Sunteți pe pagina 1din 101

ALINA MĂRCUȚĂ

CONTABILITATE ȘI GESTIUNE
ECONOMICĂ

1
CUPRINS

Introducere 5
Obiectivele cursului 5
Mijloace de lucru 6
Structura cursului 6
Evaluarea 6

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
CONTABILITATEA – FORMĂ DE BAZĂ A EVIDENȚEI ECONOMICE 7
1.1. Obiective 7
1.2. Definirea, necesitatea și rolul contabilității 7
1.3. Organizarea evidenţei contabile la nivel microeconomic 10
1.4. Lucrarea de verificare nr.1 10
1.5. Bibliografie 10

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
OBIECTUL ȘI METODA CONTABILITĂȚII 11
2.1. Obiective 11
2.2. Obiectul contabilității 11
2.3. Metoda contabilitatii 13
2.4. Principiile contabilitatii 16
2.5. Functiile contabilitatii 18
2.6. Lucrarea de verificare nr.2 19
2.7. Bibliografie 19

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
ACTIVUL PATRIMONIAL 20
3.1. Obiective 20
3.2. Activul patrimonial 20
3.3. Lucrarea de verificare nr. 3 27
3.4. Bibliografie 27

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
PASIVUL PATRIMONIAL 28
4.1. Obiective 28
4.2. Pasivul patrimonial 28
4.3. Lucrarea de verificare nr. 4 32
4.4. Bibliografie 33

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
DOCUMENTELE ȘI REGISTRELE DE CONTABILITATE 34
5.1. Obiective 34
5.2. Definirea evaluării 34
5.3. Registrele de contabilitate 39
5.4. Lucrarea de verificare nr. 5 40
5.5. Bibliografie 41

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
EVALUAREA – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITATII 41
6.1. Obiective 41
6.2. Evaluarea-ca procedeu al contabilităţii 41
6.3. Lucrarea de verificare nr. 6 44
6.4. Bibliografie 44

2
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7
BILANȚUL CONTABIL 45
7.1. Obiective 45
7.2. Importanța și funcțiile bilanțului contabil 45
7.3. Forma şi structura bilanţului patrimonial 47
7.4. Modificări bilanțiere 51
7.5. Lucrarea de verificare nr. 7 52
7.6. Bibliografie 52

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
CONTUL ȘI BALANȚA DE VERIFICARE 53
8.1. Obiective 53
8.2. Definiţia, forma şi structura contului 53
8.3. Regulile de funcţionare a conturilor 55
8.4. Analiza contabilă, formula contabilă şi articolul contabil 55
8.5. Balanța de verificare 61
8.6. Lucrarea de verificare nr. 8 63
8.7. Bibliografie 64

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 9
CONTABILITATEA CAPITALURILOR 65
9.1. Obiective 65
9.2. Contabilitatea capitalurilor 65
9.3. Lucrarea de verificare nr. 9 72
9.4. Bibliografie 73

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 74
10.1. Obiective 74
10.2. Contabilitatea activelor imobilizate 74
10.3. Lucrarea de verificare nr. 10 78
10.4. Bibliografie 78

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
CONTABILITATEA STOCURILOR 79
11.1. Obiective 79
11.2. Contabilitatea stocurilor 79
11.3. Lucrarea de verificare nr. 11 82
11.4. Bibliografie 82

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII 83
12.1. Obiective 83
12.2. Clasificarea creanțelor și a datoriilor 83
12.3. Contabilitatea relațiilor cu terții 84
12.4. Analiza corelației creanțe-obligații 92
12.5. Lucrarea de verificare nr. 12 92
12.6. Bibliografie 93

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13
CONTABILITATEA TREZORERIEI UNITĂȚII 94
13.1. Obiective 94
13.2. Contabilitatea disponibilităților bănești 94
13.3. Lucrarea de verificare nr. 13 95
13.4. Bibliografie 96

3
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 14
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, A VENITURILOR ȘI A
REZULTATELOR FINANCIARE 97
14.1. Obiective 97
14.2. Contabilitatea cheltuielilor 97
14.3. Contabilitatea veniturilor 98
14.4. Contabilitatea rezultatelor financiare 98
14.5. Analiza informațiilor privind rezultatele financiare 100
14.6. Lucrarea de verificare nr. 14 100
14.7. Bibliografie 101

4
Introducere
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu
“măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor
și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea
persoanelor fizice și juridice”, în care scop “trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu
privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii
prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile
publice și alți utilizatori” (Legea contabilității nr.82/1991, republicată, art.2, al
(1).

Obiectivele cursului
Lucrarea de faţă se adresează studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă
care urmează cursurile Facultăţii de Management, Inginerie Economică în
Agricultură și Dezvoltare Rurală București și își propune să le ofere cursanților
modalitățile cele mai eficiente pentru întelegerea și aprofundarea problemelor
de contabilitate, să le formeze o gândire contabilă logică, independentă, precum
și deprinderi necesare pentru utilizare informației contabile în cadul activității
desfășurate de către unitățile patrimoniale
Pentru a fundamenta şi dezvolta ideile din manual este necesară și parcurgerea
bibliografiei la care se face trimitere pe parcursul lucrării.
La sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:
 înțeleagă mecanismele de aplicare a principiilor contabile
 aplice tehnicile de organizare şi funcţionare a contabilităţii unei firme
 dobândească deprinderile de prelucrare şi înregistrare în contabilitate a
principalelor operaţii economice
 dobândească deprinderi practice necesare realizării ciclului contabil
 să obţină competenţe care să certifice fiecărui student nivelul de calificare
atins în domeniul contabiliății

Mijloace de lucru
Parcurgerea unităţilor de învăţare aferente unităților de învățare.

5
Structura cursului
Materialul de curs conţine atât secţiuni teoretice, cât şi practice care pot
ajuta studenţii în activitatea profesională. La rândul său, fiecare unitate de
învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţii de
învăţare respective, probleme propuse spre discuţie şi rezolvare. De
asemenea, la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare se regăseşte un rezumat,
care prezintă cele mai importante aspecte analizate în cadrul acesteia. La
sfârşitul fiecărui modul sunt indicate două teme de control, rezolvarea
acestor două teme de control fiind obligatorie.

Evaluarea
La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va
cuprinde: un test de evaluare ce va conţine întrebări din materia
prezentată în cadrul acestui curs, test ce va deţine o pondere de 60% în
nota finală şi notele aferente celor două teme de control, realizate pe
parcursul semestrului, care vor deţine o pondere de 20% fiecare.

6
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
CONTABILITATEA – FORMĂ DE BAZĂ A EVIDENȚEI ECONOMICE

Cuprins
1.1. Obiective
1.2. Definirea, necesitatea și rolul contabilității
1.3.Organizarea evidenţei contabile la nivel microeconomic
1.4. Lucrarea de verificare nr.1
1.5. Bibliografie

1.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de contabilitate
 înțeleagă necessitate organizării contabilității la nivelul fiecărei
unități patrimoniale;
 înțeleagă rolul pe care îl acre contabilitatea în cadrul activității
desfășurate de unitățile patrimoniale;
 înțeleagă modul de organizare a contabilității la nivel
microeconomic

1.2. Definirea, necesitatea și rolul contabilității


Contabilitatea a existat din cele mai vechi timpuri. C.G.Dumitrescu în “Istoria
contabilitatii” arata că grecii au împrumutat tehnica evidenței contabile de la egipteni, iar de la
ei au preluat-o romanii. Dar se pare ca evidențele contabile sunt mult mai vechi în istoria
omenirii. Contabilitatea în partida dublă s-a născut ca urmare a practicii contabililor din
Venetia și Genova. În anul 1494, Luca Paciolo descrie contabilitatea în partidă dublă într-o
lucrare de matematică și geometrie. După aparitia acestei lucrari, aplicarea contabilitatii în
partidă dublă s-a răspîndit și în alte țări ale Europei.
Astăzi, contabilităţii îi revin sarcini din ce în ce mai grele. Ea caută să-şi depăşească
limitele, fiind pusă în situaţia de a descrie organizaţii din ce în ce mai complexe care operează
într-un mediu economic şi social în continuă mişcare şi transformare.

7
 ca instrument de descriere, de modelare a întreprinderilor;
Principalele aspecte
sub care trebuie  ca instrument de prelucrare a informaţiilor;
studiată contabilitatea
(după N. Feleagă)
 ca practică, sau „joc social”, înscrisă într-o reţea de restricţii
reglementare mai mult sau mai puţin stricte

Contabilitatea poate fi considerată drept o artă, o tehnică sau o ştiinţă, dar indifent de
cum am privi-o, contabilitatea este „un joc social” ce are drept finalitate reprezentarea unei
realităţi care este entitatea.
Contabilitatea studiază acele laturi ale reproducţiei sociale care se pot exprima în
etalon bănesc. Ea urmăreşte existenţa şi dinamica patrimoniului agenţilor economici,
procesele economice, pe care aceştia le organizează, stabilind şi înregistrând rezultatele
financiare finale.

1.3. Organizarea evidenţei contabile la nivel microeconomic


Conform Legii Contabilităţii nr. 82/1991, întreprinderile au obligaţia să organizeze şi
să conducă contabilitate proprie, în limba română şi în moneda naţională. Organizarea
contabilităţii reprezintă deci, nu numai o necesitate, aşa cum am arătat anterior, dar şi o
obligaţie impusă prin reglementările legale în vigoare.
De altfel, entitatea ca sistem complex economico-social şi administrativ-organizatoric,
îndeplineşte o serie de funcţii, în cadrul cărora un rol esenţial îl are funcţia financiar-
contabilă.
Pentru îndeplinirea acestei funcţii şi în acelaşi timp pentru respectarea legii, în cadrul
entității se organizează şi funcţionează un compartiment specializat, financiar-contabil. În
cadrul acestui compartiment lucrează persoane cu studii de specialitate (medii şi superioare),
având atribuţii distincte în domeniul evidenţei contabile operative şi generale.
Compartimentul financiar-contabil se subordonează contabilului şef, care are studii superioare
în finanţe-contabilitate.
Aici se consemnează zilnic şi lunar, toate operaţiunile economico-financiare ce au loc
în entitate, respectiv: cumpărări, vânzări, consumuri, salarii, încasări, plăţi etc., conducând în

8
final la determinarea rezultatului activităţii şi la întocmirea situaţiilor financiare anuale de
sinteză şi raportate contabilă.
Luna calendaristică poartă denumirea de perioadă de gestiune, iar anul calendaristic,
de exerciţiu financiar.
În baza datelor furnizate de evidenţa contabilă, se pot efectua analize economico-
financiare privind corelarea resurselor alocate cu rezultatele obţinute, se pot calcula diverşi
indicatori şi se poate determina evoluţia diverselor fenomene în timp, cu factorii pozitivi şi
negativi care le-au generat.
În cadrul entității, contabilitatea se organizează pe două circuite paralele: contabilitate
financiară şi contabilitate de gestiune.
 Este reglementată prin norme unitare
 Oferă o viziune globală asupra activităţii
 Are un obiectiv financiar – reflectarea imaginii fidele a
patrimoniului
Contabilitatea financiară  Generează fluxuri de informaţii şi documente externe
 Aplică reguli normative
 Oferă date utilizatorilor externi (furnizori, clienţi, bănci,
investitori, organe de control, etc)
 Se referă la perioade încheiate (lună, an)

 Se lasă la latitudinea fiecărei entități


 Oferă o viziune detaliată asupra activităţii
Contabilitatea  Are un obiectiv economic constând în supravegherea
de gestiune şi controlul activităţii prin intermediul costurilor
 Generează fluxuri de informaţii interne
 Aplică reguli stabilite în cadrul entității
 Oferă date conducerii entității
 Se referă la prezent şi viitor (previziuni)
 Clasifică cheltuielile după locul de realizare şi
destinaţia lor

9
Instrucțiuni 1.4. Lucrarea de verificare nr.1
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr. 1 privind „Contabilitatea – formă de bază a
evidenței economice”.

1. Definiți contabilitatea – 2p
2. Prezentați rolul contabilității în cadrul unei entități – 2p
3. Care sunt circuitele de organizare ale contabilității în cadrul unei
Întrebări entități? – 2 p
4. Ce este contabilitatea financiară și prin ce se caracterizează? – 2p
5. Ce este contabilitatea de gestiune și prin ce se caracterizează? – 2p

1.6. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Feleagă N., Feleagă Liliana – Contabilitate financiară. O abordare
europeană și internațională, ediția a IV a, Editura Economică, 2007
4. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
5. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
6. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
7. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
8. * * * 4. Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.
766/2009.

10
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
OBIECTUL ȘI METODA CONTABILITĂȚII

Cuprins
2.1. Obiective
2.2. Obiectul contabilității
2.3. Metoda contabilitatii
2.4. Principiile contabilitatii
2.5. Functiile contabilitatii
2.7. Lucrarea de verificare nr. 2
3.3. Bibliografie

2.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 identifice obiectul de studiu al contabilitate
 identifice procedeele ce aparțin metodei contabilității;
 identifice și să înțeleagă rolul principiilor contabilității;
 identifice funcțiile contabilității și necesitatea aplicării acestora în
contabilitatea financiară și în contabilitatea de gestiune

2.2. Obiectul contabilității


Ca orice disciplina stiintifica, contabilitatea reprezinta simultan o teorie și metoda. În
calitatea sa de teorie stiintifică, contabilitatea reprezinta un sistem de principii și cunostinte
care explică și informează, iar ca metodă sau tehnică, un ansamblu coerent de procedee,
instrumente prin care se observa și înregistreaza resursele economice ale societatii, separate ca
utilități patrimoniale.

Conceptii cu 4. Conceptia administrativa consideră că obiectul contabilitatii îl constituie


privire reflectarea și controlul, în expresie valorică, a faptelor administrative, în
la delimitarea vederea sprijinirii managementului, pentru a obtine cu un minim de
și eforturi (cheltuieli) un maxim de efecte economice (rezultate-venituri).
5. Conceptia juridica considera ca obiectul contabilitatii îl formeaza
definirea patrimoniul unui subiect de drept (agent economic), prin prisma

11
obiectului relatiilor juridice, adica a drepturilor și obligatiilor pecuniare (materiale)
contabilitatii ale unei persoane fizice sau juridice, în corelatie cu obiectele, adică cu
bunurile și valorile corespunzatoare.
6. Conceptia economică sau financiară consideră că obiectul contabilitatii
îl constituie circuitul capitalului, privit atât sub aspectul destinației lui,
cât și sub forma modului de dobândire, respectiv, sub forma de capital
propriu și capital străin.

 Obiectul contabilitatii este reprezentat de reflectarea în expresie banească a


bunurilor mobile și si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele și alte
bunuri cu potential economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare,

Concluzie drepturile și obligatiile agentilor economici, precum și miscarile și modificarile


intervenite în urma operatiunilor patrimoniale efectuate, cheltuielile, veniturile și
rezultatele obtinute de acestia.
 Obiectivul fundamental al contabilitatii îl reprezinta furnizarea de informatii
utile luarii deciziilor menite sa asigure o imagine fidela a patrimoniului, situatiei
financiare și a rezultatelor obtinute.
Din aceasta definiție rezultă că patrimoniul presupune existența a două condiții de
bază: un titular de patrimoniu (subiect de drept) pe de o parte, iar pe de altă parte bunurile și
valorile economice, privite ca obiecte de drepturi și obligatii precum și titularul de patrimoniu.
Structura de ansamblu a patrimoniului este următoarea:
PATRIMONIU
BUNURI ECONOMICE PATRIMONIU PROPRIU
(DREPTURI)
PATRIMONIU STRĂIN
(OBLIGAȚII)

Bunurile economice se concretizează în bunuri materiale (terenuri, clădiri, utilaje,


mijloace de transport, stocuri de materii prime etc.) şi nemateriale (proiecte, programe
informatice etc) formând averea entității.
Relaţiile de drepturi se referă la faptul că entitatea îşi procură o parte din avere din
surse proprii, iar bunurile procurate îi aparţin de drept.
Relaţiile de obligaţii se referă la faptul că entitatea îşi procură o parte din avere din
surse împrumutate, fiind obligată să restituie terţilor contravaloarea bunurilor procurate.

12
Contabilitatea se ocupă cu reflectarea în expresie valorică a patrimoniului, ea
înregistrează circuitul elementelor patrimoniale în condiţii concrete de timp şi spaţiu,
calculează mărimea acestor elemente şi reflectă mişcarea patrimoniului prin operaţiuni de
intrări şi ieşiri1.
Contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, fundamentează
deciziile referitoare la finanţarea şi utilizarea elementelor patrimoniale, controlează realizarea
deciziilor şi stabileşte răspunderi privind integritatea şi dezvoltarea patrimoniului.
De asemenea, contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului, prin
respectarea ecuaţiei patrimoniale:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI + OBLIGAȚII

cu derivatele sale: Drepturi = Bunuri economice – Obligaţii


şi
Obligaţii = Bunuri economice – Drepturi

În consecinţă, entitatea reprezintă o unitate patrimonială, al cărei patrimoniu poate fi


privit sub dublu aspect: al mijloacelor economice (bunurile/averea) şi al surselor de
procurare a acestor mijloace (capitalul) proprii şi străine.
Mijloacele economice definesc activul patrimonial iar sursele definesc pasivul
patrimonial.
În derularea operaţiunilor economico-financiare, apar şi o serie de procese
economice, sub forma veniturilor şi cheltuielilor, care ajută la înregistrarea creşterii sau
diminuării patrimoniului.
În acest context, ecuaţia patrimonială de mai sus, devine:

AVERE = CAPITAL

1
Ghe. Talaghir, Ghe. Negoescu – Contabilitatea pe înţelesul tuturor, Ed. All, Bucureşti, 1998

13
2.3. Metoda contabilitatii
Datorita complexitatii obiectului de studiu, metoda contabilitatii reuneste mai multe
procedee tehnice de lucru.

Un ansamblu de procedee aflate într-o stransă corelație și


intercondiționare ca un tot unitar, în vederea stabilirii normelor și
Metoda principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabilitatea
contabilitatii și cu ajutorul carora cerceteaza starea și miscarea elementelor
patrimoniale ale unitatilor patrimoniale.

O trasatură caracteristică a metodei contabilitatii este aceea a folosirii unor procedee


care să permită înregistrarea numerică, cifrică, a existentei și mișcării patrimoniului unităților
economice și sociale în expresie valorică. Generalizând, se poate spune că metoda
contabilității reprezintă totalitatea procedeelor interdependente, pe care le folosește aceasta în
scopul cunoașterii situației partimoniului și a rezultatelor obținute.

1. procedee comune tuturor stiintelor;


Procedee utilizate
de contabilitate 2. procedee specifice metodei contabilitatii;

3. procedee ale metodei contabilitatii, comune și altor discipline


economice.

Procedee comune Observația – este faza inițială a cercetării obiectului de studiu al


tuturor științelor oricărei științe și este utilizată pentru cunoașterea operațiilor
economice care se pot exprima valoric și pe care le reflectă cifric,
numeric, cu ajutorul procedeelor sale specifice.
Raționamentul – se aplică de metoda contabilitatii, pentru ca pe baza
de judecăți logice, pornind de la fenomenele și procesele economice
care intră în obiectul sau de studiu să ajungă la concluzii noi (Ex:
activul este egal cu pasivul, pentru ca între mijloacele economice și
sursele de finantare a acestora exista o egalitate perfectă).
Comparația – se folosește de metoda contabilitatii prin alaturarea a doua

14
sau mai multe fenomene și procese economice care se pot exprima valoric,
cu scopul de a stabili asemanarile și deosebirile dintre ele, ca astfel sa se
traga o serie de concluzii. Se foloseste frecvent pentru a se compara
veniturile și cheltuielile pe baza cărora se stabilesc rezultatele finale.
Clasificarea –acțiunea de împărțire, distribuire, repartizare sistematică
pe clase sau într-o anumită ordine a obiectelor în functie de
asemănările și deosebirile dintre ele. Asemanarile le apropie și le
încadreaza în aceeași clasa, iar deosebirile le diferențiaza și le
distribuie în clase diferite.
Analiza –procedeu științific de cercetare a unui întreg, a unui fenomen
care se bazează pe examinarea fiecarui element component în parte.
Sinteza – ca procedeu științific de cercetare a fenomenelor se bazează
pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus pentru a
se ajunge la generalizare.

