Educatia permanenta

Caracterul permanent al educatiei pune in evidenta faptul ca educatia

se exercita asupra omului pe toata durata vietii sale.
In trecut educatia se refera doar la o etapa din viata omului (copilaria
si tineretea), lucru posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii.
Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai omenirii au insistat pe ideea ca
educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot parcursul vietii
sale. Seneca, de exemplu arata ca si batranii trebuie sa invete, Comenius
sustine si el ca ,,pentru fiecare om viata sa este o scoala, de la leagan pana la
mormant’’, iar Nicolae Iorga precizeaza ca ,,invatat e omul care se invata
necontenit pe dansul si invata necontenit pe altii’’.
Educatia permanenta devine insa o necesitate vitala a societatii
contemporane, reprezinta un principiu teoretic si actional care incearca sa
ordoneze o realitate specifica secolului nostru. Este un proces permanent in
timp (se realizeaza pe durata intregii vieti) si extensiv in spatiu (include atat
educatia scolara cat si educatia ce se realizeaza in afara de scoala).
Printre factorii care impun si justifica necesitatea educatiei
permanente mentionam, in primul rand, factorii sociali, precum procesul de
accelerare a schimbarilor, dinamismul vietii economice, mobilitatea
profesiilor, evolutia fara precedent a stiintelor si tehnologiilor, perisabilitatea
cunostintelor, explozia demografica, sporirea timpului liber, criza modelelor
relationale si de viata, cresterea gradului de democratizare a vietii sociale.
Educatia permanenta este impusa ca necesitate si de o serie de factori
individuali, cum sunt : nevoia integrarii dinamice a omului in societate,

1
nivelul crescut al aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale,
nevoia omului de a se elibera de tensiuni, nevoia de incredere in viitor si
progres.
Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si a
imbunatati calitatea vietii. Ea reprezinta democratizarea educatiei, fiind
totodata un principiu organizatoric pentru toate tipurile de educatie, aspect
sub care indeplineste multiple functii : de adaptare, de corectare si inovare.
Caracterul permanent al educatiei impune o noua perspectiva
asupra educatiei ca activitate ce vizeaza formarea personalitatii umane.
Permanenta educatiei face ca educatia sa nu mai fie conceputa ca o simpla
pregatire pentru viata, ci devine o dimensiune a vietii, un continuu
existential, a carui durata se confunda cu insasi durata vietii. Prin aceasta se
desfiinteaza impartirea vietii in doua etape : una destinata dobandirii de
cunostinte si alta utilizarii lor. Educatia nu se mai limiteaza la ceea ce se
realizeaza in scoala, ci continua si dupa absolvire (educatia postscolara,
postuniversitara, diverse forme de perfectionare, inclusiv autoeducatia).
Finalitatile educatiei scolare capata noi semnificatii, ele trebuind sa
fie reorientate si redimensionate pentru a conduce la dobandirea unei
autentice autonomii formative, intelectuale si spirituale. In aceasta idee
accentul trebuie sa se deplaseze de pe transmiterea si asimilarea de
cunostinte, pe formarea de capacitati si atitudini intelectuale, pe formarea
unor priceperi, deprinderi, obisnuinte de studiu indispensabile continuarii
efortului de perfectionare si autoperfectionare permanenta.

2
 Valorificarea educatiei permanente :
Constituie o a doua directie de evolutie a educatiei. Analiza acestei
directii impune cunoasterea conceptului pedagogic de educatie permanenta.
Educatia permanenta reprezinta capacitatea actiunii educationale
de integrare-functional structurala a tuturor continuturilor si dimensiunilor
generale ale educatiei (morala,intelectuala,tehnologica,estetica,fizica) si a
formelor generale ale educatiei (formala,nonformala,informala), pe tot
parcursul si in fiecare moment al vietii, pe coordonata verticala si orizontala
a sistemului si a procesului de invatamant.In acest proces de mare
complexitate, educatia si instruirea scolara au un rol esential, pregatind
efectiv capacitatea elevului de formare-dezvoltare continua a personalitatii
pe tot parcursul vietii si in raport de toate mediile sociale, cu resurse
pedagogice explicite si implicite.
Analiza educatiei permanente, in calitate de concept pedagogic
fundamental, cu implicatii importante angajate la nivel de politica generala a
educatiei, presupune evidentierea celor doua coordonate de actiune, valabile
pe termen lung, mediu si scurt : dimensiunea verticala, temporala-
dimensiunea orizontala, spatiala.
Coordonata verticala a educatiei permanente probeaza
deschiderea temporala nelimitata a activitatii de formare-dezvoltare a
personalitatii desfasurata longitudinal, pe toata durata vietii. In aceasta
perspectiva, educatia valorifica resursele pedagogice ale fiecarui ciclu al
vietii-copilaria, (pre)adolescenta, tineretea, maturitatea, batranetea- resurse
pedagogice dependente de rolurile si statutele naturale si sociale, dobandite
sau proiectate, reale sau virtuale, retrospective actuale sau prospective, tipice
personalitatii umane. Activitatea de educatie evolueaza astfel atat ca formare
scolara initiala cat si ca formare extrascolara si postscolara.

