Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Încrengătură: Nematoda
Clasă: Enoplea
Ordin: Trichocephalida
Familie: Trichinellidae
Gen: Trichinella
Specie: T. spiralis
Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atât în stadiul larvar cât și ca
adult. Parazitul este introdus în tractul digestiv uman sub formă de larvă închistată în mușchii
unor animale. Sub acțiunea enzimelor digestive ale stomacului larvele sunt eliberate din chistul
muscular, ajung în intestinul subțire, patrund în citoplasma enterocitelor și în decurs de 30 de ore
se dezvoltă paraziții adulți. Dupa 6 zile de la acuplare, femela începe să depună larve mobile timp
de 4-6 săptămâni. Larvele juvenile patrund in vasele limfatice sau sanguine, ajungând în
circulația generală, care le transportă în tot organismul, părăsesc apoi circulația și intră
în miocitele mature unde se închistează producând boala numită trichineloză.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Trichinella_spiralis
Trichineloza (termenul preferat) sau trichinoza este o boala parazitară cosmopolită, contractată
de om prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic care conține larvele
infestante a unui nematod vivipar din genul Trichinella.
Genul Trichinella, parazit al tubului digestiv al vertebratelor, cuprinde opt specii (Trichinella
spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella nelsoni, Trichinella
pseudospiralis, Trichinella papuae, Trichinella zimbabwensis) și patru genotipuri (Trichinella''
T6, Trichinella'' T8, Trichinella'' T9, Trichinella'' T12). Trichineloza la om este provocată de
speciile Trichinella spiralis, Trichinella nativa, Trichinella britovi, Trichinella murrelli, Trichinella
nelsoni, Trichinella pseudospiralis și Trichinella T12. Ciclul de viață a parazitului presupune o
singură gazdă care joacă atât rolul de gazdă definitivă (găzduiește paraziții adulți în mucoasa
intestinală), cât și de gazdă intermediară (găzduiește larvele infestante care parazitează fibrele
musculare striate).
Contaminarea se produce prin ingestia de carne parazitată (de porc, mai rar
de mistreț, focă, urs, cal, câine, pisică etc. în funcție de obiceiurile alimentare), consumată crudă
sau insuficient preparată termic, care conține larve vii închistate de Trichinella. Trichineloza
prezintă un risc alimentar pentru oameni, datorită numărului mare de specii, repartiției
cosmopolite a parazitului, slabei specificității a gazdei și complexității ciclului epidemiologic.
Boala poate fi prevenită eficace prin aplicarea măsurilor de profilaxie domestice (consumul cărnii
după o prealabilă tratare termică) și a sănătății publice (controlului sanitar al cărnii de porc
prin examen trichinoscopic; prevenirea infestării porcilor prin deratizări pentru
distrugerea șobolanilor).
Perioada de incubație este variabilă, între 2 si 28 de zile, cu media între 10-14 zile, fiind invers
proporțională cu severitatea infestării. Trichineloza evoluează în 3 faze. 1. Fază intestinală cu
debut la 1-2 zile după ingestia de carne, se manifestă prin diaree, greață, vomă, dureri
abdominale. 2. Faza de diseminare a larvelor în sânge, cu debut la 2-4 săptămâni după ingestia
de carne, manifestată prin febră, mialgii, edeme faciale și palpebrale bilaterale, erupții urticariene
și eozinofilie care poate depăși 50%, ajungînd chiar la 80%. 3. Fază tisulară de închistare a
larvelor în mușchi (cronică), începe în săptămâna a 3-a, când febra scade, însă mialgiile și
manifestările alergice persistă mult timp. În acest stadiu larvele închistate pot fi evidențiate
în biopsia musculară; radiologic, se pot pune în evidență focare de calcifiere în masele
musculare. În forme severe de boală apar complicații. 1. Complicații
neurologice: polinevrite, meningită, encefalită, pareze focale sau difuze, delirium și psihoză.
2. Complicații cardio-vasculare: miocardite, caracterizată prin tahicardie persistentă sau
instalarea unei insuficiențe cardiace congestive, tromboze.
Manifestările clinice care asociază febra, mialgia, edemul periorbital bilateral și astenia sunt
extrem de sugestive pentru trichineloză. Semnele biologice sugestive asociază
o eozinofilie foarte crescută și o creșterea a enzimelor musculare. Confirmarea se face
prin diagnostic serologic.
Tratamentul asociază albendazolul sau mebendazolul cu o corticoterapie.
