Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONTABILITATE ȘI GESTIUNE
ECONOMICĂ
1
CUPRINS
Introducere 5
Obiectivele cursului 5
Mijloace de lucru 6
Structura cursului 6
Evaluarea 6
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
CONTABILITATEA – FORMĂ DE BAZĂ A EVIDENȚEI ECONOMICE 7
1.1. Obiective 7
1.2. Definirea, necesitatea și rolul contabilității 7
1.3. Organizarea evidenţei contabile la nivel microeconomic 10
1.4. Lucrarea de verificare nr.1 10
1.5. Bibliografie 10
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
OBIECTUL ȘI METODA CONTABILITĂȚII 11
2.1. Obiective 11
2.2. Obiectul contabilității 11
2.3. Metoda contabilitatii 13
2.4. Principiile contabilitatii 16
2.5. Functiile contabilitatii 18
2.6. Lucrarea de verificare nr.2 19
2.7. Bibliografie 19
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
ACTIVUL PATRIMONIAL 20
3.1. Obiective 20
3.2. Activul patrimonial 20
3.3. Lucrarea de verificare nr. 3 27
3.4. Bibliografie 27
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
PASIVUL PATRIMONIAL 28
4.1. Obiective 28
4.2. Pasivul patrimonial 28
4.3. Lucrarea de verificare nr. 4 32
4.4. Bibliografie 33
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
DOCUMENTELE ȘI REGISTRELE DE CONTABILITATE 34
5.1. Obiective 34
5.2. Definirea evaluării 34
5.3. Registrele de contabilitate 39
5.4. Lucrarea de verificare nr. 5 40
5.5. Bibliografie 41
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
EVALUAREA – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITATII 41
6.1. Obiective 41
6.2. Evaluarea-ca procedeu al contabilităţii 41
6.3. Lucrarea de verificare nr. 6 44
6.4. Bibliografie 44
2
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7
BILANȚUL CONTABIL 45
7.1. Obiective 45
7.2. Importanța și funcțiile bilanțului contabil 45
7.3. Forma şi structura bilanţului patrimonial 47
7.4. Modificări bilanțiere 51
7.5. Lucrarea de verificare nr. 7 52
7.6. Bibliografie 52
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
CONTUL ȘI BALANȚA DE VERIFICARE 53
8.1. Obiective 53
8.2. Definiţia, forma şi structura contului 53
8.3. Regulile de funcţionare a conturilor 55
8.4. Analiza contabilă, formula contabilă şi articolul contabil 55
8.5. Balanța de verificare 61
8.6. Lucrarea de verificare nr. 8 63
8.7. Bibliografie 64
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 9
CONTABILITATEA CAPITALURILOR 65
9.1. Obiective 65
9.2. Contabilitatea capitalurilor 65
9.3. Lucrarea de verificare nr. 9 72
9.4. Bibliografie 73
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE 74
10.1. Obiective 74
10.2. Contabilitatea activelor imobilizate 74
10.3. Lucrarea de verificare nr. 10 78
10.4. Bibliografie 78
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
CONTABILITATEA STOCURILOR 79
11.1. Obiective 79
11.2. Contabilitatea stocurilor 79
11.3. Lucrarea de verificare nr. 11 82
11.4. Bibliografie 82
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII 83
12.1. Obiective 83
12.2. Clasificarea creanțelor și a datoriilor 83
12.3. Contabilitatea relațiilor cu terții 84
12.4. Analiza corelației creanțe-obligații 92
12.5. Lucrarea de verificare nr. 12 92
12.6. Bibliografie 93
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13
CONTABILITATEA TREZORERIEI UNITĂȚII 94
13.1. Obiective 94
13.2. Contabilitatea disponibilităților bănești 94
13.3. Lucrarea de verificare nr. 13 95
13.4. Bibliografie 96
3
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 14
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, A VENITURILOR ȘI A
REZULTATELOR FINANCIARE 97
14.1. Obiective 97
14.2. Contabilitatea cheltuielilor 97
14.3. Contabilitatea veniturilor 98
14.4. Contabilitatea rezultatelor financiare 98
14.5. Analiza informațiilor privind rezultatele financiare 100
14.6. Lucrarea de verificare nr. 14 100
14.7. Bibliografie 101
4
Introducere
Contabilitatea este știința și arta stăpânirii afacerilor, în care scop se ocupă cu
“măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor
și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea
persoanelor fizice și juridice”, în care scop “trebuie să asigure înregistrarea
cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu
privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie,
atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii
prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile
publice și alți utilizatori” (Legea contabilității nr.82/1991, republicată, art.2, al
(1).
Obiectivele cursului
Lucrarea de faţă se adresează studenţilor de la forma de învăţământ la distanţă
care urmează cursurile Facultăţii de Management, Inginerie Economică în
Agricultură și Dezvoltare Rurală București și își propune să le ofere cursanților
modalitățile cele mai eficiente pentru întelegerea și aprofundarea problemelor
de contabilitate, să le formeze o gândire contabilă logică, independentă, precum
și deprinderi necesare pentru utilizare informației contabile în cadul activității
desfășurate de către unitățile patrimoniale
Pentru a fundamenta şi dezvolta ideile din manual este necesară și parcurgerea
bibliografiei la care se face trimitere pe parcursul lucrării.
La sfârşitul acestui curs, studenţii vor fi capabili să:
înțeleagă mecanismele de aplicare a principiilor contabile
aplice tehnicile de organizare şi funcţionare a contabilităţii unei firme
dobândească deprinderile de prelucrare şi înregistrare în contabilitate a
principalelor operaţii economice
dobândească deprinderi practice necesare realizării ciclului contabil
să obţină competenţe care să certifice fiecărui student nivelul de calificare
atins în domeniul contabiliății
Mijloace de lucru
Parcurgerea unităţilor de învăţare aferente unităților de învățare.
5
Structura cursului
Materialul de curs conţine atât secţiuni teoretice, cât şi practice care pot
ajuta studenţii în activitatea profesională. La rândul său, fiecare unitate de
învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind tematica unităţii de
învăţare respective, probleme propuse spre discuţie şi rezolvare. De
asemenea, la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare se regăseşte un rezumat,
care prezintă cele mai importante aspecte analizate în cadrul acesteia. La
sfârşitul fiecărui modul sunt indicate două teme de control, rezolvarea
acestor două teme de control fiind obligatorie.
Evaluarea
La sfârşitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va
cuprinde: un test de evaluare ce va conţine întrebări din materia
prezentată în cadrul acestui curs, test ce va deţine o pondere de 60% în
nota finală şi notele aferente celor două teme de control, realizate pe
parcursul semestrului, care vor deţine o pondere de 20% fiecare.
6
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 1
CONTABILITATEA – FORMĂ DE BAZĂ A EVIDENȚEI ECONOMICE
Cuprins
1.1. Obiective
1.2. Definirea, necesitatea și rolul contabilității
1.3.Organizarea evidenţei contabile la nivel microeconomic
1.4. Lucrarea de verificare nr.1
1.5. Bibliografie
1.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de contabilitate
înțeleagă necessitate organizării contabilității la nivelul fiecărei
unități patrimoniale;
înțeleagă rolul pe care îl acre contabilitatea în cadrul activității
desfășurate de unitățile patrimoniale;
înțeleagă modul de organizare a contabilității la nivel
microeconomic
7
ca instrument de descriere, de modelare a întreprinderilor;
Principalele aspecte
sub care trebuie ca instrument de prelucrare a informaţiilor;
studiată contabilitatea
(după N. Feleagă)
ca practică, sau „joc social”, înscrisă într-o reţea de restricţii
reglementare mai mult sau mai puţin stricte
Contabilitatea poate fi considerată drept o artă, o tehnică sau o ştiinţă, dar indifent de
cum am privi-o, contabilitatea este „un joc social” ce are drept finalitate reprezentarea unei
realităţi care este entitatea.
Contabilitatea studiază acele laturi ale reproducţiei sociale care se pot exprima în
etalon bănesc. Ea urmăreşte existenţa şi dinamica patrimoniului agenţilor economici,
procesele economice, pe care aceştia le organizează, stabilind şi înregistrând rezultatele
financiare finale.
8
final la determinarea rezultatului activităţii şi la întocmirea situaţiilor financiare anuale de
sinteză şi raportate contabilă.
Luna calendaristică poartă denumirea de perioadă de gestiune, iar anul calendaristic,
de exerciţiu financiar.
În baza datelor furnizate de evidenţa contabilă, se pot efectua analize economico-
financiare privind corelarea resurselor alocate cu rezultatele obţinute, se pot calcula diverşi
indicatori şi se poate determina evoluţia diverselor fenomene în timp, cu factorii pozitivi şi
negativi care le-au generat.
În cadrul entității, contabilitatea se organizează pe două circuite paralele: contabilitate
financiară şi contabilitate de gestiune.
Este reglementată prin norme unitare
Oferă o viziune globală asupra activităţii
Are un obiectiv financiar – reflectarea imaginii fidele a
patrimoniului
Contabilitatea financiară Generează fluxuri de informaţii şi documente externe
Aplică reguli normative
Oferă date utilizatorilor externi (furnizori, clienţi, bănci,
investitori, organe de control, etc)
Se referă la perioade încheiate (lună, an)
9
Instrucțiuni 1.4. Lucrarea de verificare nr.1
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr. 1 privind „Contabilitatea – formă de bază a
evidenței economice”.
1. Definiți contabilitatea – 2p
2. Prezentați rolul contabilității în cadrul unei entități – 2p
3. Care sunt circuitele de organizare ale contabilității în cadrul unei
Întrebări entități? – 2 p
4. Ce este contabilitatea financiară și prin ce se caracterizează? – 2p
5. Ce este contabilitatea de gestiune și prin ce se caracterizează? – 2p
1.6. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Feleagă N., Feleagă Liliana – Contabilitate financiară. O abordare
europeană și internațională, ediția a IV a, Editura Economică, 2007
4. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
5. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
6. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
7. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
8. * * * 4. Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.
766/2009.
10
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 2
OBIECTUL ȘI METODA CONTABILITĂȚII
Cuprins
2.1. Obiective
2.2. Obiectul contabilității
2.3. Metoda contabilitatii
2.4. Principiile contabilitatii
2.5. Functiile contabilitatii
2.7. Lucrarea de verificare nr. 2
3.3. Bibliografie
2.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
identifice obiectul de studiu al contabilitate
identifice procedeele ce aparțin metodei contabilității;
identifice și să înțeleagă rolul principiilor contabilității;
identifice funcțiile contabilității și necesitatea aplicării acestora în
contabilitatea financiară și în contabilitatea de gestiune
11
obiectului relatiilor juridice, adica a drepturilor și obligatiilor pecuniare (materiale)
contabilitatii ale unei persoane fizice sau juridice, în corelatie cu obiectele, adică cu
bunurile și valorile corespunzatoare.
6. Conceptia economică sau financiară consideră că obiectul contabilitatii
îl constituie circuitul capitalului, privit atât sub aspectul destinației lui,
cât și sub forma modului de dobândire, respectiv, sub forma de capital
propriu și capital străin.
12
Contabilitatea se ocupă cu reflectarea în expresie valorică a patrimoniului, ea
înregistrează circuitul elementelor patrimoniale în condiţii concrete de timp şi spaţiu,
calculează mărimea acestor elemente şi reflectă mişcarea patrimoniului prin operaţiuni de
intrări şi ieşiri1.
Contabilitatea studiază modul de gestionare a patrimoniului, fundamentează
deciziile referitoare la finanţarea şi utilizarea elementelor patrimoniale, controlează realizarea
deciziilor şi stabileşte răspunderi privind integritatea şi dezvoltarea patrimoniului.
De asemenea, contabilitatea studiază echilibrul global al patrimoniului, prin
respectarea ecuaţiei patrimoniale:
AVERE = CAPITAL
1
Ghe. Talaghir, Ghe. Negoescu – Contabilitatea pe înţelesul tuturor, Ed. All, Bucureşti, 1998
13
2.3. Metoda contabilitatii
Datorita complexitatii obiectului de studiu, metoda contabilitatii reuneste mai multe
procedee tehnice de lucru.
