt în permanență dirijate, sub controlul voinței (traversarea străzii,
salutul unei persoane cunoscute etc.)
Postvoluntare: acte automatizate în urma exercitării îndelungate, stereotipe (mersul,
scrisul, dansul, patinajul etc.)

24. Definitia activitatii. Semnele comportamentului expresiv (enumerare).


Activitatea este Unitatea funcţională dialectică, contradictorie dintre organizarea psihică internă şi
tabloul comportamental exterior în toate ipostazele şi modalităţile lor de manifestare
• Activitatea sintetizează ansamblul acțiunilor, operațiunilor și mișcărilor unei persoane
Semnele comportamentului expresiv (enumerare).
• COMUNICAREA VERBALA –v.limbajul
• COMUNICAREA NON VERBALA
I –ŢINUTA
II Privirea
III MIMICA -Modificări cantitative -> - Hipermimi
- Hipomimi
- Amimii
- Parimimiiile
-Modificări calitative: - 1- mimica de împrumut
2 - ecomimia
3 - hemimimia
4 - neomimia
5 - jargonomimia

25. Definitia activitatii. Enumerarea tulburarilor modificarii mimicii.


Activitatea este Unitatea funcţională dialectică, contradictorie dintre organizarea psihică internă şi
tabloul comportamental exterior în toate ipostazele şi modalităţile lor de manifestare
• Activitatea sintetizează ansamblul acțiunilor, operațiunilor și mișcărilor unei persoane

Enumerarea tulburarilor modificarii mimicii.


Modificări cantitative
Hipermimi
=exagerarea mobilitatii si expresivitatii mimice
a)Localizate (polarizate):
- concordanta ideo-afectiv-cu
- extazul la mistici;
- preocuparile delirante- halucinanatori
deliranti;
- teatralismul la isterici;
- neconcordanta ideo- afectiv =mimică
compensatorie.
- mimica pseudoironica - psihastenicilor
-mimica dezinvolta la timizi
b)Generalizate – maniacali
Hipomimii
=diminuarea mobilitatii si expresivitatii mimice
-apare in melancolie,starii de inhibitie psihomotorie,sd.de impreganatie neuroleptica
Amimia=imobilitatea mimica
-apare in –starii confuzionale-stupoare
-oligofrenii,demente-sd.PEMA
-PGP-mimica aplatizata , faciesul laminat (masca paralitică prin hipotonia musculaturii
faciale realizându - se o aplatizare a expresiei faciale).

• Modificări calitative Parmimiiile


- Fac parte din parakinczii,
- exprima pervertirea expresie mimice
- tipuri de paramimii:
1-mimica de împrumut
- expresii controlate în mod deliberat în scopul atragerii atenţiei ambianţei.
- semn al supraestimării, mitomanie, isterie;
2 -ecomimia
=imitarea mimicii interlocutorului
-caracteristica - sugestibilităţii din
catatonie,
- demenţele profunde;
- oligofrenii
3 - hemimimia - persistenţa unilaterală
a unei expresii mimice;
-ex:rade stramb
4-neomimia. =mimica bizară similara neologismelor din vorbire
5- jargonomimia = multiple expresii mimice bizare, neinteligibile

26. Definitia activitatii. Tulburarile motricitatii (enumerare).


Activitatea este Unitatea funcţională dialectică, contradictorie dintre organizarea psihică internă
şi tabloul comportamental exterior în toate ipostazele şi modalităţile lor de manifestare
• Activitatea sintetizează ansamblul acțiunilor, operațiunilor și mișcărilor unei persoane

Tulburarile motricitatii (enumerare).


• - Hipokinezia,
- Akinezia,
- Hiperkinezia-agitatia psihomotorie,
- Parakineziile - parmimiiile
- manierisme,
- bizarerii,
- sterotipii
- ticurile

27. Agitatia psihomotorie. Definitie, simptome, sindrom.


= excitatei psihomotorie extremă
= o manifestare dramatica in care coordonarea motorie este absenta / incoerenta
= expresie motorie mai mult sau mai puţin tulburată, dezordonată, ieşită de sub controlul voluntar
printr-o stare afectivă particulară, stare halucinatorie delirantă, destructurarea în diverse grade a
conştiinţei,
-o urgenta psihiatrica
- ca simptom poate fi intalnita in impregnatia NL manifestata prin:
- akatisie = imposibilitatea de a sta linistit intr-o pozitie (pe scaun,in pat,in ortostatism)
- tasikinezie = tendinta de a se deplasa continuu
- ca sindrom poate fi expresia unei
- afectiuni organice:
-infectioase cerebrale:encefalita,meningoencefalita
-toxice :- intox.cu CO,beladona,hasis,LSD
- alcoolism-ag.psm-pe fond confuziv
- aport excesiv medicamentos-AD Tri,cortizon.
-vasculare-dementa,hemoragii subarahnoidiene
-tumori cerebrale
-sechele traumatice
-neurologice:convulsii,Park.,coree ac.cr.
-afectiuni psihice de intensitate nevrotica,psihopatica.psihotica
Ex -In psihopatia histrionică = agitaţia reactivă poate lua forma unui comportament teatral,
hiperexpresiv, dezordonat, care exprimă o stare de iritare şi de nemulţumire, dar şi în fel de refuz al
cooperării şi colaborării cu terapeutul (pacientul se zbate, îşi rupe hainele, aruncă, se dă cu capul de
pereţi, etc.).

28. Definitia vointei. Tipuri de vointa.


* Funcţie a psihicului orientată spre atragerea unor scopuri propuse conştient, pentru a căror
realizare sunt necesare:
- deliberarea,
- planificarea şi
-organizarea forţelor şi acţiunilor
Trecerea conştientă de la o idee la o activitate socială se face prin învingerea unor obstacole şi prin
mobilizarea resurselor psihologice şi morale ale individului.
• Voinţa necesită 2 condiţii (Piaget):
 conflict între două tendinţe (o singură tendinţă nu generează un act voluntar)
 o tendinţă cedează în faţa celeilalte datorită inegalităţii lor
• Este un reglaj al reglajelor, opunându-se actelor impulsive prin caracterul ei deliberat şi
subordonarea ei controlului raţional.

Tipuri de vointa:
Voinţă pozitivă, activă (de mobilizare, de acţiune, de depăşire a obstacolelor)
Voinţă: - negativă, -defensivă -inhibitorie a :
- pulsiunilor instinctivo-afective
- activitatilor ce au consecinte reprobabile
29. Definitia afectivitatii. Clasificare tulburarilor afective (enumerare).
= este procesul psihic cel mai legat de personalitate
= inglobeaza * stari afective elementare ,normale
- dispozitiile
- emotiile
- afectele
* stari afective elaborate, catatimice
- sentimentele
- pasiunile
Clasificare tulburarilor afective (enumerare)
 Tulburari cantitative
1 - hipotimia,
- atimia
=athymhormia=indiferentism
afectiv=apatie
2- Hipertimiile
- depresia, - euforia
- anestezia psihica
dureroasa
- raptus melancolic
- anxietate
3-forme mixte(h+H):
-labilitate afectiva
- incontinenta afectiva,
- disforie
 Tulburari calitative (paratimiile)
- inversiune afectiva,
- ambivalenta afectiva

30. Depresia. Definitie, simptome, sindrom.


1. Hipertimie negativa, depresia = diminuarea patologică a pragului dispoziţional
- Depresia ca simptom - traire afectiva intensa, dureroasa, legata de cele mai multe ori de o
ideatie restransa cu caracter micromanic
- Depresia ca sindrom este definita de o triada clinica:
- Dispozitia depresiva (depresia ca simptom), uneori anxietate
- Lentoare si restrangerea spectrului ideativ, cu ideatie depresiva de la
prevalenta la deliranta uneori ,si idei de suicid
- Diminuarea activitatii motorii cu lipsa de initiativa si izolare, uneori
neliniste sau explozii motorii – raptusul depresiv
-Clinic se mai remarca:
-atitudine depresiva caracteristica
-incapacitate de concentrare cu hipermnezie secundara centrata pe evenimente (-)
-senzatie de lipsa de energie
-pierderea interesului si a placerii
-insomnie sau hipersomnie
-inapetenta cu scadere in greutate sau hiperfagie
-acuze subiective somatice: constipatie si disconfort dureros cu localizare variabila