Severitatea clinică a anumitor forme de boală (atingere neurologică și cardiacă), riscul letal al
bolii și obiceiurile alimentare ale populației explică importanța cunoașterii acestei parazitoze și
impactul acesteia asupra sănătății publice.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Trichineloz%C4%83
https://www.cdt-babes.ro/analize_de_laborator_info/trichineloza.php
Intervalul geografic
Trichinella spiralis este predominant în Mexic, emisfera nordică, părți din sudul Asiei, Africa,
America de Sud și Orientul Mijlociu. Specia se găsește și în alte regiuni tropicale. ( Olsen,
1974 ; Roberts și Janvoy, 1996 )
Regiuni biogeografice
nearctic
palearctica
oriental
etiopian
Neotropical
habitat
Trichinella spiralis are o gamă extrem de largă de gazdă; aproape orice specie
de mamifer poate fi infectată. Viermii adulți trăiesc în jurul celulelor epiteliale columnare ale
intestinului subțire și larvele trăiesc în celule musculare striate ale aceluiași mamifer.
Există trei tipuri diferite de cicluri de viață, ciclul urban, ciclul silvatic și ciclul marin. În
ciclul urban, șobolanii și porcii servesc ca gazde și rezervoare ale parazitului. Oamenii se pot
infecta cu viermele consumând carne de porc care nu este gătită bine. În ciclul silvatic,
prădătorii și scăpătorii sunt gazde la T. spiralis . Sigiliile, nucile, balenele și urșii polari sunt
gazde în ciclul marin. ( Lapage, 1957 ;; Olsen, 1974 ; Roberts și Janvoy, 1996 ; Wassom,
1988 )
Regiuni Habitat
temperat
tropical
polar
terestru
Biomii terestre
tundră
taiga
deșert sau dună
savană sau pajiște
Chaparral
pădure
pădure tropicală
padure scrub
munţi
Alte caracteristici ale habitatului
urban
suburban
agricol
https://animaldiversity.org/?fbclid=IwAR2kZJI5ZETVxLajVkTgNSodSIo_nPoDUHH36JNB43r8H3br23O
BRh-YJo4
POZA
https://o.quizlet.com/tZ1zuE57qOY1ihiUkDTdDA.jpg
Habitat
Rol patogen
După prima lună de boală riscul de deces scade, dar durerile musculare se
menţin la o intensitate constantă.
Prevenţie
În Ńara noastră trichineloza are o netă evoluŃie sezonieră, îmbolnăviri numeroase fiind înregistrate
în sezonul de iarnă, în jurul Crăciunului (decembrie-februarie). Cu toate acestea, şi în cursul anului
trichineloza e prezentă, chiar şi în lunile de vară (2, 11
Trichineloza este o zoonoză pentru a cărei profilaxie se impun măsuri atât de ordin general cât şi de
ordin individual care să ducă la scăderea incidenŃei bolii: • Măsurile îndreptate împotriva
rezervorului de infecŃie au drept scop prevenirea infestării porcinelor, care reprezintă principala
sursă de infecŃie pentru om, şi constau în: asigurarea condiŃiilor de igienă corespunzătoare în
unităŃile de creştere a acestora; amenajarea abatoarelor cu asigurarea inactivării deşeurilor şi a
cadavrelor; efectuarea deratizărilor periodice în aceste unităŃi; evitarea folosirii sau folosirea
deşeurilor din abatoare în hrana porcilor numai după sterilizare; deratizări repetate în localităŃi;
ecarisarea şi distrugerea cadavrelor animalelor 10 domestice carnivore sau ale animalelor sălbatice,
pentru a se preveni infectarea porcilor. • Măsurile îndreptate împotriva căilor de transmitere vor
avea în vedere controlul sanitarveterinar, prin examen trichineloscopic, al cărnii şi al produselor din
carne date în consum, provenite de la porcii sacrificaŃi în abatoare sau în gospodăriile individuale,
sau provenite din vânat comestibil (mistreŃ, urs). • Măsurile de protecŃie ale masei receptive se
referă la educaŃia sanitară a populaŃiei, care să conducă la o informare corectă în legătură cu
riscurile contractării infecŃiei trichinelozice prin consum de carne necontrolată trichineloscopic sau
insuficient prelucrată termic, precum şi în legătură cu metodele eficiente de distrugere a larvelor de
Trichinella prin prelucrare termică corespunzătoare a cărnii de porc sau de vânat (prin fierbere sau
prăjire la temperatură maximă de +77°C) sau prin congelarea acesteia (la -15°C, timp de 20 de zile
sau la -32°C, timp de 24 de ore). Ancheta epidemiologică, în cazul apariŃiei unui caz de trichineloză,
este obligatorie pentru depistarea sursei de infecŃie, cu scopul scoaterii din consum a produselor de
carne rămase.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ GHERMAN I., DicŃionar de parazitologie. Ed. Medicală, Bucureşti, 1990, p.