Procedee specifice Bilantul – stă la baza dublei reprezentări a patromoniului în


metodei contabilitatii contabilitate. El furnizeaza informatii generale privitoare la situația
economică și financiară a unei entități, dar reflectă și la relatiile ei
economice cu alte entități, fiind completat de o serie de situații anexa
prin care se explică și se detaliază anumite laturi ale activității
economico-financiare ale societății.
Contul – se deschide în contabilitatea curentă pentru reflectarea fiecarui
element din patrimoniu. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi
în care reflectarea operațiilor economice rezultate din mișcarea
elementelor patrimoniale are la baza dublă înregistrare.
Balanta de verificare – asigură în contabilitatea dublei reprezentări și a
dublei înregistrari, garanția exactității înregistrărilor efectuate în conturi.
Datele balanței de verificare stau la baza întocmirii bilanțului. Balanța de
verificare îndeplineste atât o funcție de control, cât și o funcție
economică, constituind puntea de legătură între cont și bilan.

Procedeele metodei Documentația – orice operatie economică și financiară referitoare la


contabilitatii comune existența și mișcarea elementelor patrimoniale trebuie să fie

și altor discipline consemnată în documente care fac dovada înfăptuirii lor.


Evaluarea –procedeul prin care datele contabilității sunt reprezentate
economice

15
printr-o singuăa unitate de masură, creand posibilitatea centralizării
lor cu ajutorul balațtelor de verificare și generalizarea cu ajutorul
bilanțului. Evaluarea consta în transformarea unităților naturale în
unități monetare cu ajutorul prețurilor.
Calculatia – este strâns legată de evaluare ca procedeu al metodei
contabilitatii. Acest procedeu își găsește aplicarea cea mai largă în
domeniul calculației costurilor de producție.
Inventarierea – se foloseste pentru a se cunoaste situația reală a
patrimoniului reflectat în contabilitate, și trebuie să se verifice
existența faptică a tuturor elementelor sale, în scopul descoperirii
neconcordanțelor dintre datele înregistrate în conturi și realitatea de
pe teren.

2.4. Principiile contabilitatii


Pentru a se oferi o imagine fidelă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor
obținute de către entitate, trebuie respectate cu buna credință regulile privind evaluarea
patrimoniului și celelalte norme și principii contabile.
Principiul prudentei  nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ și a
veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a
cheltuielilor, ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile
posibile generate de desfășurarea activității unității
 prudența presupune anticiparea efectelor unor acțiuni și în special
a transferului de proprietate cu efecte posibile asupra exercitiului sau
a celor parcurse deja, întrucât asupra lor nu se mai poate interveni din
punct de vedere contabil
 la încheierea fiecarui exercițiu financiar se contabilizează datoriile
și pierderile probabile

Principiul  continuitatea aplicarii regulilor și normelor privind evaluarea,


permanentei inregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor patrimoniale și a
metodelor rezultatelor asigurand comparabilitatea în timp a informatiilor contabile
 asigura aplicarea pentru aceleași elemente, stucturi, domenii de
activitate, a acelorși metode de la un exercițiu la altul, excluzând
schimbarea metodelor în cursul exercițiului

16
 modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie
determinată de o profundă motivație (modificarea unor acte
normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi, etc.)
Principiului  presupune că unitatea patrimonială își continuă în mod normal
continuitatii funcționarea într-un viitor previzibil, fară a fi în stare de lichidare sau
activitatii de reducere sensibilă a activității
 atunci cand funcționarea este delimitată în timp sunt menționate
datele de începere și de încetare a activității
 permite fixarea responsabilității entității în raport cu terțe
persoane, inclusiv cu bugetul statului
Principiul  presupune delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor aferente
independentei activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora și trecerii
exercitiului acestora la rezultatul exercitiului la care se referă
 independența exercițiului trebuie înțeleasă prin acea că nu se mai
poate interveni asupra bilantului după perioada de raportare
(aprobarea consiliului de administrație, înregistrarea la organele
financiare, etc).

Principiului  bilanțul de deschiderea unui exercițiu trebuie să corespundă cu


intangibilitatii bilanțul de închidere al exercițiului precedent
bilantului de
deschidere

Principiului  elementele de activ și de pasiv trebuie să fie evaluate și


neconpensarii înregistrate în contabilitate separat, nefiind admise compensarea intre
posturile de activ și de pasiv ale bilațtului
 necompensarea trebuie înteleasa în sensul că pentru fiecare element
patrimonial cu substațăa materială, pentru orice resursă care reflectă
drepturi și obligații trebuie să fie deschis, în contabilitate câte un cont nou
 necompensarea nu trebuie confundată cu rectificarea prevazută în
scopul reflectării valorii rămase
 valorile rectificative sunt evidențiate distinct chiar dacă în cazul
unor elemente patrimoniale înregistrarea în bilant se face la valoarea

17
considerată netă sau ramasă (imobilizari rectificate pe calea
amortiăarii, materiale de natura obiectelor de inventar rectificate pe
calea uzurii sau deprecierilor rectificate pe seama provizioanelor, etc.)

2.5. Functiile contabilitatii


Contabilitatea  Funcția de înregistrare completă a tranzacțiilor entității în scopul
financiară determinarii periodice a situației patrimoniale și a rezultatului global;

 Funcția de comunicare financiara externa (informarea tertilor);

 Funcția de instrument de verificare și de proba judiciara și fiscala;

 Funcția de instrument de gestiune a entității;

 Funcția de furnizare a informatiilor necesare realizarii sintezelor


macroeconomice;

 Funcția de informare pentru analize financiare;

Contabilitatea  Funcția de determinare a costurilor pe produse, lucrări și sectoare de


interna de activitate;
gestiune
 Funcția de determinare a diferițelor marje și a rezultatelor analitice pe
produse și activități;

 Funcția de generalizare și furnizare a informațiilor destinate elaborării


bugetelor și costurilor previzionate;

 Funcția de generalizare și furnizare a informațiilor destinate


actualizării indicatorilor de gestiune din structura tabloului de bord al
entității;

 Funcția de generalizare și furnizare a informațiilor destinate măsurării


performanțelor la nivelul sectoarelor și pe produse, lucrări și servicii.

18
Instrucțiuni 2.6. Lucrarea de verificare nr.2
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr. 2 privind „Obiectul și metoda contabilității”.

1. Precizați care este obiectul de studiu al contabilității – 2p


2. Precizați caracteristicile metodei contabilității – 2p
3. Descrieți procedeele specifice metodei contabilității? – 2 p
Întrebări 4. Caracterizați în câteva rânduri fiecare principiu al contabilității? – 2p
5. Enumerați funcțiile contabilității? – 2p

2.7. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
5. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
6. * * * 4. Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.
766/2009.

19
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
ACTIVUL PATRIMONIAL

Cuprins
3.1.Obiective
3.2.Activul patrimonial
3.3. Lucrarea de verificare nr. 3
3.4. Bibliografie

3.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de active patrimonial
 identifice și să descrie elementele componente ale activelor
imobilizate
 identifice și să descrie elementele componente ale activelor
circulante

3.2. Activul patrimonial


Este format din totalitatea mijloacelor economice destinate bunei desfăşurări a
activităţii. Elementele patrimoniale de activ se pot clasifica: după modul de valorificare şi
după gradul de lichiditate. Se observă că, după ambele criterii se conturează două mari
categorii de active patrimoniale: active imobilizate şi active circulante.

I. Activele imobilizate - active fixe ce se consumă şi se valorifică în mod treptat, pe parcursul


mai multor cicluri de exploatare, având un grad de lichiditate scăzut.

În funcție de natura lor, ele cuprind următoarele grupe:


1) Active imobilizate – sunt active fixe nemateriale, reprezentate prin documente
necorporale juridice sau comerciale ce conferă entității anumite drepturi.

2) Active imobilizate – sunt active fixe materiale


corporale

20
3) Active imobilizate - sunt active fixe de natura investiţiilor financiare în cadrul altor
financiare întreprinderi, efectuate pe termen mediu şi lung, în scopul
obţinerii de venituri.
1) Activele imobilizate necorporale cuprind:
a) Cheltuielile de constituire - sunt cheltuielile efectuate de entitate la înfiinţarea ei:
cheltuieli de înscriere la Registrul Comerţului, taxe de
publicare la Monitorul oficial, cheltuieli cu emisiunea de
acţiuni şi părţi sociale etc.
b) Cheltuielile de cercetare – - sunt cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea sau
dezvoltare realizarea în producţie proprie a unor proiecte de
cercetare ce urmează a fi aplicate în procesul de
producţie, în scopul obţinerii de profit.
c) Concesiunile - sunt convenţii prin care entitatea dobândeşte, în schimbul
unei sume, dreptul de a exploata pe o anumită perioadă,
bunuri proprietate a statului (terenuri, clădiri etc).
d) Brevetele - sunt documentle prin care i se recunoaşte unei persoane
dreptul de a exploata exclusiv un produs al cărui autor este.
e) Licenţele de fabricaţie - sunt drepturi câştigate de entitate, de a exploata un
brevet, prin cumpărarea acestuia.

f) Mărcile de fabrică - sunt sume investite de entitate pentru ca produsele sale


să se deosebească de produse similare existente pe piaţă.

g) Fondul comercial - reprezintă dreptul suplimentar cuvenit entității, peste


valoarea bunurilor materiale, datorită existenţei unor
condiţii deosebite precum: vadul comercial, clientela etc.

h) Programele informatice - reprezintă partea soft a echipamentului electronic, ce


permite efectuarea diverselor operaţiuni cu ajutorul
tehnicii de calcul.
i) Alte imobilizări Cuprind cheltuieli ocazionate de achiziţionarea sau
necorporale elaborarea programelor informatice şi alte imobilizări
necorporale.

21
j) Imobilizările necorporale Reprezintă costul de producţie sau de achiziţie a
în curs imobilizărilor necorporale neterminate până la sfârşitul
exerciţiului financiar.

Datorită utilizării lor pe durată îndelungată, imobilizările necorporale se supun uzurii


în timp. Expresia valorică a uzurii imobilizărilor se înregistrează în contabilitate sub
forma amortizării.

2) Activele imobilizate corporale cuprind:


a) Terenurile – în funcție de destinație se clasifică: terenuri agricole, silvice,
pentru construcţii etc.
- în funcţie de intervenţia factorului uman se clasifică în:
a1) Terenurile fără - sunt achiziţionate în scopul vânzării lor ulterioare. Nu se
amenajări amortizează, în schimb se supun actualizării periodice, în funcţie
de evoluţia preţurilor pieţei. Această actualizare a valorii se
numeşte în contabilitate reevaluare.
a2) Amenajările de – lucrări efectuate în scopul derulării unor activităţi profitabile
terenuri (îndiguiri, desecări, asanări etc).
b) Mijloace fixe – sunt imobilizări corporale ce îndeplinesc simultan două
condiţii: valoare de intrare (Vi)  2.500 lei (această sumă se
actualizează periodic, prin lege) și durată de folosinţă (D)  1 an
calendaristic.
Grupa mijloace fixe conține:
b1) construcţiile;
b2) instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii;
b3) mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale, alte imobilizări corporale.
c) Imobilizări corporale - reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau
în curs în antrepriză.

3) Activele imobilizate financiare conțin:


a) Titlurile imobilizate - sunt reprezentate de acţiuni/părţi sociale cumpărate de entitate la
alte întreprinderi, pe termen mediu şi lung, în scopul de a obţine la
sfârşitul fiecărui an venituri sub formă de dividende, cu sau fără

22
drept de decizie în activitatea entității respective. Ele pot fi: titluri
de participare, titluri sub forma intereselor de participare, alte titluri
imobilizate.
b) Creanţele imobilizate - sunt împrumuturi pe termen mediu şi lung pe care entitatea le
acordă altor întreprinderi, în scopul de a obţine lunar şi anual, pe
durata contractului, venituri sub formă de dobânzi. Ele pot fi:
creanţe legate de participaţii, sume datorate de filiale etc.

II. Activele circulante - sunt active ce se consumă şi se valorifică dintr-o dată, fiind
reînnoite la fiecare ciclu de exploatare şi având un grad de
lichiditate ridicat. Ele îşi schimbă în permanenţă forma bani-
marfă-bani, în funcţie de stadiul circuitului economic pe care îl
parcurg (aprovizionare, producţie, desfacere).

Activele circulante se împart în:


1) Active circualnte materiale - sunt reprezentate prin stocurile şi producţia
nedeterminată ce se regăsesc în entitate.
2) Active circulante în decontare - sunt reprezentate prin creanţele entității, respectiv
sumele pe care entitatea le are de încasat de la clienţi în
schimbul bunurilor vândute acestora.
3) Investiții financiare pe tremen - sunt echivalente de numerar, uşor convertibile în
scurt numerar, a căror risc de schimbare a valorii este
nesemnificativ.
4) Casă și conturi la bănci - disponibilităţile în lei şi în valută ale entităţii,
păstrate în casierie şi în conturile de la bănci, acreditive,
alte valori etc.
1) Activele circulante materiale cuprind:
a) Materiile prime - sunt stocuri cumpărate în scopul de a fi consumate în
procesul de producţie. Ele participă în mod direct la realizarea
produsului finit şi se regăsesc în acesta, în stare iniţială sau
transformată.
b) Materialele consumabile - sunt stocuri cumpărate ce participă la realizarea produselor
finite, fără a se regăsi în acestea. Cuprind următoarele
categorii: materiale auxiliare, combustibili, materiale de
ambalat, piese de schimb, seminţe, furaje, alte materiale.

23
c) Materialele de natura - sunt bunuri cumpărate ce nu îndeplinesc simultan cele două
obiectelor de inventar condiţii pentru a fi mijloace fixe. Prin urmare, au fie Vi 
2.500 lei dar D sub un an, fie D  1 an, dar Vi sub 2.500 lei.
d) Produsele - sunt stocuri fabricate în scopul vânzării lor către clienţi.
Cuprind:
d1) Produsele finite -– sunt bunurile ce au parcurs integral stadiile procesului
tehnologic şi îndeplinesc condiţiile calitative pentru a fi
vândute;
d2) Semifabricatele – sunt produsele ce au parcurs parţial stadiile procesului
tehnologic, dar care pot fi vândute ca atare.
d3) Produsele reziduale – sunt produsele ce au parcurs în întregime procesul
tehnologic, dar nu îndeplinesc condiţiile calitative ale
produsului finit (rebuturi), sau rezultă pur şi simplu ca urmare
a aplicării procesului tehnologic.
e) Producţia în curs de execuție – este producţia aflată în curs de execuţie, ce a parcurs parţial
(producția neterminată) procesul tehnologic, fără a ajunge la stadiul de semifabricat sau
produs finit.
f) Animalele - sunt stocurile achiziţionate în scopul reproducţiei sau vânzării
pentru consumul populaţiei.
g) Mărfurile - sunt stocuri cumpărate în scopul vânzării lor ca atare.
h) Ambalajele - sunt stocuri cumpărate şi utilizate în scopul depozitării şi
transportului produselor finite şi mărfurilor. De regulă ele se
vând odată cu acestea.

2) Activele circulante în decontare (creanțele) cuprind:


a) Creanţe comerciale - sunt reprezentate de creanţele asupra terţilor izvorâte din
raporturile comerciale cu aceştia, cum sunt:
1) Furnizori-debitori, reprezintă drepturi de creanţă care rezultă
din avansuri şi aconturi acordate furnizorilor. Aceste avansuri şi
aconturi (împrumuturi) se acordă înainte ca datoria faţă de
furnizori să existe.
2) Clienţi, sunt creanţele rezultate din facturarea către terţi a
bunurilor şi serviciilor livrate sau de livrat, urmând a se realiza
(încasa) ulterior.

24
3) Efecte de primit de la clienţi, sunt reprezentate de drepturile
de creanţă asupra clienţilor care au acceptat să îşi onoreze
obligaţiile pe baza unui credit cambial, urmând ca furnizorul să
primească de la clienţi cambiile acceptate sau biletele la ordin.
4) Clienţi – facturi de întocmit, reflectă valoarea bunurilor
livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate către
clienţi, pentru care nu s-au întocmit facturi.
b) Sume de încasat de Sunt reprezentate de drepturile de creanţă, asupra altor unităţi
la societăţi din cadrul din cadrul grupului, izvorâte din: sume şi bunuri livrate, imo-
grupului bilizări cedate, dividende de încasat pentru investiţiile
financiare pe termen scurt etc.
c) Sume de încasat din Sunt reprezentate de drepturile de creanţă rezultate de interesele
interese de participare de participare pe termen scurt cum sunt: sume virate unităţilor
legate prin interese de participare, imobilizările financiare
cedate acestor unităţi, dividende de încasat pentru investiţiile pe
termen scurt etc.
d) Creanţe privind Reflectă drepturile de creanţă asupra acţionarilor sau asociaţilor
capitalul subscris şi care au subscris să contribuie la majorarea capitalului social,
nevărsat urmând ca aportul lor să fie adus în societatea comercială.
e) Alte creanţe Cuprind creanţele întreprinderii rezultate din operaţiuni
(decontări) cu: personalul, bugetul statului, bugetul asigurărilor
şi protecţiei sociale, asociaţii în participaţie, diverşii debitori
etc. De asemenea acest element include şi sumele în curs de
clarificare, care la un moment dat nu pot fi înregistrate la alte
posturi de activ sau pe cheltuieli, fiind necesare cercetări sau lă-
muriri suplimentare.

3) Investițiile financiare pe termen scurt:


a) Titluri de - sunt investiţii financiare pe termen scurt (plasamente) făcute
participare deţinute la la societăţi comerciale din cadrul grupului (cumpărări de
societăţi din cadrul acţiuni) cu scopul obţinerii unor venituri financiare pe termen
grupului scurt.

25
b) Acţiuni proprii - sunt acţiunile proprii răscumpărate cu scopul creşterii valorii
acestora pe piaţa de capital. Ulterior aceste acţiuni sunt anu-
late sau sunt cedate (revândute).
c) Alte investiţii În această categorie sunt incluse:
financiare pe termen - acţiunile emise de alte societăţi, cumpărate în vederea
scurt obţinerii de venituri financiare pe termen scurt (cu scop spe-
culativ);
- obligaţiunile emise şi răscumpărate de societatea comercială,
în vederea anulării;
- obligaţiunile emise de alte societăţi cumpărate în vederea
revânzării lor;
- alte investiţii financiare (titluri de plasament şi creanţe
asimilate) cumpărate;
- valori de încasat sub forma cecurilor şi altor efecte
comerciale primite de la clienţi. Aceste instrumente
financiare urmează să fie încasate la termenele stabilite sau
pot fi scontate înainte de scadenţele fixate iniţial în schimbul
unei taxe de scont cedate.