14
sau mai multe fenomene și procese economice care se pot exprima valoric,
cu scopul de a stabili asemanarile și deosebirile dintre ele, ca astfel sa se
traga o serie de concluzii. Se foloseste frecvent pentru a se compara
veniturile și cheltuielile pe baza cărora se stabilesc rezultatele finale.
Clasificarea –acțiunea de împărțire, distribuire, repartizare sistematică
pe clase sau într-o anumită ordine a obiectelor în functie de
asemănările și deosebirile dintre ele. Asemanarile le apropie și le
încadreaza în aceeași clasa, iar deosebirile le diferențiaza și le
distribuie în clase diferite.
Analiza –procedeu științific de cercetare a unui întreg, a unui fenomen
care se bazează pe examinarea fiecarui element component în parte.
Sinteza – ca procedeu științific de cercetare a fenomenelor se bazează
pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus pentru a
se ajunge la generalizare.
15
printr-o singuăa unitate de masură, creand posibilitatea centralizării
lor cu ajutorul balațtelor de verificare și generalizarea cu ajutorul
bilanțului. Evaluarea consta în transformarea unităților naturale în
unități monetare cu ajutorul prețurilor.
Calculatia – este strâns legată de evaluare ca procedeu al metodei
contabilitatii. Acest procedeu își găsește aplicarea cea mai largă în
domeniul calculației costurilor de producție.
Inventarierea – se foloseste pentru a se cunoaste situația reală a
patrimoniului reflectat în contabilitate, și trebuie să se verifice
existența faptică a tuturor elementelor sale, în scopul descoperirii
neconcordanțelor dintre datele înregistrate în conturi și realitatea de
pe teren.
16
modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie
determinată de o profundă motivație (modificarea unor acte
normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi, etc.)
Principiului presupune că unitatea patrimonială își continuă în mod normal
continuitatii funcționarea într-un viitor previzibil, fară a fi în stare de lichidare sau
activitatii de reducere sensibilă a activității
atunci cand funcționarea este delimitată în timp sunt menționate
datele de începere și de încetare a activității
permite fixarea responsabilității entității în raport cu terțe
persoane, inclusiv cu bugetul statului
Principiul presupune delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor aferente
independentei activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora și trecerii
exercitiului acestora la rezultatul exercitiului la care se referă
independența exercițiului trebuie înțeleasă prin acea că nu se mai
poate interveni asupra bilantului după perioada de raportare
(aprobarea consiliului de administrație, înregistrarea la organele
financiare, etc).
17
considerată netă sau ramasă (imobilizari rectificate pe calea
amortiăarii, materiale de natura obiectelor de inventar rectificate pe
calea uzurii sau deprecierilor rectificate pe seama provizioanelor, etc.)
18
Instrucțiuni 2.6. Lucrarea de verificare nr.2
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită cunoaşterea
Unităţii de învăţare nr. 2 privind „Obiectul și metoda contabilității”.
2.7. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
5. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
6. * * * 4. Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, Monitorul Oficial nr.
766/2009.
19
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 3
ACTIVUL PATRIMONIAL
Cuprins
3.1.Obiective
3.2.Activul patrimonial
3.3. Lucrarea de verificare nr. 3
3.4. Bibliografie
3.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de active patrimonial
identifice și să descrie elementele componente ale activelor
imobilizate
identifice și să descrie elementele componente ale activelor
circulante
20
3) Active imobilizate - sunt active fixe de natura investiţiilor financiare în cadrul altor
financiare întreprinderi, efectuate pe termen mediu şi lung, în scopul
obţinerii de venituri.
1) Activele imobilizate necorporale cuprind:
a) Cheltuielile de constituire - sunt cheltuielile efectuate de entitate la înfiinţarea ei:
cheltuieli de înscriere la Registrul Comerţului, taxe de
publicare la Monitorul oficial, cheltuieli cu emisiunea de
acţiuni şi părţi sociale etc.
b) Cheltuielile de cercetare – - sunt cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea sau
dezvoltare realizarea în producţie proprie a unor proiecte de
cercetare ce urmează a fi aplicate în procesul de
producţie, în scopul obţinerii de profit.
c) Concesiunile - sunt convenţii prin care entitatea dobândeşte, în schimbul
unei sume, dreptul de a exploata pe o anumită perioadă,
bunuri proprietate a statului (terenuri, clădiri etc).
d) Brevetele - sunt documentle prin care i se recunoaşte unei persoane
dreptul de a exploata exclusiv un produs al cărui autor este.
e) Licenţele de fabricaţie - sunt drepturi câştigate de entitate, de a exploata un
brevet, prin cumpărarea acestuia.
21
j) Imobilizările necorporale Reprezintă costul de producţie sau de achiziţie a
în curs imobilizărilor necorporale neterminate până la sfârşitul
exerciţiului financiar.
22
drept de decizie în activitatea entității respective. Ele pot fi: titluri
de participare, titluri sub forma intereselor de participare, alte titluri
imobilizate.
b) Creanţele imobilizate - sunt împrumuturi pe termen mediu şi lung pe care entitatea le
acordă altor întreprinderi, în scopul de a obţine lunar şi anual, pe
durata contractului, venituri sub formă de dobânzi. Ele pot fi:
creanţe legate de participaţii, sume datorate de filiale etc.
II. Activele circulante - sunt active ce se consumă şi se valorifică dintr-o dată, fiind
reînnoite la fiecare ciclu de exploatare şi având un grad de
lichiditate ridicat. Ele îşi schimbă în permanenţă forma bani-
marfă-bani, în funcţie de stadiul circuitului economic pe care îl
parcurg (aprovizionare, producţie, desfacere).
23
c) Materialele de natura - sunt bunuri cumpărate ce nu îndeplinesc simultan cele două
obiectelor de inventar condiţii pentru a fi mijloace fixe. Prin urmare, au fie Vi
2.500 lei dar D sub un an, fie D 1 an, dar Vi sub 2.500 lei.
d) Produsele - sunt stocuri fabricate în scopul vânzării lor către clienţi.
Cuprind:
d1) Produsele finite -– sunt bunurile ce au parcurs integral stadiile procesului
tehnologic şi îndeplinesc condiţiile calitative pentru a fi
vândute;
d2) Semifabricatele – sunt produsele ce au parcurs parţial stadiile procesului
tehnologic, dar care pot fi vândute ca atare.
d3) Produsele reziduale – sunt produsele ce au parcurs în întregime procesul
tehnologic, dar nu îndeplinesc condiţiile calitative ale
produsului finit (rebuturi), sau rezultă pur şi simplu ca urmare
a aplicării procesului tehnologic.
e) Producţia în curs de execuție – este producţia aflată în curs de execuţie, ce a parcurs parţial
(producția neterminată) procesul tehnologic, fără a ajunge la stadiul de semifabricat sau
produs finit.
f) Animalele - sunt stocurile achiziţionate în scopul reproducţiei sau vânzării
pentru consumul populaţiei.
g) Mărfurile - sunt stocuri cumpărate în scopul vânzării lor ca atare.
h) Ambalajele - sunt stocuri cumpărate şi utilizate în scopul depozitării şi
transportului produselor finite şi mărfurilor. De regulă ele se
vând odată cu acestea.
24
3) Efecte de primit de la clienţi, sunt reprezentate de drepturile
de creanţă asupra clienţilor care au acceptat să îşi onoreze
obligaţiile pe baza unui credit cambial, urmând ca furnizorul să
primească de la clienţi cambiile acceptate sau biletele la ordin.
4) Clienţi – facturi de întocmit, reflectă valoarea bunurilor
livrate, a lucrărilor executate şi a serviciilor prestate către
clienţi, pentru care nu s-au întocmit facturi.
b) Sume de încasat de Sunt reprezentate de drepturile de creanţă, asupra altor unităţi
la societăţi din cadrul din cadrul grupului, izvorâte din: sume şi bunuri livrate, imo-
grupului bilizări cedate, dividende de încasat pentru investiţiile
financiare pe termen scurt etc.
c) Sume de încasat din Sunt reprezentate de drepturile de creanţă rezultate de interesele
interese de participare de participare pe termen scurt cum sunt: sume virate unităţilor
legate prin interese de participare, imobilizările financiare
cedate acestor unităţi, dividende de încasat pentru investiţiile pe
termen scurt etc.
d) Creanţe privind Reflectă drepturile de creanţă asupra acţionarilor sau asociaţilor
capitalul subscris şi care au subscris să contribuie la majorarea capitalului social,
nevărsat urmând ca aportul lor să fie adus în societatea comercială.
e) Alte creanţe Cuprind creanţele întreprinderii rezultate din operaţiuni
(decontări) cu: personalul, bugetul statului, bugetul asigurărilor
şi protecţiei sociale, asociaţii în participaţie, diverşii debitori
etc. De asemenea acest element include şi sumele în curs de
clarificare, care la un moment dat nu pot fi înregistrate la alte
posturi de activ sau pe cheltuieli, fiind necesare cercetări sau lă-
muriri suplimentare.
25
b) Acţiuni proprii - sunt acţiunile proprii răscumpărate cu scopul creşterii valorii
acestora pe piaţa de capital. Ulterior aceste acţiuni sunt anu-
late sau sunt cedate (revândute).
c) Alte investiţii În această categorie sunt incluse:
financiare pe termen - acţiunile emise de alte societăţi, cumpărate în vederea
scurt obţinerii de venituri financiare pe termen scurt (cu scop spe-
culativ);
- obligaţiunile emise şi răscumpărate de societatea comercială,
în vederea anulării;
- obligaţiunile emise de alte societăţi cumpărate în vederea
revânzării lor;
- alte investiţii financiare (titluri de plasament şi creanţe
asimilate) cumpărate;
- valori de încasat sub forma cecurilor şi altor efecte
comerciale primite de la clienţi. Aceste instrumente
financiare urmează să fie încasate la termenele stabilite sau
pot fi scontate înainte de scadenţele fixate iniţial în schimbul
unei taxe de scont cedate.
26
diurnă, plata unor furnizori etc. Suma rămasă necheltuită (nejustificată
prin documente), se restituie la casieria entității.
g) Cecurile de încasat - sunt file de CEC primite de entitate de la clienţii cărora le-a vândut
anterior bunuri. În momentul primirii filei de CEC, entitatea o depune la
bancă şi încasează prin cont suma înscrisă pe fila respectivă.
3.4. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
4. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
5. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
6. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
27
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
PASIVUL PATRIMONIAL
Cuprins
4.1.Obiective
4.2. Pasivul patrimonial
4.3. Lucrarea de verificare nr. 4
4.4. Bibliografie
4.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de pasive patrimonial
identifice și să descrie elementele componente ale capitalurilor
proprii
identifice și să descrie elementele componente ale capitalurilor
străine
1) Capitalurile proprii - sunt surse proprii constituite de entitate pe cont propriu, fără a
apela la împrumuturi din afară.
2) Provizioanele - sunt surse constituite de entitate la sfârşitul anului, pentru a evita
pentru riscuri şi posibile pierderi generate de producerea unor fenomene de risc în
cheltuieli perioada următoare precum: litigii cu alte întreprinderi, garanţii
acordate clienţilor, dezafectări de imobilizări, restructurări de
personal etc.
28
- provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, determinând o
diminuare a profitului şi implicit a impozitului pe profit. În
perioada următoare, după producerea fenomenului de risc,
provizionul rămas fără obiect se anulează pe seama veniturilor.
3) Capitalurile străine – sunt surse împrumutate de entitate de la alte firme sau bănci, în
vederea completării surselor proprii insuficiente. Au caracter
rambursabil la termen (mediu – între 2 şi 5 ani şi lung peste 5 ani)
şi sunt purtătoare de dobândă. Pentru entitatea care beneficiază de
împrumut, dobânda plătită reprezintă o cheltuială.