31. Anxietatea (definitie).


Definitie: “teama fara obiect”, (≠ teama cu obiect=fobie)
resimtita de pacient ca o senzatie de pericol iminent;
are un caracter predominant anticipativ – “este mai mult gandita decat traita”
Clinic se manifesta prin
-pe plan comportamental – neliniste psiho-motorie
-pe plan somatic – simptomele somatice ale anxietatii
(hiperactivitatea sistemului nervos simpatic):
-simptome digestive: uscaciunea gurii, disconfort epigastric, diaree
-simptome respiratorii: dispnee prin inspir dificil, hiperventilatie
-simptome cardiovasculare: palpitatii, senzatie de disconfort precordial
-simptome genitourinare: mictiuni frecvente, imperioase
-simptome neurologice: incetosarea vederii, ameteli
-simptome generale: transpiratii, senzatie “de rau general”
-pe plan cognitiv: incapacitate de concentrare
Exemplu – tulburarile anxioase

32. Definitia constiintei.


-definiţie: neuropsihologică
= proces-orientat,finalist,de integrare a intregului sistem nervos
- care pe fondul starii de veghe(conştienţă)
- prelucrează informaţiile oferite de aferenţele senzitvo-
senzoriale
-realizând o reflectare subiectivă a realităţii obiective
-putând oferii un răspuns comportamental adecvat
= organizarea experientei vigile / traite / integrate / sensibile / reflectate actual.
(H. Ey, 1963)
= ansamblul vietii psihice la un moment dat (Jaspers, 1933)
= sectiune transversala prin existenta unui subiect(Ey, 1974).
=scena pe care fenomenele psihice particulare vin si pleaca, mediul in care ele se misca (Jaspers,
1933)

33. Definitia constiintei. Tulburarile constiintei (enumerare).


-definiţie: neuropsihologică
= proces-orientat,finalist,de integrare a intregului sistem nervos
- care pe fondul starii de veghe(conştienţă)
- prelucrează informaţiile oferite de aferenţele senzitvo-
senzoriale
-realizând o reflectare subiectivă a realităţii obiective
-putând oferii un răspuns comportamental adecvat
= organizarea experientei vigile / traite / integrate / sensibile / reflectate actual.
(H. Ey, 1963)
= ansamblul vietii psihice la un moment dat (Jaspers, 1933)
= sectiune transversala prin existenta unui subiect(Ey, 1974).
=scena pe care fenomenele psihice particulare vin si pleaca, mediul in care ele se misca (Jaspers,
1933)
Tulburarile constiintei (enumerare).
- cantitative
* alterarea - stării de veghe,
- substratului neurofiziologic al atenţiei, percepţiei,
- calitative
* alterarea - psihopatologică a „câmpului",
- conţinutului conştiinţei

34. Definitia constiintei. Enumerati tulburarile cantitative ale constiintei.


-definiţie: neuropsihologică
= proces-orientat,finalist,de integrare a intregului sistem nervos
- care pe fondul starii de veghe(conştienţă)
- prelucrează informaţiile oferite de aferenţele senzitvo-
senzoriale
-realizând o reflectare subiectivă a realităţii obiective
-putând oferii un răspuns comportamental adecvat
= organizarea experientei vigile / traite / integrate / sensibile / reflectate actual.
(H. Ey, 1963)
= ansamblul vietii psihice la un moment dat (Jaspers, 1933)
= sectiune transversala prin existenta unui subiect(Ey, 1974).
=scena pe care fenomenele psihice particulare vin si pleaca, mediul in care ele se misca (Jaspers,
1933)

Tulburarile cantitative ale constiintei (enumerare)


Criteriul:- vigilitatea = starea veghe
starea veghe se carterizeaza prin aceia ca functiile psihice se desfasoara cu:
-claritate =actele ideo motorii sunt distincte si orientate corect
= Ey (1970) capacitatea subiectului de a discrimina realitatea de
propria sa subiectivitate.
-luciditate = orientare -oportună si adecvată la realitate controlul ratiunii
- sub controlul ratiunii
Reprezintă- dezagregarea câmpului conştiinţei (conştiinţa la un moment dat)
- latenţa funcţiilor de cunoaştere
Reprezentate de: - obtuzie
- hebetudine
- torpoare
- obnubilare
- stupor
- sopor
- coma

35. Definitia constiintei. Enumerati tulburarile calitative ale constiintei.


-definiţie: neuropsihologică
= proces-orientat,finalist,de integrare a intregului sistem nervos
- care pe fondul starii de veghe(conştienţă)
- prelucrează informaţiile oferite de aferenţele senzitvo-
senzoriale
-realizând o reflectare subiectivă a realităţii obiective
-putând oferii un răspuns comportamental adecvat
= organizarea experientei vigile / traite / integrate / sensibile / reflectate actual.
(H. Ey, 1963)
= ansamblul vietii psihice la un moment dat (Jaspers, 1933)
= sectiune transversala prin existenta unui subiect(Ey, 1974).
=scena pe care fenomenele psihice particulare vin si pleaca, mediul in care ele se misca (Jaspers,
1933)
tulburarile calitative ale constiintei (enumerare)
Criteriul: adecvarea insului la realitate
Reprezentate :
• Delirium v.Tulb.ment.org
• Starea oneiroidă
• Starea amentivă
• Starea crepusculară

36. Delirium. Criteriile Jasper.

Delirul:
Tulburare de conștiință ce se caracterizează prin dezorientare în spațiu, în timp cu păstrarea
orientării în personalitate. Apar tulburări masive de percepție sub forma de halucinații vizuale,
iluzii, pareidolii, fragmente de idei delirante absurde. Bolnavul vede figuri de draci, șerpi, pisici
cîini. Sunt agitați cu manifestări motorii marcate.
A) Abortivă
B) Cu caracter profesional.
C) Musitantă

Criteriile Jasper
• îndepãrtarea de lumea realã (= obnubilare)
• dezorientare temporo-spatialã
• incoerentã
• amnezia episodului
+/– halucinatii vizuale si delir
+/– manifestãri vegetative (febrã)

37. Ideia deliranta vs delirium.


= sd oniric = sd axial acut = sd psihorganic acut
= encefalopatie(toxică sau metabolică)

Delirul prezinta doua aspecte : ideea deliranta (idei delirante) si starea deliranta.

Ideea deliranta Deliurium


• Ideea deliranta are un caracter ferm, este • Starea deliranta este o veritabila stare
profund implantata in constiinta individului morbida generala si poate fi acuta sau
si nu suporta nici un fel de cronica, trecatoare sau durabila.
contraargument;

- credinţe şi concepţii prin care se exprimă Se prezinta ca o tulburare intelectuala, ca o forma


conţinutul ideativ delirant particulara de dezordine a gindirii;
- fenomene ideo-afective în care delirul îşi ia forma.
judecăţile şi raţionamentele care reflectă în mod Un fenomen psihopatologic primar
eronat realitatea şi modifică în sensul
lor patologic concepţia despre lume şi
comportamentul bolnavului
- ferma sustinuta nu neaparat argumentata Este o forma de interpretare rasturnata a realitatii

Este expresia unei rupturi a raporturilor dintre


persoana si realitate
Este o alterare a judecatii logice
Este o convingere ferma ptr. Individ

-evoluiaza pe fond de claritate a constiintei aiurare -in care exista tulburata luciditatea

38. Definiti personalitatea.

• Ansamblu unitar non - repetitiv al însuşirilor psihologice caracteristice şi stabile care definesc un
individ anume şi modalităţile sale de comportament (Roşca, 1972)
• Este rezultanta unui proces genetic, în cursul căruia, pe postamentul T (particularit. înnăscute de
reactivit. neurofiziol., dispoziţie holotimică) se constr. C (dobînd.)
• Perosnalitatea este o structura dinamică a sistemelor psihice şi individ. care permit şi determină
adaptarea individului la realit sa sociala (Allport).
• Personalitatea organiz. unitar – dinamică a celor mai reprezentative trăsăt. ale individului plenar
dezvoltat şi integrat (Pamfil, Ogodescu, 1976).
• - Personalitatea ca structura longitudinala combina aptitudinile afectiv - cognitiv - praxice in doua
notiuni
• - temperamentul (ca un dat innascut) si
• - caracterul (ca o prelucrare a temperamentului de catre educatie).