3
 Coordonata orizontala a educatiei permanente probeaza deschiderea
spatiala nelimitata a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii
desfasurata transversal in fiecare moment al vietii. Ea valorifica simultan,
intensiv sau extensiv, actiunile si influentele posibile la nivel de educatie
scolara, educatie extrascolara, familie, comunitate, mass-media, loisir etc. In
acest sens orice disciplina si activitate scolara trebuie proiectata in
perspectiva deschiderilor sale valorificabile in raport de resursele
pedagogice de care dispune imediat sau potential educatia / instruirea
informala (comunitatea teritoriala si locala, grupul de prieteni, mediul
cultural,in general, mass-media,in mod special etc.).
La nivel teoretic, educatia permanenta reprezinta, pe de o parte un
concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate
aspectele actului educativ, iar pe de alta parte, un concept pedagogic
operational, care extinde aplicatiile sale asupra tuturor aspectelor educatiei.
Ca model pedagogic deschis, educatia permanenta stimuleaza proiectarea
curriculara a instruirii scolare, realizabila la toate treptele si disciplinele de
invatamant in raport de toate resursele de formare-dezvoltare a elevului,
valorificabile pe tot parcursul vietii, in sens moral, intelectual,
tehnologic,estetic, psihofizic ; in plan formal, nonformal,informal.
La nivel de politica a educatiei, educatia permanenta devine un
principiu de actiune care proiecteaza transformarea societatii intr-o ,,cetate
educativa’’. Aceasta opera care confera responsabilitate pedagogica tuturor
organizatiilor sociale si comunitatilor umane presupune realizarea a doua
obiective fundamentale: a) crearea structurilor si a metodelor favorabile
formarii-dezvoltarii personalitatii umane pe tot parcursul vietii; b) pregatirea
personalitatii umane pentru autoinstruire si autoeducatie. Ea anticipeaza
astfel sistemul de invatamant de maine care va fi mai mult decat

4
juxtapunerea a doua parti astazi separate : institutia scolara, pe de o parte,
educatia adultilor, pe de alta parte, constituind un singur proces continuu.
Aceasta presupune valorificarea la maximum a structurii de relatie a
sistemului de invatamant, care confera deschiderea posibila si necesara scolii
de azi si de maine, spre toate mediile si comunitatile sociale, determinate
practic din perspectiva modelului cultural al societatii postindustriale,
informatizate.
Referindu-se la maniera de structurare a sistemului educatiei
permanente, I.Jinga considera ca principalele componente structurale ale
acesteia sunt urmatoarele :
1) Educatia in familie (inteleasa intr-un sens mai larg care nu vizeaza
numai educatia copiilor, ci si educatia tuturor membrilor unei familii).
2) Subsistemul invatamantului, care cuprinde urmatoarele cicluri :
invatamantul prescolar, primar, gimnazial, liceal, profesional,
superior, postuniversitar, doctoratul si alte forme de perfectionare.
3) Activitatea cultural-artistica, considera in sens larg (spectacole
,concerte, activitate editoriala, activitatea din case de cultura,
biblioteci, universitati populare, muzee etc.).
4) Educatia adultilor, care de multe ori este echivalata cu educatia
permanenta desi, ea este numai un subsistem al acesteia si careia ii
specifice o serie de activitati de genul : a) activitati de reciclare ;
b) activitati de perfectionare ;
c) activitati de reconversie
profesionala ;
d) activitati de recuperare ;
5) Societatea (transportul in comun, cadrul organizational, magazine etc.)
se constituie ca un subsistem educational in ansamblul sau care, prin

