Ralf Schwarzer şi Matthias Jerusalem

Scala de autoeficacitate
SES

Instrucţiuni: Mai jos sunt enumerate o serie de afirmaţii referitoare la activitatea

dumneavoastră profesională. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi evaluaţi măsura în care sunteţi
de acord cu fiecare dintre ele. Faceţi în permanenţă referire la activitatea dumneavoastră
profesională.

Analizaţi fiecare afirmaţie pe următoarea scală:

Complet neadevărat în ceea ce mă priveşte

În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă priveşte
În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă priveşte
Perfect adevărat în ceea ce mă priveşte

Notaţi răspunsurile dvs. Pe foaia de răspuns, punând un “x” în dreptul răspunsului care vă
reprezintă cel mai bine.

1. Întotdeauna reuşesc să rezolv problemele dificile dacă mă străduiesc suficient de

mult.
2. Chiar dacă cineva mi se opune, reuşesc să identific modalităţile şi mijloacele
necesare pentru a obţine ceea ce vreau.
3. Este uşor pentru mine să fiu consecvent cu obiectivele mele şi să îmi ating scopurile.
4. Am încredere că aş putea face faţă cu succes evenimentelor neprevăzute.
5. Datorită resurselor mele ştiu cum să fac faţă situaţiilor neaşteptate.
6. Pot rezolva majoritatea problemelor dacă investesc efortul necesar.
7. Pot să rămân calm/ă când mă confrunt cu dificultăţi pentru că mă pot baza pe
abilităţile mele de apărare.
8. Când mă confrunt cu o problemă pot de regulă să identific mai multe soluţii.
9. De regulă, când am o problemă, pot să mă gândesc la o soluţie.
10. De obicei pot să mă descurc în orice situaţie şi cu orice fel de probleme cu care sunt
confruntat/ă.
 SES (Ralf Schwarzer şi Mattias Jerusalem)