39. Sindromologia personalitatii.

1.sindromul psihopatic;
2.sindromul nevrotic;
3.sindromul psihotic;
4.sindromul de deteriorare psihopatoid;
5.sindromul demenţial şi oligofren
--
1.sindromul psihopatic; se caracterizeazã prin aptitudini intelectuale suficiente, integrate însã într-
un caracter dizarmonic.
Dizarmonia este datã în fiecare tip de psihopatie de o anumitã trãsãturã de caracter;
2.sindromul nevrotic; se caracterizeazã printr-un conflict interior
nerezolvat care determinã suferinţã psihicã şi corporalã.
-Este adesea mascat şi suportã toate explorãrile inutile
3.sindromul psihotic: autentic este prezent in psihozele endogene
(schizofrenia, psihoza maniaco-depresivã, paranoia,parafrenia ).
- presupune delirul sau delirul şi halucinaţia, adicã o deformare gravã
calitativã a realitãţii obiective, cu constituirea unei lumi subiective proprii.
4.sindromul de deteriorare psihopatoid; se caracterizeazã printr-un declin intelectual.
Se numeşte şi sindrom axial (Hoche) pentru cã scad performanţele de
atenţie, percepţie, memorie, imaginaţie, judecatã, scade capacitatea de control afectiv, creşte
impulsivitatea, irascibilitatea, scade în general nivelul social, capacitatea de luptã şi prefigureazã
sindromul demenţial.
5.sindromul demenţial reprezintã deteriorarea extremã a persoanei, o
coborîre în sindromul axial cãtre limita de jos, adicã se coboarã de la inteligenţã la absurd, la
animalizare.
6.Sindromul oligofren sau de nedezvoltare este de trei grade:
-cel mai uşor este intelectul limitã şi debilitatea mintalã, în care subiectul din şcoala obişnuitã sau
specialã reuşeşte sã se integreze la periferia societãţii sau a profesiilor, reuşeşte sã-şi facã familie, sã
aibã copii.

40. Definiti constiinta. Enumerati sindroamele constiintei.


Constiinta este un atribut definitoriu al umanitatii, cea mai evoluata forma de reflectare psihica a
lumii obiective, caracterizata prin rationalitate si aprehensiunea propriei identitati a individului. Prin
urmare, constiinta desemneaza activitatea psihica rationala, insotita permanent de aperceptia
Eului, ca agent unic, indivizibil si inconfundabil al tuturor actelor sale psihice (Gorgos,.1987).
Constiinta individuala reprezinta reflectarea subiectiva a existentei fiecarui om, avand note de
unicitate si irepetabilitate.

Sindromologia conştiinţei are 11 niveluri, pornind de la comã la luciditate:


1.amenţial,
2.oniric,
3.oneiroid-crepuscular,
4.dedublat,
5.depersonalizat,
6.depresiv 7.exaltat,
8.emoţionat,
9.panicat,
10.obosit,
11.enervat / supãrat.

41. Sindromul neuroastenic.


Simptomatologia are la bază tripiedul : astenie, cefalee, insomnie.
Astenia psihică şi fizică este resimţită ca o stare permanentă de oboseală în absenţa oricărui efort
sau imediat după începutul unei activităţi fizice sau intelectuale.
Cefaleea se manifestă sub formă de durere în cască, ca o apăsare la suprafaţa scalpului sau în
regiunea cervicală.
Insomniile apar fie sub forma insomniilor vesperale cu trezire tardivă şi lipsa efectului reparator al
somnului. În general, somnul este superficial.
alte simptome cum ar fi:
- hipoprosexia şi hipomneziile de diferite grade,
- iritabilitatea şi hiperexcitabilitatea.
-fenomene de tip -obsesivo fobic,
- anxios hipocondriac,
-depresiv de intensităţi diferite.
- Sindromul neurastenic -este nespecific şi
- este întâlnit în - nevroze,
- în intoxicaţii şi infecţii, atât în perioadele de debut sau de convalescenţă,
- în bolile somatice, cardiovasculare, digestive, hematologice,
- în boli endocrine (hipertiroidism, hiposuprarenalism, hipotiroidism),
-în afecíunile neurologice (TCC, ASC, tumori, scleroză în plăci, etc.
- în perioadele de debut sau de remisiune ale unor psihoze
(schizofrenie, stările afective bipolare sau monopolare).

42. Sindromul anxios.


• -cuprinde semne si simptome ce se circumscriu notiunilor de teama, spaima, frica, panica
• Def. anxietatii:
-Janet- teama fara obiect
-fenomen - emotional negativ
- desprins de concret si proiectat spre viitor –m.m.potentiala decat actuala
- apare in prezenta / absenta pericolului
- de intensitate disproportionala fata de pericolul care i-a dat nastere
Kaplan=sentiment de teama (presimtire-aprehensiune)anticipata a pericolului int,ext
-aminteste diferentierea facuta de Freud intre anxietate si frica
Anxxietate –raspuns emotional neplacut la o amenintare –Frica
-necunoscuta -cunoscuta
-interna -externa
-vaga- -definita
-Conflictuala -nonconflictuala
-cronica- - acuta
Anxietatea –normala - raspuns- adecvat fata de stimului amenintatori
-patologica - -inadecvat
Anxietatea ≠ angoasa
- corespunde în special, trăirii psihice, corespunde componentei somatice cu
senzaţia de
sentimentului nedefinit de insecuritate tradus constrângere, de gâtuire, de angor, fiind
acompaniată
prin amplificarea peiorativă a ambianţei de un cortegiu somatic polimorf.
Tabloul clinic-constituit din :
1 -simptome fizice -respiratorii senzatii de constrictii toracice,oftat ,dispnee
- CV tahicardie,palpitatii,precordialgii,lesin,oscilatii ale TA
-osteomusculare:senz.dureroase,contractii,rigiditate ,oboseala
-genitourinare: mictiuni frecvente,imperioase,disfunctii sex.,
- gastro-intestinale:-disfagie,disconfort epigastric,dureri abd.greata,colon
iritabil
- neurologice: vertij,parestezii,tulb.vizuale,slabiciune,tremor
-vegetative: uscaciune gurii,transpiratii,cefalee,bufeuri, tulb.vasomotorii,
midriaza
2 -simptome cognitive :
-anxietatea -afecteaza gandirea
- produce confuzie
-produce distorsiuni ale perceptiei(orientarii T,S
-produce ↓ cocentrarii , ↓ evocarilor mnestice
Etiologia sd.anxios-depaseste contextul psihiatric
-prin ipoteza – organica ce nu ar exclude manif. anxioase
- toxica

43. Sindromul isteric.


Este reprezentat printr-un complex bogat de simptome în sferele motricităţii, senzorialităţii,
vorbirii, funcţiilor vegetative-viscerale
-Aceste simptome au ca notă comună
- originea emoţională sau psihogenă,
- atipia în raport cu afecţiunile medicale ce le imită,
- teatralismul şi demonstrativitatea, reversibilitatea totală şi rapidă,
- influenţabilitatea prin atitudinea mediului sau prin sugestie.
-Manisferările clinice isterice includ
- crizele senzitive anesteziile, - crizele excito-motorii, paraliziile,
- tulburările de fonaţie, - tulburările vegetative,
- tulburări psihice variate (amnezii, fugi, stări crepusculare, etc.).
Sindromul Ganser are ca simptom principal răspunsul alături. Bolnavul execută greşit cele mai
simple acte şi dă impresia că nu are cunoştinţe despre cele mai elementare lucruri în contrast cu
nivelul său socio cultural. Se întâlneşte în special în cadrul anchetelor penale, în condiţii de detenţie,
în timpul serviciului militar, etc.
Pseudodemenţa isterică se caracterizează printr-un deficit intelectual şi mnezic aparent cu
răspunsuri şi acţiuni” alături “, manifestări care sunt, de asemenea influenţate de mediul ambiant.
Sindromul isteric este întâlnit în cadrul nevrozei isterice ,la psihopaţii isterici,
în epilepsii pe fondul tulburărilor de personalitate interaccesuale, în melancolii,, tetanii, în
schizofrenii, în unele boli neurologice, cum ar fi: tumorile cerebrale, scleroza în plăci, encefalita
epidemică. Manifestările isterice prezente pot produce confuzii în diagnostic.

44. Sindromul disociativ.


- este consecinţa clinică a mecanismului psihologic al disociaţiei, care:
- mecanism defensiv inconştient
- declanşat într-o împrejurare reactivă, de confruntare a individului
cu un eveniment de viaţă cu mare semnificaţie afectivă,
-poate separa traumatismul afectiv de restul psihismului :
- pe verticală (Freud): urma mnezică a evenimentului este refulată în inconştient şi disociată de
afect
- pe orizontală (Janet): urma mnezică a evenimentului este separată de afect printr-un fenomen de
dezagregare mintală
• Manifestarea clinică a acestui fenomen este segregarea unor procese psihice şi comportamentale
de restul psihismului, astfel că se realizează două sau chiar mai multe nivele separate de funcţionare
paralele sau consecutive la acelaşi individ.
• Spre exemplu, ( tulburarea dc personalitate multiplă, sau tulburarea disociativă de identitate, cum
este denumită în D.S.M. - IV).
• Disocierea poate apărea şi în condiţii normale dc sugestibilitate crescută la subiecţii hipnotizaţi
(când apare ca o consecinţă a inducţiei hipnotice).