5
influentele sale, de multe ori incidentale (mediul ambiant, strada,
mijloacele), determina caracterul permanent al educatiei.
Analizand modul de structurare a sistemului educatiei permanente,
usor se poate observa ca prin intermediul subsistemelor acesteia se
realizeaza toate formele educatiei si toate laturile educatiei, desi gradul de
implicare a diverselor subsisteme poate sa fie diferit.
Dintre cele mai semnificative caracteristici se enumera
urmatoarele :
*educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este un
proces continuu, permanent ; educatia permanenta se intinde pe intreaga
durata de viata a unui individ.
*educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea
cuprinde si unifica toate stadiile educatiei : prescolar, primar, secundar,
universitar, postuniversitar etc.
*educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala si
informala.
*familia joaca rolul cel mai subtil in initierea procesului de educatie
permanenta.
*comunitatea joaca, de asemenea un rol important in sistemul educatiei
educatiei permanente, chiar in momentul in care se stabilesc primele
interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei educativa se continua pe
parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional cat si in general.
*educatia permanenta reprezinta o abordare dinamica a educatiei, care
permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii
impuse de dezvoltare.
*functiile adaptative si invatarea sunt desavarsite prin educatia permanenta.

6
*educatia permanenta indeplineste si o functie corectiva : ea se ocupa de
deficientele sistemului existent de educatie.
* scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati
calitatea vietii.
*exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta : oportunitate,
motivatie si educabilitate.
*educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de
educatie.

Directii de manifestare a educatiei permanente :

O analiza asupra specificului educatiei permanente conduce la ideea ca
directiile in care aceasta se poate manifesta sunt obiectivate in :
- obiectivele si continuturile procesului de instruire si formare ;
-metodele si tehnicile utilizate ;
-structurile pe care le promoveaza cu scopul de a realiza dezideratele
ce-i sunt specifice.
A) Obiectivele si continuturile procesului de instruire si formare
-eductia permanenta a impus o noua viziune, realizand o deplasare
accentului de pe obiectivele de natura cognitiva spre obiectivele de natura
afectiva, atitudinala,motivationala, a caror implicare in dezvoltarea
personalitatii elevilor este unanim recunoscuta si apreciata de toate
persoanele implicate in activitati de instruire si formare.
-in domeniul cognitiv, obiectivele prin natura lor, nu mai stipuleaza
dobandirea unui volum mare de cunostinte si informatii, ci formarea unor
tehnici de munca intelectuala care ajuta individul sa-si procure o serie de
cunostinte printr-un efort personal.

7
 -unii autori vorbesc sa oportunitatea construirii educabilitatii la indivizii
implicati in anumite programe de instruire sau de formare. J.B.Biggs
enumera o serie de caracteristici identificate la persoanele care poseda
aceasta capacitate de maxima importanta, din randul carora mai
semnificative sunt : a avea informatii sau a fi capabil sa localizeze
informatia ; a avea deprinderi intelectuale ce pot fi generalizate la un nivel
mai inalt ; a poseda strategii generale pentru rezolvarea problemelor ; a-si
stabili propriile obiective ; a evalua rezultatele propriei invatari ; a fi motivat
adecvat ; a avea o imagine de sine adecvata.
- in cadrul educatiei permanente se vizeaza formarea unor atitudini
favorabile nu numai pentru invatare ca activitate intelectuala specific umana,
ci se pune problema de a forma indivizilor si o serie de atitudini in legatura
cu unele aspecte ale societatii si ale existentei in general.
-valorizarea in mare masura a obiectivelor de natura afectiva si
motivationala, in cadrul educatiei permanente, are o alta semnificatie daca se
are in vedere rolul pe care il au achizitiile de natura afectiva in dezvoltarea
generala a personalitatii umane.
- in structura personalitatii exista o latura instrumentala, care include
deprinderile, priceperile, abilitatile pe care individul si le-a format si pe care
le poate utiliza in rezolvarea diverselor probleme si in desfasurarea unor
activitati, dar exista si o latura relational-valorica, in care intra sistemul de
atitudini formate care il ajute pe individ sa se pozitioneze distinct fata de
diferitele aspecte, probleme, fenomene cu care se confrunta in activitatile
cotidiene.
- daca acesta din urma componenta este bine structurata, atunci exista sanse
mari sa fie mai bine valorificata si latura instrumentala a personalitatii, fapt
care se soldeaza cu consecinte benefice in rezolvarea diverselor probleme.