29
pentru acţiuni diferenţei nefavorabile apărute cum ocazia răscumpărării de
proprii acţiuni proprii la un preţ de răscumpărare mai marte decât
valoarea nominală.
d3) Rezervele - se constituie anual din profitul net, în procentul prevăzut prin
statutare statutul societăţii. Se utilizează pentru majorarea capitalului
social.
d4) Alte rezerve – se constituie din profitul net în mod facultativ şi se utilizează
pentru acoperirea unor pierderi din anii anteriori sau pentru
majorarea capitalului social.
e) Rezultatul - reprezintă profitul/pierderea înregistrate în anii anteriori.
reportat
e1) Profitul reportat - profit nerepartizat, care se repartizează în anii următori
pentru: constituire de rezerve, majorare de capital social sau
dividende cuvenite acţionarilor.
e2) Pierderea - pierdere neacoperită care se acoperă în anii următori din:
reportată profitul curent, rezerva legală existentă sau prin diminuarea
capitalului social.
f) Rezultatul curent - profitul/pierderea înregistrate în anul curent.
f1) Profitul curent – reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor mai mare şi
totalul cheltuielilor mai mic. Fiind un profit brut, el se supune
impozitării cu 16%, după scăderea rezervei legale. Diferenţa
dintre profitul brut şi impozitul pe profit se numeşte profit net
şi se supune repartizării conform destinaţiilor legale: constituire
de rezerve, majorare de capital social, dividende cuvenite
acţionarilor, acoperire de pierderi precedente. Diferenţa
nerepartizată se reportează în anul următor ca profit nerepartizat
f2) Pierderea - diferenţa dintre totalul cheltuielilor mai mare şi totalul
curentă veniturilor mai mic.
30
pentru garanţii termen de garanţie, pentru prevenirea riscului ca acei clienţi să
acordate clienţilor reclame defecţiuni în perioada de garanţie.
c) Provizioanele – se constituie în cazul în care entitatea va efectua în perioada
pentru dezafectări de următoare dezafectări de clădiri sau construcţii speciale.
imobilizări
d) Provizioanele – se constituie pentru prevenirea riscul de restructurare a
pentru restructurări personalului, căruia entitatea trebuie să-i plătească salarii
compensatorii.
31
d) Alte împrumuturi – împrumuturi ce respectă acelaşi procedeu de plată a dobânzii
şi de restituire a creditului.
32
Instrucțiuni 4.3. Lucrarea de verificare nr.4
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 4 privind „Pasivul patrimonial”.
4.4. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Cernușca L. - Strategii și politici contabile, Editura Economică,
București, 2004
3. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
4. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
5. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
6. * * * Standardele Internaţionale de Raportare Financiara, Ediţia
2009, emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Contabilitate (IASB), Editura CECCAR, Bucureşti, 2009
7. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
33
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 5
DOCUMENTELE ȘI REGISTRELE DE CONTABILITATE
Cuprins
5.1. Obiective
5.2. Definirea evaluării
5.3. Registrele de contabilitate
5.4. Lucrarea de verificare nr. 5
5.5. Bibliografie
5.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
identifice și să descrie principalele documente contabile
identifice și să descrie principalele register contabile
34
Documente ce reflectă stocuri (active circulante materiale)
Exemplu: Notă de intrare – recepţie, Bon de consum, Fişă limită de consum;
Notă de predare la magazie; Bon de transfer-restituire etc.
Documente ce reflectă vânzările (creanţe/active circulante în decontare).
Exemplu: Dispoziţii de livrare, Aviz de expediere, Factură fiscală etc.
Documente ce reflectă disponibilităţile băneşti (active circulante băneşti-
încasări şi plăţi).
Exemplu: Chitanţă, Ordinul de plată, Dispoziţia de încasare/plată prin
casierie, Fila de CEC etc.
Documente ce reflectă salariile şi alte drepturi de personal
Exemplu: Lista de avans chenzinal, Statul de plată, Ordinul de deplasare,
Decontul de cheltuieli etc.
b) După locul de întocmire, avem:
Documente interne – se întocmesc în cadrul entității şi circulă în interiorul
entității sau în afara ei.
Exemplu:
Documente interne care circulă în incinta entității: Notă de intrare-
recepţie, Bon de consum, Bon de predare la magazie, Bon de transfer, Listă de avans
chenzinal, Stat de plată etc.
Documente interne care circulă în afara entității: Factura fiscală
emisă către client, chitanţa de casă emisă către client, Ordinul de plată emis către furnizor etc.
Documente externe – se întocmesc de către terţi şi sunt adresate entității.
Exemplu: Factura fiscală primită de la furnizor; chitanţa de casă primită de la
furnizor; Ordinul de plată primit de la client etc.
Documentele interne şi externe atestă relaţiile entității cu terţii (furnizori, clienţi etc.).
c) După modul de întocmire, avem:
Documente primare – în care se consemnează pentru prima dată operaţiile
economice.
Exemplu: Notă de intrare-recepţie, Bonul de Consum, Factura fiscală, Statul
de plată etc.
Documente centralizatoare – în care se grupează şi se cumulează datele
înscrise în documentele primare, cuprinzând operaţii de acelaşi fel, în scopul înregistrării lor
în conturi.
35
Exemplu: Centralizatorul Notelor de intrare-recepţie (intrărilor),
centralizatorul Bonurilor de consum (ieşirilor), centralizatorul Statelor de plată (salariilor),
centralizatorul Facturilor fiscale (vânzărilor) etc.
d) După funcţia pe care o îndeplinesc, avem:
Documente de dispoziţie – prin care se transmite ordinul de a executa o
anumită operaţie economică.
Exemplu: Dispoziţia de plată prin casierie – prin care se transmite
casierului ordinul de a plăti o anumită sumă unei persoane, pentru un scop determinat.
Nota de comandă – prin care se transmite furnizorului
necesarul de bunuri pe care entitatea urmează a le achiziţiona de la acesta.
Documente de execuţie – care fac dovada înfăptuirii unei operaţii.
Exemplu: Bonul de consum – dovedeşte utilizarea materiilor prime şi
materialelor în procesul de producţie.
Chitanţa de casă – dovedeşte efectuarea unei încasări de la client, sau a unei plăţi către
furnizor.
Nota de intrare – recepţie – dovedeşte încărcarea gestiunii de stocuri, prin cumpărare.
Factura fiscală emisă către client – dovedeşte vânzarea de bunuri către client.
Documente mixte – care reunesc caracteristicile documentelor de dispoziţie şi
de execuţie.
Exemplu: Fişa limită de consum – reflectă simultan ordinul de utilizare a materiei
prime în procesul de producţie şi consumul efectiv al acestuia.
Dispoziţia de livrare – Aviz de expediţie – reflectă simultan ordinul de livrare şi
expedierea bunurilor către client.
e) După regimul de tipărire şi utilizare, avem:
Documente cu regim special – pentru care există dispoziţii legale privind
modul de completare, circulaţie şi păstrare.
Exemplu: Avizul de expediere, Factura fiscală, Chitanţa de casă, Fila de CEC
numerar.
Aceste documente sunt înseriate din tipografie şi necesită numerotarea şi ştampilarea
lor de către entitate. Carnetele ce le conţin se şnuruiesc şi se sigilează, înscriind pe ultima filă,
numărul de file existente.
Evidenţa lor operativă are un caracter special, în sensul că se realizează cu ajutorul
unor fişe de evidenţă în care se înscriu zilnic:
36
- cumpărarea lor (cantitate, serii şi preţ unitar) – respectiv numărul şi data Notei
de intrare – recepţie;
- darea lor în consum (cantitate, serii şi preţ unitar) – respectiv numărul şi data
Bonului de consum;
- stocul la sfârşitul fiecărei luni.
Documente fără regim special – care se folosesc respectând normele generale
de întocmire, circulaţie şi păstrare.
Exemplu: Bon de consum, Stat de plată, Dispoziţie de încasare/plată prin casierie,
Notă de intrare – recepţie etc.
f) După sfera de aplicare, avem:
Documente de uz general – utilizate în toate domeniile de activitate.
Exemplu: Factura fiscală, Chitanţa de casă, Statul de plată, Ordinul de plată etc.
Documente specifice – utilizate numai în anumite domenii de activitate.
Exemplu: Fişa consumului de furaje, Actul de fătare – în zootehnie;
Devizul de lucrări – în construcţii.
g) După rolul lor în cadrul sistemului informaţional al entității, avem:
Documente justificative – sunt documentele primare ce se întocmesc la locul
şi în momentul înfăptuirii operaţiei economice. Ele stau la baza înregistrărilor contabile. Au
formă de imprimate tipizate.
Exemplu: Notă de intrare – recepţie, Bon de consum, Factură fiscală,
Chitanţă de casă, Stat de plată etc.
Registre contabile – sunt registrele ce consemnează operaţiile economice în
conturi, cu ajutorul formulelor contabile.
Exemplu: Registrul jurnal, Registrul Cartea Mare şi Registrul inventar.
Documente de sinteză şi raportare – sunt documente prin care se
centralizează şi se transmit informaţiile sintetice către utilizatorii interni şi externi.
Exemplu: Bilanţul contabil, Contul de profit şi pierderi, Notele explicative.
Aceste documente furnizează utilizatorilor informaţii privind structura mijloacelor şi
surselor entității, structura veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor, precum şi o serie de situaţii
anexă privind: imobilizările, provizioanele, creanţele şi datoriile, repartizarea profitului etc.
37
în controlul de formă şi de fond al condiţiilor pe care documentele trebuie să le îndeplinească
conform legii.
a) Verificarea de formă
Se referă la următoarele aspecte:
- folosirea tipului de document adecvat operaţiei consemnate (de ex.: pentru
evidenţierea salariilor vom folosi statul de plată etc);
- completarea tuturor rubricilor cerute de formular (de ex.: denumire bunuri,
cantitate, preţ unitar, valoare etc);
- existenţa semnăturilor peroanelor ce au întocmit documentul;
- existenţa numerelor de ordine pe fiecare exemplar (de ex.: Nota de intrare –
recepţie se întocmeşte în trei exemplare – toate trei trebuie să poarte acelaşi număr de ordine
etc);
- exactitatea sumelor înscrise şi corectitudinea calculelor (de ex.: valoarea trebuie să
rezulte prin înmulţirea cantităţii cu preţul).
b) Verificarea de fond
Se referă la următoarele aspecte:
- legalitatea operaţiei (de ex.: încasările sau plăţile să se facă conform
reglementărilor legale);
- necesitatea şi oportunitatea operaţiei (de ex.: cumpărarea unei materii prime
trebuie să se facă numai dacă stocul vechi s-a epuizat);
- realitatea operaţiei (de ex.: consemnarea unui consum trebuie să reflecte utilizarea
efectivă în producţie);
- rentabilitatea operaţiei (de ex.: cumpărarea de bunuri la preţuri avantajoase – mici,
dar păstrând raportul preţ - calitate; vânzarea de bunuri la preţuri avantajoase).
Conform legii, verificarea documentelor trebuie să se efectueze de către alte persoane
decât cele ce le-au întocmit, pentru eficienţa operaţiei.
Erorile constatate se aduc la cunoştinţa persoanelor ce au întocmit documentul şi se
corectează prin tăierea textului/sumei eronate şi înscrierea alăturată corect, însoţită de
semnătura corectorului.
Documentele ce reflectă disponibilităţi băneşti nu pot fi corectate (chitanţa de casă,
ordin de plată, filă de CEC).
Acestea se anulează prin tăierea cu o linie oblică şi înscrierea cuvântului „Anulat”. Ele
rămân ataşate la carnet şi se completează un nou document.
38
Odată verificate şi corectate, documentele de evidenţă intră în circuitul contabil al
entității, care trebuie să fie un traseu prestabilit, cât mai clar şi mai scurt posibil.