45. Sindromul conversiv.


Conversia reprezintă deplasarea ( în plan somatic) a unei stări de mare emoţie
rezultată din refularea unei motivaţii cu semnificaţia de apărare inconştientă
- Sd conversiv este consecinţa reprimării unor nevoi afective, urmată de
- dezvoltarea unor simptome somatice sau
- de distorsiuni în funcţionarea unor grupe de muşchi aflate sub control voluntar,
- care mimează de obicei afecţiuni neurologice, dar
- care nu pot fi explicate prin nici o tulburare organică.
Ex - anestezia isterică este o pierdere a diferitelor modalităţi senzoriale ca urmare a unor conflicte
emoţionale reprimate, neexprimate;
- alte alterări/perturbări senzoriale (cecitate, anosmie, cofoză, anestczii/analgezii segmentare
segmentare, diplopie, anestezii în mănuşă/ciorap, fără corespondent metameric;
- perturbări motorii (pareze, paralizii, vărsături, afonie isterica); - macropsii/micropsii ale unor
obiecte, percepute cu dimensiuni mărite, respectiv micşorate, simptome care pot însă să apară ca
atare şi în afecţiuni organice, ca de exemplu epilepsia cu crize parţiale complexe.
- diagnosticul este prin excluderea posibilelor condiţii somatice, ceea ce presupune un examen
neurologic amănunţit şi investigaţiile paraclinice care se impun.
- Caracteristicile simptomelor de conversie
1 - relaţia lor temporală dintre - momentul apariţiei simptomului şi o
- psiho- traumă sau emoţie intensă.
2 - simptomele afectează mai frecvente hemicorpul stâng datorită investitiei sediului
inimii, ca locus vital princeps.
3 - nu sunt sub control voluntar, ceea ce le deosebeşte de simulaţie,
4 - nu constituie un tip de răspuns sancţionat cultural (inacceptabil, ruşinos, nedemn).

46. Sindroame halucinatorii delirante (enumerare).


• 1. Sindromul Charles Bonnet
• 2. Sindromul Capgras (iluzia sosiilor)
• 3. Sindroamele de tip paranoid, parafrenic şi paranoiac

47. Sindrom de automatism mental.


A fost descris de către Clerambault sub forma triplului automatism motor,mental, senzitiv, -
reprezinta “bază şi formă iniţială a tuturor psihozelor halucinatorii cronice”.
=in scoala franceza ; sd. de posesiune; sd.de actiune extrioara; gandire xenopatica
SINDROMUL DE TRANSPARENŢĂ – INFLUENŢĂ
Acest sindrom se întâlneşte în parafrenii şi în psihozele halucinator delirante cronice.
-H.Ey sistematizeaza automatismul mental in
1.psudohalucinatii
2.triplu automatism - motor, exprimat clinic prin: -trairea de miscarii impuse
( mental) - ideo verbal: exprimat clinic prin: voci,citirea G,furtul G(raze,telepatii)
- senzitv –senzorial :exprimat clinic prin: halucinatii vizuale,gust,olfact.
3.dedublarea mecanica a gindirii - triplu ecou al gindurilor,actelor,lecturii
- enuntarea gesturilor,intentiilor # furtul G,
- comentarea actelor # insertia G
4.micul automatism sau sd.de pasivitate si interferenta - # controlul (influenta)G
- Echivalentul din Kaplan al 3.2.4. id.delirant de control ----->>>> # emitreaG difuzare G- =
sd.clinic caractrizat prin : # ecoul G -ghicirea, citirea G
1-convingerea pac.ca gandirea proprie nu mai este a sa =instrainarea G
2.pseudohalucinatii
3. delir de influenta
4.tulburarea constiintei in grade variabile

48. Sindrom demential.


reprezintã deteriorarea extremã a persoanei,
o coborîre în sindromul axial cãtre limita de jos, adicã
se coboarã de la inteligenţã la absurd, la animalizare.
poate fi agravata şi accelerata de evoluţia cu episoade acute.
= deficit cognitiv(M,AT,G,)care progresiv afecteaza :
- intelectul, personalitatea, , si
- efectuarea- sarcinilor socio-profesionale si a
- activitatilor cotidiene uzuale
(spalat,inbracat,alimentatie,igiena personala)
• Simptomatologia clinică este influenţată
- de natura şi localizarea procesului organic cauzal,
- de vârsta debutului,
-de tipul de personalitate premorbidă.
• Sindromul demenţial este expresia clinică a demenţelor senile, vasculare, degenerative, presenile,
toxice, epileptice, traumatice, etc

Criterii de diagnostic DSM-IV:


Dezvoltarea unor multiple deficite cognitive manifestate prin:
1. Deteriorarea memoriei
(pierderea abilitãţii de a învãţa noi informaţii sau de a-şi reaminti date recent învãţate)
2. unul (sau mai multe) dintre urmãtoarele tulburãri cognitive:
- afazia
- apraxia
- agnozia
- deficienţa funcţiilor executorii (planificare, organizare,abstractizare

49. Definitia dementei Alzheimer. Perioada de stare. Tablou clinic (enumerare sau tot)
• dementa -degenerativ primara
- de etiologie necunoscuta
- predominant corticala
-caracterizata prin:
- debut in perioada presenila/senila caracterizata pe plan
- anatomopatologic prin - atrofie corticala generala,
- prezenta amiloidului, si
- clinic prin aparitia –sd.afazo-apraxo agnozo- (AAA)
( in ciuda functiei senzorio-motorii intacte )
-hipertonie musculara.

- dementa tip Alzheimer reprez.50-60% din toate dementele

Tablou clinic:

• Frecventa afectiunii creste odata cu virsta


- 65 de ani frecvența bolii Alzheimer este de cca. 2-3%,
- la 70 de ani - 3%,
- la 75 de ani -6%,
- peste 85 de ani -25-40%.
• Incidenta afectiunii-potrivit satisticilor dim Romania a crescut
de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori în 1975,
la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993
• Debutul - este lent progresiv,
- poate fi - precoce: sub 65 ani- demență presenilă
- tardiv: peste 65 ani- demență senilă
-poate imbraca mai multe expresii clinice:
- debut de tip demential – instalarea si agravarea progresiva a tulb. de memorie
- debut de tip psihotic – instalarea unui delir paranoid de gelozie sau prejudiciu
-debut de tip depresiv – instalarea unei simptomatologii depresive ca urmare a sesizarii de
catre pacient a initierii procesului degenerativ
(simptomele depresive pot “masca” o perioada simptomele tipice ale dementei)
Perioada de stare:

este marcata de A -Deteriorarea memoriei ;B- Sindromul AAA


A- Deteriorarea memoriei –amnezia
a–manifestata prin
- I-deteriorate capacitatea de a învăţa un material nou- (deteriorate memoriei de scurta durata)
Ex: pacientii pot pierde bunuri, cum ar fi portmoneie şi chei,
uită mâncarea de preparat pe plită şi
se pierd în cartiere nonfamiliare
- II- uită un material învăţat anterior. (deteriorate memoriei de lunga durata)
Ex: persoana îşi uită profesia, studiile, ziua naşterii, membrii familiei şi uneori chiar numele.
b- testatarea formala-a
1- memoria de scurta durata poate fi facuta cerând pacientului
- să înveţe (să repete) o listă de cuvinte - evalueaza înregistrare
- sa reproducă informaţia după un interval de câteva minute - evaluaiza retenţie, evocare
- să recunoască cuvintele dintr-o listă multiplă - evaluiaza recunoaştere
2 - memoria îndepărtată poate fi facuta cerând.individului
să evoce - informaţii personale sau
-un material vechi pe care individul îl consideră interesant (de ex., politică, sport, spectacole).
c- impactul perturbărilor de memorie asupra funcţionării individului
ex., capacitatea de a munci, de a cumpăra, de a prepara mâncarea, de a achita notele