4) Casa și conturi la bănci cuprind:


a) Conturile la bănci – cuprind disponibilităţile băneşti existente în contul curent deschis de
entitate la una sau mai multe instituţii bancare. Sumele pot fi în lei sau în
devize.
b) Casa – surprinde disponibilităţile băneşti aflate în casieria entității (numerarul
existent) în lei dau în devize.
c) Alte valori – cuprind: timbre fiscale şi poştale, bilete de odihnă şi tratament, tichete
de călătorii, bonuri de consum fix pentru benzină şi motorină etc. – bunuri
achiziţionate de entitate în scopul consumului în activitatea curentă
(transport, corespondentă, concedii, angajaţi etc.).
e) Acreditivele - reprezintă sume rezervate din contul bancar şi puse la dispoziţia
furnizorilor, pentru plata unor datorii.
f) Avansurile de - reprezintă sume plătite prin casieria entității, delegaţilor angajaţi ai
trezorerie firmei, care se deplasează în interesul serviciului. La întoarcerea din
deplasare, delegatul justifică suma cheltuită prin: transport, cazare la hotel,

26
diurnă, plata unor furnizori etc. Suma rămasă necheltuită (nejustificată
prin documente), se restituie la casieria entității.
g) Cecurile de încasat - sunt file de CEC primite de entitate de la clienţii cărora le-a vândut
anterior bunuri. În momentul primirii filei de CEC, entitatea o depune la
bancă şi încasează prin cont suma înscrisă pe fila respectivă.

Instrucțiuni 3.3. Lucrarea de verificare nr.3


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 3 privind „Activul patrimonial”.

1. Definiți activele imobilizate– 2p


2. Definiți activele circualnte – 2p
3. Cum se clasifică activele imobilizate? – 2 p
4. Cum se clasifică activele circulante? – 2p
Întrebări
5. Ce sunt creanțele? – 2p

3.4. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
4. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
5. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
6. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

27
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
PASIVUL PATRIMONIAL

Cuprins
4.1.Obiective
4.2. Pasivul patrimonial
4.3. Lucrarea de verificare nr. 4
4.4. Bibliografie

4.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de pasive patrimonial
 identifice și să descrie elementele componente ale capitalurilor
proprii
 identifice și să descrie elementele componente ale capitalurilor
străine

4.2. Pasivul patrimonial


Este format din totalitatea surselor entității destinate procurării mijloacelor
economice prezentate anterior. Elementele patrimoniale de pasiv se pot clasifica: după modul
de finanţare şi după gradul de exigibilitate.

Capitalurile - surse permanente care asigură procurarea bunurilor prin finanţare


proprie sau din împrumuturi pe termen mediu şi lung, având grad de
exigibilitate scăzut. Pot fi capitaluri proprii sau capitaluri străine
(datorii)

1) Capitalurile proprii - sunt surse proprii constituite de entitate pe cont propriu, fără a
apela la împrumuturi din afară.
2) Provizioanele - sunt surse constituite de entitate la sfârşitul anului, pentru a evita
pentru riscuri şi posibile pierderi generate de producerea unor fenomene de risc în
cheltuieli perioada următoare precum: litigii cu alte întreprinderi, garanţii
acordate clienţilor, dezafectări de imobilizări, restructurări de
personal etc.

28
- provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, determinând o
diminuare a profitului şi implicit a impozitului pe profit. În
perioada următoare, după producerea fenomenului de risc,
provizionul rămas fără obiect se anulează pe seama veniturilor.
3) Capitalurile străine – sunt surse împrumutate de entitate de la alte firme sau bănci, în
vederea completării surselor proprii insuficiente. Au caracter
rambursabil la termen (mediu – între 2 şi 5 ani şi lung peste 5 ani)
şi sunt purtătoare de dobândă. Pentru entitatea care beneficiază de
împrumut, dobânda plătită reprezintă o cheltuială.

1) Capitalurile proprii conțin:


a) Capitalul social - sursa proprie permanentă a entității, constituită la înfiinţarea
acesteia şi lichidată la încetarea activităţii prin dizolvare sau
faliment. Este format din acţiuni (în cazul societăţilor pe
acţiuni) sau părţi sociale (în cazul societăţilor cu răspundere
limitată), fiecare având o valoare de înregistrare în contabilitate,
numită valoare nominală (Vn).
b) Primele legate de - surse proprii constituite cu ocazia emisiunii de noi acţiuni în
capital cazul majorării de capital sau al fuziunii de întreprinderi. Ele
reprezintă diferenţa dintre preţul de emisiune mai mare şi Vn
mai mică. Pot fi: prime de emisiune, prime de aport, prime de
fuziune şi prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni.
c) Rezervele din - surse proprii constituite cu ocazia reevaluării imobilizărilor
reevaluare din patrimoniu. Ele reprezintă diferenţa dintre valoarea actuală
(reevaluată) şi valoarea de înregistrare a imobilizărilor.
Rezervele din reevaluare trec asupra rezultatului reportat
reprezentând surplusul realizat din reevaluare, la data ieşirii din
patrimoniu a imobilizărilor respective.
d) Rezervele - surse proprii constituite la sfârşitul anului din profitul obţinut,
în scopul conservării capitalului social.
d1) Rezervele legale – se constituie anual obligatoriu în proporţie de 5% din profitul
brut, până când ating 20% din capitalul social.
d2) Rezervele – se constituie din profitul net şi se utilizează pentru acoperirea

29
pentru acţiuni diferenţei nefavorabile apărute cum ocazia răscumpărării de
proprii acţiuni proprii la un preţ de răscumpărare mai marte decât
valoarea nominală.
d3) Rezervele - se constituie anual din profitul net, în procentul prevăzut prin
statutare statutul societăţii. Se utilizează pentru majorarea capitalului
social.
d4) Alte rezerve – se constituie din profitul net în mod facultativ şi se utilizează
pentru acoperirea unor pierderi din anii anteriori sau pentru
majorarea capitalului social.
e) Rezultatul - reprezintă profitul/pierderea înregistrate în anii anteriori.
reportat
e1) Profitul reportat - profit nerepartizat, care se repartizează în anii următori
pentru: constituire de rezerve, majorare de capital social sau
dividende cuvenite acţionarilor.
e2) Pierderea - pierdere neacoperită care se acoperă în anii următori din:
reportată profitul curent, rezerva legală existentă sau prin diminuarea
capitalului social.
f) Rezultatul curent - profitul/pierderea înregistrate în anul curent.
f1) Profitul curent – reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor mai mare şi
totalul cheltuielilor mai mic. Fiind un profit brut, el se supune
impozitării cu 16%, după scăderea rezervei legale. Diferenţa
dintre profitul brut şi impozitul pe profit se numeşte profit net
şi se supune repartizării conform destinaţiilor legale: constituire
de rezerve, majorare de capital social, dividende cuvenite
acţionarilor, acoperire de pierderi precedente. Diferenţa
nerepartizată se reportează în anul următor ca profit nerepartizat
f2) Pierderea - diferenţa dintre totalul cheltuielilor mai mare şi totalul
curentă veniturilor mai mic.

2) Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli cuprind:


a) Provizioanele – se constituie dacă entitatea se află în litigiu cu altă firmă, pentru
pentru litigii prevenirea riscului de a pierde litigiul.

b) Provizioanele – se constituie în situația în care entitatea vinde bunuri aflate în

30
pentru garanţii termen de garanţie, pentru prevenirea riscului ca acei clienţi să
acordate clienţilor reclame defecţiuni în perioada de garanţie.
c) Provizioanele – se constituie în cazul în care entitatea va efectua în perioada
pentru dezafectări de următoare dezafectări de clădiri sau construcţii speciale.
imobilizări
d) Provizioanele – se constituie pentru prevenirea riscul de restructurare a
pentru restructurări personalului, căruia entitatea trebuie să-i plătească salarii
compensatorii.

3) Capitalurile străine cuprind:


A. Datorii pe termen lung
a) Împrumuturile din - împrumuturi derulate în baza unui contract între două
emisiuni de societăţi pe acţiuni – una numită emitent, iar cealaltă
obligaţiuni (credite obligatar. Au la bază obligaţiunea ca hârtie de valoare ce
obligatare) conferă posesorului său calitatea de creditor asupra unei sume
şi dreptul de a obţine dobândă.
- pentru obţinerea împrumutului, emitentul emite un număr de
obligaţiuni având o valoare nominală Vn. Emitentul vinde
obligaţiunile către obligatar, încasând împrumutul în schimbul
acestora. Pe durata contractului, lunar şi anual, el plăteşte
obligatarului prin cont o dobândă calculată ca procent din
valoarea nominală a împrumutului. La scadenţă emitentul
restituie împrumutul şi primeşte înapoi obligaţiunile,
operaţiune numită răscumpărarea şi anularea obligaţiunilor.
- Obligaţiunile pot fi: ordinare (Pe = Vn) sau cu primă de
rambursare (Pe < Vn).
b) Creditele bancare - împrumuturi primite de la bănci, în baza unor contracte de
pe termen mediu şi creditare şi a unor garanţii materiale.
lung
c) Datoriile ce privesc - împrumuturi primite de la alte firme, la care entitatea deţine
imobilizările titluri imobilizate. Anual ea achită firmei respective dobânda,
financiare iar la scadenţă, restituie împrumutul din contul bancar.

31
d) Alte împrumuturi – împrumuturi ce respectă acelaşi procedeu de plată a dobânzii
şi de restituire a creditului.

B. Datoriile pe termen scurt


a) Datoriile – sunt datorii faţă de furnizori, rezultate cu ocazia cumpărării
comerciale de bunuri şi servicii și reprezentând contravaloarea acestora, ce
va fi decontată ulterior.
b) Datoriile salariale – sunt reprezentate de salariile pe care entitatea le datorează
şi sociale angajaţilor, în schimbul activităţii prestate, precum şi cotele
aferente salariilor pe care entitatea le plăteşte la Bugetul
Statului.
c) Datorii fiscale – sunt reprezentate de impozitele şi taxele datorate de entitate
la bugetul statului.
c1) Impozitul pe – se calculează aplicând cota legală de 16% asupra profitului
profit impozabil realizat de entitate.
c2) Impozitul pe - se calculează aplicând cota legală asupra dividendelor brute
dividende ce se cuvin acţionarilor.
c3) Taxele vamale - se calculează în procente diferenţiate în funcţie de natura
bunurilor importate, aplicate asupra valorii bunurilor în vamă.
c4) Accizele - se calculează în procente diferenţiate, aplicate asupra prețului
de vânzare pentru următoarelor categorii de bunuri: ţigări, cafea,
băuturi, autoturisme, combustibili, arme de vânătoare, blănuri,
bijuterii, parfumuri, aparatură electronică etc.
c5) Taxa pe valoarea – se calculează în cota de 19% asupra cumpărărilor şi
adăugată (TVA) vânzărilor de bunuri şi servicii.
d) Datoriile faţă de - sunt reprezentate de dividendele pe care entitatea le datorează
acţionari sau asociaţi acestora.
e) Datoriile - creditele bancare cu termen de rambursare sub un an,
financiare purtătoare de dobândă.

32
Instrucțiuni 4.3. Lucrarea de verificare nr.4
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 4 privind „Pasivul patrimonial”.

1. Definiți capitalurile proprii– 2p


2. Definiți capitalurile străine – 2p
3. Cum se clasifică capitalurile proprii? – 2 p
4. Cum se clasifică capitalurile străine? – 2p
Întrebări
5. Ce sunt provizioanele? – 2p

4.4. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
4. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
5. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
6. * * * Standardele Internaţionale de Raportare Financiara, Ediţia
2009, emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate (IASB), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
7. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

33
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
DOCUMENTELE ȘI REGISTRELE DE CONTABILITATE

Cuprins
5.1. Obiective
5.2. Definirea evaluării
5.3. Registrele de contabilitate
5.4. Lucrarea de verificare nr. 5
5.5. Bibliografie

5.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 identifice și să descrie principalele documente contabile
 identifice și să descrie principalele register contabile

5.2. Documentele contabile


Toate operaţiunile economico-financiare ce au loc în entitate pe parcursul unui
exerciţiu financiar se consemnează în documente de evidenţă.
Întocmirea documentelor contabile la locul şi la data înfăptuirii fenomenelor şi
proceselor economice, în scopul de a atesta producerea lor, este o cerinţă impusă prin Legea
contabilităţii nr.82/1991. Pentru a răspunde acestei cerinţe, dar şi din necesitatea reală a
evidenţei operative (zilnice), contabilitatea utilizează ca procedeu documentaţia.

5.2.1. Clasificarea documentelor contabile


Entitatea utilizează în cadrul evidenţei contabile numeroase documente de evidenţă,
care se pot clasifica după următoarele criterii:
a) După natura elementelor patrimoniale a căror mişcare o reflectă prin operaţiile
economice, avem:
 Documente ce reflectă imobilizări corporale şi necorporale (active
imobilizate).
Exemplu: Proces verbal de punere în funcţiune a mijloacelor fixe; Proces
verbal de predare-primire a mijloacelor fixe; Proces verbal de scoatere din funcţiune a
mijloacelor fixe.

34
 Documente ce reflectă stocuri (active circulante materiale)
Exemplu: Notă de intrare – recepţie, Bon de consum, Fişă limită de consum;
Notă de predare la magazie; Bon de transfer-restituire etc.
 Documente ce reflectă vânzările (creanţe/active circulante în decontare).
Exemplu: Dispoziţii de livrare, Aviz de expediere, Factură fiscală etc.
 Documente ce reflectă disponibilităţile băneşti (active circulante băneşti-
încasări şi plăţi).
Exemplu: Chitanţă, Ordinul de plată, Dispoziţia de încasare/plată prin
casierie, Fila de CEC etc.
 Documente ce reflectă salariile şi alte drepturi de personal
Exemplu: Lista de avans chenzinal, Statul de plată, Ordinul de deplasare,
Decontul de cheltuieli etc.
b) După locul de întocmire, avem:
 Documente interne – se întocmesc în cadrul entității şi circulă în interiorul
entității sau în afara ei.
Exemplu:
 Documente interne care circulă în incinta entității: Notă de intrare-
recepţie, Bon de consum, Bon de predare la magazie, Bon de transfer, Listă de avans
chenzinal, Stat de plată etc.
 Documente interne care circulă în afara entității: Factura fiscală
emisă către client, chitanţa de casă emisă către client, Ordinul de plată emis către furnizor etc.
 Documente externe – se întocmesc de către terţi şi sunt adresate entității.
Exemplu: Factura fiscală primită de la furnizor; chitanţa de casă primită de la
furnizor; Ordinul de plată primit de la client etc.
Documentele interne şi externe atestă relaţiile entității cu terţii (furnizori, clienţi etc.).
c) După modul de întocmire, avem:
 Documente primare – în care se consemnează pentru prima dată operaţiile
economice.
Exemplu: Notă de intrare-recepţie, Bonul de Consum, Factura fiscală, Statul
de plată etc.
 Documente centralizatoare – în care se grupează şi se cumulează datele
înscrise în documentele primare, cuprinzând operaţii de acelaşi fel, în scopul înregistrării lor
în conturi.

35
Exemplu: Centralizatorul Notelor de intrare-recepţie (intrărilor),
centralizatorul Bonurilor de consum (ieşirilor), centralizatorul Statelor de plată (salariilor),
centralizatorul Facturilor fiscale (vânzărilor) etc.
d) După funcţia pe care o îndeplinesc, avem:
 Documente de dispoziţie – prin care se transmite ordinul de a executa o
anumită operaţie economică.
Exemplu: Dispoziţia de plată prin casierie – prin care se transmite
casierului ordinul de a plăti o anumită sumă unei persoane, pentru un scop determinat.
Nota de comandă – prin care se transmite furnizorului
necesarul de bunuri pe care entitatea urmează a le achiziţiona de la acesta.
 Documente de execuţie – care fac dovada înfăptuirii unei operaţii.
Exemplu: Bonul de consum – dovedeşte utilizarea materiilor prime şi
materialelor în procesul de producţie.
Chitanţa de casă – dovedeşte efectuarea unei încasări de la client, sau a unei plăţi către
furnizor.
Nota de intrare – recepţie – dovedeşte încărcarea gestiunii de stocuri, prin cumpărare.
Factura fiscală emisă către client – dovedeşte vânzarea de bunuri către client.
 Documente mixte – care reunesc caracteristicile documentelor de dispoziţie şi
de execuţie.
Exemplu: Fişa limită de consum – reflectă simultan ordinul de utilizare a materiei
prime în procesul de producţie şi consumul efectiv al acestuia.
Dispoziţia de livrare – Aviz de expediţie – reflectă simultan ordinul de livrare şi
expedierea bunurilor către client.
e) După regimul de tipărire şi utilizare, avem:
 Documente cu regim special – pentru care există dispoziţii legale privind
modul de completare, circulaţie şi păstrare.
Exemplu: Avizul de expediere, Factura fiscală, Chitanţa de casă, Fila de CEC
numerar.
Aceste documente sunt înseriate din tipografie şi necesită numerotarea şi ştampilarea
lor de către entitate. Carnetele ce le conţin se şnuruiesc şi se sigilează, înscriind pe ultima filă,
numărul de file existente.
Evidenţa lor operativă are un caracter special, în sensul că se realizează cu ajutorul
unor fişe de evidenţă în care se înscriu zilnic:

36
- cumpărarea lor (cantitate, serii şi preţ unitar) – respectiv numărul şi data Notei
de intrare – recepţie;
- darea lor în consum (cantitate, serii şi preţ unitar) – respectiv numărul şi data
Bonului de consum;
- stocul la sfârşitul fiecărei luni.
 Documente fără regim special – care se folosesc respectând normele generale
de întocmire, circulaţie şi păstrare.
Exemplu: Bon de consum, Stat de plată, Dispoziţie de încasare/plată prin casierie,
Notă de intrare – recepţie etc.
f) După sfera de aplicare, avem:
 Documente de uz general – utilizate în toate domeniile de activitate.
Exemplu: Factura fiscală, Chitanţa de casă, Statul de plată, Ordinul de plată etc.
 Documente specifice – utilizate numai în anumite domenii de activitate.
Exemplu: Fişa consumului de furaje, Actul de fătare – în zootehnie;
Devizul de lucrări – în construcţii.
g) După rolul lor în cadrul sistemului informaţional al entității, avem:
 Documente justificative – sunt documentele primare ce se întocmesc la locul
şi în momentul înfăptuirii operaţiei economice. Ele stau la baza înregistrărilor contabile. Au
formă de imprimate tipizate.
Exemplu: Notă de intrare – recepţie, Bon de consum, Factură fiscală,
Chitanţă de casă, Stat de plată etc.
 Registre contabile – sunt registrele ce consemnează operaţiile economice în
conturi, cu ajutorul formulelor contabile.
Exemplu: Registrul jurnal, Registrul Cartea Mare şi Registrul inventar.
 Documente de sinteză şi raportare – sunt documente prin care se
centralizează şi se transmit informaţiile sintetice către utilizatorii interni şi externi.
Exemplu: Bilanţul contabil, Contul de profit şi pierderi, Notele explicative.
Aceste documente furnizează utilizatorilor informaţii privind structura mijloacelor şi
surselor entității, structura veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor, precum şi o serie de situaţii
anexă privind: imobilizările, provizioanele, creanţele şi datoriile, repartizarea profitului etc.