În acest sens, se stabilesc documentele ce trebuie întocmite de fiecare compartiment,
persoanele cu atribuţii în întocmirea documentelor, termenul de întocmire şi compartimentul
căruia se adresează.
Circuitul documentelor diferă în funcţie de: mărimea entității; structura ei
organizatorică; operaţiile consemnate şi mijloacele de întocmire şi prelucrare.
Păstrarea documentelor se realizează prin îndosariere şi aşezare în rafturi, într-o
ordine bine stabilită după următoarele criterii:
- după natura operaţiilor pe care le reflectă:
o documente privind intrări de bunuri (note de intrare – recepţie, procese verbale de
punere în funcţiune a mijloacelor fixe, rapoarte de fabricaţie pentru produse finite etc.);
o documente privind consumuri (bonuri de consum, fişe limită de consum);
o documente privind vânzări (avize de expediţie, facturi fiscale);
o documente privind salarii (liste de avans chenzinal, state de plată);
o documente privind încasări şi plăţi prin casierie (registrul de casă la care se
anexează: chitanţe de casă, foi de vărsământ, dispoziţii de plată/încasare etc);
o documente privind încasări şi plăţi prin contul bancar (extrasul de cont la care se
anexează ordinele de plată etc).
- după data întocmirii – pe luni şi ani calendaristici;
- după alfabet – conform denumirii întreprinderilor colaboratoare;
- după amplasarea geografică – conform localităţilor în care se află întreprinderile
colaboratoare.
Documentele se păstrează în arhiva curentă, iar după un an calendaristic, se predau la
arhiva generală a entității, unde se păstrează pe termene diferite, în funcţie de natura lor şi de
reglementările legale.
39
de registru, foi volante sau listări informatice, dupa caz. Numerotarea paginilor registrelor se
va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se
înregistrează, în mod cronologic, toate operațiunile economico-financiare. Operațiunile de
aceeași natură, realizate în același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document
centralizator, denumit jurnal auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal. Orice
înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul și
data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice
debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzatoare operațiunilor efectuate.
Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu în care se înregistreaza
lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de
activ și de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și
sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente,
rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare luna a anului curent. Cartea
mare stă la baza întocmirii balantei de verificare.
Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate,
potrivit legii.
Instrucțiuni 5.4. Lucrarea de verificare nr.5
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 5 privind „Documentele și regsitrele
de contabilitate”.
5.5. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. Popa I. - Bazele contabilităţii Editura Economică, Bucureşti, 2009
5. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
40
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6
EVALUAREA – PROCEDEU AL METODEI CONTABILITATII
Cuprins
6.1. Obiective
6.2. Evaluarea – ca procedeu al contabilității
6.3. Lucrarea de verificare nr. 6
6.4. Bibliografie
6.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de evaluare
identifice și să descrie principalele forme de evaluare ale
elementelor patrimoniale
41
a) Evaluarea elementelor patrimoniale la data intrării în patrimoniu se realizează la
valoarea de intrare, numită şi valoare contabilă, stabilită diferenţiat în funcţie de natura şi
provenienţa bunurilor astfel:
- pentru bunurile aduse ca aport la capitalul social, la valoare de aport, stabilită în
funcţie de preţul pieţei, starea şi utilitatea bunurilor;
- pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit (donaţii), la valoare de utilitate, stabilită
în funcţie de preţul pieţei şi starea bunurilor;
- pentru bunurile cumpărate (procurate cu titlu oneros), la cost de achiziţie, stabilit
în funcţie de preţul de cumpărare şi cheltuielile de transport-aprovizionare facturate de
furnizor;
- pentru bunurile realizate în producţie proprie, la cost de producţie, stabilit în
funcţie de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea bunurilor (produse finite).
b) Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoare
actuală (de inventar), stabilită în funcţie de preţul pieţei, starea şi utilitatea bunului. Această
valoare se stabileşte diferit în funcţie de natura elementului inventariat, astfel:
- pentru imobilizări amortizabile – valoarea rămasă neamortizată;
- pentru imobilizări neamortizabile:
o terenuri – preţul pieţei;
o titluri imobilizate – cotaţia bursieră;
o creanţe imobilizate în lei – valoarea probabilă de încasat;
o creanţe imobilizate în devize – valoarea la cursul valutar oficial;
- pentru stocuri:
o cumpărate – costul de achiziţie al ultimului lot intrat;
o fabricate – costul de producţie al ultimului lot fabricat
- pentru creanţe:
o în lei – valoarea probabilă de încasat, înscrisă în factura emisă către client;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;
- pentru disponibilităţi:
o în lei – soldul din cont sau casierie;
o în devize – soldul la cursul valutar oficial;
- pentru plasamente financiare – cotaţia bursieră;
- pentru credite pe termen mediu şi lung:
o în lei – valoarea probabilă de plată;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;
42
- pentru datorii curente:
o în lei – valoarea probabilă de plată înscrisă în factura furnizorului;
o în devize – valoarea la curs valutar oficial;
c) Evaluarea elementelor patrimoniale la închiderea exerciţiului se face la valoarea
de intrare (contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de
intrare se compară cu valoarea de inventar, respectând următoarele reguli:
- pentru elementele de activ (bunuri inventariate):
o diferenţele constatate în plus (valoare de inventar> valoare de înregistrare), nu se
înregistrează, elementele rămânând la valoarea lor de intrare;
o diferenţele constatate în minus (valoare de inventar<valoare de înregistrare), se
înregistrează pe seama amortizării (dacă deprecierea este ireversibilă) sau pe seama
provizioanelor de depreciere (dacă deprecierea este reversibilă), elementele menţinându-se
de asemenea la valoarea lor de intrare.
- pentru elementele de pasiv (datorii inventariate):
o diferenţele constatate în minus (valoare de inventar<valoare de înregistrare) nu se
înregistrează, elementele menţinându-se la valoarea lor de intrare;
o diferenţele constatate în plus (valoare de inventar > valoare de înregistrare) se
înregistrează pe seama provizioanelor, elementele menţinându-se la valoarea de intrare;
- pentru elementele monetare în devize (disponibilul în cont sau casierie la 31
decembrie) se înregistrează:
o diferenţele favorabile (plus), drept venituri din diferenţe de curs valutar;
o diferenţele nefavorabile (minus), drept cheltuieli din diferenţe de curs valutar;
- pentru elementele nemonetare în devize (creanţe şi datorii):
o diferenţele favorabile (plus) se înregistrează pe seama rezervelor din conversie
pasiv;
o diferenţele nefavorabile (minus) se înregistrează pe seama rezervelor din
conversie activ
Evaluarea la iesirea din patrimoniu sau darea în consm se face prin utilizarea
urmatoarelor metode:
1. metoda primul intrat- primul iesit ”FIFO” (first in- first out) potrivit careia costul
unitar de achizitie al primei intrari se atribuie primei iesiri;
2. metoda ultimul intrat – primul iesit “LIFO” ( last în – first out) adica pentru iesiri
se atribuie conturile de achizitie în ordinea inversa intrarilor;
3. metoda costului unitar mediu ponderat (CMP) calculat dupa fiecare intrare, dupa
43
formula: CMP X = (Cantitatea din stocul initial + Cantitatea intrata)/Cantitatea iesita – Valoarea
materialelor iesite
4. metoda costului standard – presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a
iesirilor, de obicei pretul ce corespunde sursei principale de aprovizionare.
Reevaluarea elementelor de activ și pasiv se face pe baza unei dispozitii legale (de
obicei o hotarare a guvernului). Noua valoare stabilita în urma reevaluarii poate fi egala cu
valoarea contabila veche bazata pe valoarea contabila de intrare inmultita cu indicele variatiei
preturilor. Diferenta se inregistreaza în contabilitate sub forma unor diferente din reevaluare.
44
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 7
BILANȚUL CONTABIL
Cuprins
7.1. Obiective
7.2. Importanța și funcțiile bilanțului contabil
7.3. Forma şi structura bilanţului patrimonial
7.4. Modificări bilanțiere
7.5. Lucrarea de verificare nr. 7
7.6. Bibliografie
7.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de bilanț contabil
identifice și să descrie principalele grupe de elemente patrimoniale
înregistrate în bilanț
aplice principiile întocmirii bilanțului contabil
descrie principalele tipuri de modificări bilanțiere
2
Nicolae Georgescu – Analiza bilanţului contabil, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
45
Valori economice = Capital + Obligaţii
Realităţi = Resurse
Avere = Capital
(activ) (pasiv)
46
3) Funcţia de analiză
Conform acesteia, datorită corelaţiilor obligatorii care există între elementele
patrimoniale şi capitolele bilanţului, se pot calcula la sfârşitul anului o serie de indicatori
sintetici care reflectă activitatea economico-financiară a entității. Pe baza acestor indicatori se
determină factorii de influenţă asupra fenomenelor şi proceselor economice şi se pot calcula şi
mărimile acestor influenţe. Din acest punct de vedere, bilanţul reprezintă un document de
analiză contabilă.
47
Forma şi conţinutul bilanţului trebuie să respecte principiile Comunităţii Europene
privind următoarele aspecte:
- fundamentarea înregistrărilor contabile pe bază de documente justificative;
- consemnarea înregistrărilor în registre contabile complet, corect şi la timp;
- înregistrarea zilnică a încasărilor şi plăţilor;
- prezentarea informaţiilor pe înţelesul terţilor, într-o formă cât mai explicită, astfel
încât utilizatorii, chiar şi persoane neautorizate, să-şi poată forma o imagine clară şi concisă
asupra activităţii entității, stării patrimoniale şi rezultatelor economico-financiare obţinute.
În România, forma şi structura bilanţului sunt standardizate în concordanţa cu normele
europene şi internaţionale, informaţiile prezentate nefiind influenţate de particularităţile
obiectului de activitate sau de ramura de care aparţine entitatea.
Principalele prevederi ale Directivei a IV-a a Comunităţii Economice Europene
cuprind următoarele elemente:
- bilanţul trebuie să ofere o imagine fidelă a situaţiei financiare a entității;
- interpretarea activităţilor trebuie făcută conform conceptului juridico-economic al
patrimoniului;
- evaluarea elementelor patrimoniale în bilanţ trebuie să se realizeze la costuri
istorice (valori de intrare);
- întreprinderile mijlocii şi mici trebuie să prezinte bilanţul în sistem simplificat.
Prezentarea elementelor patrimoniale prin bilant
In cadrul activului bilantier, elementele multimii de activ sunt grupate în raport de
destinatia bunurilor economice utilizate și gradul de lichiditate. Cat priveste pasivul,
elementele multimii de pasiv sunt grupate în raport de caile de formare a surselor de finantare,
și gradul lor de exigibilitate.
Lichiditatea reprezinta capacitatea bunurilor economice de a se transforma în bani.
Exigibilitatea reprezinta posibilitatea achitarii datoriilor la anumite termene.
Diferitele pozitii care formeaza activul și pasivul bilantului sunt denumite pisturi de
bilant, respectiv posturi de activ și posturi de pasiv.