B - instalarea sindromului AAA


- fara modificarea functiilor motorii si senzoriale(in apraxii,agnozii)
–si in prezenta unei acuitatii normale.si a unei senzatii tactile normale in agnozii)
•Afazia -predominant senzorial - compromiterea înţelegerii limbajului vorbit şi scris
a - se poate manifesta prin
- dificultate în pronunţarea numelor de persoane şi de obiecte
- dificultati in gasirea cuvantului potrivit
- uz excsiv de termeni de referire indefinită, cum ar fi „lucru" şi „asta".
- pattern de vorbire deteriorat, caracterizat prin
- ecolalie (adică, repetarea a ceea ce este auzit) ori
- palilalie (adică, repetarea într-una a sunetelor sau cuvintelor proprii).
b- Limbajul este testat cerând individului să
- denumească -obiectele din cameră (de ex., fereastra ,usa,masa, lampa,cravata, rochia, )
- părţi ale corpului (de ex., nasul, bărbia, umărul),
- să execute comenzi („arătaţi uşa şi apoi masa") ori
- să repete unele expresii'(fara,nici un fel de dacă-uri, şi-uri ori dar-uri").
- • Apraxiile = deteriorarea capacităţii de a efectua activităţi motorii în. dispreţul aptitudinilor
motorii, funcţiei senzoriale şi înţelegerii sarcinilor cerute, care sunt intacte)
- a - manifestata prin
- 1 - initial - diminuarea progresiva a indemanarii cu imposibilitatea executarii unor
- - activitati uzuale (pieptănatul părului,incheierea nasturilor, folosirea cheii pentru descuiatul
usii, etc)
- - acte motorii cunoscute (de ex., gestul de „la revedere*').
- 2 -Ulterior -dezorganizarea completa a comportamentului – miscarile devin neinteligibile si lipsite
de scop,
- avand caracter stereotip si iterativ sau substitutiv
- ex- inabilitatea în prepararea mâncării, a îmbrăcatului ; a desenatului;
- b- poate fi testate cerând individului - să execute diverse activităţi motorii
- (de ex.,- să arate cum se spală pe dinţi, să copieze două pentagoane care se intersectează,;
- - să asambleze cuburi ori să aranjeze beţe în anumite desene).
- • Agnozia = incapacitatea de a recunoaşte sau identifica obiectele, în dispreţul funcţiei senzoriale
intacte - manifestata prin
- - incapacit. de a recunoaşte obiecte cum sunt scaunele sau creioanele in prezenta acuitatii vizuală
normală.
- - membrii familiei ori
- - incapabili de a recunoaste - propria lor imagine în oglindă.
- - incapacitatrea de a identifica obiectele puse în mână, numai prin tact
- (de ex., o monedă sau o cheie chiar daca au au senzaţia tactilă normală
- - reprezinta suportul dezorientarii spatiale a pacientilor
- - determina inabilitatea de a ansambla obiectele pentru a forma o imagine unitara a mediului

50. Dementa Alzheimer vs dementa vasculara.

demenţa de tip
Alzheimer – care apare de obicei la persoane in varstă de peste 65 de ani şi se manifestă prin dezorientare
progresivă şi demenţă, deliruri sau depresie; demenţa vasculară – cauzată de tromboze sau hemoragii
vasculare; demenţele cauzate de alte condiţii medicale, de ex., boala HIV, traumatisme cranio–cerebrale; şi
un grup al altor cauze – boala Pick, maladia Creuzfeldt–
Jakob (cauzată de un virus transmisibil de tip lent); demenţa mai poate fi cauzată de toxine sau medicaţie
(indusă de substanţe) – vapori de benzină, atropină – sau prin etiologie multiplă şi NAM

Dementa Alzheimer Dementa Vasculara


=degenerativ primara –de etiologie necunoscuta (Cim) = degenerativ secundara AVC –majoritar
(dar prezumeaza existenta f .genetici,NT,toxicit. Alumin) subcorticale

- cea mai frecv.dementa -50% - e pe locul 2 ca frec.(15-30%)


- debut insidios ,mai frecvent la F - debut frecvent brusc dar si insidios, mai frec.la B
- deficit cog.global –sd-af-ap-ag, -deficit cogn.depinde de zona unde s-a produs
- predominent mnezico-proxesic infarctizarea cerebrala parcelara
(exista atrofie corticala T-P-O) (corticala/subcorticala)
- evol..deteriorarii este 1. pregresiva graduala -ev. deteriorarii este in trepte-fluct. cu schimbari
2. continua pe o periada de 8-10 ani rapide in functionare
desi evol.poate fi mult mai rapida (Cu debut - dupa fiec.AVC se agraveaza tulb.cognitiva
presenil<65ani) si – mult mai graduala (Cu debut - exista o perioada de stagnare a evolutiei
senil>65ani) [ (ICD 10-d.Alzh. ] mentinuta prin tratament adecvat
- dg.clinic –este un dg.de excludere - dg.e etiologic pe baza datelor
- de.de certitudine –este anatomopatologic anamnestice,paraclinice.MMSE
(placile de amiloid,degenerescenta n-f;g-v )
- Nu se asociaza semne neurologice de focar - Se asociaza frecv. semne neurologice de focar
- Uneori se asociaza delirium, sd.delir-halucin.depresia - Exagerarea-ROT –semnului Babinski
- Paralizia pseudo bulbara,anomalii de mers
- Se asociaza -delirium ,depresia
- HTA, DZ<ATS
- modificari ale personalitatii : iritabilitate,furie,reactii - personalitatea se conserva mai mult in timp fata
catastrofice,sd.K-B de alte demente
- CT –atrofie corticala - CT-infarcte multiple corticale,subcorticale

51. Delirium vs dementa.


Delirium = sd oniric = sd axial acut = sd psihorganic acut
= encefalopatie(toxică sau metabolică)
Dementa = deteriorare generalizata a intelectului si personalitatii, ≠ de deficitul de dezvoltare-
nedezvoltare- psihica (intarzierea mintala)
= deficit progresiv cognitiv(M,AT,G, intelectul, personalitatea)
- evolueaza pe o constiinta clara-in absenta delirumului
- reprezinta un declin fata de nivelul anterior de functionare
- interfera cu efectuarea - sarcinilor socio
- profesionale
- activitatilor cotidiene uzuale
(spalat,inbracat,alimentatie,igiena personala)
Delirium Dementa
- debut-brusc - debut-insidios
- deteriorarea cognitiva: exacerbata nocturn - deteriorarea cognitiva: mai stabila in timp
- deficit de AT - intotdeauna prezent - deficit de AT - ocazional prezent
Modificarile sint reversibile Modificarile sint progresive si ireversibile

52. Definitia psihozei.


definita ca boala psihica severa caracterizata prin
1 - pierderea contactului cu realitatea (simptome psihotice tipice sunt halucinatiile,
delirul, tulburarile constiintei precum deliriumul, derealizarea si depersonalizarea),
2 - absenta “constiintei bolii psihice”
• Def. termenului de psihotic conform :
-DSM-II şi ICD-9 tulburare mentală era denumită „psihotică" dacă determina
„o deteriorare care interfera flagrant cu capacitatea de a satisface cerinţele uzuale ale vieţii".
„o pierdere a limitelor eului" ,, deteriorare flagrantă a testării realităţii".
-DSM IV cuprinde idei delirante sau halucinaţii proeminente, cu halucinaţii survenind în absenţa
conştientizării naturii lor patologice si alte simptome pozitive de schizofrenie
(de ex., dezorganizarea limbajului, comportamentul dezorganizat sau catatonic),
• Psihozele erau clasificate dupa factorul determinant in doua categorii
-Psihoze exogene
-Psihoze endogene

53. Schizofrenie. Definitie, enumerare simptome, durata.


un grup de tulburari psihice cu urmatoarele caracteristici
* Pe plan clinic
- simptome pozitive (modificari “in plus” fata de normalitate): idei delirante, halucinatii,
comportament bizar si tulburari pozitive ale formei gandirii
- simptome negative (modificari “in minus” fata de normalitate): aplatizare afectiva, apato-
abulie, tulburari negative ale formei gandirii, retragere sociala, anhedonie
- Durata
- dupa DSM-IV – persistenta simptomelor cel putin 6 luni
- dupa ICD-10 – persistenta simptomelor cel putin o luna
- Etiologie - necunoscuta
- Evolutie – cronica, fie “in pusee”, fie continua si progresiva
- Prognostic – variabil (mai mult sau mai putin nefavorabil)

* Include tulburări care se manifestează prin perturbări ale gandirii şi prin


interpretarea eronată [„misinterpretarea“] realităţii, adesea cu deliruri şi halucinaţii.

 Schizofrenia. Se caracterizează prin modificări ale afectului (ambivalent, constricţionat şi


responsivitate
inadecvată; pierdere a empatiei faţă de alţii), comportamentului (retras, agresiv, bizar) şi gandirii
(distorsionarea realităţii, uneori cu deliruri şi halucinaţii).

