50. Schistosomiazele. Ciclul de viata al parazitilor. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii de tratament.

Parazitoză tropicală, larg răspândită mondial, cunoscută şi ca bilharzioză, febra de melc, pruritul
scăldătorilor (se referă mai curând la infestaţia cu Schistosome cercariae).
Etiologie
în patologia umană sunt implicate în principal trei specii de schistosome, paraziţi (plathelminţi) din clasa
Trematoda: S. mansoni, S. haematobium, S. japonicum.
Epidemiologie
Se apreciază la nivel mondial existenţa în 74 de ţări a cea 200 de milioane de persoane infestate, din care
120 de milioane sunt simptomatici şi 20 de milioane prezintă formei severe.
Distribuţie geografică
S. mansoni este răspândită în Caraibe, Venzuela, Brazilia, arii largi din Asia şi Africa.
S. haematobium - în Africa şi mici zone din India.
S. japonicum - China, Taiwan, Filipine, Japonia.
Rezervorul natural - fiecare schistosoma foloseşte ca gazdă intermediară diverse specii de melci acvatici.
Rezervorul principal îl constuie oamenii, gazde considerate definitive (pentru S. japonicum, şi rozătoarele şi
unele mamifere sălbatice).
Transmiterea se face transcutanat, datorită unor proprietăţi enzimatice şi mecanice ale paraziţilor.
Factori de risc: înotul, pescuitul, spălatul în ape naturale dulci din zone endemice.
Ciclul de dezvoltare. Ouşoarele parazitului eliminate de omul bolnav cu urina sau masele fecale ajung în
apă, unde din ele iese larva numită miracidiu. Miracidiul penetrează moluscă gazdă, în care se transformă în
sporochist, unde se formează mii de larve cu coada bifida (furocercari). Aceştia părăsesc moluscă, pătrund
în apă, de unde penetrează gazda definitivă - omul.
Infestarea omului are loc în timpul scăldatului, când fiirocercarii se fixează cu ventuza pe epiderm, apoi
penetrează derma şi pătrund în vasele limfatice şi venule. Schistosomele tinere sau "schistosomulele"
migrează prin vasele pulmonare în partea stângă a inimii. O parte din paraziţi se distrug, iar ceilalţi se
deplasează spre ficat. Faza migratorie durează 10-21 zile. Numai schistosomulele care ajung la venele
portale intrahepatice îşi continuă dezvoltarea şi ating maturitatea sexuală. De aici schistosoma femelă
angajată în canalul gine-cofor al masculului este transportată contra curentului venos spre locurile de
depunere a ouşoarelor: anastomozele şi plexurile vezicale şi vaginale.
Ouşoarele depuse au trei destinaţii: 1) traversează mucoasa şi sunt elimi nate cu urina sau masele fecale; 2)
rămân în ţesuturi formând granuloame, apoi calcificându-se; 3) sunt transportate de curentul venos practic
în toate organele şi ţesuturile, unde induc iarăşi formarea granuloamelor.

Principalele manifestări clinice

în zonele enemice, se apreciază la 40% ponderea infestaţiilor asimptomatice. S. japonicum -
Faza acută (toxemică, la 4-6 săptămâni de la infestaţie) se manifestă prin febră, urticarie, iritabilitate,
eozinofilie.
Faza de diseminare a ouălor mature în tot organismul (plămân, creier, măduvă osoasă, intestin) se exprimă
polimorf: tulburări respiratorii, nervoase, intestinale, hepato-splenomegalie etc.
Faza finală caşectizantă durează câţiva ani şi duce la deces în absenţa tratamentului. S. mansoni -
Faza acută: manifestări alergice generale (febră, urticarie, eozinofilie sanguină) şi pulmonare, precum şi
fenomene digestive (greţuri, dureri abdominale, diaree).
Faza de diseminare în colon şi rect: dureri abdominale, tenesme, diaree sanguinolentă. In timp, se instalează
denutriţia sau apar suprainfecţii bacteriene.
S.haematobium -în faza acută toxică, bolnavii prezintă fenomene alergice: febră, prurit, urticarie, edem al
feţei, tuse, sindromXoffler, eozinofilie sanguină.
în faza de diseminare în mucoasa vezicii urinare: febră, dureri în hipogastru, hematurie. Pot fi prinse
organele vecine, prostata, uterul şi ovarele, sau la distanţă - plămânul.
Complicaţii pe termen lung: hidronefroza şi cancerul de
vezică.
Diagnostic etiologic
- Identificarea ouălor de parazit în materiile fecale sau urină
- Testele serologice (imunoenzimatice) pot fi utile când nu se pot evidenţia ouăle de parazit.
Tratament de elecţie: praziquantel. Alternative: metrifonat, niridazol, oltipraz. Profilaxie
Măsurile generale de sanitaţie şi educaţie individuală.