8
 - in cazul in care sistemul atitudinal este deficitar, este posibil ca individual
sa nu-si poata pune in valoare nici deprinderile, abilitatile si priceperile, pe
care le poseda si pe care si le-a format in cadrul instruirilor anterioare.
B) Metodele si tehnicile utilizate in cadrul educatiei permanente :
- educatia permanenta este inovatoare si in privinta metodelor si tehnicilor,
dar noutatea nu consta atat in utilizarea utilizarea unor metode noi, ci in
frecventa cu care foloseste anumite metode.
- educatia permanenta valorizeaza in mai mare masura acele metode care
confera invatarii un grad mai mare de activism si care il fac pe individ sa
devina coparticipant la propria sa formare, sa fie nu numai obiect al
educatiei, ci si subiect al acesteia.
- in cadrul educatiei permanente se va pune un accent mai mare pe
utilizarea unor metode cum sunt, invatarea prin descoperire, rezolvarea de
probleme, discutiile in grup, studiul de caz, brainstormingul, jocul de rol
etc., toate recunoscute pentru gradul lor mare de formativitate, comparativ
cu metodele de tip traditional.
- prin utilizarea acestor metode in cadrul educatiei permanente, invatarea ca
activitate, devine mai atractiva si implicit mai motivanta pentru cei implicate
si de asemenea devine mai eficienta, deoarece achizitiile dobandite intr-o
astfel de maniera au un nivel mai mare de operativitate si de functionalitate,
asigurandu-se si o mai buna retinere a lor pe perioade mai indelungate de
timp.
C) Structurile promovate de educatia permanenta
- in legatura cu structurile pe care educatia permanenta le promoveaza, fie
ca este vorba de cele specifice subsistemului invatamantului, fie ca este
vorba de cele specifice educatiei de tip nonformal.

9
 - educatia permanenta promoveaza structuri flexibile, care prin specificul
lor sa asigure, pe de o parte o dezvoltare armonioasa a intregii personalitati a
elevilor, iar pe de alta parte, sa onoreze asteptarile privind alegerea unei
profesiuni si formarea de competente specifice domeniului pentru care s-a
facut optiunea.
- din perspectiva educatiei permanente, sistemul de invatamant trebuie
structurat intr-o maniera sa il faca compatibil cu posibilitatile si asteptarile
elevilor, dar, in acelasi timp sa tina cont de solicitarile externe, fie ca este
vorba de mutatiile intervenite in societate, fie de progresele inregistrate in
perimetrele unor stiinte, fie de inovatiile realizate in perimetrul invatarii si al
pedagogiei.
- prin intermediul unor subsisteme care au o contributie majora in
realizarea educatiei nonformale, cum sunt institutiile de cultura si arta,
mijloacele de comunicare in masa, educatia permanenta onoreaza nevoile
culturale si profesionale ale unor categorii largi de populatie, facilitand
accesul la educatie prin crearea unor facilitati.
- comparatie cu educatia de tip traditional, cea permanenta nu il pune pe
individ numai in situatia de a invata ci il si ajuta prin facilitatile oferite, sa
realizeze acest lucru cu costuri cat mai reduse si intr-o perioada mai scurta
de timp.

Caracteristici ale educatiei permanente :

Dintre caracteristicile identificate educatiei permanente pot fi mentionate

caracterul : continuu, global, integral, participativ.
a) Caracterul continuu al educatiei permanente se concretizeaza in faptul
ca aceasta vizeaza toate perioadele de varsta ale individului, astfel

10
 incat acesta beneficiaza de urmarile pozitive ale influentelor incepand
cu granita , dar si dupa ce a parcurs perioada vietii active.
b) Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia
permanenta reuseste sa integreze intr-un sistem coerent toate
nivelurile, tipurile si formele educatiei ceea ce se soldeaza cu efecte
educative benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile erau
disociate.
c) Caracterul integral al educatiei permanente se concretizeaza in faptul
ca aceasta vizeaza formarea personalitatii individului din perspectiva
tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna ca se are in vedere
dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala,fizica etc. prin acesul
elevilor la toate tipurile si categoriile de valori.
d) Caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia permanenta
se realizeaza in foarte mare masura prin implicarea activa a
individului la propria sa formare din care rezulta si incurajarea
formelor de autoinstruire si autoeducatie.

11
Bibliografie : • ,,Psihologie si pedagogie scolara’’ – Anca Dragu, Sorin
Cristea – Editia a II-a Revizuita si Adaugita.
 ,,Pedagogie’’ – Bontas.I. - Editura ALL, Bucuresti 1994
 ,,Manual de pedagogie’’ – Jinga.I., Istrate.L. - Editura
ALL, Bucuresti 1998
 ,,Pedagogie’’ – Cucos.C. - Editura Polirom, Iasi, 1998

12