Enumerare simptome:

Simptome pozitive Simptome negative


Deliruri Aplatizare afective
Halucinatii Alogie
Comportament dezorgranizat Avolitie
Anhedonie

Durata:
- dupa DSM-IV – persistenta simptomelor cel putin 6 luni
- dupa ICD-10 – persistenta simptomelor cel putin o luna

54. Schizofrenia. Perioada de stare (tablou clinic).


 Schizofrenia este o tulburare psihotică cu etiologie necunoscută şi prezentări divergente. Se
caracterizează prin simptome pozitive şi negative (deficitare). Cu toate că nu este o
tulburare cognitivă, schizofrenia cauzează adesea afectări cognitive (de ex., gandire
concretă, afectarea procesării informaţiei).

Tablou clinic
Forme de debut-dupa H.Ey-pot fi:
1 • Debutul acut
- reprezinta 30-50 %din toate formele de debut
-prin –crize delirant halucinatorii
- catatoninii
- st,.de exicitatie maniacala atipica-negativism,introversie
- st.depresive atipice-ambivalenta,obtuzie,anhedonie,
- st.confuz-onirice
- instalare brusca (1 – 2 zile)
- la scurt timp dupa un stresor identificabil
- clinic tabloul este constituit din agitatie, halucinatii si idei delirante cu
modificari pe plan afectiv si comportamental
- evolutia la aceste cazuri poate fi insuficienta pentru precizarea diagnosticului de
schizofrenie (aceste cazuri se diagnosticheaza ca
Tulburare psihotica acuta cu simptome de schizofrenie – ICD-10 sau
¶ Tulburare schizofreniforma – DSM-IV)
2 • Debutul insidious –reprezinta 50-70%din toate formele de debut
- pseudonevrotic-comportamental :
Histrionic,obsessional,psihastenic,neuroasteniform,heboido form-opozitionism
- este considerat ca o faza prodromala a schizofreniei
care poate persista luni sau chiar ani
pana la instalarea unui tablou clinic
caracteristic
- clinic se instaleaza si se agraveaza treptat simptome din sfera celor negative –
posibilitate de confuzie cu un episod depresiv ,dar nu numai
- transformarea tabloului clinic astfel incat sa permita diagnosticul de sK –NU ESTE
OBLIGATORIE
3 • forme ciclice de debut
- se instaleaza in valuri progresive la persone schizoide
-accesele psihotice - apar cu intermitanta in primii 2-3 ani
-apoi au o evolutie cronica
-este de fapt un debut subacut –afectiv atipic-cu iritabilitate si instabilitate
-paranoid reactiv
4 • forme monosimptomatice-se suprapun peste debutul medico-legal al sk = debut
supraacut
-manifestat prin comiterea unor fapte imprevizibile,total nemotivate
-isi suprima rudele,parintii
-autoagresiune-castrare,automutilarii

Perioada de stare:

Simptomele (+) si( -) sunt prezente in faza activa a afectiunii


Simptomele similare celor (+) si( -) sunt prezente in faza prodromala si reziduala a afectiunii
• Simptome pozitive 1,2,3,4
- pot comporta două dimensiuni distincte
- „dimensiunea psihotică" include halucinaţiile, ideile delirante şi
- „dimensiunea dezorganizării" include dezorganizarea - limbajului
- includ si catatonia - comportamentului.
1-a - halucinatii auditive complexe:
-voci care comenteaza actiunile pacientului
(de cele mai multe ori se adreseaza la pacient folosind persoana a treia:
el face sau nu face …, “el” corespunzand pacientului, acesta simtindu- se vizat)
-voci care converseaza intre ele
- voci care ii comanda pacientului (halucinatii imperative);
frecvent aceste comenzi se refera la a comite acte de auto sau heteroagresiune
(de exemplu: o pacienta auzea o voce care ii ordona sa se arunce de pe balcon, motiv
pentru
care familia a blocat usa spre balcon)
b - Halucinatii vizuale mai rare decat cele auditive, de cele mai multe ori complexe,
fiind in consens-congruente - cu tematica deliranta (de exemplu: viziuni cu personaje
mistice )
c - halucinatii olfactive si gustative, deseori cu caracter neplacut,
frecvent corelate cu tematica deliranta (de ex: in
delirul de otravire)
d -Halucinatii - tactile (in cazul ideilor delirante de tipul ca anumiti oameni vor sa-l
contamineze) sau
- interoceptive (de ex in cazul delirului de posesie diabolica)
e -halucinatii din sfera genitala – sunt caracteristice daca apar in concordanta cu tematica
deliranta
(de ex : orgasm produs de la distanta – expresie a abuzului sexual)
2 -idei delirante – sunt in general nesistematizate sau slab sistematizate;
- sunt de obicei in consens cu halucinatiile.
- def= sunt convingeri eronate care implică o interpretare falsă a percepţiilor sau
experienţelor. - def = convingerea - susţinutinerea unei idei în dispreţul evidenţei de
contrariu
- Conţinutul tematic
- Frecvent:de persecuţie, de referinţă, somatice, religioase sau de grandoare
- Macromanic: grandoare,inventive,reforma,filiatie,erotomanice.mistice
- micromanice: prejudiciu (persecutie,revendicari) gelozie,culpabilitate,
inadecvare, negatie, transa si posesiune, hipocondriace, relatie
influenta(care +psudohalucinatiile =sd.de automatism mental)
de control : furt,insertia G,emiterea,controlul G
Ideile delirante de persecuţie sunt cele mai frecvente;
Persoana respectivă crede că este vexată, urmărită, înşelată, spionată sau
ridiculizată.
Ideile delirante de referinţă sunt, de asemenea, frecvente, persoana crede că
anumite gesturi, comentarii, pasaje din cărţi, ziare, cântece lirice ori alte semnale
ambientale
îi sunt adresate în mod special.
idee delirantă bizare,
- sunt idei clar implauzibilei incomprehensibile şi
- nu derivă din experienţele de viaţă comune.,
ex; un străin i-a îndepărtat organele interne şi i le-a înlocuit cu organele altcuiva,
fără. să lase vreo plagă sau
cicatrice.
≠ idee delirantă nonbizară
ex: convingerea falsă a unei persoane, cum că se află sub supravegherea poliţiei.
Ideile delirante care exprimă o pierdere a controlului asupra minţii sau corpului,
(adică, cele incluse printre „simptomele de rangul I" din lista lui Schneider)
sunt considerate în general a fi bizare; acestea include - convingerea unei persoane
- că i-aufost sustrase gândurile de o forţă exterioară („sustragerea gândirii"),
- că gândurile unui străin au fost introduse în mintea sa („inserţia gândirii")
- că acţiunile sale sau corpul său sunt influenţate ori
manipulate de o forţă ext. („idei delirante de
control").
Dacă ideile delirante sunt considerate a fi bizare, numai acest singur simptom este suficient
pentru a satisface criteriul A pentru schizofrenie.
3. dezorganizarea- limbajului = relaxarea asociaţiil
-deraierea - forma superioara de relaxare a asociatiilor
= salatul de la un subiect la altul
- slabirea asociatiilor - o forma severa a deraierii discursului
= saltul de la un subiect la altul se face fara a pastra o conexuine logica
-incoorenta -o forma severa a slabirea asociatiilor
- frazele sunt incomprehensibile dpdv al continutului informational
- are 2 forme
- verbigeratia- repetarea stereotipa /amarhica a unuo cuvinte lipsite de continut
- salata de cuvinte insiruire de cuvinte fara continut logic
4-comportament dezorganizat
- lipsa orientarii spre un scop, a comportamentului ce determina dificultatea /
inabilitatea in
îndeplinirea activităţilor vieţii cotidiene,
ex prepararea mâncării sau menţinerea igienei.
- tinuta extrem de dezordonată, se poate
- îmbrcăca de o manieră insolită
(de ex., îmbracă mai multe paltoane, poartă eşarfe şi mănuşi într-o zi călduroasă)

- un comportament sexual clar inadecvat (de ex., se masturbează în public)


- prostii , tonterii infantile pana la agitate imprevizibilă de ex., strigăte sau înjurături
5-comportament catatonic include
- reducere marcată a reactivităţii la ambianţă, uneori atingând gradul extrem de
stupor catatonic sau
akinezie
- catalepsie-
- rigiditate catatonică- rezistenţă la eforturile de a fi mobilizat
- negativism catatonic - rezistenţa activă la instrucţiuni ori
la tentativele de a fi mobilizat
- postură catatonică - mentinerea voluntara a unei posturi
- excitaţie catatonică- activitate motorie excesivă, fără scop şi fără stimul declanşator

