Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Miocardul
Miocardul
Proprietatile miocardului:
1. Automatismul
2. Ritmicitatea
3. Excitabilitatea
4. Conductibilitatea
5. Contractilitatea
Ritmicitatea
Este proprietatea inimii de a bate ritmic, ritmul fiind impus de nodulul sinoatrial
care emite cu 70-80 batai pe minut. Acesta fiind numit ritm sinusal. Daca acest
nodul est scos din functie, atunci intra ca si nodul principal ce impune ritmul
cardiac, nodulul atrioventricular care se gaseste la baza septului interatrial si care
emite cu 40 pana la 50 impulsuri pe minut (ritm nodal. Daca si acesta este scos din
functie atunci inima va bate in ritm ideo-ventricular impus de nodulul numit
fasciciul his care se gaseste la sfarsitul septului interventricular si emite impulsuri
20-30 batai pe min.
Sistemul excitoconductor al inimii genereaza si conduce influxul electric prin
inima astfel:
Excitabilitate
Este proprietatea inimii de a se excita sub actiunea unui stimul electric. In urma
excitatiei apare intotdeauna contractia. Exista un asincronism intre contractia
atriilor si cea a ventriculelor deoarece este nevoie de timp pentru ca impulsul
electric sa ajunga de la atrii la ventricule. De aceea, atriile se contracta cu 0,10sec
mai repede decat ventriculele.
Conductibilitatea
Rprezinta proprietatea celulelor miocardice excito-conductoare dar si a celor
miocardice contractile, de a conduce impulsul electric. Conducerea prin miocardul
contractil se face de 10 ori mai lent decat prin fasciculul His si ramurile sale.
Conductibilitatea este influentata de urmatorii factori.
1. Temperatura. La frig scade conductabilitatea iar la cald creste.
2. In functie de sistemul nervos: sistemul simpatic creste conductibilitatea si
sistemul nervos parasimpatic scade conductibilitatea.
3. Digitala (este un medicament ce creste forta de contractie a inimii) scade
conductibilitatea prin fibrele musculare miocardice.
Contractilitatea
Reprezinta proprietatea miocardului de a se contracta dupa depolarizare in
prezenta calciului.
Contractiile se numesc sistole iar relaxarile diastole.
In inima exista doua sincitii. Unul atrial (toate fibrele atriilor se contacta deodata)
si unul ventricular. Toate fibrele ventriculelor se contracta deodata si separat de
cele ale atriilor.
Intotdeauna miocadrul se supune legii tot sau nimic deci este nevoie de un stimul
electric prag care sa produca contractia. In timpul sistolei, orice stimul aplicam, nu
produce o noua contractie. Inima este astfel inexcitabila periodic. Totusi pe
perioada -55 mV, -90mV, daca apare un stimul suplimentar, poate aparea o
contractie mai mica a inimii numita extrasistola si in acest caz inima bate aritmic.
Aceasta se numeste perioada rfractara relativa. Restul sistolei este consoderata
perioada rfractara absoluta si tinde sa pastreze ritmicitatea cordului.
Socul apexian.
Reprezinta senzatia de izbitura simtita la nivelul spatiului 5 intercostal stang pe
linia medioclaviculara. El se datoreaza modificarilor de forma, consistenta si
pozitie a inimii in sistola fata de diastola.
Ca forma. In diastola, inima este un con cu baza in sus. Iar in sistola are forma de
sfera. Ca si consistenta, in diastola este flasca (foarte moale) iar in sistola este
cartilaginoasa (foarte tare)
Ca pozitie inima se misca dinapoi inainte si de la dreapta la stanga in sistola.
Debitul cardiac:
Reprezinta volumul de sange aruncat in circulatia mare sau mica de ventriculi pe
minut.
DC=V (bataie) x frecventa cardiaca adica (70 x70-80) 5-5.5l/min. Intotdeauna
debitul ventriculului stang este egal cu cel al ventriculului drept in conditii
normale.
Variatii patologice:
1. Debitul cardiac creste intotdeauna in febra datorita accelerarii metabolismului
bazal
2. Debitul cardiac creste in hipertiroidism si scade in hipotiroidism.
3. Debitul cardiac este crescut in insuficienta cardiaca datorata anemiilor netratate
timp indelungat. Si este scazut in poliglobuliile netratate timp indelungat.
4. Debitul cardiac scade in toate cazurile in care inima nu se poate expansiona
normal (nu se umple cu sange in diastola) ca de exemplu in pleurezii (colectie de
lechid in pleura si in pericardite (colectie de lichid in pericard)
Electrocardiograma
Inregiatrarea curentilor inimii se face cu ajutorul unui aparat numit
electrocardiograf iar procedura se numeste electrocardiograma.
Exista derivatii bipolare unde curentii electrici sunt recoltati cu 2 electrozi si care
se noteaza D1D2D3.
Derivatii unipolare in care exista doar un capat care inregistreaza curentii electrici
ai inimii. Acestea sunt AVL, AVR, AVF(foot)
Derivatii precordiale V1-V6 (in jurul inimii)
Unda p reprezinta depolarizarea atriala urmata de contractia atriala. Este pozitiva
(poate fi negativa in derivatia D3. Este simetrica si rotunjita. (A: 01-03mV, 0.08-
0.12sec)
O unda p crestata inseamna fibrilatie atriala adica atriile nu se comporta
corspunzator (in dinti de fierastrau).
I totdeauna unda p trebuie sa fie urmata de complex qrs adica dupa sistola atriala
sa urmeze sistola ventriculara dupa 0.10s
Dezorganizarea totala a electrocardiogramei, se numeste fibrilatie ventriculara si
este starea premergatoare mortii. In acest moment trebuiesc aplicate padelele de
resurscitare cardiaca. Voltajul pentru resurscitare se creste treptat si se mai poate
folosi injectia intracardiaca cu adrenalina pentru a porni inima. Linia izoelectrica
pe electrocardiograma inseamna deces.