5.2.2. Verificarea, circuitul şi păstrarea documentelor


Pentru a avea convingerea că documentele au fost corect întocmite, înainte de
înregistrarea informaţiilor în conturi, se procedează la verificarea documentelor. Ea constă

37
în controlul de formă şi de fond al condiţiilor pe care documentele trebuie să le îndeplinească
conform legii.
a) Verificarea de formă
Se referă la următoarele aspecte:
- folosirea tipului de document adecvat operaţiei consemnate (de ex.: pentru
evidenţierea salariilor vom folosi statul de plată etc);
- completarea tuturor rubricilor cerute de formular (de ex.: denumire bunuri,
cantitate, preţ unitar, valoare etc);
- existenţa semnăturilor peroanelor ce au întocmit documentul;
- existenţa numerelor de ordine pe fiecare exemplar (de ex.: Nota de intrare –
recepţie se întocmeşte în trei exemplare – toate trei trebuie să poarte acelaşi număr de ordine
etc);
- exactitatea sumelor înscrise şi corectitudinea calculelor (de ex.: valoarea trebuie să
rezulte prin înmulţirea cantităţii cu preţul).
b) Verificarea de fond
Se referă la următoarele aspecte:
- legalitatea operaţiei (de ex.: încasările sau plăţile să se facă conform
reglementărilor legale);
- necesitatea şi oportunitatea operaţiei (de ex.: cumpărarea unei materii prime
trebuie să se facă numai dacă stocul vechi s-a epuizat);
- realitatea operaţiei (de ex.: consemnarea unui consum trebuie să reflecte utilizarea
efectivă în producţie);
- rentabilitatea operaţiei (de ex.: cumpărarea de bunuri la preţuri avantajoase – mici,
dar păstrând raportul preţ - calitate; vânzarea de bunuri la preţuri avantajoase).
Conform legii, verificarea documentelor trebuie să se efectueze de către alte persoane
decât cele ce le-au întocmit, pentru eficienţa operaţiei.
Erorile constatate se aduc la cunoştinţa persoanelor ce au întocmit documentul şi se
corectează prin tăierea textului/sumei eronate şi înscrierea alăturată corect, însoţită de
semnătura corectorului.
Documentele ce reflectă disponibilităţi băneşti nu pot fi corectate (chitanţa de casă,
ordin de plată, filă de CEC).
Acestea se anulează prin tăierea cu o linie oblică şi înscrierea cuvântului „Anulat”. Ele
rămân ataşate la carnet şi se completează un nou document.

38
Odată verificate şi corectate, documentele de evidenţă intră în circuitul contabil al
entității, care trebuie să fie un traseu prestabilit, cât mai clar şi mai scurt posibil.
În acest sens, se stabilesc documentele ce trebuie întocmite de fiecare compartiment,
persoanele cu atribuţii în întocmirea documentelor, termenul de întocmire şi compartimentul
căruia se adresează.
Circuitul documentelor diferă în funcţie de: mărimea entității; structura ei
organizatorică; operaţiile consemnate şi mijloacele de întocmire şi prelucrare.
Păstrarea documentelor se realizează prin îndosariere şi aşezare în rafturi, într-o
ordine bine stabilită după următoarele criterii:
- după natura operaţiilor pe care le reflectă:
o documente privind intrări de bunuri (note de intrare – recepţie, procese verbale de
punere în funcţiune a mijloacelor fixe, rapoarte de fabricaţie pentru produse finite etc.);
o documente privind consumuri (bonuri de consum, fişe limită de consum);
o documente privind vânzări (avize de expediţie, facturi fiscale);
o documente privind salarii (liste de avans chenzinal, state de plată);
o documente privind încasări şi plăţi prin casierie (registrul de casă la care se
anexează: chitanţe de casă, foi de vărsământ, dispoziţii de plată/încasare etc);
o documente privind încasări şi plăţi prin contul bancar (extrasul de cont la care se
anexează ordinele de plată etc).
- după data întocmirii – pe luni şi ani calendaristici;
- după alfabet – conform denumirii întreprinderilor colaboratoare;
- după amplasarea geografică – conform localităţilor în care se află întreprinderile
colaboratoare.
Documentele se păstrează în arhiva curentă, iar după un an calendaristic, se predau la
arhiva generală a entității, unde se păstrează pe termene diferite, în funcţie de natura lor şi de
reglementările legale.

5.3. Registrele de contabilitate


Conform Legii nr. 82/1991 a contabilitatii, republicata, cu modificarile și completarile
ulterioare registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și
Cartea mare.
Potrivit Normei metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și a formularelor
comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, publicată în Monitorul
Oficial, Partea I nr. 23bis din 7.01.2005, registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă

39
de registru, foi volante sau listări informatice, dupa caz. Numerotarea paginilor registrelor se
va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează, în mod cronologic, toate operațiunile economico-financiare. Operațiunile de
aceeași natură, realizate în același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document
centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Orice
înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul și
data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice
debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzatoare operațiunilor efectuate.
Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu în care se înregistreaza
lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de
activ și de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și
sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente,
rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare luna a anului curent. Cartea
mare stă la baza întocmirii balantei de verificare.
Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate,
potrivit legii.
Instrucțiuni 5.4. Lucrarea de verificare nr.5
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 5 privind „Documentele și regsitrele
de contabilitate”.

1. Definiți noțiunea de documente – 2p


2. Cum se clasifică documentele? – 2p
3. Care sunt formele de verficare a documentelor? – 2 p
4. Care este circuitul documentelor? – 2p
Întrebări
5. Descrieți principalele registre de contabilitate? – 2p

5.5. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
5. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

40
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
EVALUAREA – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITATII

Cuprins
6.1. Obiective
6.2. Evaluarea – ca procedeu al contabilității
6.3. Lucrarea de verificare nr. 6
6.4. Bibliografie

6.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de evaluare
 identifice și să descrie principalele forme de evaluare ale
elementelor patrimoniale

6.2. Evaluarea – ca procedeu al contabilității


Evaluarea este operatiunea de cuantificare, de masurarea în expresie valorica a
resurselor materiale, a bunurilor create, a cheltuielilor de munca inmagazinate în produse sau
în servicii.
Obiectul evaluarii poate fi extrem de divers. El trebuie interpretat și utilizat în functie
de locul din care privim patrimoniul. Din interior, obiectul evaluarii se refera la toate
structurile patrimoniale, din exterior evaluarea poate avea caobiect anumite componente sau
anumite modalitati de coantiifcare, cum ar fi evaluarea fiscala.
Principiul general de evaluare a elementelor patrimoniale în vederea evaluarii în
contabilitatea curenta consta în evaluarea la cost istoric denumit și valoare contabila.
Evaluarea elementelor patrimoniale se face la diferite momente ale desfasurarii activitatii
economice, și anume:
- La intrarea în patrimoniu;
- La inventariere;
- Cu prilejul inchiderii exercitiului economico-financiar
- La iesirea lor din patrimoniu sau la trecerea la consum;

41
a) Evaluarea elementelor patrimoniale la data intrării în patrimoniu se realizează la
valoarea de intrare, numită şi valoare contabilă, stabilită diferenţiat în funcţie de natura şi
provenienţa bunurilor astfel:
- pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social, la valoare de aport, stabilită în
funcţie de preţul pieţei, starea şi utilitatea bunurilor;
- pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit (donaţii), la valoare de utilitate, stabilită
în funcţie de preţul pieţei şi starea bunurilor;
- pentru bunurile cumpărate (procurate cu titlu oneros), la cost de achiziţie, stabilit
în funcţie de preţul de cumpărare şi cheltuielile de transport-aprovizionare facturate de
furnizor;
- pentru bunurile realizate în producţie proprie, la cost de producţie, stabilit în
funcţie de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea bunurilor (produse finite).
b) Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoare
actuală (de inventar), stabilită în funcţie de preţul pieţei, starea şi utilitatea bunului. Această
valoare se stabileşte diferit în funcţie de natura elementului inventariat, astfel:
- pentru imobilizări amortizabile – valoarea rămasă neamortizată;
- pentru imobilizări neamortizabile:
o terenuri – preţul pieţei;
o titluri imobilizate – cotaţia bursieră;
o creanţe imobilizate în lei – valoarea probabilă de încasat;
o creanţe imobilizate în devize – valoarea la cursul valutar oficial;
- pentru stocuri:
o cumpărate – costul de achiziţie al ultimului lot intrat;
o fabricate – costul de producţie al ultimului lot fabricat
- pentru creanţe:
o în lei – valoarea probabilă de încasat, înscrisă în factura emisă către client;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;
- pentru disponibilităţi:
o în lei – soldul din cont sau casierie;
o în devize – soldul la cursul valutar oficial;
- pentru plasamente financiare – cotaţia bursieră;
- pentru credite pe termen mediu şi lung:
o în lei – valoarea probabilă de plată;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;

42
- pentru datorii curente:
o în lei – valoarea probabilă de plată înscrisă în factura furnizorului;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;
c) Evaluarea elementelor patrimoniale la închiderea exerciţiului se face la valoarea
de intrare (contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de
intrare se compară cu valoarea de inventar, respectând următoarele reguli:
- pentru elementele de activ (bunuri inventariate):
o diferenţele constatate în plus (valoare de inventar> valoare de înregistrare), nu se
înregistrează, elementele rămânând la valoarea lor de intrare;
o diferenţele constatate în minus (valoare de inventar<valoare de înregistrare), se
înregistrează pe seama amortizării (dacă deprecierea este ireversibilă) sau pe seama
provizioanelor de depreciere (dacă deprecierea este reversibilă), elementele menţinându-se
de asemenea la valoarea lor de intrare.
- pentru elementele de pasiv (datorii inventariate):
o diferenţele constatate în minus (valoare de inventar<valoare de înregistrare) nu se
înregistrează, elementele menţinându-se la valoarea lor de intrare;
o diferenţele constatate în plus (valoare de inventar > valoare de înregistrare) se
înregistrează pe seama provizioanelor, elementele menţinându-se la valoarea de intrare;
- pentru elementele monetare în devize (disponibilul în cont sau casierie la 31
decembrie) se înregistrează:
o diferenţele favorabile (plus), drept venituri din diferenţe de curs valutar;
o diferenţele nefavorabile (minus), drept cheltuieli din diferenţe de curs valutar;
- pentru elementele nemonetare în devize (creanţe şi datorii):
o diferenţele favorabile (plus) se înregistrează pe seama rezervelor din conversie
pasiv;
o diferenţele nefavorabile (minus) se înregistrează pe seama rezervelor din
conversie activ
Evaluarea la iesirea din patrimoniu sau darea în consm se face prin utilizarea
urmatoarelor metode:
1. metoda primul intrat- primul iesit ”FIFO” (first in- first out) potrivit careia costul
unitar de achizitie al primei intrari se atribuie primei iesiri;
2. metoda ultimul intrat – primul iesit “LIFO” ( last în – first out) adica pentru iesiri
se atribuie conturile de achizitie în ordinea inversa intrarilor;
3. metoda costului unitar mediu ponderat (CMP) calculat dupa fiecare intrare, dupa

43
formula: CMP X = (Cantitatea din stocul initial + Cantitatea intrata)/Cantitatea iesita – Valoarea
materialelor iesite
4. metoda costului standard – presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a
iesirilor, de obicei pretul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.
Reevaluarea elementelor de activ și pasiv se face pe baza unei dispozitii legale (de
obicei o hotarare a guvernului). Noua valoare stabilita în urma reevaluarii poate fi egala cu
valoarea contabila veche bazata pe valoarea contabila de intrare inmultita cu indicele variatiei
preturilor. Diferenta se inregistreaza în contabilitate sub forma unor diferente din reevaluare.

Instrucțiuni 6.3. Lucrarea de verificare nr.6


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 6 privind „Evaluarea – procedeu al
metodei contabilității”.

1. Definiți noțiunea de evaluare – 2p


2. Identificați principalele momente ale evaluării elementelor
patrimoniale? – 2p
3. Descrieți mtoda de evaluare FIFO? – 2 p
Întrebări
4. Descrieți metoda de evaluare LIFO? – 2p
5. Descrieți metoda de evaluare CMP? – 2p
6.4. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

44
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7
BILANȚUL CONTABIL

Cuprins
7.1. Obiective
7.2. Importanța și funcțiile bilanțului contabil
7.3. Forma şi structura bilanţului patrimonial
7.4. Modificări bilanțiere
7.5. Lucrarea de verificare nr. 7
7.6. Bibliografie

7.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de bilanț contabil
 identifice și să descrie principalele grupe de elemente patrimoniale
înregistrate în bilanț
 aplice principiile întocmirii bilanțului contabil
 descrie principalele tipuri de modificări bilanțiere

7.2. Importanța și funcțiile bilanțului contabil


Pentru a satisface cerinţele informaţionale ale analizei financiare şi ale
managementului entității, bilanţul constituie modelul ce caracterizează patrimoniul în
totalitatea sa şi asigură informaţiile sintetice referitoare la integritatea resurselor şi la eficienţa
economică a folosirii lor.
Întrucât reflectă echilibrul patrimoniului în ansamblul său, bilanţul respectă egalitatea
fundamentală:

ACTIV BILANŢIER = PASIV BILANŢIER

În timp, s-au conturat mai multe concepţii în privinţa modului de fundamentare şi


exprimare a acestei egalităţi2.
a) Concepţia economico-juridico-patriomonială
Consideră că egalitatea bilanţieră are la bază relaţia:

2
Nicolae Georgescu – Analiza bilanţului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999

45
Valori economice = Capital + Obligaţii

(obiecte de drept) (drepturi + angajamente)

b) Concepţia economico-juridică – consideră că egalitatea bilanţieră are la bază


relaţia:

Realităţi = Resurse

(elemente concrete + activ formal) (abstracţii juridice)

c) Concepţia economică – consideră că egalitatea bilanţieră are la bază relaţia:

Avere = Capital

(activ) (pasiv)

Fiecare concepţie a avut contribuţia sa la fundamentarea în timp a schemei bilanţului,


impusă ulterior prin acte normative.
Importanţa bilanţului în cadrul entității rezultă explicit din funcţiile pe care acesta le
îndeplineşte:
1) Funcţia de generalizare
Conform acesteia, bilanţul preia informaţiile din fiecare cont, centralizate în balanţa de
verificare întocmită la 31 decembrie. El grupează aceste informaţii, le sistematizează şi le
centralizează după natura lor, oferind informaţii de sinteză privind: mijloacele economice,
sursele economice, veniturile, cheltuielile şi rezultatele entității. Din acest punct de vedere,
bilanţul reprezintă un document de sinteză.
2) Funcţia de informare
Conform acesteia, bilanţul furnizează informaţii deosebit de importante referitoare la
patrimoniul entității, la situaţia economico-financiară şi la rezultatul exerciţiului. Cu ajutorul
acestor informaţii, utilizatorii interni sau externi îşi pot forma o imagine reală şi precisă
asupra gospodăririi mijloacelor şi surselor, eficienţei activităţii, modului de finanţare a
acesteia din surse proprii sau din credite etc. Din punctul de vedere al celor prezentate,
bilanţul reprezintă un document de raportare contabilă.

46
3) Funcţia de analiză
Conform acesteia, datorită corelaţiilor obligatorii care există între elementele
patrimoniale şi capitolele bilanţului, se pot calcula la sfârşitul anului o serie de indicatori
sintetici care reflectă activitatea economico-financiară a entității. Pe baza acestor indicatori se
determină factorii de influenţă asupra fenomenelor şi proceselor economice şi se pot calcula şi
mărimile acestor influenţe. Din acest punct de vedere, bilanţul reprezintă un document de
analiză contabilă.

7.3. Forma şi structura bilanţului patrimonial


Întrucât constituie modelul de bază pentru reflectarea fenomenelor şi proceselor
economice, bilanţul are o structură deosebită şi un conţinut propriu, fiind alcătuit din bilanţ
patrimonial, cont de profit şi pierdere, politici contabile şi note explicative. Ele formează
situaţiile financiare anuale.
Bilanţul patrimonial respectă principiul dublei reprezentări a patrimoniului, prin
urmare în conţinutul său se vor regăsi atât mijloacele economice (bunurile) cât şi sursele de
finanţare a acestor mijloace, aflate într-un echilibru permanent.
Bilanţul trebuie să asigure prin forma şi structura sa urătoarele informaţii:
 Situaţia netă a patrimoniului (capitalurile proprii) conform relaţiei:
Situaţie netă
Total
(capitaluri = - Datorii
activ
proprii)
 Determinarea rezultatului net, conform relaţiei:
Rezultat net Capitaluri Modificări de
Capitaluri proprii
proprii la +/ capital
= - la începutul
(bilanţier) sfârşitul - în cursul
exerciţiului
exerciţiului exerciţiului
 Determinarea unor date privind:
 situaţia activelor imobilizate;
 situaţia stocurilor şi producţie neterminate;
 situaţia creanţelor şi datoriilor;
 situaţia provizioanelor;
 determinarea rezultatului şi repartizarea profitului net.

47
Forma şi conţinutul bilanţului trebuie să respecte principiile Comunităţii Europene
privind următoarele aspecte:
- fundamentarea înregistrărilor contabile pe bază de documente justificative;
- consemnarea înregistrărilor în registre contabile complet, corect şi la timp;
- înregistrarea zilnică a încasărilor şi plăţilor;
- prezentarea informaţiilor pe înţelesul terţilor, într-o formă cât mai explicită, astfel
încât utilizatorii, chiar şi persoane neautorizate, să-şi poată forma o imagine clară şi concisă
asupra activităţii entității, stării patrimoniale şi rezultatelor economico-financiare obţinute.
În România, forma şi structura bilanţului sunt standardizate în concordanţa cu normele
europene şi internaţionale, informaţiile prezentate nefiind influenţate de particularităţile
obiectului de activitate sau de ramura de care aparţine entitatea.
Principalele prevederi ale Directivei a IV-a a Comunităţii Economice Europene
cuprind următoarele elemente:
- bilanţul trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a entității;
- interpretarea activităţilor trebuie făcută conform conceptului juridico-economic al
patrimoniului;
- evaluarea elementelor patrimoniale în bilanţ trebuie să se realizeze la costuri
istorice (valori de intrare);
- întreprinderile mijlocii şi mici trebuie să prezinte bilanţul în sistem simplificat.
Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilant
In cadrul activului bilantier, elementele multimii de activ sunt grupate în raport de
destinatia bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate. Cat priveste pasivul,
elementele multimii de pasiv sunt grupate în raport de caile de formare a surselor de finantare,
și gradul lor de exigibilitate.
Lichiditatea reprezinta capacitatea bunurilor economice de a se transforma în bani.
Exigibilitatea reprezinta posibilitatea achitarii datoriilor la anumite termene.
Diferitele pozitii care formeaza activul și pasivul bilantului sunt denumite pisturi de
bilant, respectiv posturi de activ și posturi de pasiv.
Conform Ordinului ministrului finantelor pentru aprobarea Reglementarilor
contabile armonizate cu Directia a IV-a a Comunitatii economice europene și cu Standardele
de contabilitate internationale, posturile obligatorii ale bilantului contabil sunt urmatoarele:
A. Active imobilizate
I. Imobilizari necorporale
1. Cheltuieli de constituire

48
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi și valori similare
4. Fondul comercial
5. Programe de informatica
6. Avansuri și imobilizari necorporale în curs de executie
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri și constructii
2. Instalatii tehnice și masini
3. Alte instalatii, utilaje și mobilier
4. Avansuri și imobilizari corporale în curs de executie
III. Imobilzari financiare
1. Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului
2. Creante asupra societatilor din cadrul grupului
2. Titluri sub forma de interese de participare
3. Titluri detinute ca imobilizari
4. Alte creante
5. Actiuni proprii (cu indicarea valorii nominale)
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și consumabile
2. Productie în curs de executief
3. Produse finite și marfuri
4. Avansuri pentru cumparari de stocuri
II. Creante
1. Creante comerciale
2. Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului
3. Sume de incasat din interese de participare
4. Alte creante
5. Creante privind capitalul subscris și nevarsat
III. Investitii financiare
1. Titluri de participare în societatile din cadrul grupului
2. Actiuni propriii
3. Alte investitii financiare
IV. Casa și conturi la banci

49
C. Cheltuieli în avans și venituri angajate
D. Datorii ce trebuie platite într-o perioada de un an
6. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
7. Sume datorate institutiilor de credit
8. Avansuri incasate în contul comenzilor
9. Datorii comerciale - furnizori
10. Efecte de comert de platit
11. Sume datorate societatilor din cadrul grupului
12. Sume datorate privind interesele de participare
13. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurarile sociale)
E. Active circulante, respectiv obligatii curente nete
F. Total active minus obligatii curente
G. Datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurarile sociale)
H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
1. Provizioane pentru pensii și alte obligatii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans și cheltuieli angajate
J. Capital și rezerve
1. Capital subscris
2. Prime de capital
3. Rezerve din reevaluare
4. Rezerve
5. Rezultatul reportat
6. Rezultatul exercitiului

50
Ordinea de dispunere a pozitiilor în activul bilantului este cea inversa lichiditatii
activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, catre
disponibilitatile banesti care imbraca forma de bani. Cat priveste ordinea de succesiune a
pozitiilor de pasiv, ea este inversa exigibilitatii surselor de finantare, incepand cu elementele
capitalurilor proprii, continuand cu datoriile pe termen lung și cu cele pe termen scurt.
Indiferent de criteriul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimonialein activul și pasivul
bilantului, necesar este ca în aceasta ordine sa se asigure o corelatie intre lichiditatea activelor
și exigibilitatea pasivelor.