55. Schizofrenia. Criterii de diagnostic dupa DSM.


• Criteriile DSM de diagnostic pentru Schizofrenie
A. Simptome caracteristice: ≥2 dintre următoarele simptome,
- fiecare prezent o porţiune semnificativă de timp
- în cursul unei perioade de o lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes):
(1) idei delirante;
(2) halucinaţii;
(3) limbaj dezorganizat (de ex., deraieri frecvente sau incoerenţă);
(4) comportament catatonic sau flagrant dezorganizat;
(5) simptome negative, adică aplatizare afectivă, alogie sau avoliţie.
Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă
ideile delirante sunt bizare ori - comportamentul
halucinaţiile constau - dintr-o voce care comentează - gândurile persoanei,
ori - două sau mai multe voci care conversează între ele.
B. Disfuncţie socială/profesională: O porţiune semnificativă de timp de la
debutul perturbării,
- funcţionarea sociala profesionala ,ori autoîngrijirea,
este considerabil sub nivelul atins anterior debutului
(sau
- incapacitatea de a atinge nivelul aşteptat de realizare interpersonală, şcolară sau profesională
când debutul are loc în copilărie ori în adolescenţă, ).
C. Durata: Semne continue ale perturbării persistând timp de cel puţin 6 luni.
- Această perioadă de 6 luni -
- trebuie să includă cel puţin oJună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes)
simptome care satisfac criteriul A (adică,simptome ale fazei active)
- şi poate include perioade de simptome prodromale sau reziduale.
- In cursul acestor perioade prodromale sau reziduale, semnele perturbării se pot manifesta nurnai
prin simptome negative ori
≥2 simptome pozitive , prezente într-o formă atenuată
(de ex., convingeri stranii, experienţe perceptuale insolite).
D. Excluderea tulburării schizoafactive şi a tulburării afective: deoarece
fie (1) nu au survenit concomitent nici un fel de episoade depresive majore, maniacale
sau mixte cu simptomele fazei active, ori
(2) dacă au survenit episoadele DM.M.Mx. în timpul simptomelor fazei active,
durata lor totală a fost mai scurtă în raport cu durata perioadelor, activă şi reziduală
E. Excluderea unei substanţe/condiţii medicale generale: Perturbarea nu se datorează
- efectelor fiziologice directe ale unei substanţe
(de ex., abuz, de un drog un medicament)
- unei condiţii medicale generale.
F. Relaţia cu o tulburare de dezvoltare pervasivă:
Dacă există un istoric de tulburare autistă sau de altă tulburare de dezvoltare pervasivă,
diagnosticul adiţional de schizofrenie
este pus, numai dacă idei delirante sau halucinaţii proeminente
sunt, prezente timp de cei puţin o lună (sau mai puţin, dacă sunt tratate cu succes).
Clasificarea longitudinală a evoluţiei (poate fi aplicată numai după trecerea a cei puţin 1 an de la
debutul iniţial al simptomelor fazei active) :
- Episodică, cu simptome reziduale interepisoclice
(episoadele sunt definite prin reapariţia de simptome psihotice proeminente);
de asemenea, de specificat daca: Cu simptome negative proeminente
- Episodică, fără nici un fel de simptome interepisodice
- Continuă
(simptome psihotice proeminente sunt prezente pe toată durata per. de obser);
de asemenea, de specificat dacă: Cu simptome negative proeminente
- Episod unic în remisiune parţială; de asemenea, de specificat daca:
Cu simptome negative proeminente
- Episod unic în remisiune completă
- Alt pattern sau pattern nespecificat

56. Fazele evolutive ale schizofreniei.


•Faza activa:
- simptomele sunt predominant pozitive si constau in : halucinatii, idei delirante,
comportament catatonic sau afectivitate si comportamente bizare, evident
inadecvate
-este obligatorie pentru diagnosticul pozitiv al schizofreniei (exceptie forma simpla)
• Faza reziduala
- simptomele sunt predominant negative, la care se adauga
- dificultati de reluare a functionarii psihosociale la nivelul anterior instalarii fazei acute
- disparitia completa a simptomelor se intalneste mai rar
fata de restabilirea in/completa a functionarii sociale
• Deteriorarea nivelului de functionare psihosociala
-In prezent se considera ca deteriorarea progresiva pe perioada intregii vieti nu este obligatorie
(doar 25 % din cazuri prezinta o evolutie progresiva spre deteriorare asa cum a descris-o Kraepelin)
-EVOLUTIA –Defectuala - ireversibil - sd.neurasteniform
- defecte postprocesual - sd.ob.fobic,sd.depresiv
- sd.psihopatoid
- Procesuala - pe toata viata

- Pattern-uri de evolutie pe termen lung:


Evolutia longitudinala poate fi aplicată numai după trecerea a cei puţin 1 an de la debutul iniţial al
simptomelor fazei active):
- episodica ± simptome reziduale interepisodice
- continua –simptome psihotice prezente pe toata durata per.de observatie
- episod unic in remisiune partial / completa

Pattern-uri de remisie:
- remisie incompleta :
- recuperarea se realizeaza mai frecvent in sectorul social
- grad ridicat de independenta economica si rezidentiala
- fara o afectare importanta a relatiilor sociale, cu
- persistenta unor simptome
- remisia completa :
- remiterea completa a simptomelor si
- reluarea functionarii sociale si
ocupationale la acelasi nivel ca anterior debutului bolii
57. Definiti tulburarea schizoafectiva.

debut –brusc – la varsta adulta tanara dar si in adolescenta


Definitie: afectiune
- evolutie episodica
- coexistenta pe plan clinic a simptomelor schizofreniei cu simptome ale tulb.afective
- ponderea simptomelor sk si af. este aproximativ egala
fara a se putea stabili care dintre ele se afla pe primul plan
- in general nici simptomele schizofreniei nici ale tulburarii afective luate izolat nu
sunt suficiente pentru formularea unuia dintre cele doua diagnostice

58. Episodul depresiv. Tablou clinic sau criterii dupa DSM.

• durata - min 2 sapt


1. dispozitie depresiva
2. scaderea interesului si a placerii
3. Scaderea / cresterea apetitului alimentar si scadere/crestere in greutate (peste 5% intr-o luna)
4. insomnie sau hipersomnie
5. retard psihomotor sau agitatie psiho-motorie
6. fatigabilitate, pierderea energiei
7. Sentimente de inutilitate, culpabilitate autostima scazuta
8. scaderea capacitatii de concentrare, ambivalenta
9. ideatie suicidara, TS (tentative suicid)
• Simptomele provoaca - suferinta sau
- incapacitare familiala, sociala, profesionala

59. Tablou clinic al episodul maniacal.


durata - min 1 saptamana
1. Dispozitie euforica, expansiva sau iritabila
2. cresterea autostimei, idei de grandoare
3. scaderea nevoii de somn
4. logoree
5. fuga de idei
6. distractibilitate
7. implicare excesiva in activitati sau agitatie psiho-motorie
-Implicare excesiva in activitati cu potential nociv - cheltuieli, investitii fara rost
-dezinhibiţie (verbală, sexuală, în maniera de a şofa, în cheltuirea banilor,
în iniţiative neaşteptate de a iniţia călătorii).
- cresterea volumului si vitezei activitatii motorii
– mimica si gestica ample si rapide,
- Polipragmazie - la nivel de initiativa
-se apuca de m.m activitatii pe care nu le duce la bun sfarsit
- p.l. agitatie psiho-motorie sau furor maniacal.
-Simptomele psihotice se adauda in cazul maniei cu simptome psihotice:
60. Criterii A si B ale episodului maniacal.
 A 0 perioadă distinctă de dispoziţie crescută, expansivă sau iritabilă anormală şi
persistentă,
durând cel puţin o săptămână (sau orice durată, dacă este necesară spitalizarea)
-dispoziţie expansiva = entuziasm nedisciminatoriu pt.interactiuni - interpersonal,
- ocupationale,sex,
- dispoziţie iritabila = expresia tensionata afectiv (-) miniaturala a maniei coleroase
 B. în timpul perioadei de perturbare a dispoziţiei,
≥3 din 7 simptome au persistat (4 dacă dispoziţia este numai iritabilă
(1) stimă de sine exagerată sau grandoare;
(2) scăderea necesităţii de somn (de ex., se simte refăcut după numai trei ore de somn);
(3) mai locvace decât în mod uzual sau se simte presat să vorbească continuu;
(4) fugă de idei (relativ coerenta) sau experienţa subiectivă că gândurile sunt accelerate;
(5) distractibilitate (Hipoproxesie voluntata + hiperprosexie spontana)
(adică, atenţia este atrasă prea uşor de stimuli externi fără importanţă sau irelevanţi);
(6) creşterea activităţii orientate spre un scop
(fie în societate, la serviciu sau a şcoală, ori din punct de vedere sexual)
sau - agitaţie psihomotorie;
(creşterea activităţii la nivel de initiative,-- se apuca de m.m activitatii pe care nu le duce la bun
sfarsit Creşterea activităţii se manifesta si prin neliniste ,mers de colo-colo,conversatii
multiple,intrusive,crize clastice,ajunge .p.l.furie maniacala)
(7) implicare excesivă în activităţi plăcute care au un înalt potenţial de consecinţe nedorite
(de ex., angajarea în cumpărături excesive, indiscreţii sexuale ori investiţii în afaceri nesăbuite).
(isi cumpara 20 perechi de sosete,antichitati costisitoare fara sa aiba bani)