242-243. GORBACH S.L., BARTLETT J.G., BLACKLOW N.R., Infectious Diseases. Second Edition, 1998,
1616-1620. MANDELL G.L., BENNETT J.E., DOLIN R., Principles and Practice of Infectious Diseases.
Fifth Edition, Churchill Livingstone, 2000, vol. 2, 2943-2945. NITZULESCU V., GHERMAN I.,
Parazitologie clinică. Ed. Medicală, Bucureşti, 1986, 523-544. RĂDULESCU Simona, MAYER E.A.,
Parazitologie medicală. Ed. ALL, Bucureşti, 1994, 270-275. VOICULESCU M.Gh., Boli infecŃioase. Ed.
Medicală, Bucureşti, 1990, 533-539. WILCOCKS-MANSON-BAHR, Manson's Tropical Diseases.
Seventeenth Edition, London, 19
luni.
Trichineloza este o boală parazitară, în general, autolimitată dar care poate evolua şi ca o infecŃie
multiorganică severă, cu prognostic rezervat datorită complicaŃiilor care pot duce la deces:
complicaŃii cardiovasculare, neurologice, pulmonare sau renale, sau care poate duce la
endotoxinelor parazitare care, la rândul lor, determină instalarea unei stări de hiperergie.
Tabloul clinic al trichinelozei este proteiform, în funcŃie de cantitatea de larve ingerate odată cu
Când infestarea se face cu un număr mic de larve, manifestările clinice sunt discrete sau chiar
absente, infecŃia evoluând asimptomatic (boală subclinică). Când infestarea este masivă, apar
infectante, iar apoi manifestări generale, uneori severe, ca urmare a migrării şi diseminării noii
generaŃii de larve în diferite Ńesuturi şi organe, predilect în musculatura striată, dar şi la nivelul
pozitiv sunt, pe lângă tulburările digestive, manifestări clinice precum: febră, frisoane,
mialgii însoŃite deseori de impotenŃă funcŃională, edeme periorbitale şi/sau ale feŃei, erupŃii
delir, agitaŃie, convulsii, meningism, diminuarea reflexelor, chiar comă. Uneori, pot fi prezente
semne de suferinŃă pulmonară (bronşite spastice sau pneumonie prin mecanism imunologic,
alergic), hepatică (steatoză hepatică), renală (nefrită sau glomerulonefrită), vasculite sistemice.
În formele grave de boală pot să apară numeroase complicaŃii care pun în pericol însăşi
cerebrală (leziuni de focar): paralizii de nervi cranieni (facial etc.), psihoze, tablou de meningită,
encefalită sau poliradiculonevrită; pulmonare (bronhopneumonii, edem pulmonar); renale (nefrită
acută).
Faza acută a bolii durează 20-30 de zile sau chiar mai mult. În stadiul de convalescenŃă,
manifestările clinice retrocedează treptat şi boala ia, de cele mai multe ori, o evoluŃie favorabilă.
Dupa consumul contaminat, sub actiunea sucurilor digestive, gastrointestinale ale gazdelor receptive,
larvele se elibereaza din chisturi, localizandu-se printre vilozitatile intestinului subtire, unde devin
adulti. Faza prepatenta este de circa 48-72 ore, dupa care se produce cuplarea si la interval scurt
dupa aceea masculii mor. Femelele de Trichinella traiesc in lumenul si profunzimea mucoasei
intestinale unde , la 6-7 zile postinfestatie, incep depunerea larvelor. Infundarea in glandele
Lieberkuhn si mucoasa pina spre capilare permite trecerea larvelor pe cale limfatica si/sau
hematogena si diseminarea in intreg organismul(organe, tesuturi, viscere), dezvoltandu-se larvele in
faza extraintestinala.Se vor dezvolta complet formand chisturi, larvele localizate in musculature
striata.Cronobiologia stadiilor extraintestinale se caracterizeaza prin: prezenta larvelor in torentul
sanguine, la 7-12 zile p.i. , accesul la masele musculare dupa 8-12 zile p.i., inceperea spiralarii
larvelor,la 18-20 zile p.i., inchistarea larvara la 21 zile si finalizarea la 40-55 zile p.i. Dupa 5-6 luni sau
mai tarziu incep procese de calcifiere lenta a chisturilor, care dureaza 15-16 luni. Uneori larvele
raman viabile toata viata animalelor.Capacitatea infestanta a larvelor se formeaza inainte de
perioada de incapsulare si dureaza in faza de calcifiere incomplete. Longevitatea femelelor este de 4-
6 saptamani, interval in care prolificitatea ajunge de la 1.500-2.500 la 15.000 larve. Potentialul
reproductive al femelelor este variabil : la femela de T.spiralis este de 66-76,2±7,3 larve in 24 de ore;
la T. nativa este mai slab, de 22