Starile de constiinta modificate

Constiinta nu este omogena, nu este identica cu ea însasi ci trece de la o

expresie la alta. Aceste expresii sunt numite stari de constiinta. Starile de
constiinta sunt considerate "configuratia elementelor componente ale constiintei
(psihologice/ neurologice) asa cum se prezinta ea la un moment dat si pentru o
perioada determinata de timp" (Zlate, 2000) p.284).

Starile de constiinta se caracterizeaza prin: structuralitate, complexitate,

actualitate, durata, dinamica.

Constiinta cunoaste doua mari categorii de stari:

a. stari obisnuite, ordinare, normale;

b. stari neobisnuite sau alterate.

Pentru cea de-a doua categorie s-a consacrat sintagma de "stare de constiinta
modificata" însa, la fel de consacrata, este si sintagma de "stare de constiinta
alterata".

Clasificarea starilor de constiinta s-a facut în functie de natura si numarul lor.

Roland Fischer delimiteaza sase stari de constiinta, primele patru fiind considerate
ca apartinând starii de veghe, iar celelalte doua implica, pe de o parte, o anumita
detasare, o descrestere a angajarii în realitatea imediata, si pe de alta parte o
patrundere în conditionarea universala:

 Normala (specifica ocupatiilor curente, cu un anumit nivel de relaxare);

 Activa (sensibilitate, creativitate, somn cu vise, cu anumit grad de

anxietate);

 Hiperactiva (cu stari maniace si schizofrenice acute, catatonie);

 Extatica (mistica profunda);

 Hipoactiva (de la constiinta acrosata pe un anumit obiect pâna la constiinta

fara gândire);

 Calm (de la calmitatea din meditatia Zen si din somnul profund pâna la cea
din concentrarea pe un anumit obiect).
Anne Chassaing (1977) reduce cele sase stari la patru: veghe, vis, somn si extaz.
Unestahl (1987) emite opinia conform careia constiinta dispune de doua
modalitati. distincte de functionare: Modul dominant (D) de functionare, bazat pe
logica, si modulul alternativ (A) de functionare, bazat pe insight.
Stari normale de constiinta
- Logica
- gândire analitica
- testarea realitatii
- practica, planificare
- evaluare
- spirit critic
- control voluntar
- comenzi determinate verbal
- încercari
- Stari de constiinta
modificata
Starile obisnuite de constiinta sunt
stabilizate printr-un numar de
procese într-o astfel de maniera
încât ele îsi mentin identitatea si
functiile.
Starile de constiinta modificata,
dimpotriva, constau într-o
restructurare a constiintei ce duce la
un nou sistem, cu proprietati
specifice, altele decât cele
anterioare. Ceea ce este uimitor atât
la unele, cât si la celelalte, este
diferenta extrem de mare existenta
între ele, unicitatea lor.
Starile de constiinta alterata sunt
starile de turburare calitativa,
întâlnite în sfera patologicului.
Starile de constiinta alterata includ:
- obtuzia ce consta în ridicarea
pragurilor senzoriale, care au drept
consecinta diminuarea mai mult sau
mai putin marcata a permeabilitatii
si receptiei. Se realizeaza cu
oarecare imprecizie, inadecvare si
latenta. Starea de obtuzie se
manifesta si în sfera ideativo-
cognitiva prin dificultati asociative,
pierderea supletei si modalitatii
ideative, fiind traita pe planul
subiectivitatii prin dificultatea
subiectului în a-si preciza si formula
ideile;
- torpoarea - este o stare
caracterizata printr-o usoara
dezorientare, prin scaderea
mobilitatii motorii (hipokinezie),
scaderea tonusului afectivo-
volutional etc., fenomene ce au
drept consecinta reducerea
initiativei, indiferentism si apatie;
- obnubilarea - stare determinata de
coborârea tonusului functional al
întregului psihism si de ridicarea
pragurilor senzoriale. Are ca efect
 receptia întârziata si inadecvata a
stimulilor. De mai
remarca lentoarea si dificultatea
desfasurarii procesului asociativ;

- stupoarea - stare ce constituie un

grad accentuat de tulburare a
constiintei în care activitate
psihomotorie a bolnavului pare
suspendata;

- soporul, starea comatoasa etc.

http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/IPOSTEZELE-PSIHICULUI-CONSTIEN224516814.php

https://www.cristinne.ro/cele-mai-bune-carti-psihologice/