Conform Ordinului ministrului finantelor pentru aprobarea Reglementarilor
contabile armonizate cu Directia a IV-a a Comunitatii economice europene și cu Standardele
de contabilitate internationale, posturile obligatorii ale bilantului contabil sunt urmatoarele:
A. Active imobilizate
I. Imobilizari necorporale
1. Cheltuieli de constituire
48
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licente, marci, drepturi și valori similare
4. Fondul comercial
5. Programe de informatica
6. Avansuri și imobilizari necorporale în curs de executie
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri și constructii
2. Instalatii tehnice și masini
3. Alte instalatii, utilaje și mobilier
4. Avansuri și imobilizari corporale în curs de executie
III. Imobilzari financiare
1. Titluri de participare detinute la societatile din cadrul grupului
2. Creante asupra societatilor din cadrul grupului
2. Titluri sub forma de interese de participare
3. Titluri detinute ca imobilizari
4. Alte creante
5. Actiuni proprii (cu indicarea valorii nominale)
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și consumabile
2. Productie în curs de executief
3. Produse finite și marfuri
4. Avansuri pentru cumparari de stocuri
II. Creante
1. Creante comerciale
2. Sume de incasat de la societatile din cadrul grupului
3. Sume de incasat din interese de participare
4. Alte creante
5. Creante privind capitalul subscris și nevarsat
III. Investitii financiare
1. Titluri de participare în societatile din cadrul grupului
2. Actiuni propriii
3. Alte investitii financiare
IV. Casa și conturi la banci
49
C. Cheltuieli în avans și venituri angajate
D. Datorii ce trebuie platite într-o perioada de un an
6. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
7. Sume datorate institutiilor de credit
8. Avansuri incasate în contul comenzilor
9. Datorii comerciale - furnizori
10. Efecte de comert de platit
11. Sume datorate societatilor din cadrul grupului
12. Sume datorate privind interesele de participare
13. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurarile sociale)
E. Active circulante, respectiv obligatii curente nete
F. Total active minus obligatii curente
G. Datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
1. Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni
2. Sume datorate institutiilor de credit
3. Avansuri incasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale - furnizori
5. Efecte de comert de platit
6. Sume datorate societatilor din cadrul grupului
7. Sume datorate privind interesele de participare
8. Alte datorii (datorii fiscale, datorii pentru asigurarile sociale)
H. Provizioane pentru riscuri și cheltuieli
1. Provizioane pentru pensii și alte obligatii similare
2. Provizioane pentru impozite
3. Alte provizioane
I. Venituri în avans și cheltuieli angajate
J. Capital și rezerve
1. Capital subscris
2. Prime de capital
3. Rezerve din reevaluare
4. Rezerve
5. Rezultatul reportat
6. Rezultatul exercitiului
50
Ordinea de dispunere a pozitiilor în activul bilantului este cea inversa lichiditatii
activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, catre
disponibilitatile banesti care imbraca forma de bani. Cat priveste ordinea de succesiune a
pozitiilor de pasiv, ea este inversa exigibilitatii surselor de finantare, incepand cu elementele
capitalurilor proprii, continuand cu datoriile pe termen lung și cu cele pe termen scurt.
Indiferent de criteriul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimonialein activul și pasivul
bilantului, necesar este ca în aceasta ordine sa se asigure o corelatie intre lichiditatea activelor
și exigibilitatea pasivelor.
51
Instrucțiuni 7.5. Lucrarea de verificare nr.7
Lucrarea de verificare solicitată, implică activităţi care necesită
cunoaşterea Unităţii de învăţare nr. 7 privind „Bilanțul contabil”.
7.5. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
52
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 8
CONTUL ȘI BALANȚA DE VERIFICARE
CUPRINS
8.1. Obiective
8.2. Definiţia, forma şi structura contului
8.3. Regulile de funcţionare a conturilor
8.4. Analiza contabilă, formula contabilă şi articolul contabil
8.5. Balanța de verificare
8.6. Lucrarea de verificare nr. 8
8.7. Bibliografie
8.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
definească noțiunea de cont
definească noțiunea de balanță de verificare
aplice regulile funcționare ale conturilor
stabilească formula contabilă pentru o operațiune economic sau
financiară
53
b) Funcţia de cuantificare - conform căreia, cu ajutorul conturilor - respectiv al
sumelor înregistrate în conturi - se poate dimensiona mărimea fenomenelor economice.
c) Funcţia de informare - constă în faptul că - sumele înregistrate în conturi
constituie sursa principală de informaţii pentru cunoaşterea activităţii entității din punct de
vedere financiar - contabil.
d) Funcţia de control - constă în faptul că, sumele înregistrate în conturi permit
exercitarea unui control riguros privind respectarea integrităţii patrimoniului, a disciplinei
financiare şi contractuale.
e) Funcţia contabilă - conform căreia - fiecare cont aparţine activului, respectiv
pasivului unităţii patrimoniale - şi prin urmare, se utilizează după reguli riguros stabilite - ce
permit înregistrarea corectă a sumelor şi respectiv determină faptul ca informaţiile din cont să
reflecte realitatea.
Pentru a reflecta diversitatea elementelor patrimoniale, contul trebuie să posede o
structură proprie care să-i permită individualizarea tuturor elementelor prezentate în
exemplele anterioare.
Aceste elemente sunt:
a) Titlul (denumirea contului) = defineşte elementul patrimonial de activ sau de
pasiv pentru care s-a deschis contul respectiv şi a cărui evidenţă o ţine. în exemplele noastre:
„Ambalaje" şi respectiv „Rezerve".
b) Debitul şi creditul contului = denumirile celor două părţi opuse ale contului,
respectiv ale celor 2 talere - care permit înregistrarea separată a creşterilor şi micşorărilor.
Indiferent de elementul patrimonial pe care îl reflectă, cele 2 părţi ale contului sunt:
- partea stângă - numită întotdeauna DEBIT
- partea dreaptă - numită întotdeauna CREDIT
c) Rulajul contului = sumele înregistrate succesiv în debitul şi creditul unui cont pe
parcursul lunii (perioadei de gestiune).
Sumele înregistrate în debitul contului formează RULAJUL DEBITOR, iar sumele
înregistrate în creditul contului formează RULAJUL CREDITOR.
d) Totalul sumelor = reprezintă totalul efectuat între existentul iniţial şi rulajul
debitor/creditor al contului.
e) Soldul contului = existentul valoric la un moment dat, în cont. El se determină ca
diferenţa dintre totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare, sau invers.
Astfel: Dacă Total sume debitoare > Total sume creditoare, diferenţa reflectă SOLD
DEBITOR.
54
Dacă Total sume creditoare > Total sume debitoare, diferenţa reflectă SOLD
CREDITOR. Este
Există şi varianta în care, TOTAL SUME DEBITOARE = TOTAL SUME
CREDITOARE, diferenţa fiind <j> - respectiv soldul contului este <f). în acest caz contul se
numeşte cont soldat sau balansat.
Soldurile conturilor se stabilesc de regulă la sfârşitul lunii (perioadei de gestiune)
- fapt pentru care se numesc SOLDURI FINALE.
Acestea devin, la începutul lunii imediat următoare, SOLDURI INIŢIALE (existent
iniţial).
55
Efectuarea analizei contabile presupune parcurgerea următoarelor etape:
1) Stabilirea naturii şi conţinutului operaţiei care se supune analizei (Ia ce se referă
operaţia: plată, încasare, cumpărare de bunuri, vânzare de bunuri, realizare de produse finite,
consum de materie primă etc);
2) Precizarea modificărilor pe care le produce operaţia (elementele de activ şi de pasiv
care se modifică, sensul modificării - creştere sau micşorare, conţinutul economic al
modificărilor - creştere de stocuri, diminuare de creanţe, creştere de datorii, diminuare de
disponibil în cont, creştere de disponibil în casă etc);
3) Stabilirea conturilor corespondente care să reflecte modificarea elementelor
patrimoniale (conturi de activ, de pasiv sau ambele);
4) Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor, pentru a putea stabili ce conturi se
debitează şi ce conturi se creditează.
Exemplu: Se plătesc angajaţilor, prin casieria entității, salariile în valoare de 8.000.000
lei.
Să supunem această operaţie economică analizei contabile, conform etapelor
prezentate:
1) operaţia se referă la efectuarea unei plăţi:
- plata salariilor către angajaţi, efectuată prin casierie.
2) operaţia afectează două elemente patrimoniale:
- datoria entității faţă de angajaţi privind salariile cuvenite acestora (element de pasiv);
- disponibilul în casieria entității (element de activ).
Cele două elemente patrimoniale se modifică astfel:
- elementul de pasiv înregistrează o micşorare: prin plata salariilor către angajaţi,
scade datoria entității faţă de aceştia;
- elementul de activ înregistrează o micşorare: prin plata salariilor către angajaţi, scade
disponibilul din casieria entității.
3) operaţia se reflectă prin două conturi corespondente, specifice fiecărui element
patrimonial:
- contul „Personal - remuneraţii datorate" - de pasiv;
- contul „Casa în lei" - de activ.
4) Pentru a stabili care dintre cele două conturi se va debita şi care se va credita,
aplicăm regulile de funcţionare a conturilor:
- contul de pasiv „Personal - remuneraţii datorate" - întrucât elementul de pasiv
înregistrează o micşorare, conform Regulii de pasiv, se va debita.
56
- contul de activ „Casa în lei" - întrucât elementul de activ înregistrează o micşorare,
conform Regulii de activ, se va credita.
Astfel, din punct de vedere contabil, operaţia economică se va înregistra:
„Personal - remuneraţii datorate" = „Casa în lei" 8.000.000
-P = -A
Tocmai am scris o formulă contabilă!
Deci, scopul final al analizei contabile a unei operaţii economice - îl constituie
transcrierea acesteia prin intermediul unei formule contabile.
Ce este, de fapt, o formulă contabilă?
Este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice prin conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări şi sub formă de egalitate valorică.
Elementul de noutate, faţă de exemplele de Ia subcapitolul anterior (când, de fapt, am
scris tot formule contabile), îl constituie, scrierea în partea dreaptă a egalităţii dintre conturile
corespondente - a sumei care se înregistrează simultan în conturi, prin producerea operaţiei
economice.
Aşa cum se observă, contul care se debitează se trece în partea stângă a egalităţii, iar
contul care se creditează se trece în partea dreaptă a egalităţii.
Evident, suma - deşi se scrie o singură dată - se va înregistra atât în debitul unui cont,
cât şi în creditul celuilalt cont.
Trebuie menţionat faptul că semnul „=" evidenţiază corespondenţa dintre cele două
conturi în care se înregistrează operaţiunea economică bazată pe principiul dublei înregistrări
şi faptul că între cele două părţi ale formulei contabile există egalitate, indiferent câte conturi
intervin în prezentarea acestuia.
sunt formate, avem:
- formule contabile simple;
- formule contabile compuse.
Formula contabilă simplă - este aceea în care corespondenţa conturilor se stabileşte
între un singur cont care se debitează (cont debitor) şi un singur cont care se creditează (cont
creditor).
Formula contabilă din exemplul anterior este o formulă contabilă simplă.
Formula contabilă compusă - este aceea în care corespondenţa se stabileşte fie între un
singur cont debitor şi mai multe conturi creditoare, fie între mai multe conturi debitoare şi un
singur cont creditor.
57
Ea este specifică acelor operaţii economice care afectează simultan mai mult de două
elemente patrimoniale.
In acest caz, pentru a reprezenta grafic faptul că pe debit sau pe credit, există mai
multe conturi, se utilizează semnul „%" - care se citeşte „următoarele" (în sensul că, urmează
mai multe conturi care se debitează sau se creditează).
2) După scopul pentru care se întocmesc, avem:
- formule contabile de înregistrare curentă;
- formule contabile de stornare.
Formula contabilă de înregistrare curentă - este aceea care se întocmeşte pentru
înregistrarea operaţiilor economice obişnuite - şi care are cea mai mare frecvenţă în evidenţa
contabilă.
Formulele din exemplele anterioare (simple şi compuse) se încadrează în această
categorie. Caracteristic acestor formule este faptul că înscrierea sumelor şi înregistrarea lor în
conturi se face în negru.
Ce înţelegem prin sumă în negru?
In contabilitate, suma în negru se scrie cu culoare obişnuită (pix albastru sau cerneală)
- şi are semnificaţia unei sume care se adună (cu semnul imaginar „+").
Sumele înscrise în formulele contabile din exemplele prezentate, sunt sume în negru.
Formula contabilă de stornare - este aceea care se întocmeşte în situaţii deosebite,
atunci când se doreşte corecţia (rectificarea) unor sume anterior înregistrate în conturi.
Anularea unei înregistrări anterioare se realizează de asemenea printr-o înregistrare de
stornare.
Deci, aceste formule reflectă operaţii economice cu caracter special.