7.4. Modificări bilanțiere


Caracterul continuu al activitatii economice determina o permanenta miscare și
transformare în masa și structura elementelor patrimoniale. Aceste modificari sunt descrise de
contabilitate prin prisma operatiilor economico-financiare. Efectuarea unor operatii
economico-financiare ulterioare intocmirii bilantului are drept rezultat variatia posturilor sale.
Operatiile economico-financiare ce se intalnesc în activitatea unitatilor patrimoniale
sunt de o mare diversitate. Operatiile economice exprima raporturi patrimoniale privind
productia sau schimbul de valori (exemplu: aprovizionarea cu materiale de la furnizori).
Operatiile financiare exprima miscari de valori fara echivalent sau transferuri de valori
(exemplu: plata la bugetul statului a impozitului pe profit).
Analizat prin prisma efectului asupra ecuatiei generale a bilantului A = P și asupra
structurii și marimii valorice a elementelor patrimoniale din bilant, operatiile economice și
financiare determina urmatoarele tipuri de modificari:
a) in ambele parti ale bilantului, prin cresterea unui element de activ,
concomitent și cu aceeasi suma cu un element de pasiv:
A+x=P+x
b) in ambele parti ale bilantului, prin scaderea unui element de activ,
concomitent și cu aceeasi suma cu un element de pasi
A–x=P–x
c) numai în activul bilantului, prin cresterea unui element de activ,
concomitent cu scaderea altui element de activ:
A+x–x=P
d) numai în pasivul bilantului, prin cresterea unui element de pasiv,
concomitent cu scaderea altui element de pasiv:
A=P+x–x

51
Instrucțiuni 7.5. Lucrarea de verificare nr.7
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 7 privind „Bilanțul contabil”.

1. Definiți noțiunea de bilanț contabil – 2p


2. Identificați principalele grupe de elemente patrimoniale înregistrate în
bilanț? – 6p
3. Exemplificați principalele tipuri de modificări bilanțiere? – 2 p
Întrebări

7.5. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

52
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
CONTUL ȘI BALANȚA DE VERIFICARE

CUPRINS
8.1. Obiective
8.2. Definiţia, forma şi structura contului
8.3. Regulile de funcţionare a conturilor
8.4. Analiza contabilă, formula contabilă şi articolul contabil
8.5. Balanța de verificare
8.6. Lucrarea de verificare nr. 8
8.7. Bibliografie

8.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 definească noțiunea de cont
 definească noțiunea de balanță de verificare
 aplice regulile funcționare ale conturilor
 stabilească formula contabilă pentru o operațiune economic sau
financiară

8.2. Definiţia, forma şi structura contului


Contul reprezintă un instrument care evidenţiază şi urmăreşte, într-o formă ordonată,
informaţiile economice, permiţând prelucrarea acestora în continuare. Fiecare element
patrimonial - de activ şi de pasiv - se reflectă printr-un cont distinct, în care se înregistrează
mişcările succesive la care este supus elementul respectiv, pe parcursul desfăşurării activităţii
economice.
Conturile îndeplinesc o serie de funcţii - ce conferă acestora o importanţă
fundamentală în procesul cunoaşterii contabile şi anume:
a) Funcţia de înregistrare, grupare, ordonare şi sistematizare a informaţiilor.
Conform acesteia, fiecare cont ajută la înregistrarea ordonată şi sistematizată a operaţiilor
economice referitoare la elementul patrimonial respectiv.

53
b) Funcţia de cuantificare - conform căreia, cu ajutorul conturilor - respectiv al
sumelor înregistrate în conturi - se poate dimensiona mărimea fenomenelor economice.
c) Funcţia de informare - constă în faptul că - sumele înregistrate în conturi
constituie sursa principală de informaţii pentru cunoaşterea activităţii entității din punct de
vedere financiar - contabil.
d) Funcţia de control - constă în faptul că, sumele înregistrate în conturi permit
exercitarea unui control riguros privind respectarea integrităţii patrimoniului, a disciplinei
financiare şi contractuale.
e) Funcţia contabilă - conform căreia - fiecare cont aparţine activului, respectiv
pasivului unităţii patrimoniale - şi prin urmare, se utilizează după reguli riguros stabilite - ce
permit înregistrarea corectă a sumelor şi respectiv determină faptul ca informaţiile din cont să
reflecte realitatea.
Pentru a reflecta diversitatea elementelor patrimoniale, contul trebuie să posede o
structură proprie care să-i permită individualizarea tuturor elementelor prezentate în
exemplele anterioare.
Aceste elemente sunt:
a) Titlul (denumirea contului) = defineşte elementul patrimonial de activ sau de
pasiv pentru care s-a deschis contul respectiv şi a cărui evidenţă o ţine. în exemplele noastre:
„Ambalaje" şi respectiv „Rezerve".
b) Debitul şi creditul contului = denumirile celor două părţi opuse ale contului,
respectiv ale celor 2 talere - care permit înregistrarea separată a creşterilor şi micşorărilor.
Indiferent de elementul patrimonial pe care îl reflectă, cele 2 părţi ale contului sunt:
- partea stângă - numită întotdeauna DEBIT
- partea dreaptă - numită întotdeauna CREDIT
c) Rulajul contului = sumele înregistrate succesiv în debitul şi creditul unui cont pe
parcursul lunii (perioadei de gestiune).
Sumele înregistrate în debitul contului formează RULAJUL DEBITOR, iar sumele
înregistrate în creditul contului formează RULAJUL CREDITOR.
d) Totalul sumelor = reprezintă totalul efectuat între existentul iniţial şi rulajul
debitor/creditor al contului.
e) Soldul contului = existentul valoric la un moment dat, în cont. El se determină ca
diferenţa dintre totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare, sau invers.
Astfel: Dacă Total sume debitoare > Total sume creditoare, diferenţa reflectă SOLD
DEBITOR.

54
Dacă Total sume creditoare > Total sume debitoare, diferenţa reflectă SOLD
CREDITOR. Este
 Există şi varianta în care, TOTAL SUME DEBITOARE = TOTAL SUME
CREDITOARE, diferenţa fiind <j> - respectiv soldul contului este <f). în acest caz contul se
numeşte cont soldat sau balansat.
Soldurile conturilor se stabilesc de regulă la sfârşitul lunii (perioadei de gestiune)
- fapt pentru care se numesc SOLDURI FINALE.
Acestea devin, la începutul lunii imediat următoare, SOLDURI INIŢIALE (existent
iniţial).

8.3. Regulile de funcţionare a conturilor


Acestea stabilesc riguros modul de utilizare a conturilor ce exprimă elementele de
activ şi elemente de pasiv, respectiv modul de înregistrare a sumelor pe debitul şi creditul
conturilor.
Întrucât conturile pot reflecta atât elemente de activ, cât şi elemente de pasiv,
diametral opuse prin conţinutul lor economic - este de la sine înţeles că funcţionarea
conturilor respective este şi ea diametral opusă.
1. Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu
existenţele iniţiale de activ, iar conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi
se creditează cu existenţele iniţiale de pasiv.
2. Conturile de activ se debitează în continuare cu creşterile elementelor de activ,
iar conturile de pasiv se creditează în continuare cu creşterile elementelor de pasiv.
3. Conturile de activ se creditează cu micşorările elementelor de activ, iar
conturile de pasiv se debitează cu micşorările elementelor de pasiv.
4. Conturile de activ prezintă sold final debitor sau nu prezintă sold (dacă Total
sume creditoare = Total sume debitoare), iar conturile de pasiv prezintă sold final
creditor, sau nu prezintă sold (dacă Total sume creditoare = Total sume debitoare).

8.4. Analiza contabilă, formula contabilă şi articolul contabil


Analiza contabilă a unei operaţii economice constă în cercetarea detaliată a acestuia pe
bază de documente, prin descompunerea ei în elemente componente, în vederea stabilirii
modificărilor pe care le produce (creşteri sau micşorări ale elementelor patrimoniale) şi a
conturilor corespondente (debitoare şi creditoare), în care urmează a se înregistra operaţia
concomitent şi cu aceeaşi sumă.

55
Efectuarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:
1) Stabilirea naturii şi conţinutului operaţiei care se supune analizei (Ia ce se referă
operaţia: plată, încasare, cumpărare de bunuri, vânzare de bunuri, realizare de produse finite,
consum de materie primă etc);
2) Precizarea modificărilor pe care le produce operaţia (elementele de activ şi de pasiv
care se modifică, sensul modificării - creştere sau micşorare, conţinutul economic al
modificărilor - creştere de stocuri, diminuare de creanţe, creştere de datorii, diminuare de
disponibil în cont, creştere de disponibil în casă etc);
3) Stabilirea conturilor corespondente care să reflecte modificarea elementelor
patrimoniale (conturi de activ, de pasiv sau ambele);
4) Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a putea stabili ce conturi se
debitează şi ce conturi se creditează.
Exemplu: Se plătesc angajaţilor, prin casieria entității, salariile în valoare de 8.000.000
lei.
Să supunem această operaţie economică analizei contabile, conform etapelor
prezentate:
1) operaţia se referă la efectuarea unei plăţi:
- plata salariilor către angajaţi, efectuată prin casierie.
2) operaţia afectează două elemente patrimoniale:
- datoria entității faţă de angajaţi privind salariile cuvenite acestora (element de pasiv);
- disponibilul în casieria entității (element de activ).
Cele două elemente patrimoniale se modifică astfel:
- elementul de pasiv înregistrează o micşorare: prin plata salariilor către angajaţi,
scade datoria entității faţă de aceştia;
- elementul de activ înregistrează o micşorare: prin plata salariilor către angajaţi, scade
disponibilul din casieria entității.
3) operaţia se reflectă prin două conturi corespondente, specifice fiecărui element
patrimonial:
- contul „Personal - remuneraţii datorate" - de pasiv;
- contul „Casa în lei" - de activ.
4) Pentru a stabili care dintre cele două conturi se va debita şi care se va credita,
aplicăm regulile de funcţionare a conturilor:
- contul de pasiv „Personal - remuneraţii datorate" - întrucât elementul de pasiv
înregistrează o micşorare, conform Regulii de pasiv, se va debita.

56
- contul de activ „Casa în lei" - întrucât elementul de activ înregistrează o micşorare,
conform Regulii de activ, se va credita.
Astfel, din punct de vedere contabil, operaţia economică se va înregistra:
„Personal - remuneraţii datorate" = „Casa în lei" 8.000.000
-P = -A
Tocmai am scris o formulă contabilă!
Deci, scopul final al analizei contabile a unei operaţii economice - îl constituie
transcrierea acesteia prin intermediul unei formule contabile.
Ce este, de fapt, o formulă contabilă?
Este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice prin conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări şi sub formă de egalitate valorică.
Elementul de noutate, faţă de exemplele de Ia subcapitolul anterior (când, de fapt, am
scris tot formule contabile), îl constituie, scrierea în partea dreaptă a egalităţii dintre conturile
corespondente - a sumei care se înregistrează simultan în conturi, prin producerea operaţiei
economice.
Aşa cum se observă, contul care se debitează se trece în partea stângă a egalităţii, iar
contul care se creditează se trece în partea dreaptă a egalităţii.
Evident, suma - deşi se scrie o singură dată - se va înregistra atât în debitul unui cont,
cât şi în creditul celuilalt cont.
Trebuie menţionat faptul că semnul „=" evidenţiază corespondenţa dintre cele două
conturi în care se înregistrează operaţiunea economică bazată pe principiul dublei înregistrări
şi faptul că între cele două părţi ale formulei contabile există egalitate, indiferent câte conturi
intervin în prezentarea acestuia.
sunt formate, avem:
- formule contabile simple;
- formule contabile compuse.
Formula contabilă simplă - este aceea în care corespondenţa conturilor se stabileşte
între un singur cont care se debitează (cont debitor) şi un singur cont care se creditează (cont
creditor).
Formula contabilă din exemplul anterior este o formulă contabilă simplă.
Formula contabilă compusă - este aceea în care corespondenţa se stabileşte fie între un
singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare, fie între mai multe conturi debitoare şi un
singur cont creditor.

57
Ea este specifică acelor operaţii economice care afectează simultan mai mult de două
elemente patrimoniale.
In acest caz, pentru a reprezenta grafic faptul că pe debit sau pe credit, există mai
multe conturi, se utilizează semnul „%" - care se citeşte „următoarele" (în sensul că, urmează
mai multe conturi care se debitează sau se creditează).
2) După scopul pentru care se întocmesc, avem:
- formule contabile de înregistrare curentă;
- formule contabile de stornare.
Formula contabilă de înregistrare curentă - este aceea care se întocmeşte pentru
înregistrarea operaţiilor economice obişnuite - şi care are cea mai mare frecvenţă în evidenţa
contabilă.
Formulele din exemplele anterioare (simple şi compuse) se încadrează în această
categorie. Caracteristic acestor formule este faptul că înscrierea sumelor şi înregistrarea lor în
conturi se face în negru.
Ce înţelegem prin sumă în negru?
In contabilitate, suma în negru se scrie cu culoare obişnuită (pix albastru sau cerneală)
- şi are semnificaţia unei sume care se adună (cu semnul imaginar „+").
Sumele înscrise în formulele contabile din exemplele prezentate, sunt sume în negru.
Formula contabilă de stornare - este aceea care se întocmeşte în situaţii deosebite,
atunci când se doreşte corecţia (rectificarea) unor sume anterior înregistrate în conturi.
Anularea unei înregistrări anterioare se realizează de asemenea printr-o înregistrare de
stornare.
Deci, aceste formule reflectă operaţii economice cu caracter special.
Stornarea (corecţia) se poate face fie cu sume în negru, fie cu sume în roşu.
a) Stornarea cu sume în negru (care se adună, aşa cum am văzut mai sus) - are loc
atunci când - formula contabilă anterioară - se anulează, deci, se inversează - contul debitor
devenind creditor, iar contul creditor devenind debitor. Efectul constă în dispariţia sumei
respective din conturi.
Exemplu: Se înregistrează cumpărarea de materii prime de la furnizori în valoare de
1.000.000 lei. Conform analizei contabile, parcurgând etapele necesare, ajungem la formula
contabilă simplă:
I. „Materii prime" = „Furnizori" 10.000.000

58
Ulterior, se constată că formula contabilă a fost eronat stabilită, dorindu-se anularea ei.
Contul „Materii prime" se va credita, iar contul „ Furnizori" se va debita, cu aceeaşi sumă în
negru:
II. .furnizori" = „Materii prime" 1.000.000
Schematic, pentru a vedea efectul formulei contabile de stornare în negru, vom avea:

Cele două linii paralele evidenţiază soldarea (închiderea) celor 2 conturi. Deci, prin
formula contabilă de stornare în negru, sumele înregistrate iniţial, au fost anulate, aşa cum am
dorit.
a) Stornarea cu sume în roşu
Ce înţelegem prin sumă în roşu?
în contabilitate, suma în roşu se scrie cu coloare roşie, sau cu culoare obişnuită
(albastru) - dar încadrată în chenar - şi are semnificaţia unei sume care se scade (cu semnul
imaginar „-").
In acest caz, anularea unei formule contabile anterioare se face prin transcrierea ei
identică (contul debitor rămâne debitor, iar cel creditor rămâne creditor), dar cu suma în
roşu!
Exemplu: Considerăm că formula anterioară,
I. „Materii prime" = „Furnizori" 1.000.000
fiind eronată, se stornează cu suma în roşu.
Vom avea:
II „Materii prime" = „Furnizori" 1.000.000
Schematic, pentru a vedea efectul formulei contabile de stornare în roşu, vom avea:

Constatăm că, şi în acest caz, cele două conturi se soldează (se închid).
Şi în cazul formulei contabile de stornare în roşu, sumele înregistrate iniţial se
anulează, aşa cum am dorit.

59
De preferat este ca, prin aplicarea unei analize contabile corecte, să se ajungă la
scrierea unor formule contabile corecte şi implicit la înregistrarea corectă a sumelor în
conturi, fără a apela la formulele contabile de stornare.
Există şi operaţii, care prin natura lor economică - necesită formule contabile de
stornare.
Înregistrarea unei operaţii economice cu ajutorul formulei contabile poartă numele de
înregistrare cronologică, întrucât fiecare operaţie economică se înregistrează în conturi la
data înfăptuii ei.
Înregistrarea unei operaţii economice schematic, cu ajutorul T-urilor se numeşte
înregistrare sistematică şi serveşte la întocmirea Balanţei de verificare (ea completează
înregistrarea cronologică).
Ce reprezintă Articolul contabil?
Reprezintă un instrument de lucru - cu ajutorul căruia se identifică în timp şi spaţiu o
operaţie economică ce produce modificarea patrimoniului sau a structurii acestuia.
El vine, de fapt, să completeze formula contabilă, adăugându-i elemente suplimentare:
- data efectuării înregistrării contabile - respectiv anul, luna şi ziua în care a avut loc
operaţia economică.
- explicaţia operaţiei economico-financiare - redată prin cuvinte, în mod concis, având
în vedere felul operaţiei şi documentul justificativ ce a stat la baza acesteia.
Exemplu: Cumpărarea de materii prime în valoare de 3.000.000 lei.

Dacă formula contabilă este simplă, vorbim de un articol contabil simplu, iar dacă este
compusă, de un articol contabil compus.
În acelaşi mod putem avea:
- articole contabile curente (pentru operaţii obişnuite);
- articole contabile de stornare (pentru operaţii de stornare).
Clasificarea conturilor
Conturile pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:
a. În funcţie de conţinutul economic, aceste sunt:
- conturi deschise pentru active;
- conturi deschise pentru pasive;

60
- conturi deschise pentru cheltuieli;
- conturi deschise pentru venituri;
- conturi în afara bilanţului;
- conturi de gestiune.
Deoarece, activul şi pasivul desemnează cele două laturi ale bilanţului, conturile
aferente acestor, conturile deschise pentru active şi cele pentru pasive se mai numesc şi
conturi bilanţiere. În schimb, conturile deschise pentru venituri şi cheltuieli se mai numesc şi
conturi de rezultare, Aceasta deoarece veniturile şi cheltuielile stau la baza determinării
rezultatelor.
b. După funcţia contabilă, conturile sunt:
- conturi de activ, care reflectă mişcarea şi transformarea elementelor de activ ale
entității;
- conturi de pasiv, care reflectă mişcarea şi transformarea elementelor de pasiv
(situaţie netă şi datorii);
- conturi bifuncţionale, care pot funcţiona atât ca şi conturi de activ, cât şi de pasiv, pe
parcursul perioadei de gestiune. La finele perioadei însă, conturile bifuncţionale prezintă fie
sold debitor, fie creditor. Cu alte cuvinte, la finele exerciţiului orice cont bifuncţional se
prezintă fie ca un cont de activ, fie ca unul de pasiv.
c. În funcţie de gradul de detaliere, conturile sunt:
- conturi sintetice – reflectă categorii omogene de elemente patrimoniale. Sunt
sintetice de gradul I sau gradul II. Dar nu toate conturile sintetice de gradul I se detaliază în
conturi sintetice de gradul II.
- conturi analitice – reprezintă detalierea unui cont sintetic, fie de gradul I sau II, în
funcţie de anumite caracteristici. Ele sunt facultative, motiv pentru care nu se regăsesc în
planul de conturi.