1. Introducere
În teoria social-cognitivă a personalităţii, constructul de autoeficacitate reprezintă unul din
aspectele esenţiale în autoreglarea comportamentului. Autoeficacitatea (Bandura, 1986) se referă la
convingerile unui individ vizavi de capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive,
comportamentale şi motivaţionale pentru a îndeplini cu succes o anumită sarcină respectiv
capacitatea unui individ de a organiza şi executa o acţiune care asigură atingerea unui scop
(Bandura, 1986, Pintrich & Schunk, 1996).
Constructul de autoeficacitate descrie convingerile indivizilor cu privire la capacitatea lor de
a face faţă cu precădere unor situaţii specifice. Cogniţiile cu privire la propria eficacitate sunt
dependente de activităţile în care individul urmează să se implice. Indicatorii privind
autoeficacitatea sunt mai revelatori în condiţiile în care se referă la autoeficacitatea situaţional-
specifică şi nu la cea generală. în mod evident, judecăţile cu privire la propria eficienţă pot diferi
semnificativ în funcţie de activităţile în care este implicat individul, în funcţie de cunoştinţele
declarative şi procedurale ale individului sau de gradul de dificultate al sarcinii şi de motivaţia
individului.
De altfel, cogniţiile vizavi de autoeficacitatea percepută influenţează alegerea situaţiilor în
care un individ se va implica sau a acţiunilor pe care le va iniţia, timpul şi resursele aîocate unei
anumite sarcini respectiv reacţiile emoţionale aşteptate în timpul activităţii sau după soluţionarea
sarcinii. Expectanţele cu privire la propria eficacitate într-o anumită sarcină influenţează gândurile,
emoţiile şi comportamentele în cadrul acelei sarcini şi, implicit, performanţa asociată cu sarcina
respectivă.
Autoeficacitatea este relaţionată cu decizia de a se angaja în diverse comportamente
(alegerea unei sarcini sau a strategiilor rezolutive care ar putea duce la soluţionarea sarcinii
respective). Spre exemplu, autoeficacitatea s-a dovedit a fi importantă în alegerea traiectului
profesional. Betz şi Hackett (1981; 1983, apud Pintrich & Schunk, 1996) au demonstrat că
autoeficacitatea mediază impactul factorilor sociali şi structurali în alegerea carierei. Aceştia
sugerează în plus faptul că diferenţele de gen care apar în alegerea carierei sunt datorate tot
autoeficacităţii. Bărbaţii au un nivel ridicat al autoeficacităţii semnificativ mai mare decât femeile
pentru mai multe profesii; acestea au un nivel ridicat al autoeficacităţii pentru profesiile asociate în
mod tradiţional cu genul feminin şi un nivel al autoeficacităţii mai scăzut pentru profesiile atribuite
tradiţional bărbaţilor.
Pe lângă alegerea comportamentelor în care se va angaja un individ, autoeficacitatea
influenţează şi resursele alocate demersului de soluţionare a unei sarcini (Bandura & Cervone,.
1983, 1986; Schunk, 1991b apud Pintrich & Schunk, 1996). Indivizii care au un nivel ridicat al
autoeficacităţii vor aloca în mod optim resurse în cazul în care se vor confrunta cu situaţii dificile şi
vor persista mai mult în sarcină decât cei care au un nivel scăzut al autoeficacităţii, în condiţiile în
care aptitudinile lor sunt similare. A fost demonstrată de asemenea şi procesarea mai adâncă a
informaţiilor de către indivizii care au un nivel mai ridicat al autoeficacităţii (Pintrich & Schunck,
1996).
Indivizii care au un nivel ridicat al autoeficacităţii vor aloca, în mod optim, resursele
necesare pentru a soluţiona cu succes o anumită sarcină. Indivizii care au un nivel scăzut al
autoeficacităţii au tendinţa să evite iniţierea acţiunii, să iasă din sarcină, să eşueze şi să îşi întărească
convingerile cu privire la incompetenţa lor în sarcina respectivă (Stajkovic & Luthans, 1998). De
altfel, Bandura (1977) recomandă creşterea autoeficacităţii clienţilor sau pacienţilor cu privire la un
anumit domeniu ca şi precursor al creşterii performanţei în acel domeniu. Principalele modalităţi
prin care poate fi crescută autoeficacitatea sunt referirile la performanţele anterioare, învăţarea
vicariantă, activarea fiziologică şi persuasiunea verbală (Stajkovic & Luthans, 1998).
Este esenţială distincţia între autoeficacitate şi stima de sine. Dacă autoeficacitatea vizează
percepţia propriilor abilităţi de a atinge un anumit scop, stima de sine este mai degrabă relaţionată
cu percepţia globală a propriei valori. Spre exemplu, este probabil ca un individ care are
performanţe sportive extrem de modeste să nu aibă o autoeficacitate ridicată privind aptitudinile
sale de sportiv; acest lucru nu afectează însă în mod obligatoriu stima de sine a individului (decât în
condiţiile în care percepţia propriei valori, ca şi individ, este dependentă de performanţa în această
activitate).
 2. Ce măsoară scala?
Scala a fost construită pentru a măsura autoeficacitatea, respective convingerea cuiva că
propriile acţiuni pot fi/sunt responsabile de succesul unei anumite activităţi.
Deşi o serie de cercetători abordează autoeficacitatea ca fiind generală, autoeficacitatea este
de regulă conceptualizată ca fiind specifică. Cu alte cuvinte, un individ poate avea convingeri mai
mult sau mai puţin ferme cu privire la eficienţa sa într-un anumit domeniu, respective în sarcini sau
situaţii particulare.
Adaptarea şi etalonarea scalei pentru populaţia românească a fost realizată pentru domeniul
specific al profesiei indivizilor, păstrând totodată itemii propuşi de către autori.

2.1. Descrierea itemilor

Scala cuprinde 10 itemi care pot fi cotaţi de la 1 la 4, unde 1 înseamnă “complet neadevărat
în ceea ce mă priveşte” iar 4 înseamnă “perfect adevărat în ceea ce mă priveşte”. Fiecare din cei 10
itemi ai scalei încarcă un singur factor, nefiind grupaţi pe subscale.

3. Administrare şi cotare
Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta
autoadministrare) cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este posibil. În
cazul administrării în grup, este indicat ca grupul să nu fie mai mare de 15 persoane. Când grupul
este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de
un examinator la maximum15 persoane evaluate.
La fiecare din cei 10 itemi, indivizii testaţi se auto-evaluează pe o scală Likert de 4 puncte
care surprinde valoarea de adevăr a afirmaţiilor, cu referire la propria persoană..

