Rolul elementelor de compoziţie într-un text poetic studiat, aparţinând lui George

Bacovia

Plumb - Apare în vol. Plumb (1916).

Este un monolog, o confesiune lirică; poetul nu vorbeşte în mod direct

despre tema morţii, dar sugerează această idee prin anumite detalii ale decorului.
Poezia dă impresia de monotonie, de repetiţie, dar poetul reuşeşte să contureze tema
ei prin jocul de imagini plastice şi auditive.

1. TITLUL
Cuvântul-cheie al poeziei este plumb, care apare şi în titlu; el este un simbol
neconvenţional, plurivalent sau plurivoc (cu mai multe sensuri).
La nivel fonetic este alcătuit din 4 consoane cu sonoritate închisă (p, l, m, b) și o
singură vocală închisă, așezată exact la mijloc (u).
Plumbul este un metal greu de culoare cenuşie, dobândind anumite semnificaţii
în text: apăsare sufletească, greutate, solitudine, moarte sufletească, împietrire, izolare
de ceilalţi prin lipsa de comunicare.

2. ELEMENTE DE RECURENȚĂ
La nivelul lexical-semantic, se identifică prezenţa unui registru funerar, sugerat
prin cuvintele: sicriele, flori, cavou, funerar vestmânt, coroanele, plumb, mort.
Toate aceste elemente ale universului funerar sunt însoţite un determinant substantivul
plumb (laitmotiv). + aparitiile (de sase ori – cate 3 in fiecare strofă, de doua ori in
rima versurilor 1-4 si la cezura versului al doilea, de fiecare data atributiv,
determinând același substantiv – ”flori”)
Senzaţia finală este de asfixiere a realului.
Motivul cavoului sugerează un spaţiu închis al izolării, putând semnifica lumea
meschină în care lipseşte comunicarea reală.

3. RELAȚII DE SIMETRIE
La nivel sintactic, identificăm folosirea paralelismului sintactic (figură de
construcţie, constând în repetarea unor structuri sintactice asemănătoare sau identice),
prin care se face o corespondenţă între lumea exterioară şi lumea poetului:
 Dormeau adânc sicriele/ dormea întors amorul

 Sicriele de plumb/amor de plumb

 Stam singur în cavou/ stam singur lângă mort

 Era vânt/ era frig