8.5. Balanța de verificare


Balanţa de verificare sau balanţa conturilor este un procedeu specific al metodei
contabilităţii care asigură verificarea exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi,
legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ, legătura dintre conturile sintetice şi conturile
analitice, precum şi centralizarea datelor contabilităţii curente.
Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii tabelare, în care se înscriu
datele valorice preluate din conturi. În cadrul balanţei de verificare se obţin anumite egalităţi

61
structurale şi globale proprii dublei înregistrări şi corespondenţei conturilor. Aceste egalităţi
exprimă un echilibru permanent între aceste date, de unde provine şi denumirea de „balanţă”
Balanţa de verificare conţine toate conturile folosite de o unitate patrimonială, fiecare
cont fiind înscris cu soldul iniţial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor şi soldul final de
la sfârşitul lunii pentru care se încheie balanţa respectivă.
Funcţiile balanţei de verificare
a) Funcţiile de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi.
Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin
intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare,
precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei. Înregistrarea greşită
a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea
eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţă,
efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată a rulajelor
şi a soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalurile balanţei, care se semnalizează cu
ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei
egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor erori, care trebuie să fie
identificate şi corectate.
b) Funcţia de legătură între conturile sintetice şi bilanţ. Balanţa de verificare
concentrează informaţiile din toate conturile folosite în contabilitatea curentă a unităţii.
Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanţul anual reprezintă soldurile
finale ale conturilor, preluate din balanţa de verificare prelucrate şi grupate conform
necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt
preluate din bilanţul anual, potrivit principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui
exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent.
c) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice. Această funcţie
constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont
sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe se controlează
concordanţa care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi conturile sale
analitice.
d) Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor elementelor
patrimoniale. Gruparea şi centralizarea datelor înregistrate oferă conducerii unităţilor
posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor intervenite în volumul şi structura
patrimoniului economic, rezultatele financiare obţinute în urma activităţilor desfăşurate etc.
Cuprinzând, centralizate, toate datele privitoare la existenţele şi mişcările elementelor

62
patrimoniale înregistrate în conturile sintetice şi analitice, pe o anumită perioadă de timp,
balanţa de verificare asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu
cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune expirate. Astfel se pot stabili schimbările
produse în mărimea şi structura patrimoniului economic, eficienţa plasării resurselor etc.
e) Funcţia de analiză a activităţii economice. Balanţa de verificare are un rol deosebit
de important în analiza situaţiei economico-financiare pe perioade scurte de timp, şi în
intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel, singurul instrument care furnizează informaţiile
necesare conducerii operative a unităţilor patrimoniale. Această analiză are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilanţului contabil, cu ajutorul balanţelor
de verificare obţinându-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.
Clasificarea balanţelor de verificare
Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii.
a) După natura conturilor pe care le conţin pot fi balanţe de verificare ale conturilor
sintetice (generale) şi balanţe de verificare ale conturilor analitice.
–Balanţele de verificare ale conturilor sintetice se întocmesc pe baza datelor preluate
din conturile sintetice şi cuprind toate conturile sintetice folosit în contabilitatea curentă a unei
unităţi patrimoniale, într-o anumită perioadă de gestiune.
– Balanţele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc înaintea elaborării
balanţei conturilor sintetice, pe baza datelor preluate din conturile analitice. Balanţele de
verificare analitice se întocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost desfăşurat pe conturi
analitice. Aceste balanţe se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare. Spre
deosebire de balanţa de verificare a conturilor sintetice, care este una singură pe entitate,
numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numărul conturilor care au
fost desfăşurate pe conturi analitice.
b) După numărul de egalităţi pe care le cuprind, balanţele de verificare ale conturilor
sintetice pot fi: balanţe de verificare cu o egalitate, balanţe de verificare cu două egalităţi,
balanţe de verificare cu trei egalităţi şi balanţe de verificare cu patru egalităţi. Ele pot fi
întocmite într-o singură variantă sau în două variante.

Instrucțiuni 8.6. Lucrarea de verificare nr.8


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 8 privind „Contul și balanța de
verificare”.

63
1. Definiți noțiunea de cont – 2p
2. Definiți noțiunea de balanță de verificare – 2p
3. Aplicați regulile de funcționare ale conturilor – 4p
4. Identificați funcțiile balanței de verificare – 2p
Întrebări

8.7. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008

64
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 9
CONTABILITATEA CAPITALURILOR

Cuprins
9.1. Obiective
9.2. Contabilitatea capitalurilor
9.3. Lucrarea de verificare nr. 9
9.4. Bibliografie

9.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 idntifice conturile de capitaluri
 înțeleagă modul de înregistrare al operațiilor economice în
conturile de capitaluri

9.2. Contabilitatea capitalurilor


Principalele conturi utilizate pentru evidența contabilității capitalurilor sunt:
Contul 101 “Capital social”, cu ajutorul căruia se ţine evidenţa capitalului subscris şi
vărsat în natură sau în numerar de acţionarii sau asociaţii societăţii, precum şi măririle sau
micşorările acestuia.
Contul 101 “Capital social” se desfăşoară în conturi sintetice de gradul II (conturi
operaţionale) astfel: 1011 Capital subscris nevărsat - înregistrează şi controlează procesul de
subscriere a capitalului până în momentul vărsării lui de către asociaţi sau acţionari; 1012
Capital subscris vărsat - înregistrează şi controlează procesul de constituire efectivă a
capitalului subscris prin depunere în natură sau în numerar de către asociaţi sau acţionari.
După conţinutul economic, este un cont de surse proprii, după funcţia contabilă este
cont de pasiv.
Contul 101 Capital se creditează cu:
- Cu capitalul social subscris de acţionari sau asociaţi în natură şi/sau în numerar, în
corespondenţă cu debitul contului 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul”:
456 1011
“Decontări cu “Capital subscris
=
asociaţii privind nevărsat”
capitalul”

65
- Cu rezervele încorporate în capitalul social în corespondenţă cu debitul
contului106 “Rezerve”:
106 = 1011
“Rezerve” “Capital subscris nevărsat”

- Cu profitul net realizat în exerciţiile precedente şi destinat măririi capitalului


social, în corespondenţă cu debitul contului 117 “Rezultatul reportat”:
117 1011
“Rezultatul = “Capital subscris
reportat” nevărsat”

- Cu profitul net realizat la încheierea exerciţiului precedent destinat măririi


capitalului social, în corespondenţă cu debitul contului 121 “Profit şi pierdere”:
121 1011
“Profit şi = “Capital subscris
pierdere” nevărsat”

- Cu primele de capital încorporate în capitalul social, în corespondenţă cu debitul


contului 104 “Prime legate de capital”:

104 1011
“Prime legate de = “Capital subscris
capital” nevărsat”

Contul 101 Capital se debitează cu:


- Cu micşorarea capitalului hotărâtă de A.G.A în corespondenţă cu creditul 456
“Decontări cu asociaţii privind capitalul”:
1012 = 456
“Capital subscris “Decontări cu asociaţii
vărsat privind capitalul”

- Cu pierderile realizate în exerciţiile financiare precedente care diminuează


capitalul social în corespondenţă cu creditul 117 “Rezultatul reportat” (dacă
pierderile au fost reportate) sau cu creditul contului 121 “Profit şi pierdere”:
1012 = %
“Capital
117 “Rezultatul reportat”
subscris
vărsat 121 “Profit şi pierdere”

Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” este cont bifuncţional care
ţine evidenţa aporturilor subscrise de asociaţi sau acţionari pentru constituirea sau creşterea
capitalului social.

66
Pe parcursul desfăşurării activităţii, prin aprobarea AGA se pot produce majorări ale
capitalului social prin:
- Noi aporturi în natură şi/sau numerar presupune creşterea surselor financiare
proprii prin emisiunea de noi acţiuni, la preţ de emisiune. Dacă preţul de emisiune
este mai mare decât valoarea nominală a vechilor acţiuni, atunci diferenţa o
reprezintă prima de emisiune.
subscrierea noilor acţiuni
456 = %
“Decontări cu asociaţii privind 1011 ”Capital subscris nevărsat”
capitalul” 1041 ”Prime de emisiune”

realizarea aportului
% = 456
211 ”Terenuri şi construcţii” “Decontări cu asociaţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” privind capitalul”
5121 ”Conturi la bănci în lei”

trecerea capitalului subscris aferent creşterii de capital la categoria ”vărsat”:


1011 = 1011
“Capital subscris nevărsat” ”Capital subscris vărsat”

- Operaţii interne - încorporarea primelor de capital, a rezervelor, diferenţelor


din reevaluare, profitului şi rezultatului reportat (profitul nerepartizat):

% = 1012
104 ”Prime legate de capital” “Capital subscris vărsat”
105 ”Rezerve din reevaluare”
106 ”Rezerve”
117 ”Rezultatul reportat”
129 ”Repartizarea profitului”

- Conversia obligaţiunilor în acţiuni din emisiunea de obligaţiuni concomitent cu


creşterea capitalului social.
Pe parcursul desfăşurării activităţii, prin aprobarea AGA se pot produce diminuări ale
capitalului social prin:
- Rambursarea unei părţi către acţionari/asociaţi când se decide vânzarea unei
părţi din activul societăţii sau la cererea acţionarilor, în condiţiile prevăzute în
statut.
obligaţia faţă de acţionari pentru capitalul de restituit:
1012 = 456
“Capital subscris vărsat” “Decontări cu asociaţii privind capitalul”

67
stingerea obligaţiei faţă de acţionari prin restituirea capitalului:
456 = %
“Decontări cu asociaţii 211”Instalaţii tehnice şi maşini ”
privind capitalul” 512 ”Conturi curente la bănci ”

- Acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente


1012 = 117
“Capital subscris vărsat” ”Rezultatul reportat”

- Răscumpărarea de la acţionari a propriilor acţiuni, la un preţ de răscumpărare


care poate fi egal, mai mare sau mai mic decât valoarea nominală.
Prascumparare  Vno min ala
răscumpărarea acţiunilor
502 = 5121
”Acţiuni proprii” ”Conturi la bănci în lei”
anularea acţiunilor răscumpărate
1012 = 502
”Capital subscris vărsat” ”Acţiuni proprii”

Prascumparare  Vno min ala


răscumpărarea acţiunilor
502 = 5121
”Acţiuni proprii” ”Conturi la bănci în lei”
anularea acţiunilor răscumpărate
% = 502
1012 ”Capital subscris vărsat” ”Acţiuni proprii”
1062 ”Rezerve pentru acţiuni proprii

Prascumparare  Vno min ala


răscumpărarea acţiunilor
502 = 5121
”Acţiuni proprii” ”Conturi la bănci în lei”

anularea acţiunilor răscumpărate


1012 ”Capital subscris vărsat” = %
502 ”Acţiuni proprii”
1041 ”Prime de emisiune”

Contul 104 ”Prime legate de capital”, este un cont de pasiv și se creditează:


- Cu primele determinate la emisiunea de noi acţiuni, ca diferenţă între preţul de
emisiune mai mare şi valoarea nominală a acestora, mai mică.
456 = %
”Decontări cu 1011 ”Capital subscris şi nevărsat”
asociaţii privind 104 ”Prime legate de capital”
capitalul”

68
Contul 104 Prime de capital se debitează:
- Cu utilizarea lor fie pentru majorarea capitalului, fie pentru majorarea rezervelor:
104 = %
”Prime legate de capital” 1012 ”Capital subscris vărsat”
106 ”Rezerve”

Contul 105 ”Rezerve din reevaluare”, este un cont de pasiv și se creditează:


- Cu diferenţele constatate în plus cu ocazia reevaluării imobilizărilor, prin debitul
conturilor de imobilizări corporale:
212 = 105
”Instalaţii tehnice şi maşini” ”Rezerve din reevaluare”

Contul 105 Rezerve din reevaluare se debitează:


- Cu diferenţele din reevaluare încorporate în capitalul social prin creditul contului
1012 sau transferate la rezerve, prin creditul contului 1068.
105 = %
”Rezerve din reevaluare” 1012 ”Capital subscris vărsat”
1068 ”Alte rezerve”

Contul 106 ”Rezerve” are funcție de pasiv și se dezvoltă pe trei sintetice de gradul II:
1061 ”Rezerve legale” ţine evidenţa rezervelor constituite în baza reglementărilor
legale.
1063 ”Rezerve statutare” ţine evidenţa rezervelor constituite anual din profitul net, în
baza prevederilor din statutul societăţii.
1068 ”Alte rezerve” ţine evidenţa unor rezerve neprevăzute de lege sau statut,
constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor, creşterea capitalului social
sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii AGA.
Contul 1061 Rezerve legale este un cont de surse proprii, cu funcţie de pasiv care se
creditează:
- Cu rezervele constituite din profitul brut, în corespondenţă cu debitul contului 121
”Profit şi pierdere”
121 ”Profit şi pierdere” = 1061 ”Rezerve legale”

Contul se debitează:
- Cu rezervele legale utilizate pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile
precedente, prin creditul contului 107, respectiv cu rezervele legale încorporate în
capitalul social, prin creditul contului 1012:

69
1061 = %
„Rezerve legale” 1012 ”Capital subscris vărsat”
107 ”Rezultatul reportat”

Rezultatul exerciţiului se determină cu ocazia închiderii conturilor de venituri şi


cheltuieli.
Evidenţa rezultatelor se ţine cu ajutorul conturilor:
Contul 121 ”Profit şi pierdere” ţine evidenţa prfitului sau pierderii realizate în cursul
exerciţiului. După funcţie contabilă este un cont bifuncţional.
Contul 129 ”Repartizarea profitului” – ţine evidenţa repartizării profitului, asupra
căruia decide AGA. Este un cont de activ.
Dacă AGA nu a repartizat parţial sau integral profitul sau nu s-a hotărât asupra
modului de acoperire a pierderilor, aceste sume rămânând în aşteptare. Contabilitatea acestor
sume se operează prin contul 117 ”Rezultatul reportat”, cont bifuncţional.

Contul 131 ”Subvenţii pentru investiţii” este un cont de surse asimilate celor proprii,
de pasiv și se creditează:
- Cu valoarea subvenţiilor pentru investiţii de primit în corespondenţă cu contul 445
”Subvenţii”
445 = 131
”Subvenţii” ”Subvenţii pentru investiţii”

- Cu subvenţiile primite şi concretizate în bunuri de natura imobilizărilor sau în


disponibilităţi băneşti.
% = 131
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” ”Subvenţii pentru
5121 ”Conturi la bănci în lei” investiţii”

Contul se debitează:
- Cu cota parte a subvenţiilor pentru investiţii virate asupra rezultatelor, pe măsura
amortizării bunurilor procurate pe seama subvenţiilor, prin creditul contului 7584.
131 = 7584
”Subvenţii pentru ”Subvenţii pentru
investiţii” investiţii”

Contul 151 ”Provizioane” ține evidența unor datorii generatoare de pierderi sau de
cheltuieli. Est cont de surse, asimilate capitalurilor proprii, are funcție de pasiv și de
creditează în momentul constituirii provizioanelor, prin trecerea pe cheltuieli după natura lor
(6812, 6862). Se debitează cu diminuarea sau anularea provizioanelor în corespondenţă cu

70
creditul conturilor de venituri corespunzător activităţii şi naturii cheltuielilor care le-au
generat (7812, 7862)
Contul 161 ”Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni” este un cont de surse
împrumutate, cu funcție de pasiv.
Se creditează:
- Cu valoarea împrumuturilor obţinute în urma emisiunii de obligaţiuni prin debitul
contului 5121 dacă sumele sunt încasate direct în contul de disponibil, sau 461
”Debitori diverşi”, dacă încasarea este ulterioară.
5121 = 161
”Conturi la bănci în lei” ”Împrumuturi din
emisiunea de obligaţiuni”

- Cu primele de rambursare aferente, prin contul 169 ”Prime privind rambursarea


obligaţiunilor”
% = 161
461 ”Debitori diverşi” ”Împrumuturi din emisiunea de
169 ”Prime privind obligaţiuni”
rambursarea
obligaţiunilor”

Se debitează:
- Cu suma împrumuturilor rambursate, prin creditul contului 5121
161 = 5121
”Împrumuturi din emisiunea ”Conturi la bănci în lei”
de obligaţiuni”

- Cu valoarea obligaţiunilor emise, răscumpărate şi anulate, la valoarea de


răscumpărare, prin creditul contului 505 ”Obligaţiuni emise şi răscumpărate”.
161 = 505
”Împrumuturi din emisiunea ”Obligaţiuni emise şi
de obligaţiuni” răscumpărate”

Contul 169 ”Prime privind rambursarea obligaţiunilor” este un cont de


regularizare, cu funcție de activ. Se debitează cu suma primelor de rambursare aferente
împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, prin creditul contului 161. Se creditează cu
primele de rambursare amortizate prin debitul contului 6868 ”Cheltuieli financiare privind
amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor”
Contul 168 ”Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate” ţine
evidenţa dobânzilor datorate, aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni, creditelor
bancare pe termen lung şi mijlociu, datoriilor privind concesiunile legate de participaţii, a

71
altor împrumuturi şi datorii asimilate. Este un cont de surse, cu funcție de pasiv. Se
creditează:
- Cu valoarea dobânzilor datorate, prin debitul contului 666 ”Cheltuieli privind
dobânzile”:
666 = 168
”Cheltuieli privind ”Dobânzi aferente împrumuturilor şi
dobânzile” datoriilor asimilate”

- Cu suma dobânzilor plătite prin creditul contului 512.


168 = 512
”Dobânzi aferente ”Conturi la bănci”
împrumuturilor şi datoriilor
asimilate”

Contul 162 “Credite bancare pe termen lung şi mijlociu” este un cont de surse
împrumutate, cu funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu:
- Obligaţiile întreprinderii faţă de instituţiile bancare pentru creditele primite de la
acestea în corespondenţă cu debitul contului 5121.
5121 = 162
“Conturi la bănci în ”Credite bancare pe termen lung şi
lei” mijlociu”
Se debitează:
- Cu stingerea obligaţiilor faţă de bănci, pentru sumele rambursate cu ocazia
ajungerii la scadenţă a creditelor.
162 = 5121
”Credite bancare pe termen ”Conturi la bănci în lei”
lung şi mijlociu”

Instrucțiuni 9.3. Lucrarea de verificare nr.9


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr. 9 privind „Contabilitatea capitalurilor”.