Materiale necesare
 Itemii scalei;
 Foaie de răspuns;
 Instrument de scris

Condiţii de administrare
 Mediu securizant şi ferit de zgomote;
 Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită;
 Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în
condiţii bune a scalei;
 În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort
persoanelor examinate.

Instrucţiuni de aplicare
SES este o scală care se aplică fără limită de timp. Fiecare respondent poate completa scala
în ritmul său propriu, astfel încât să ofere acele răspunsuri care îl caracterizează cel mai mult.
Completarea scalei durează de regulă aproximativ 5 minute.
Dacă respondenţii ezită la alegerea unui răspuns, aceştia sunt încurajaţi să opteze pentru
varianta de răspuns care li se potriveşte cel mai bine.
Dacă indivizii examinaţi nu pot completa scala în forma sa standard de administrare din
cauza unor dificultăţi de citire, este permisă citirea itemilor cu voce tare de către examinator.
După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, începe
evaluarea pacientului.
Pe lista cu itemii apare următoarea instrucţiune, subiectul putând să o recitească ori de câte
ori doreşte pe parcursul evaluării.
Mai jos sunt enumerate o serie de afirmaţii referitoare la activitatea dvs. profesională. Citiţi
cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi evaluaţi măsura în care sunteţi de acord cu fiecare dintre ele.
Faceţi în permanenţă referire la activitatea dvs. profesională.
Complet neadevărat în ceea ce mă priveşte
În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă priveşte
În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă priveşte
Perfect adevărat în ceea ce mă priveşte
 Notaţi răspunsurile dvs. pe foaia de răspuns punând un „X” în dreptul răspunsului care vă
reprezintă cel mai bine.

Cotarea scalei
Scala cuprinde 10 itemi care descriu eficienţa personală auto-percepută vizavi de profesia
respondentului. Scorul autoeficacităţii percepute se obţine prin însumarea punctajului de la cei 10
itemi.
Scorul poate fi cuprins între 10 şi 40. Cu cât scorul este mai mare, cu atât acesta indică un
nivel mai ridicat.

4. Fidelitate şi validitate 4.1. Fidelitate

Fidelitatea unui test indică măsura în care toţi itemii măsoară aceeaşi variabilă, la aplicări
diferite în timp. De regulă fidelitatea unui test este exprimată pe baza consistenţei interne şi a
stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1979).
Calculul consistenţei interne s-a efectuat pe baza coeficientului Alfa Cronbach. La un
eşantion de 234 de subiecţi, valoarea Alfa Cronbach a fost de 0.84. Scorul indică o bună consistenţă
internă, respectiv susţine faptul că itemii scalei evaluează acelaşi construct.

4.2. Validitate

Validitatea unui test sau a unei scale indică măsura în care toţi itemii măsoară ceea ce îşi
propun să măsoare. Implicit, validitatea vizează corectitudinea inferenţelor realizate pe baza unui
test (Messick, 1995).
Validitatea de criteriu indică măsura în care testul este un bun predictor pentru un eşantion
de comportamente viitoare. Pentru a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor
compara scorurile sale cu valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998).
Validitatea de criteriu a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către
subiecţi la SES cu cele obţinute la măsurători ale anxietăţii trăsătură şi stare. Anxietatea este văzută
de către Bandura (Betz & Hackett,1981) ca fiind în relaţie inversă cu autoeficacitatea (în sensul
unor convingeri mai mult sau mai puţin ferme cu privire la propria capacitate de a face faţă unor
situaţii specifice). Cu alte cuvinte, cu cât nivelul autoeficacităţii este mai ridicat, cu atât nivelul
anxietăţii este mai scăzut, şi viceversa.
Datele colectate în cadrul unui studiu realizat pe populaţie românească (Moldovan, 2006) au
permis determinarea măsurii în care nivelul autoeficacităţii este relaţionat cu nivelul anxietăţii stare
sau trăsătură.
Instrumentele utilizate în acest sens au fost următoarele:
• ScaladeAnxietateTrăsătură (StaitTraitAnxietylnventory-STAIX2,Spielberger et al., 1983);
scala constă din 20 de descrieri pe baza cărora oamenii exprimă modul în care se simt în general.
Anxietatea ca trăsătură se referă la diferenţe relativ stabile în tendinţa de a răspunde la situaţii
percepute ca ameninţătoare cu creşteri ale anxietăţii stare.
• Scala de Anxietate Stare (Stait Trait Anxiety Inventory - STAI X1, Spielberger et al.,
1983); scala conţine 20 de itemi construiţi sub forma unor descrieri a modului în care aceştia se simt
la un moment dat; anxietatea stare este conceptualizată ca o stare emoţională tranzitorie sau o
condiţie a organismului uman care este caracterizată prin trăiri conştient percepute de tensiune şi
teamă respectiv printr-o activitate sporită a sistemului nervos vegetativ.
în tabelul de mai jos sunt prezentate corelaţiile între SES, STAI X1 şi STAI X2.