Stornarea (corecţia) se poate face fie cu sume în negru, fie cu sume în roşu.
a) Stornarea cu sume în negru (care se adună, aşa cum am văzut mai sus) - are loc
atunci când - formula contabilă anterioară - se anulează, deci, se inversează - contul debitor
devenind creditor, iar contul creditor devenind debitor. Efectul constă în dispariţia sumei
respective din conturi.
Exemplu: Se înregistrează cumpărarea de materii prime de la furnizori în valoare de
1.000.000 lei. Conform analizei contabile, parcurgând etapele necesare, ajungem la formula
contabilă simplă:
I. „Materii prime" = „Furnizori" 10.000.000
58
Ulterior, se constată că formula contabilă a fost eronat stabilită, dorindu-se anularea ei.
Contul „Materii prime" se va credita, iar contul „ Furnizori" se va debita, cu aceeaşi sumă în
negru:
II. .furnizori" = „Materii prime" 1.000.000
Schematic, pentru a vedea efectul formulei contabile de stornare în negru, vom avea:
Cele două linii paralele evidenţiază soldarea (închiderea) celor 2 conturi. Deci, prin
formula contabilă de stornare în negru, sumele înregistrate iniţial, au fost anulate, aşa cum am
dorit.
a) Stornarea cu sume în roşu
Ce înţelegem prin sumă în roşu?
în contabilitate, suma în roşu se scrie cu coloare roşie, sau cu culoare obişnuită
(albastru) - dar încadrată în chenar - şi are semnificaţia unei sume care se scade (cu semnul
imaginar „-").
In acest caz, anularea unei formule contabile anterioare se face prin transcrierea ei
identică (contul debitor rămâne debitor, iar cel creditor rămâne creditor), dar cu suma în
roşu!
Exemplu: Considerăm că formula anterioară,
I. „Materii prime" = „Furnizori" 1.000.000
fiind eronată, se stornează cu suma în roşu.
Vom avea:
II „Materii prime" = „Furnizori" 1.000.000
Schematic, pentru a vedea efectul formulei contabile de stornare în roşu, vom avea:
Constatăm că, şi în acest caz, cele două conturi se soldează (se închid).
Şi în cazul formulei contabile de stornare în roşu, sumele înregistrate iniţial se
anulează, aşa cum am dorit.
59
De preferat este ca, prin aplicarea unei analize contabile corecte, să se ajungă la
scrierea unor formule contabile corecte şi implicit la înregistrarea corectă a sumelor în
conturi, fără a apela la formulele contabile de stornare.
Există şi operaţii, care prin natura lor economică - necesită formule contabile de
stornare.
Înregistrarea unei operaţii economice cu ajutorul formulei contabile poartă numele de
înregistrare cronologică, întrucât fiecare operaţie economică se înregistrează în conturi la
data înfăptuii ei.
Înregistrarea unei operaţii economice schematic, cu ajutorul T-urilor se numeşte
înregistrare sistematică şi serveşte la întocmirea Balanţei de verificare (ea completează
înregistrarea cronologică).
Ce reprezintă Articolul contabil?
Reprezintă un instrument de lucru - cu ajutorul căruia se identifică în timp şi spaţiu o
operaţie economică ce produce modificarea patrimoniului sau a structurii acestuia.
El vine, de fapt, să completeze formula contabilă, adăugându-i elemente suplimentare:
- data efectuării înregistrării contabile - respectiv anul, luna şi ziua în care a avut loc
operaţia economică.
- explicaţia operaţiei economico-financiare - redată prin cuvinte, în mod concis, având
în vedere felul operaţiei şi documentul justificativ ce a stat la baza acesteia.
Exemplu: Cumpărarea de materii prime în valoare de 3.000.000 lei.
Dacă formula contabilă este simplă, vorbim de un articol contabil simplu, iar dacă este
compusă, de un articol contabil compus.
În acelaşi mod putem avea:
- articole contabile curente (pentru operaţii obişnuite);
- articole contabile de stornare (pentru operaţii de stornare).
Clasificarea conturilor
Conturile pot fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:
a. În funcţie de conţinutul economic, aceste sunt:
- conturi deschise pentru active;
- conturi deschise pentru pasive;
60
- conturi deschise pentru cheltuieli;
- conturi deschise pentru venituri;
- conturi în afara bilanţului;
- conturi de gestiune.
Deoarece, activul şi pasivul desemnează cele două laturi ale bilanţului, conturile
aferente acestor, conturile deschise pentru active şi cele pentru pasive se mai numesc şi
conturi bilanţiere. În schimb, conturile deschise pentru venituri şi cheltuieli se mai numesc şi
conturi de rezultare, Aceasta deoarece veniturile şi cheltuielile stau la baza determinării
rezultatelor.
b. După funcţia contabilă, conturile sunt:
- conturi de activ, care reflectă mişcarea şi transformarea elementelor de activ ale
entității;
- conturi de pasiv, care reflectă mişcarea şi transformarea elementelor de pasiv
(situaţie netă şi datorii);
- conturi bifuncţionale, care pot funcţiona atât ca şi conturi de activ, cât şi de pasiv, pe
parcursul perioadei de gestiune. La finele perioadei însă, conturile bifuncţionale prezintă fie
sold debitor, fie creditor. Cu alte cuvinte, la finele exerciţiului orice cont bifuncţional se
prezintă fie ca un cont de activ, fie ca unul de pasiv.
c. În funcţie de gradul de detaliere, conturile sunt:
- conturi sintetice – reflectă categorii omogene de elemente patrimoniale. Sunt
sintetice de gradul I sau gradul II. Dar nu toate conturile sintetice de gradul I se detaliază în
conturi sintetice de gradul II.
- conturi analitice – reprezintă detalierea unui cont sintetic, fie de gradul I sau II, în
funcţie de anumite caracteristici. Ele sunt facultative, motiv pentru care nu se regăsesc în
planul de conturi.
61
structurale şi globale proprii dublei înregistrări şi corespondenţei conturilor. Aceste egalităţi
exprimă un echilibru permanent între aceste date, de unde provine şi denumirea de „balanţă”
Balanţa de verificare conţine toate conturile folosite de o unitate patrimonială, fiecare
cont fiind înscris cu soldul iniţial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor şi soldul final de
la sfârşitul lunii pentru care se încheie balanţa respectivă.
Funcţiile balanţei de verificare
a) Funcţiile de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi.
Această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin
intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare,
precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei. Înregistrarea greşită
a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea
eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţă,
efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată a rulajelor
şi a soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalurile balanţei, care se semnalizează cu
ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare, de control. Lipsa unei
egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor erori, care trebuie să fie
identificate şi corectate.
b) Funcţia de legătură între conturile sintetice şi bilanţ. Balanţa de verificare
concentrează informaţiile din toate conturile folosite în contabilitatea curentă a unităţii.
Această legătură se concretizează în faptul că datele din bilanţul anual reprezintă soldurile
finale ale conturilor, preluate din balanţa de verificare prelucrate şi grupate conform
necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt
preluate din bilanţul anual, potrivit principiului intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui
exerciţiu care trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent.
c) Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice. Această funcţie
constă în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont
sintetic care se desfăşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe se controlează
concordanţa care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi conturile sale
analitice.
d) Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor elementelor
patrimoniale. Gruparea şi centralizarea datelor înregistrate oferă conducerii unităţilor
posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor intervenite în volumul şi structura
patrimoniului economic, rezultatele financiare obţinute în urma activităţilor desfăşurate etc.
Cuprinzând, centralizate, toate datele privitoare la existenţele şi mişcările elementelor
62
patrimoniale înregistrate în conturile sintetice şi analitice, pe o anumită perioadă de timp,
balanţa de verificare asigură compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu
cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune expirate. Astfel se pot stabili schimbările
produse în mărimea şi structura patrimoniului economic, eficienţa plasării resurselor etc.
e) Funcţia de analiză a activităţii economice. Balanţa de verificare are un rol deosebit
de important în analiza situaţiei economico-financiare pe perioade scurte de timp, şi în
intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel, singurul instrument care furnizează informaţiile
necesare conducerii operative a unităţilor patrimoniale. Această analiză are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate realiza pe baza bilanţului contabil, cu ajutorul balanţelor
de verificare obţinându-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.
Clasificarea balanţelor de verificare
Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii.
a) După natura conturilor pe care le conţin pot fi balanţe de verificare ale conturilor
sintetice (generale) şi balanţe de verificare ale conturilor analitice.
–Balanţele de verificare ale conturilor sintetice se întocmesc pe baza datelor preluate
din conturile sintetice şi cuprind toate conturile sintetice folosit în contabilitatea curentă a unei
unităţi patrimoniale, într-o anumită perioadă de gestiune.
– Balanţele de verificare ale conturilor analitice se întocmesc înaintea elaborării
balanţei conturilor sintetice, pe baza datelor preluate din conturile analitice. Balanţele de
verificare analitice se întocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost desfăşurat pe conturi
analitice. Aceste balanţe se mai numesc şi balanţe de verificare auxiliare sau secundare. Spre
deosebire de balanţa de verificare a conturilor sintetice, care este una singură pe entitate,
numărul balanţelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numărul conturilor care au
fost desfăşurate pe conturi analitice.
b) După numărul de egalităţi pe care le cuprind, balanţele de verificare ale conturilor
sintetice pot fi: balanţe de verificare cu o egalitate, balanţe de verificare cu două egalităţi,
balanţe de verificare cu trei egalităţi şi balanţe de verificare cu patru egalităţi. Ele pot fi
întocmite într-o singură variantă sau în două variante.
63
1. Definiți noțiunea de cont – 2p
2. Definiți noțiunea de balanță de verificare – 2p
3. Aplicați regulile de funcționare ale conturilor – 4p
4. Identificați funcțiile balanței de verificare – 2p
Întrebări
8.7. Bibliografie
1. Bojian Octavian - Bazele contabilităţii, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
2. Budacia L.C. G. – Bazele contabilității, Editura Universitară,
București, 2010
3. Caraiani C., Dumitrana Mihaela - Bazele contabilității, Editura
Universitară, București, 2010
4. * * * Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, Monitorul
Oficial nr. 454/2008
64
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 9
CONTABILITATEA CAPITALURILOR
Cuprins
9.1. Obiective
9.2. Contabilitatea capitalurilor
9.3. Lucrarea de verificare nr. 9
9.4. Bibliografie
9.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
idntifice conturile de capitaluri
înțeleagă modul de înregistrare al operațiilor economice în
conturile de capitaluri
65
- Cu rezervele încorporate în capitalul social în corespondenţă cu debitul
contului106 “Rezerve”:
106 = 1011
“Rezerve” “Capital subscris nevărsat”
104 1011
“Prime legate de = “Capital subscris
capital” nevărsat”
Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” este cont bifuncţional care
ţine evidenţa aporturilor subscrise de asociaţi sau acţionari pentru constituirea sau creşterea
capitalului social.
66
Pe parcursul desfăşurării activităţii, prin aprobarea AGA se pot produce majorări ale
capitalului social prin:
- Noi aporturi în natură şi/sau numerar presupune creşterea surselor financiare
proprii prin emisiunea de noi acţiuni, la preţ de emisiune. Dacă preţul de emisiune
este mai mare decât valoarea nominală a vechilor acţiuni, atunci diferenţa o
reprezintă prima de emisiune.
subscrierea noilor acţiuni
456 = %
“Decontări cu asociaţii privind 1011 ”Capital subscris nevărsat”
capitalul” 1041 ”Prime de emisiune”
realizarea aportului
% = 456
211 ”Terenuri şi construcţii” “Decontări cu asociaţii
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini” privind capitalul”
5121 ”Conturi la bănci în lei”
% = 1012
104 ”Prime legate de capital” “Capital subscris vărsat”
105 ”Rezerve din reevaluare”
106 ”Rezerve”
117 ”Rezultatul reportat”
129 ”Repartizarea profitului”
67
stingerea obligaţiei faţă de acţionari prin restituirea capitalului:
456 = %
“Decontări cu asociaţii 211”Instalaţii tehnice şi maşini ”
privind capitalul” 512 ”Conturi curente la bănci ”
68
Contul 104 Prime de capital se debitează:
- Cu utilizarea lor fie pentru majorarea capitalului, fie pentru majorarea rezervelor:
104 = %
”Prime legate de capital” 1012 ”Capital subscris vărsat”
106 ”Rezerve”
Contul 106 ”Rezerve” are funcție de pasiv și se dezvoltă pe trei sintetice de gradul II:
1061 ”Rezerve legale” ţine evidenţa rezervelor constituite în baza reglementărilor
legale.