1. Exemplificați modalitățile de constituire ale capitalului social – 2p


2. Exemplificați modalitățile de majorare ale capitalului social – 2p
3. Exemplificați modalitățile de diminuare ale capitalului social – 2p
4. Exemplificați modalitățile de înregitrare ale creditelor bancare pe termen
Întrebări
lung – 2p
5. Exemplificați modalitățile de constituire ale rezervelor -2p

72
9.4. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

73
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Cuprins
10.1. Obiective
10.2.Contabilitatea activelor imobilizate
10.3. Lucrarea de verificare nr. 10
10.4. Bibliografie

10.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 idntifice principalele conturi de active imobilizate
 înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de active imobilizate

10.2. Contabilitatea activelor imobilizate


Activele imobilizate sunt valori economice de investiţie a căror perioadă de utilizare şi
lichiditate este mai mare de un an. Ele se împart în: Imobilizări necorporale; Imobilizări
corporale; Imobilizări financiare.
Activele imobilizate sunt supuse deprecierii care poate fi ireversibilă, ca urmare a
uzurii fizice şi morale, recuperarea treptată a valorii lor făcându-se prin amortizare sau
rebersibilă și apare în cazul în care are loc o scădere a valorii de utilitate, pentru recuperarea
căreia se constituie provizioane pentru depreciere.
Amortizarea poate fi calculată prin:
Metoda amortizării liniare care presupune calcularea şi alocarea uniformă a valorii
contabile de intrare a activelor amortizate pe toată durata normală de funcţionare exprimată în
ani.
Vi
Aa 
Nf

În care:
Aa – amortizarea anuală;
Vi – valoare de intrare (de înregistrare);
Nf – durata normală de funcţionare

74
Metoda degresivă care presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani
de la punerea în funcţiune cu coeficienții stabiliți de lege
Metoda amortizării accelerate care presupune includerea în cheltuieli a unei cote
care poate ajunge în primul an de funcționare până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului
fix respectiv, urmând ca pentru exerciţiile următoare, amortizările anuale sunt calculate la
valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de
utilizare rămaşi

Contabilitatea activele imobilizate necorporale utilizează următoarele conturi:


Contul 201 Cheltuieli de constituire care evidenţiază cheltuielile ocazionate de
înfiinţarea unităţii patrimoniale: cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli cu
emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni şi acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de
publicitate şi alte cheltuieli. Este un cont de activ.
Se debitează cu mărimea cheltuielilor legate de constituirea societăţii, în
corespondenţă cu creditul conturilor de disponibilităţi sau cu obligaţia de plată a acestor
cheltuieli și se creditează cu valoarea cheltuielilor de constituire amortizare integral, scoase
din evidenţă debitul contului 2801
Contul 280 Amortizări privind imobilizările necorporale este un cont rectificativ al
valorii imobilizărilor necorporale și are funcție de pasiv.
Se creditează cu amortizarea aferentă imobilizărilor, prin debitul conturilor 6811
”Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor” și se debitează cu amortizarea
imobilizărilor necorporale ieşite din patrimoniul unităţii, prin creditul conturilor de imobilizări
necorporale.
Contul 205 ”Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi
valori similare” ţine evidenţa imobilizărilor necorporale sub formă de brevete, licenţe, know-
how, şi alte elemente cum sunt: mărcile de fabrică şi de comerţ şi alte drepturi de proprietate
industrială şi intelectuală similare. Are funcție de activ, se debitează cu: valoarea bunurilor
concesionate (167); costul de achiziţie al brevetelor, mărcilor de fabrică şi de comerţ; costul
de producţie a celor provenite din producţie proprie; valoarea de aport a celor aduse de către
asociaţi sau acţionari și se creditează cu: valoarea brevetelor, licenţelor şi a altor drepturi şi
valori similare vândute sau scoase din funcţie, amortizate integral; aloarea brevetelor,
licenţelor şi a altor drepturi şi valori similare neamortizate integral; valoarea brevetelor,
licenţelor şi a altor drepturi şi valori similare restituite acţionarilor.

75
Contul 207 ”Fond comercial”este cont de imobilizări necorporale, cu funcție de
activ. Se debitează cu: valoarea fondului comercial achiziţionat și cu valoarea fondului
comercial adus ca aport. Se creditează cu: valoarea fondului comercial cedat, nesupus
amortizării sau amortizat parțial.
Contabilitatea activele imobilizate corporale utilizează conturile din grupa 21
”Imobilizări corporale”:
211. Terenuri şi amenajări de terenuri
212. Construcţii
213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale
Conturile aufuncție de activ și se debitează:
- Cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale achiziţionate:
% = 404
211 ”Terenuri şi construcţii” ”Furnizori de imobilizări”
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”

- Cu valoarea activelor imobilizate aduse ca aport:


% = 456
211 ”Terenuri şi construcţii” ” Decontări cu asociaţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” privind capitalul”

- Cu valoarea activelor imobilizate obţinute din producţia proprie:


211 = 722
”Terenuri şi construcţii” “Venituri din producţia
de imobilizări corporale”

- Cu valoarea activelor imobilizate primite cu titlu gratuit:


% = 131
211 ”Terenuri şi construcţii” ” Subvenţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” guvernamentale pentru
investiţii”

Conturile se creditează:
- Cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniu, prin
scoatere din funcţiune, vânzări:

% = 212
281 ” Amortizarea ”Instalaţii tehnice şi
imobilizărilor corporale” maşini”
6583 ”Cheltuieli privind
activele cedate”

76
- Cu valoarea donaţiile acordate sub forma imobilizărilor corporale
6582 = %
” Donaţii şi subvenţii 211 ”Terenuri şi construcţii”
acordate” 212 ”Instalaţii tehnice şi
maşini”

- Cu retragerea aportului asociaţilor/acţionarilor sub forma imobilizărilor corporale:


456 = ”%
” Decontări cu asociaţii 212 ”Instalaţii tehnice şi
privind capitalul maşini”
207 ”Fond comercial”

Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”este cont rectificativ al


valorii mijloacelor fixe și are funcție de pasiv.
Se creditează:
- Cu amortizarea imobilizărilor corporale incluse lunar în cheltuieli:
6811 = 281
“Cheltuieli de “Amortizări privind imobilizările
exploatare privind corporale”
amortizările”
Se debitează:
- Cu amortizarea aferentă imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniu, prin
vânzare, scoatere din funcţiune, donaţii
281 = %
“Amortizări privind 211 ”Terenuri şi construcţii”
imobilizările 212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”
corporale”

Contabilitat a imobilizărilor financiare se ține cu ajutorul conturile din grupa 26


“Imobilizări financiare”, conturi cu funcție de activ:
261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate (A)
263. Interese de participare (A)
264. Titluri puse în echivalenţă (A)
265. Alte titluri imobilizate (A)
267. Creanţe imobilizate
Conturile se debitează cu: valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu
achiziţionate, cu plata imediată; valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu
achiziţionate, cu plata ulterioară; valoarea titlurilor imobilizate aduse ca aport la constituirea
societăţii.

77
În credit înregistrează: valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu
cedate (6583) sau valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu retrase (456).
Contul 269 ”Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” este cont de
obligaţii faţă de terţi pentru imobilizările financiare achiziţionate ce urmează a se plăti, cu
funcție de pasiv. Se creditează cu sumele datorate pentru imobilizările financiare
achiziţionate, în corespondenţă cu conturile de imobilizări financiare și se debitează cu
sumele plătite din disponibilităţile băneşti (512, 531).
Contul 267 ”Creanţe imobilizate” ține evidența împrumuturilor pe termen lung
acordate societăţilor la care unitatea patrimonială deţine titluri de participare, din dobânzile
aferente creanţelor imobilizate, precum şi din alte creanţe care sunt imobilizate pe timp
îndelungat.
Se debitează cu: valoarea împrumuturilor acordate (512, 531); veniturile de realizat
din împrumuturi şi dobânzi și se creditează cu: valoarea împrumutului rambursat şi a
dobânzii încasate (512, 531) și cu valoarea privind creanţele legate de participaţii trecute pe
cheltuieli.

Instrucțiuni 10.3. Lucrarea de verificare nr. 10


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr.10 privind „Contabilitatea imobilizărilor”.

1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a activelor


imobilizate necorporale – 2p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a activelor
imobilizate corporale – 4p
Întrebări
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a activelor
imobilizate financiare – 2p
4. Descrieți metodele de amortizare a activelor imobilizate -2p
10.4. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

78
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
CONTABILITATEA STOCURILOR

Cuprins
11.1. Obiective
11.2. Contabilitatea stocurilor
11.3. Lucrarea de verificare nr. 11
11.4. Bibliografie

11.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 idntifice principalele conturi de stocuri
 înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de stocuri

11.2. Contabilitatea stocuri


Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale
destinate fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după preluarea lor în procesul de producţie, fie a
fi consumate la prima lor utilizare.
Evaluarea stocurilor se face conform regulilor de evaluare descrise în capitolul
anterior.
Contabilitatea stocurilor se ţine cu ajutorul conturilor din CLASA 3 - CONTURI DE
STOCURI SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE, cu următoarele grupe de conturi:
Grupa 30 STOCURI DE MATERII PRIME SI MATERIALE cu conturile 301 Materii
prime, 302 Materiale consumabile, 303 Materiale de natura obiectelor de inventor, 308
Diferente de pret la materii prime si materiale.
Contul 301 “Materii prime” este un cont de active circulante cu funcţie de activ. În
debit înregistrează:
- valoarea stocurilor de materii prime achiziţionate (401):
301 = 401
“Materii prime” ”Furnizori”

- valoarea stocurilor de materii prime aduse ca aport:


301 = 456
“Materii prime” “Decontări cu asociaţii privind
capitalul”

79
- valoarea stocurilor de materii prime primite cu titlu gratuit:
301 = 7412
“Materii prime” ” Venituri din subvenţii de
exploatare pentru materii prime
şi materiale consumabile”

În credit înregistrează:
- valoarea stocurilor de materii prime ieşite din gestiune prin consum (601) sau
constatate lipsă la inventar:
601 = 301
“Cheltuieli cu materiile prime” “Materii prime”

- valoarea materiilor prime trecute la mărfuri spre a fi vândute (371):


371 = 301
“Mărfuri” “Materii prime”

- valoarea materiilor prime donate:


6582 = 301
”Donaţii şi subvenţii acordate” “Materii prime”

Contul 302 “Materiile consumabile” este un cont de active circulante cu funcţie de


activ şi funcţionează după aceleaşi reguli ca şi contul 301.
Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” este cont rectificativ,
cu funcţie de activ. Se utilizează în cazul în care evaluarea şi înregistrarea materiilor prime,
materialelor consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar se face la preţuri
standard, prestabilite.
Contul 308 “Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” se debitează cu
diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi materialelor, în roşu dacă preţurile prestabilite
sunt mai mari decât costul de achiziţie sau în negru dacă preţurile prestabilite sunt mai mici
decât costul de achiziţie şi se creditează cu diferenţele de preţ aferente materiilor prime şi
materialelor ieşite din gestiune.
Contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” este cont de active
circulante cu funcţie de activ.
Se debitează cu:
- valoarea obiectelor de inventar achiziţionate:
303 = 401
“Materiale de natura obiectelor de inventar” ”Furnizori”

80
- valoarea obiectelor de inventar aduse ca aport:
303 = 456
“Materiale de natura “Decontări cu asociaţii privind
obiectelor de inventar” capitalul”

- valoarea obiectelor de inventar primite cu titlu gratuit:


303 = 7412
“Materiale de ”Venituri din subvenţii de
natura obiectelor exploatare pentru materii prime
de inventar” şi materiale consumabile”

Se creditează cu:
- valoarea obiectelor de inventar ieşite date în consum:
603 = 301
“Cheltuieli privind materialele “Materiale de natura
de natura obiectelor de obiectelor de inventar”
inventar”

- valoarea obiectelor de inventar trecute la mărfuri spre a fi vândute:


371 = 301
“Mărfuri” “Materiale de natura
obiectelor de inventar”

- valoarea materiilor prime donate:


6582 = 301
”Donaţii şi subvenţii acordate” “Materii prime”

- valoarea materiilor prime restituite acţionarilor:


456 = 301
”Decontări cu asociaţii privind “Materii prime”
capitalul”

Grupa 34. PRODUSE cu următoarele conturi: 341 Semifabricate, 345 Produse finite şi
346 Produse reziduale.
Contul 345 Produse finite este cont cu funcţie de activ şi se debitează cu:
- preţul de înregistrare al semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau
produselor reziduale intrate în gestiune:
345 = 711
“Produse finite” ”Variaţia stocurilor”

Se creditează cu:
- preţul de înregistrare al semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau
produselor reziduale destinate vânzării sau cu alte destinaţii:
345 = 711
“Produse finite” ”Variaţia stocurilor”

81
Dacă evaluarea şi înregistrarea produselor se face la preţuri prestabilite (standard),
diferenţele dintre preţurile prestabilite şi costurile de producţie efective, calculate la sfârşitul
lunii, se înregistrează în contul 348 ”Diferenţe de preţ la produse” care este cont
rectificativ, cu funcţie de activ. Contul se debiteză cu diferenţele favorabile sau nefavorabile
dintre costul de producţie efectiv şi cel prestabilit al produselor obţinute, în roşu sau în negru,
după caz. Contul se creditează cu diferenţa în plus sau în minus aferentă produselor ieşite din
gestiune, în roşu sau în negru, după caz.
Grupa 35 STOCURI AFLATE LA TERTI sunt reprezentate de stocurile achitate şi
lăsate în custodia furnizorilor, date spre prelucrare - recondiţionare la terţi, depozitate la terţi,
predate terţilor spre vânzare în consignaţie, aflate în curs de aprovizionare (achitate, dar
nesosite sau sosite şi nerecepţionate).

Instrucțiuni 11.3. Lucrarea de verificare nr. 11


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr.11 privind „Contabilitatea imobilizărilor”.

1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a materiolor


prime – 2p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a materialelor
consumabile – 4p
Întrebări
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a produselor
finite – 2p
4. Descrieți metodele de amortizare a materialelor de natura obiectelor de
inventar -2p

11.4. Bibliografie

1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor


Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

82
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII

Cuprins
12.1. Obiective
12.2. Clasificarea creanțelor și a datoriilor
12.3. Contabilitatea relațiilor cu terții
12.4. Analiza corelației creanțe-obligații
12.5. Lucrarea de verificare nr. 12
12.6. Bibliografie

12.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 idntifice principalele conturi de terți
 înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de terți

12.2. Clasificarea creanțelor și a datoriilor


Activitătatea desfășurată de către agenții economici presupune schimbul de valori
dintre aceștia ceea ce dă naştere la creanţe şi datorii.
Creanţa este dreptul unei persoane fizice sau juridice denumită creditor de a primi de
la o altă persoană fizică sau juridică la o anumită dată o sumă de bani sau alte bunuri
economice.
Datoriile reprezintă obligaţiile agentului economic față de alte persoane fizice sau
juridice.
După natura operaţiilor economice creanțele se clasifică astfel:
 creanţe comerciale;
 creanţe financiare;
 alte creanţe.
După conţinutul economic şi obiectul creanţelor acestea se împart în:
 creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute, lucrări executate şi servicii
prestate;
 creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile acordate anticipat;
 creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de tezaur;
 diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii necomerciale.

83
După natura operaţiilor economice datoriile se clasifică în:
 datorii comerciale;
 datorii financiare;
 datorii fiscale;
 datorii salariale şi sociale;
 alte datorii.
După conţinutul economic şi obiectul datoriilor, acestea pot fi:
 datorii faţă de furnizori;
 datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;
 datorii faţă de buget;
 datorii din efecte comerciale;
 datorii faţă de salariaţi;
 datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;
 datorii faţă de acţionari;
 alte datorii.

12.3. Contabilitatea relațiilor cu terții

12.3.1. Contabilitatea creanțelor


Contabilitatea creanțelor se ține cu ajutorul grupei 41 CLIENŢI ŞI CONTURI
ASIMILATE, cu următoarele conturi:
Contul 411 “Clienţi” ţine evidenţa decontărilor cu clienţii pentru bunurile vândute,
lucrări executate şi servicii prestate, pe bază de facturi. În debitul contului se înregistrează:
- Cu valoarea bunurilor livrate, la preț d vânzare la care se adaugă TVA:

4111 = %
“Clienţi” 701 “Venituri din vânzarea produselor
finite”
707 ” Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 ”TVA colectată”

- Cu valoarea lucrăriilor excutate și a serviciilor prestate:

4111 = %
“Clienţi” 704 ”Venituri din lucari executate si
servicii prestate”
4427 ”TVA colectată”

84
În credit înregistrează:
- Sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi:
512 = 411
”Conturi bancare în lei” “Clienţi”
531
”Casa”

- Valoarea efectelor comerciale acceptate în contul drepturilor de creanţă:


413 = 411
”Efecte de primit” “Clienţi”

- Sumele decontate pe seama avansurilor primite de la clienţi:


419 = 411
” Clienti - creditori” “Clienţi”

Contul 413 “Efecte de primit” reflectă drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte
comerciale. Este cont de activ și se debitează cu:
- Cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate:
413 = 411
“Efecte de primit” “Clienţi”

Contul se creditează cu:


- Valoarea efectelor comerciale primite de la clienţi:
5113 = 413
” Efecte de încasat” “Efecte de primit”

- sumele încasate de la clienţi prin bancă (5121):


5121 = 413
” Conturi la bănci în lei” “Efecte de primit”

Contul 461 “Debitori diverşi”- ţine evidenţa debitorilor din reclamaţii şi pagube
materiale aduse societății, precum şi a altor creanţe rezultate din existenţa unor titluri
executorii. Are funcție de activ și înregistrează în debit:
- valoarea creanţele rezultate din imputaţii, ca urmare a constatării lipsurilor
imputabile la inventar, la care se adaugă TVA aferentă:
461 = %
”Debitori diverşi” 758 ”Alte venituri din exploatare”
4427 ”TVA colectată”

85
În credit înregistrează:
- valoarea debitelor încasate:
% = 461
5121” Conturi la bănci în lei” “Debitori diverşi”
5311 “Casa în lei”

Contul 419 ”Clienţi - creditori” ține evidența obligaţiilor pe care societatea le are faţă
de clienţi pentru avansurile încasate de la aceştia. Este cont cu funcție de pasiv și înregistrează
în credit:
- sumele încasate de la clienţi sub formă de avansuri:
5311 = 419
“Casa în lei” ”Clienţi - creditori”

În debit înregistrează:
- valoarea avansurilor, decontate clienţilor pe seama livrărilor de bunuri, facturate
acestora:
419 = 411
”Clienţi - creditori” “Clienţi”

12.3.2. Contabilitatea datoriilor


Contabilitatea datoriiilor comerciale se ține cu ajutorul grupei 40 FURNIZORI ŞI
CONTURI ASIMILATE:
Contul 401 “Furnizori” ține evidenţa decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările
de bunuri, lucrări şi servicii. Este cont de pasiv și înregistrează în credit:
- Valoarea bunurilor achiziționate pe bază de factură:
-
% = 401
301 ”Furnizori”
”Materii prime”
302
”Materiale consumabile”
303
” Materiale de natura
obiectelor de inventar”
4426
”TVA deductibila”

86
- Valoarea serviciilor prestate și a lucrărilor executate:
% = 401
Gr. 61 ”Furnizori”
”Cheltuieli cu lucrari
si servicii executate de terti”
Gr. 62
”Cheltuieli cu alte
servicii executate de terti”
4426
”TVA deductibila”

Contul se debitează cu:


- plăţile efectuate către furnizori:
401 = %
“Furnizori” 5121
“Conturi la bănci în lei”
5311
”Casa în lei”

- valoarea efectelor comerciale de plată acceptate de furnizori:

401 = 403
“Furnizori” “Efecte de plătit”

- valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor:


401 = 409
“Furnizori” “Furnizori-debitori”

Contul 404 “Furnizori de imobilizări” ține evidența obligaţiilor de plată faţă de


furnizorii de imobilizări, este cont de pasiv și funcţionează identic cu contul 401 “Furnizori”.
Contul 403 “Efecte de plată” ține evidența obligaţiilor de plată stabilite pe bază de
efecte comerciale, este un cont de pasiv și înregistrează în credit:
- valoarea acceptată a cambiilor sau biletelor la ordin subscrise:
401 = 403
“Furnizori” “Efecte de plătit”
Se debitează cu:
- plăţile efectuate la scadenţă a acestor efecte comerciale:
403 = 5121
“Efecte de plătit” “Conturi bancare în lei”

Contul 405 ”Efecte de plătit pentru imobilizări” funcţionează asemănător contului


403.