61. Definiti tulburarea bipolara I.

Este o tulburare de dispozitie ce se caracterizează prin oscilaţii dispoziţionale severe intre depresie
şi euforie [elaţie] şi prin
remisiuni şi recurenţe.
Tuluburarea bipolara I – episod maniacal sau mixt complet, de obicei cu episod depresiv major;

62. Definiti tulburarea bilpolara II.

Este o tulburare de dispozitie ce se caracterizează prin oscilaţii dispoziţionale severe intre depresie
şi euforie [elaţie] şi prin remisiuni şi recurenţe.

Tulburarea bipolar II – episod depresiv major şi episod hipomaniacal (mai puţin intens decat mania)
sau fără un episod maniacal sau mixt;

63. Definiti nevroza.


• tulburare caracterizata printr-un simptom sau grup de simptome egodistonice (percepute de
subiect ca fiind straine, neplacute si perturbatoare) care perturba semnificativ activitatea
subiectului.
• Simptomul comun al tuturor nevrozelor este anxietatea.
• Nu determina tulburari de comportament.
• Testarea realitatii prezenta.
64. Nevroza vs psihoza

Nevroza Psihoza
Severitate Mai mica < Mai mare >
Anxietate Comuna Rar
Delir si halucinatii Niciodata Patognomonice
Aparenta Normal Tulburat (majoritatea)
Spitalizare Nu Da
Pierderea contact. Cu realitatea Nu Da
Const. nevoia de ajutor-bolii Da Nu
Raspuns la atitudinea terapeutica PT>FT FT>PT
Factori incriminati Psihologici>Biologici Biologivi>Psihologici
Terapie electroconv. Nu Da

65. Criteriile atacului de panica.


Definitie atac de panica
O perioadă distinctă de frică intensă sau de disconfort ≥4 din 13 următoarele simptome
apar brusc şi
ating intensitati max. în 10 min
(1) palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
(2) transpiraţii;
(3) tremor sau trepidaţie;
(4) senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
(5) senzaţie de sufocare;
(6) durere sau disconfort precordial;
(7) greaţă sau detresă abdominală;
(8) senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
(9) derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
(10).frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
(11) frica de moarte;
(12) parestezii {senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
(13) frisoane sau valuri de căldură

66. Tipurile de fobii.

Fobie: Frică persistentă, patologică, nerealistă şi intensă de un obiect sau de o situaţie;


persoana fobică poate să inţeleagă că frica este iraţională dar, cu toate acestea, nu poate să o
risipească.
Tipuri:
- Fobia simpla (fobia specifica)– teama si evitare a unor obiecte sau situatii
- Agorafobia (forma particulara a fobiei simple)
– teama de spatii aglomerate, tuneluri, mijloace de transport in comun, poduri, etc locuri
din care evadarea sau oferirea unui ajutor in cazul unei incapacitati temporare neasteptate
este greu de realizat
(frecvent incapacitatea temporara este reprezentata de un posibil atac de panica)
- Fobia sociala – teama irationala de a nu fi umilit intr-o situatie publica sau sociala care genereaza
evitarea irationala a acestor situatii. Inhibitia poate fi
- limitata – de exemplu teama si evitarea de a vorbi in public
- globala

67. Definiti tulburarile de personalitate.


 Dupa ICD-X: sunt "stări şi pattern-uri comportamentale, semnificative clinic, ce tind a fi
persistente şi sunt expresia stilului de viaţă şi a modului de relaţionare cu sine şi cu alţii,
caracteristice unei anumite persoane"
 Dupa DSM IV: Tulburări de personalitate sunt trăsături de personalitate
- inflexibile şi dezadaptative,
- cauzează deteriorare funcţională sau detresă subiectivă semnificativă
Definitie: ansamblu caracteristic şi persistent de trăsături:
- predominant cognitive, dispoziţionale şi relaţionale
- ilustrat printr-un comportament care deviază în mod evident şi invalidant
de la expectaţiile faţă de : - persoana respectivă şi
- normele grupului său social.
- manifestat clinic prin răspunsuri inflexibile, în situaţii variate
interpersonale, profesionale şi sociale;
- creează dificultăţi în funcţionarea ocupaţională, profesională şi socială;
- sunt schiţate din copilărie;
-se cristalizează la adolescenţă
-pina la 18 ani vorbim despre tulburari de comportament
-pt.ca personalitatea este in formare
-peste 18 ani vorbim despre tulburari depersonalitate
-însoţesc persoana în cauză de-a lungul întregii sale existenţe.

68. Schema normal-anormal-patologic (pag. 233).


• Normal = echilibrati
CUNOASTERE : AFECTIVITATE >1
PERSONALITATEA= CARACTER : TEMPERAMENT >1
• Patologic = dezechilibre,antisociabilitate
CUNOASTERE : AFECTIVITATE <1
PERSONALITATEA= CARACTER :TEMPERAMENT < 1
• Anormal ≠ patologic
Ea ar putea fi definita ca un amestec de normalitate si boala mintala in diferite proportii;
cand proportia de antisocialitate e tolerabila, se asimileaza cu normalul si
depaseste normele convietuirii, =intra la psihopatii.

69. Tipuri de personalitati. Cluster A, B, C.


• DSM-IV nu foloseste termenul de tulburare specifica de personalitate, ele fiind grupate in trei
subgrupuri – clustere
- Clusterul A - grup care "apar ca ciudaţi sau excentrici" - paranoida,
- schizoida,
- schizotipala
- are o sorginte psihotică, fapt sustinut de :
• esenţa psihotică a trăsături • sinonimia (denumirii) tulburării de personalitate cu
psihozele corespondente: paranoia, schizofrenie.
- Clusterul B – grup care apar ca
,,dramatici, emoţionali, hieratici";
(antisociala, borderline, narcisica, histrionica)
- are o sorginte psihosocială
- Clusterul C – grup care apar ca ,,anxioşi şi temători"
(evitanta, dependenta, obsesiv compulsiva)
- este de natură nevrofica'

70. Definitia personalitatii si a tulburarilor de personalitate.

Definiţie.
 Personalitatea poate fi descrisă drept configuraţia paternurilor răspunsurilor comportamentale
vizibile in viaţa de zi cu zi, caracteristică unei persoane, o totalitate care este de obicei stabilă şi
predictibilă.
 Tulburare de personalitate se constata atunci cand această totalitate
pare să difere intr–un mod care depăşeşte domeniul de variabilitate constatat la cei mai mulţi oameni, iar
trăsăturile de
personalitate sunt rigide şi maladaptative şi produc afectare funcţională şi suferinţă subiectivă, se poate
diagnostica o

71. Tulburarea paranoida.

– trasaturi proeminente:
- suspiciozitate – neincredere, fiind permanent in garda pentru ca ceilalti sa nu
profite sau sa se amuze de ei
- tendinte interpretative – interpretarea actiunilor binevoitoare sau neutre ale
celorlalti ca fiind in mod intentionat rau-voitoare
- stima de sine crescuta – realizarile personale sunt amplificate iar esecurile sunt
explicate ca datorandu-se piedicilor puse de ceilalti
- sensibilitate – se ofenseaza cu usurinta recurgand la un comportament de
- revendicare a drepturilor de care se crede privat
- izolare – nu are prieteni si nu are simtul umorului
• prevalenta,- mai crescuta la bărbaţi, este estimată la:
- populaţia generală 2-3% din
- pacienţii centrelor de sănătate mintală 5-6% dintre
- din ansamblul pacienţilor internaţi în clinici psihiatrice.15-20%

S-ar putea să vă placă și