1063 ”Rezerve statutare” ţine evidenţa rezervelor constituite anual din profitul net, în
baza prevederilor din statutul societăţii.
1068 ”Alte rezerve” ţine evidenţa unor rezerve neprevăzute de lege sau statut,
constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea pierderilor, creşterea capitalului social
sau pentru alte scopuri, potrivit hotărârii AGA.
Contul 1061 Rezerve legale este un cont de surse proprii, cu funcţie de pasiv care se
creditează:
- Cu rezervele constituite din profitul brut, în corespondenţă cu debitul contului 121
”Profit şi pierdere”
121 ”Profit şi pierdere” = 1061 ”Rezerve legale”
Contul se debitează:
- Cu rezervele legale utilizate pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile
precedente, prin creditul contului 107, respectiv cu rezervele legale încorporate în
capitalul social, prin creditul contului 1012:
69
1061 = %
„Rezerve legale” 1012 ”Capital subscris vărsat”
107 ”Rezultatul reportat”
Contul 131 ”Subvenţii pentru investiţii” este un cont de surse asimilate celor proprii,
de pasiv și se creditează:
- Cu valoarea subvenţiilor pentru investiţii de primit în corespondenţă cu contul 445
”Subvenţii”
445 = 131
”Subvenţii” ”Subvenţii pentru investiţii”
Contul se debitează:
- Cu cota parte a subvenţiilor pentru investiţii virate asupra rezultatelor, pe măsura
amortizării bunurilor procurate pe seama subvenţiilor, prin creditul contului 7584.
131 = 7584
”Subvenţii pentru ”Subvenţii pentru
investiţii” investiţii”
Contul 151 ”Provizioane” ține evidența unor datorii generatoare de pierderi sau de
cheltuieli. Est cont de surse, asimilate capitalurilor proprii, are funcție de pasiv și de
creditează în momentul constituirii provizioanelor, prin trecerea pe cheltuieli după natura lor
(6812, 6862). Se debitează cu diminuarea sau anularea provizioanelor în corespondenţă cu
70
creditul conturilor de venituri corespunzător activităţii şi naturii cheltuielilor care le-au
generat (7812, 7862)
Contul 161 ”Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni” este un cont de surse
împrumutate, cu funcție de pasiv.
Se creditează:
- Cu valoarea împrumuturilor obţinute în urma emisiunii de obligaţiuni prin debitul
contului 5121 dacă sumele sunt încasate direct în contul de disponibil, sau 461
”Debitori diverşi”, dacă încasarea este ulterioară.
5121 = 161
”Conturi la bănci în lei” ”Împrumuturi din
emisiunea de obligaţiuni”
Se debitează:
- Cu suma împrumuturilor rambursate, prin creditul contului 5121
161 = 5121
”Împrumuturi din emisiunea ”Conturi la bănci în lei”
de obligaţiuni”
71
altor împrumuturi şi datorii asimilate. Este un cont de surse, cu funcție de pasiv. Se
creditează:
- Cu valoarea dobânzilor datorate, prin debitul contului 666 ”Cheltuieli privind
dobânzile”:
666 = 168
”Cheltuieli privind ”Dobânzi aferente împrumuturilor şi
dobânzile” datoriilor asimilate”
Contul 162 “Credite bancare pe termen lung şi mijlociu” este un cont de surse
împrumutate, cu funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu:
- Obligaţiile întreprinderii faţă de instituţiile bancare pentru creditele primite de la
acestea în corespondenţă cu debitul contului 5121.
5121 = 162
“Conturi la bănci în ”Credite bancare pe termen lung şi
lei” mijlociu”
Se debitează:
- Cu stingerea obligaţiilor faţă de bănci, pentru sumele rambursate cu ocazia
ajungerii la scadenţă a creditelor.
162 = 5121
”Credite bancare pe termen ”Conturi la bănci în lei”
lung şi mijlociu”
72
9.4. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002
73
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE
Cuprins
10.1. Obiective
10.2.Contabilitatea activelor imobilizate
10.3. Lucrarea de verificare nr. 10
10.4. Bibliografie
10.1.Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
idntifice principalele conturi de active imobilizate
înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de active imobilizate
În care:
Aa – amortizarea anuală;
Vi – valoare de intrare (de înregistrare);
Nf – durata normală de funcţionare
74
Metoda degresivă care presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani
de la punerea în funcţiune cu coeficienții stabiliți de lege
Metoda amortizării accelerate care presupune includerea în cheltuieli a unei cote
care poate ajunge în primul an de funcționare până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului
fix respectiv, urmând ca pentru exerciţiile următoare, amortizările anuale sunt calculate la
valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportarea la numărul de ani de
utilizare rămaşi
75
Contul 207 ”Fond comercial”este cont de imobilizări necorporale, cu funcție de
activ. Se debitează cu: valoarea fondului comercial achiziţionat și cu valoarea fondului
comercial adus ca aport. Se creditează cu: valoarea fondului comercial cedat, nesupus
amortizării sau amortizat parțial.
Contabilitatea activele imobilizate corporale utilizează conturile din grupa 21
”Imobilizări corporale”:
211. Terenuri şi amenajări de terenuri
212. Construcţii
213. Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale
Conturile aufuncție de activ și se debitează:
- Cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale achiziţionate:
% = 404
211 ”Terenuri şi construcţii” ”Furnizori de imobilizări”
212 ”Instalaţii tehnice şi maşini”
Conturile se creditează:
- Cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniu, prin
scoatere din funcţiune, vânzări:
% = 212
281 ” Amortizarea ”Instalaţii tehnice şi
imobilizărilor corporale” maşini”
6583 ”Cheltuieli privind
activele cedate”
76
- Cu valoarea donaţiile acordate sub forma imobilizărilor corporale
6582 = %
” Donaţii şi subvenţii 211 ”Terenuri şi construcţii”
acordate” 212 ”Instalaţii tehnice şi
maşini”
77
În credit înregistrează: valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu
cedate (6583) sau valoarea titlurilor imobilizate ale activităţii de portofoliu retrase (456).
Contul 269 ”Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare” este cont de
obligaţii faţă de terţi pentru imobilizările financiare achiziţionate ce urmează a se plăti, cu
funcție de pasiv. Se creditează cu sumele datorate pentru imobilizările financiare
achiziţionate, în corespondenţă cu conturile de imobilizări financiare și se debitează cu
sumele plătite din disponibilităţile băneşti (512, 531).
Contul 267 ”Creanţe imobilizate” ține evidența împrumuturilor pe termen lung
acordate societăţilor la care unitatea patrimonială deţine titluri de participare, din dobânzile
aferente creanţelor imobilizate, precum şi din alte creanţe care sunt imobilizate pe timp
îndelungat.
Se debitează cu: valoarea împrumuturilor acordate (512, 531); veniturile de realizat
din împrumuturi şi dobânzi și se creditează cu: valoarea împrumutului rambursat şi a
dobânzii încasate (512, 531) și cu valoarea privind creanţele legate de participaţii trecute pe
cheltuieli.
78
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 11
CONTABILITATEA STOCURILOR
Cuprins
11.1. Obiective
11.2. Contabilitatea stocurilor
11.3. Lucrarea de verificare nr. 11
11.4. Bibliografie
11.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
idntifice principalele conturi de stocuri
înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de stocuri
79
- valoarea stocurilor de materii prime primite cu titlu gratuit:
301 = 7412
“Materii prime” ” Venituri din subvenţii de
exploatare pentru materii prime
şi materiale consumabile”
În credit înregistrează:
- valoarea stocurilor de materii prime ieşite din gestiune prin consum (601) sau
constatate lipsă la inventar:
601 = 301
“Cheltuieli cu materiile prime” “Materii prime”
80
- valoarea obiectelor de inventar aduse ca aport:
303 = 456
“Materiale de natura “Decontări cu asociaţii privind
obiectelor de inventar” capitalul”
Se creditează cu:
- valoarea obiectelor de inventar ieşite date în consum:
603 = 301
“Cheltuieli privind materialele “Materiale de natura
de natura obiectelor de obiectelor de inventar”
inventar”
Grupa 34. PRODUSE cu următoarele conturi: 341 Semifabricate, 345 Produse finite şi
346 Produse reziduale.
Contul 345 Produse finite este cont cu funcţie de activ şi se debitează cu:
- preţul de înregistrare al semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau
produselor reziduale intrate în gestiune:
345 = 711
“Produse finite” ”Variaţia stocurilor”
Se creditează cu:
- preţul de înregistrare al semifabricatelor, respectiv al produselor finite şi/sau
produselor reziduale destinate vânzării sau cu alte destinaţii:
345 = 711
“Produse finite” ”Variaţia stocurilor”
81
Dacă evaluarea şi înregistrarea produselor se face la preţuri prestabilite (standard),
diferenţele dintre preţurile prestabilite şi costurile de producţie efective, calculate la sfârşitul
lunii, se înregistrează în contul 348 ”Diferenţe de preţ la produse” care este cont
rectificativ, cu funcţie de activ. Contul se debiteză cu diferenţele favorabile sau nefavorabile
dintre costul de producţie efectiv şi cel prestabilit al produselor obţinute, în roşu sau în negru,
după caz. Contul se creditează cu diferenţa în plus sau în minus aferentă produselor ieşite din
gestiune, în roşu sau în negru, după caz.
Grupa 35 STOCURI AFLATE LA TERTI sunt reprezentate de stocurile achitate şi
lăsate în custodia furnizorilor, date spre prelucrare - recondiţionare la terţi, depozitate la terţi,
predate terţilor spre vânzare în consignaţie, aflate în curs de aprovizionare (achitate, dar
nesosite sau sosite şi nerecepţionate).
11.4. Bibliografie
82
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 12
CONTABILITATEA RELAȚIILOR CU TERȚII
Cuprins
12.1. Obiective
12.2. Clasificarea creanțelor și a datoriilor
12.3. Contabilitatea relațiilor cu terții
12.4. Analiza corelației creanțe-obligații
12.5. Lucrarea de verificare nr. 12
12.6. Bibliografie
12.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
idntifice principalele conturi de terți
înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de terți
83
După natura operaţiilor economice datoriile se clasifică în:
datorii comerciale;
datorii financiare;
datorii fiscale;
datorii salariale şi sociale;
alte datorii.
După conţinutul economic şi obiectul datoriilor, acestea pot fi:
datorii faţă de furnizori;
datorii faţă de clienţi pentru avansurile primite de la aceştia;
datorii faţă de buget;
datorii din efecte comerciale;
datorii faţă de salariaţi;
datorii faţă de asigurările şi protecţia socială;
datorii faţă de acţionari;
alte datorii.