87
Contul 409 ”Furnizori-debitori” ține evidenţa creanţele faţă de terţi pentru avansurile
sau aconturile acordate acestora.Este cont de activ care se debiteză cu:
- valoarea avansurilor sau aconturilor acordate furnizorilor:
409 = %
”Furnizori - debitori” 5121” Conturi la bănci în lei”
5311 “Casa în lei

În credit înregistrează:
- valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii, la primirea bunurilor pentru care au
fost acordate sau a avansurilor restituite:
% = 409
401 ”Furnizori” ”Furnizori - debitori”
5121 ”Conturi la bănci în lei”

Grupa 42 PERSONAL ȘI CONTURI ASIMILATE ține evidența datoriilor față de


personal pentru munca prestată, cu ajutorul următoarelor conturi:
Contul 421 “Personal – salarii datorate” are funcție de pasiv, ține evidenţa
decontărilor cu personalul unităţii pentru salariile cuvenite acestora, inclusiv a sporurilor şi a
premiilor acordate. În credit înregistrează:
- valoarea salariilor şi a altor drepturi cuvenite personalului:
641 = 421
“Cheltuieli cu salariile ” Personal –salarii
personalului” datorate”
Se debitează cu:
- reţinerile din salarii:
421 = %
”Personal – 425 ”Avansuri acordate
salarii personalului”
datorate” 427 ”Reţineri din salarii datorate
terţilor”
4312 ”Contribuţia personalului
pentru pensia suplimentară”
4313 ”Contribuţia personalului la
asigurările de sănătate ”
4372 ”Contribuţia personalului la
fondul de şomaj”
444 ”Impozitul pe salarii”

- sumele neridicate la termen:


421 = 426
”Personal –salarii datorate” ” Drepturi de personal neridicate”

88
- salariile nete achitate personalului:
421 = 5311
”Personal –salarii datorate” “Casa în lei”

Contul 425 “Avansuri acordate personalului” ține evidența acestor avansuri, are
funcție de activ și se debitează cu:
- avansurile plătite personalului:
425 = 5311
“Avansuri acordate personalului” “Casa în lei

Contul se creditează cu:


- sumele reţinute pe statele de salarii reprezentând avansurile acordate:
421 = 425
”Personal – salarii datorate” “Avansuri acordate
personalului”

Contul 426 ”Drepturi de personal neridicate” are funcție de pasiv și ține evidenţa
drepturilor salariale neridicate în termen. În credit înregistrează:
- salariile nete datorate personalului şi neridicate:
421 = 426
”Personal – salarii ”Drepturi de personal
datorate” neridicate”

- avansurile datorate personalului şi neridicate:


425 = 426
”Avansuri acordate ”Drepturi de personal
personalului” neridicate”

Contul 427 “Reţineri din salarii datorate terţilor” are funcție de pasiv și ține
evidenţa sumelor reţinute din salariile personalului, pentru terţi. În creditul contului se
înregistrează:
- sumele reţinute de la salariaţi și datorate terţilor:
421 = 427
”Personal – salarii ”Reţineri din salarii
datorate” datorate terţilor”

Contul se debitează cu:


- sumele achitate terţilor:
427 = 5311
”Reţineri din salarii datorate “Casa în lei”
terţilor”

89
Grupa 43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI
ASIMILATE cu următoarele conturi:
Contul 431 “Asigurări sociale” evidenţiază decontările privind contribuţia unităţii şi a
personalului la asigurările sociale, are funcție de pasiv și înregistrează în credit:
- contribuţia unităţii la asigurările sociale și contribuţia unităţii la fondul de sănătate
aplicate asupra fondului de salarii brut:
6451 = %
”Contribuţia 4311 ”Contribuţia unităţii la
unităţii la asigurările sociale”
asigurările 4313 ”Contribuţia angajatorului
sociale pentru asigurările sociale de
sănătate””

Contul se debitează cu:


- sumele virate în contul asigurărilor sociale:
431 = 5121
”Asigurări sociale” “Conturi bancare în lei”

Contul 437 “Ajutor de şomaj” este cont cu funcție de pasiv care evidenţiază
decontările privind ajutorul de şomaj datorat de unitate şi de salariaţi. În creditul contului se
înregistrează:
- sumele datorate de societate pentru constituirea fondului de şomaj:
6452 = 4371
” Contribuţia unităţii la ”Contribuţia unităţii la fondul de
fondul de șomaj” șomaj”

- sumele datorate de angajați pentru constituirea fondului de şomaj:


421 = 4372
”Personal – salarii ”Contribuţia personalului la
datorate” fondul de şomaj”

Contul se debitează cu:


- sumele virate la bugetul statului:
437 = 5121
”Ajutor de șomaj” “Conturi bancare în lei”

Grupa 44 BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE SI CONTURI


ASIMILATE cu următoarele conturi:

90
Contul 442 ”Taxa pa valoarea adăugată” evidențiază un impozit indirect care se
aplică pe circulația mărfurilor. Este un cont bifuncţional, care se divide în uirmătoarele
conturi analitice: 4423 TVA de plată, 4424 TVA de recuperat, 4426 TVA deductibilă, 4427
TVA colectată și 4428 TVA neexigibilă.
Contul 4423 “Taxa pe valoarea adăugată de plată” este cont de pasiv și evidenţiază
TVA de plătit bugetului de stat. Se creditează cu diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei
între TVA colectată > TVA deductibilă și se debitează cu sumele plătite bugetului de stat
reprezentând TVA sau cu TVA de recuperat compensată.
Contul 4424 ”Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” are funcție de activ și
evidenţiază TVA de recuperat de la bugetul statului. Se debitează cu diferenţa dintre TVA
deductibilă > TVA colectată și se creditează cu sumele încasate de la bugetul statului
reprezentând TVA cuvenită pe baza cererii de rambursare.
Contul 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” are funcție de activ și
evidenţiază TVA înscrisă în facturile furnizorilor pentru bunurile, lucrările şi serviciile
achiziţionate de unitate, deductibilă din punct de vedere fiscal. Contul se debitează cu sumele
reprezentând TVA deductibilă, potrivit legii și se creditează cu: sumele deductibile din taxa
pe valoarea adăugată, cu sumele reprezentând TVA deductibilă ce depăşesc valoarea TVA
colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului.
Contul 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată” are funcție de pasiv și
evidenţiază sumele datorate de unităţile patrimoniale bugetului de stat, reprezentând TVA
aferentă vânzărilor de produse şi mărfuri, prestărilor de servicii sau executării de lucrări.
Contul se creditează cu TVA înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente
legale reprezentând vânzări de produse, mărfuri, prestări de servicii şi executări de lucrări și
se debitează cu sumele reprezentând TVA deductibilă (4426), cu TVA de plată datorată
bugetului de stat.
Contul 4428 ”Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”este un cont bifuncţional care
se creditează cu TVA neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate sau pentru prestaţii
efectuate şi nefacturate clienţilor și se debitează cu TVA neexigibilă aferentă cumpărărilor
făcute cu plata în rate şi aprovizionărilor pentru care nu au sosit facturile furnizorilor.
Contul 444 “Impozitul pe salarii” ține evidenţa impozitul pe salarii şi alte drepturi
similare datorate bugetului. Are funcție de pasiv și se creditează cu:
- sumele datorate bugetului reprezentând impozitul pe salarii reţinut din drepturile
băneşti cuvenite salariaţilor:

91
421 = 444
”Personal – salarii ”Impozit pe salarii”
datorate”

Contul se debitează cu:


- sumele virate la buget reprezentând impozitul pe salarii şi pe alte drepturi similare:
444 = 5121
”Impozit pe salarii” “Conturi bancare în lei”

12.4. Analiza corelației creanțe-obligații


Analiza corelației dintre creanțe și obligații se apreciază pe baza următorilor indicatori:
1. Durata medie de încasare a creanțelor

Scr
Dîc  x360
CA

unde:
Dîc – durata de încasare a creanțelor
CA – cifra de afaceri, inclusiv TVA
Scr- soldul mediu al conturilor de creanțe

2. Durata medie de plată a obligațiilor


Sdat
Dîpo  x360
CA

unde:
Ddat – durata de plată a datoriilor
CA – cifra de afaceri, inclusiv TVA
Sdat- soldul mediu al conturilor de creanțe

Instrucțiuni 12.5. Lucrarea de verificare nr.12


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr.12 privind „Contabilitatea relațiilor cu terții”.

92
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor față
de furnizori – 3p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a creanțelor pe
care societatea le are de încasat de la clienți – 3p
Întrebări
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor pe
care societatea le are față de angajați – 2p
4. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor pe
care societatea le are față de bugetul statului – 2p

12.6. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

93
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13
CONTABILITATEA TREZORERIEI UNITĂȚII

Cuprins
13.3. Obiective
13.4. Contabilitatea disponibilităților bănești
13.3. Lucrarea de verificare nr. 13
13.4. Bibliografie

13.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 identifice principalele conturi de trezorerie
 înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de trezorerie

13.2. Contabilitatea disponibilităților bănești


Trezoreria reprezintă ansamblul operaţiilor financiare realizate de către o societate în
vederea obţinerii mijloacelor băneşti necesare desfăşurării activităţii sale.
Contul 512 “Conturi curente la bănci” este cont bifuncțional și se debitează cu:
- sumele încasate de la clienţi și debitorii societății:
5121 = %
„Conturi curente la bănci” 4111
”Clienți”
461
”Debitori”

- sumele depuse din casieria unităţii în contul de disponibil de la bancă:


5121 = 581
„Conturi curente la bănci” „Viramente interne”
În creditul contului se înregistrează:
- plăţile efectuate prin conturi la bănci:
401 = 5121
„Furnizori” „Conturi curente la bănci”

- numerarul ridicat din cont şi depus în casierie:


581 = 5121
„Viramente interne” „Conturi curente la bănci”

94
Contul 531 “Casa” ține evidența disponibilităţile băneşti în numerar, în lei şi în
valută, este cont de activ și înregistrează în debit:
- valoarea încasărilor în numerar:
5311 = %
„Casa în lei” 4111
”Clienți”
461
”Debitori”
707
”Venituri din vânzarea
mărfurilor”

- sumele ridicate din disponibilul de la bancă:


5311 = 581
„Casa în lei” ”Viramente interne”

În creditul contului se înregistrează:


- plăţile către furnizori efectuate în numerar:
401 = 5311
”Furnizori” „Casa în lei”

- sumele depuse la bancă:


581 = 5311
”Viramente interne” „Casa în lei”

Contul 581 ”Viramente interne” ține evidenţa viramentele de disponibilităţi între


conturile de trezorerie, are funcție de activ și se debitează cu:
- sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie:
581 = 5121
„Viramente interne” „Conturi curente la bănci”

În creditul contului se înregistrează:


- sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie:
5121 = 581
„Conturi curente la bănci” „Viramente interne”

Instrucțiuni 13.3. Lucrarea de verificare nr.13


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr.13 privind „Contabilitatea trezoreriei”.

95
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a
disponibilităților la bănci – 4p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a
cdisponibilităților în numerar – 4p
Întrebări
3. Ce este trezoreria unității? – 2p

13.4. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

96
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 14
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, A VENITURILOR ȘI A
REZULTATELOR FINANCIARE

Cuprins
14.1. Obiective
14.2. Contabilitatea cheltuielilor
14.3. Contabilitatea veniturilor
14.4. Contabilitatea rezultatelor financiare
14.5. Analiza informațiilor privind rezultatele financiare
14.6. Lucrarea de verificare nr. 14
14.7. Bibliografie

14.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
 identifice principalele conturi de cheltuieli și de venituri
 înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de cheltuieli și de venituri

14.2. Contabilitatea cheltuielilor


Cheltuielile reprezintă sumele plătite sau de plătit ale unei societăți pentru consumurile
de materii prime şi materiale, pentru lucrările executate şi serviciile prestate, pentru plata
personalului şi a altor obligaţii contractuale sau legale, pentru deprecierea activelor, valoarea
contabilă a activelor cedate, distruse sau dispărute.
După natura lor economică cheltuielile se împart în cheltuieli de exploatare, cheltuieli
financiare și cheltuieli extraordinare.
Contabilitatea cheltuielilor se ține cu ajutorul conturilor din clasa 5 Conturi de
cheltuieli ce conține următoarele grupe de conturi: Grupa 60 Cheltuieli privind stocurile,
grupa 61 Cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, grupa 62 Cheltuieli cu alte
servicii executate de terti, grupa 63 Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate,
grupa 64 Cheltuieli cu personalul, grupa 65 Alte cheltuieli de exploatare, grupa 66 Cheltuieli
financiare, grupa 67 Cheltuieli extraordinare, grupa 68 Cheltuieli cu amortizarile,
provizioanele si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare și grupa 69 Cheltuieli cu
impozitul pe profit si alte impozite.

97
Toate conturile au funcție de activ și se debitează cu mărimea cheltuielilor efectuate
în cursul lunii, creditându-se la sfârșitul lunii prin trecerea tuturor cheltuielilor efectuate
asupra contului de rezultate:
121 = Clasa a 6-a
„Profit şi pierdere” „Conturi de cheltuieli”

La sfârșitul lunii conturile de cheltuieli nu prezintă sold.

14.3. Contabilitatea veniturilor


În cadrul unei societăți, veniturile sunt reprezentate de valorile încasate sau de încasat
rezultate din: livrări de bunuri, executări de lucrări, prestări de servicii, executări de obligaţii
sau contractuale, precum și veniturile din producţia stocată, veniturile din producţia
imobilizată, preţul de vânzare al activelor cedate, anularea sau diminuarea provizioanelor.
După natura lor economică veniturile se împart în venituri de exploatare, venituri
financiare și venituri extraordinare.
contabilitatea veniturilor se ține cu ajutorul clasei 7 conturi de venituri cu următoarele
grupe de conturi: grupa 70 Cifra de afaceri neta, grupa 71 Variatia stocurilor, grupa 72
Venituri din productia de imobilizari, grupa 74 Venituri din subventii de exploatare, grupa 75
Alte venituri din exploatare, grupa 76 Venituri financiare, grupa 77 Venituri extraordinare,
grupa 78 Venituri din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare.
Conturile de venituri au funcție de pasiv, cu excepția contului 711 Venituri aferente
costurilor stocurilor de produse care este cont bifuncțional.
Conturile de venituri se creditează cu veniturile înregistrate în cursul lunii și se
debitează la finele lunii când veniturile înregistrate în cursul lunii se trec asupra rezultatului
exerciţiului:
Clasa a 7-a = 121
„Conturi de venituri” „Profit şi pierdere”

La sfârșitul lunii, conturile de venituri nu prezintă sold.

14.4. Contabilitatea rezultatelor financiare


Contabilitatea rezultatelor financiare se ține cu ajutorul următoarelor conturi:
Contul 121 “Profit sau pierdere”, cont bifuncţional care ţine evidenţa profitului sau a
pierderii din exerciţiul curent. Se creditează cu veniturile obţinute în cursul exerciţiului
finaciar, preluate din conturile de venituri (clasa 7), la sfârşitul perioadei de gestiune, precum

98
și cu pierderile realizate în exerciţiul precedent și se debitează cu cheltuielile înregistrate în
conturile de cheltuieli (clasa 6), la sfârşitul perioadei de gestiune, precum și cu profitul net
realizat, supus repartizării.
Soldul final creditor reflectă profitul obținut de societate, iar soldul final debitor
reflectă pierderea înregistrată.
Profitul brut obținut de către societate este supus impozitării. Impozitul pe profit este
datorat de către toate societățile organizate ca persoane juridice, inclusiv cele cu capital străin,
precum şi de către unităţile economice ale altor persoane juridice, române sau străine, care
realizează profituri din activitatea desfăşurată.
Rezultatul exerciţiului = Veniturile - Cheltuielile
înainte de impozitare exerciţiului exerciţiului

Rezultatul exerciţiului este corectat înainte de impozitare cu cheltuielile nedeductibile


din punct de vedere fiscal şi deducerile fiscale permit obţinerea rezultatului fiscal.

Rezultatul Elemente Elemente


Rezultat
= contabil + nedeductibile - deductibile
fiscal
fiscal fiscal

Contabilitatea impozitului pe profit se ține cu ajutorul contului 441 ”Impozit pe


profit/venit”, cont de pasiv, care funcţionează ca un cont de pasiv când exprimă datorii şi ca
un cont de activ când exprimă creanţe. Contul se creditează cu impozitul pe profit datorat
către bugetul statului:
691 = 441
„Cheltuieli cu impozitul „Impozit pe profit/venit”
pe profit”

și se debitează cu impozitul pe profit achitat bugetului statului:

441 = 5121
„Impozit pe profit/venit” „Conturi la bănci în lei”

Rezultatul Impozitul pe
Rezultatul
= brut - profit
net

Rezultatul net este supus repartizării, având diferite destinații.

99
Contul 129 ”Repartizarea profitului” ţine evidenţa repartizării profitului, are funcție
de activ și se debitează cu repartizările din profit pentru majorarea capitalului, pentru
constituirea rezervelor, acordarea de dividende. Contul se creditează cu profitul net realizat în
exerciţiul precedent destinat repartizării prin debitul contului 121 după închiderea şi aprobarea
bilanţului pentru exerciţiul precedent.
Contul 117 ”Rezultatul reportat” este cont bifuncțional, se debitează cu: pierderea
neacoperite înregistrată în exerciţiile precedente; cu partea din profitul realizat în exerciţiile
precedente, folosita pentru majorarea capitalului social, a rezervelor sau cu dividendele
cuvenite acţionarilor din profitul realizat în exerciţiile precedente. Se creditează cu reducerea
capitalului social sau a rezervelor pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile anterioare,
precum și cu profitul net realizat în exerciţiile precedente şi nerepartizat.

14.5. Analiza informațiilor privind rezultatele financiare


Pentru analiza rezultatului brut al exerciţiului se folosesc următorii indicatori:
Rb
Rb  Vt 
Vt
unde:
Vt – venituri totale;
Rb
- rezultatul brut la 1 leu venituri totale (rata rentabilităţii veniturilor totale).
Vt
Abaterea rezultatului brut al exerciţiului:
ΔRb = Rb1 – Rb0
- Influenţa veniturilor totale:
Rb0
ΔRb(Vt)  (Vt 1  Vt 0 ) 
Vt 0
- Influenţa ratei rentabilităţii veniturilor totale:

 Rb   Rb Rb 
ΔRb   Vt 1   1  0 
 Vt   Vt 1 Vt 0 

Instrucțiuni 14.6. Lucrarea de verificare nr.14


Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr.14 privind „Contabilitatea cheltuielilor, a veniturilor
și a rezultatelor financiare”.

100
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor –
2p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a veniturilor – 2p
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a rezultatelor
Întrebări
financiare – 4p
4. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a impozitului pe
profit sau venit -2p

14.7. Bibliografie

1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor


Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002

101