4111 = %
“Clienţi” 701 “Venituri din vânzarea produselor
finite”
707 ” Venituri din vânzarea mărfurilor”
4427 ”TVA colectată”
4111 = %
“Clienţi” 704 ”Venituri din lucari executate si
servicii prestate”
4427 ”TVA colectată”
84
În credit înregistrează:
- Sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi:
512 = 411
”Conturi bancare în lei” “Clienţi”
531
”Casa”
Contul 413 “Efecte de primit” reflectă drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte
comerciale. Este cont de activ și se debitează cu:
- Cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate:
413 = 411
“Efecte de primit” “Clienţi”
Contul 461 “Debitori diverşi”- ţine evidenţa debitorilor din reclamaţii şi pagube
materiale aduse societății, precum şi a altor creanţe rezultate din existenţa unor titluri
executorii. Are funcție de activ și înregistrează în debit:
- valoarea creanţele rezultate din imputaţii, ca urmare a constatării lipsurilor
imputabile la inventar, la care se adaugă TVA aferentă:
461 = %
”Debitori diverşi” 758 ”Alte venituri din exploatare”
4427 ”TVA colectată”
85
În credit înregistrează:
- valoarea debitelor încasate:
% = 461
5121” Conturi la bănci în lei” “Debitori diverşi”
5311 “Casa în lei”
Contul 419 ”Clienţi - creditori” ține evidența obligaţiilor pe care societatea le are faţă
de clienţi pentru avansurile încasate de la aceştia. Este cont cu funcție de pasiv și înregistrează
în credit:
- sumele încasate de la clienţi sub formă de avansuri:
5311 = 419
“Casa în lei” ”Clienţi - creditori”
În debit înregistrează:
- valoarea avansurilor, decontate clienţilor pe seama livrărilor de bunuri, facturate
acestora:
419 = 411
”Clienţi - creditori” “Clienţi”
86
- Valoarea serviciilor prestate și a lucrărilor executate:
% = 401
Gr. 61 ”Furnizori”
”Cheltuieli cu lucrari
si servicii executate de terti”
Gr. 62
”Cheltuieli cu alte
servicii executate de terti”
4426
”TVA deductibila”
401 = 403
“Furnizori” “Efecte de plătit”
87
Contul 409 ”Furnizori-debitori” ține evidenţa creanţele faţă de terţi pentru avansurile
sau aconturile acordate acestora.Este cont de activ care se debiteză cu:
- valoarea avansurilor sau aconturilor acordate furnizorilor:
409 = %
”Furnizori - debitori” 5121” Conturi la bănci în lei”
5311 “Casa în lei
În credit înregistrează:
- valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii, la primirea bunurilor pentru care au
fost acordate sau a avansurilor restituite:
% = 409
401 ”Furnizori” ”Furnizori - debitori”
5121 ”Conturi la bănci în lei”
88
- salariile nete achitate personalului:
421 = 5311
”Personal –salarii datorate” “Casa în lei”
Contul 425 “Avansuri acordate personalului” ține evidența acestor avansuri, are
funcție de activ și se debitează cu:
- avansurile plătite personalului:
425 = 5311
“Avansuri acordate personalului” “Casa în lei
Contul 426 ”Drepturi de personal neridicate” are funcție de pasiv și ține evidenţa
drepturilor salariale neridicate în termen. În credit înregistrează:
- salariile nete datorate personalului şi neridicate:
421 = 426
”Personal – salarii ”Drepturi de personal
datorate” neridicate”
Contul 427 “Reţineri din salarii datorate terţilor” are funcție de pasiv și ține
evidenţa sumelor reţinute din salariile personalului, pentru terţi. În creditul contului se
înregistrează:
- sumele reţinute de la salariaţi și datorate terţilor:
421 = 427
”Personal – salarii ”Reţineri din salarii
datorate” datorate terţilor”
89
Grupa 43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI CONTURI
ASIMILATE cu următoarele conturi:
Contul 431 “Asigurări sociale” evidenţiază decontările privind contribuţia unităţii şi a
personalului la asigurările sociale, are funcție de pasiv și înregistrează în credit:
- contribuţia unităţii la asigurările sociale și contribuţia unităţii la fondul de sănătate
aplicate asupra fondului de salarii brut:
6451 = %
”Contribuţia 4311 ”Contribuţia unităţii la
unităţii la asigurările sociale”
asigurările 4313 ”Contribuţia angajatorului
sociale pentru asigurările sociale de
sănătate””
Contul 437 “Ajutor de şomaj” este cont cu funcție de pasiv care evidenţiază
decontările privind ajutorul de şomaj datorat de unitate şi de salariaţi. În creditul contului se
înregistrează:
- sumele datorate de societate pentru constituirea fondului de şomaj:
6452 = 4371
” Contribuţia unităţii la ”Contribuţia unităţii la fondul de
fondul de șomaj” șomaj”
90
Contul 442 ”Taxa pa valoarea adăugată” evidențiază un impozit indirect care se
aplică pe circulația mărfurilor. Este un cont bifuncţional, care se divide în uirmătoarele
conturi analitice: 4423 TVA de plată, 4424 TVA de recuperat, 4426 TVA deductibilă, 4427
TVA colectată și 4428 TVA neexigibilă.
Contul 4423 “Taxa pe valoarea adăugată de plată” este cont de pasiv și evidenţiază
TVA de plătit bugetului de stat. Se creditează cu diferenţele rezultate la sfârşitul perioadei
între TVA colectată > TVA deductibilă și se debitează cu sumele plătite bugetului de stat
reprezentând TVA sau cu TVA de recuperat compensată.
Contul 4424 ”Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” are funcție de activ și
evidenţiază TVA de recuperat de la bugetul statului. Se debitează cu diferenţa dintre TVA
deductibilă > TVA colectată și se creditează cu sumele încasate de la bugetul statului
reprezentând TVA cuvenită pe baza cererii de rambursare.
Contul 4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” are funcție de activ și
evidenţiază TVA înscrisă în facturile furnizorilor pentru bunurile, lucrările şi serviciile
achiziţionate de unitate, deductibilă din punct de vedere fiscal. Contul se debitează cu sumele
reprezentând TVA deductibilă, potrivit legii și se creditează cu: sumele deductibile din taxa
pe valoarea adăugată, cu sumele reprezentând TVA deductibilă ce depăşesc valoarea TVA
colectată ce urmează a se încasa de la bugetul statului.
Contul 4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată” are funcție de pasiv și
evidenţiază sumele datorate de unităţile patrimoniale bugetului de stat, reprezentând TVA
aferentă vânzărilor de produse şi mărfuri, prestărilor de servicii sau executării de lucrări.
Contul se creditează cu TVA înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente
legale reprezentând vânzări de produse, mărfuri, prestări de servicii şi executări de lucrări și
se debitează cu sumele reprezentând TVA deductibilă (4426), cu TVA de plată datorată
bugetului de stat.
Contul 4428 ”Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”este un cont bifuncţional care
se creditează cu TVA neexigibilă rezultată din vânzări cu plata în rate sau pentru prestaţii
efectuate şi nefacturate clienţilor și se debitează cu TVA neexigibilă aferentă cumpărărilor
făcute cu plata în rate şi aprovizionărilor pentru care nu au sosit facturile furnizorilor.
Contul 444 “Impozitul pe salarii” ține evidenţa impozitul pe salarii şi alte drepturi
similare datorate bugetului. Are funcție de pasiv și se creditează cu:
- sumele datorate bugetului reprezentând impozitul pe salarii reţinut din drepturile
băneşti cuvenite salariaţilor:
91
421 = 444
”Personal – salarii ”Impozit pe salarii”
datorate”
Scr
Dîc x360
CA
unde:
Dîc – durata de încasare a creanțelor
CA – cifra de afaceri, inclusiv TVA
Scr- soldul mediu al conturilor de creanțe
unde:
Ddat – durata de plată a datoriilor
CA – cifra de afaceri, inclusiv TVA
Sdat- soldul mediu al conturilor de creanțe
92
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor față
de furnizori – 3p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a creanțelor pe
care societatea le are de încasat de la clienți – 3p
Întrebări
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor pe
care societatea le are față de angajați – 2p
4. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a datoriilor pe
care societatea le are față de bugetul statului – 2p
12.6. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002
93
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 13
CONTABILITATEA TREZORERIEI UNITĂȚII
Cuprins
13.3. Obiective
13.4. Contabilitatea disponibilităților bănești
13.3. Lucrarea de verificare nr. 13
13.4. Bibliografie
13.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
identifice principalele conturi de trezorerie
înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de trezorerie
94
Contul 531 “Casa” ține evidența disponibilităţile băneşti în numerar, în lei şi în
valută, este cont de activ și înregistrează în debit:
- valoarea încasărilor în numerar:
5311 = %
„Casa în lei” 4111
”Clienți”
461
”Debitori”
707
”Venituri din vânzarea
mărfurilor”
95
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a
disponibilităților la bănci – 4p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a
cdisponibilităților în numerar – 4p
Întrebări
3. Ce este trezoreria unității? – 2p
13.4. Bibliografie
1. Duţescu A. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2001
2. Mereuță Elena Bazele contabilității, Editura Universității
Dunărea de Jos, Galați, 2006
2. Ristea M. Contabilitatea financiară, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004
4. *** Reglementări contabile pentru agenţii
economici, Ministerul Finanţelor Publice,
Editura Economică, Bucureşti, 2002
96
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 14
CONTABILITATEA CHELTUIELILOR, A VENITURILOR ȘI A
REZULTATELOR FINANCIARE
Cuprins
14.1. Obiective
14.2. Contabilitatea cheltuielilor
14.3. Contabilitatea veniturilor
14.4. Contabilitatea rezultatelor financiare
14.5. Analiza informațiilor privind rezultatele financiare
14.6. Lucrarea de verificare nr. 14
14.7. Bibliografie
14.1. Obiective
La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:
identifice principalele conturi de cheltuieli și de venituri
înțeleagă modul de înregistrare a operațiilor economice în conturile
de cheltuieli și de venituri
97
Toate conturile au funcție de activ și se debitează cu mărimea cheltuielilor efectuate
în cursul lunii, creditându-se la sfârșitul lunii prin trecerea tuturor cheltuielilor efectuate
asupra contului de rezultate:
121 = Clasa a 6-a
„Profit şi pierdere” „Conturi de cheltuieli”
98
și cu pierderile realizate în exerciţiul precedent și se debitează cu cheltuielile înregistrate în
conturile de cheltuieli (clasa 6), la sfârşitul perioadei de gestiune, precum și cu profitul net
realizat, supus repartizării.
Soldul final creditor reflectă profitul obținut de societate, iar soldul final debitor
reflectă pierderea înregistrată.
Profitul brut obținut de către societate este supus impozitării. Impozitul pe profit este
datorat de către toate societățile organizate ca persoane juridice, inclusiv cele cu capital străin,
precum şi de către unităţile economice ale altor persoane juridice, române sau străine, care
realizează profituri din activitatea desfăşurată.
Rezultatul exerciţiului = Veniturile - Cheltuielile
înainte de impozitare exerciţiului exerciţiului
441 = 5121
„Impozit pe profit/venit” „Conturi la bănci în lei”
Rezultatul Impozitul pe
Rezultatul
= brut - profit
net
99
Contul 129 ”Repartizarea profitului” ţine evidenţa repartizării profitului, are funcție
de activ și se debitează cu repartizările din profit pentru majorarea capitalului, pentru
constituirea rezervelor, acordarea de dividende. Contul se creditează cu profitul net realizat în
exerciţiul precedent destinat repartizării prin debitul contului 121 după închiderea şi aprobarea
bilanţului pentru exerciţiul precedent.
Contul 117 ”Rezultatul reportat” este cont bifuncțional, se debitează cu: pierderea
neacoperite înregistrată în exerciţiile precedente; cu partea din profitul realizat în exerciţiile
precedente, folosita pentru majorarea capitalului social, a rezervelor sau cu dividendele
cuvenite acţionarilor din profitul realizat în exerciţiile precedente. Se creditează cu reducerea
capitalului social sau a rezervelor pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile anterioare,
precum și cu profitul net realizat în exerciţiile precedente şi nerepartizat.
Rb Rb Rb
ΔRb Vt 1 1 0
Vt Vt 1 Vt 0
100
1. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor –
2p
2. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a veniturilor – 2p
3. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a rezultatelor
Întrebări
financiare – 4p
4. Exemplificați modalitățile de înregistrare în contabilitate a impozitului pe
profit sau venit -2p
14.7. Bibliografie
101