Tabelul 1. Corelaţiile între SES, STAI X1 şi STAI X2

Scală Eşantion Coeficient de corelaţie
Scala de Anxietate Trăsătură N=212 .-34*
Scala de Anxietate Stare N=239 .-22*
* corelaţiile sunt semnificative la p<.05

Similar cu literatura de specialitate, rezultatele pun în evidenţă relaţia negativă şi

semnificativă între nivelul autoeficacităţii şi cel al anxietăţii. Datele prezentate în Tabelul 1 indică
faptul că nivelul autoeficacităţii corelează negativ şi semnificativ atât cu nivelul anxietăţii trăsătură
(r=.-34, la p<.05) cât şi cu nivelul anxietăţii stare (r= .-22, la p<.05).
Validitatea de construct indică măsura în care se poate susţine că testul măsoară o variabilă
sau o trăsătură specifică şi vizează corectitudinea inferenţelor pe care le putem face pe baza
rezultatelor obţinute la un test (Messick, 1995).
De regulă, un test are o validitate de construct bună dacă are la bază un model bine validat
teoretic şi empiric.
Validitatea de construct a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către
subiecţi la SES cu cele obţinute la intrumente ce evaluează acceptarea necondiţionată, orientarea în
viaţă (optimismul) şi stima de sine:
• Scala de acceptare necondiţionată (Unconditional Self Acceptance - USAQ, Chamberlain &
Haaga, 2001); scala cuprinde 20 de itemi care evaluează acceptarea necondiţionată a propriei
persoane, construct definit ca şi factor cu rol protectiv în prevenţia declanşării diverselor forme de
psihopatologie.
• Testul de Orientare în Viaţă (Life Orientation Test - LOT, Scheier & Carver, 1985); testul
cuprinde 12 itemi ce evaluează optimismul şi pesimismul dispoziţional, definite ca şi expectanţe
generale relativ stabile de a avea 0 concepţie pozitivă asupra viitorului şi experienţelor vieţii.
• Scala de stimă de sine (Self Esteem Scale - SS, Rosenberg, 1965); scala cuprinde 10 itemi ce
reprezintă afirmaţii despre valoarea percepută a propriei persoane, aflate pe un continuum.
în tabelul de mai jos sunt prezentate corelaţiile între SES şi celelalte măsurători utilizate
pentru estimarea validităţii scalei.

Tabelul 2. Corelaţiile între SES şi USAQ, LOT, SS

Scală Eşantion Coeficient de corelaţie

Scala de Acceptare Necondiţionată N=240 .20*
Testul de Orientare în Viaţă N=240 .28*
Scala de Stimă de Sine N=238 .30*
* corelaţiile sunt semnificative la p<.05

Datele prezentate în Tabelul 2 indică faptul că. un nivel crescut al autoeficacităţii corelează
pozitiv cu nivelul acceptării necondiţionate (r=.20, p<.05), cu nivelul de optimism (r=.28, p<.05) şi
cu nivelul stimei de sine (r=.30, p<.05).

5. Etalonare Structura eşantionului

Datele normative româneşti pentru SES sunt bazate pe răspunsurile a 245 de adulţi extraşi
din populaţia generală, dintre care 140 sunt femei şi 105 sunt bărbaţi. Eşantionul utilizat pentru
etalonarea SES a inclus subiecţi cu vârsta cuprinsă între 22 şi 64 ani, media vârstei fiind de 33.27
(AS=8.64).

Etalonare
Nu există un cut-off points care să delimiteze un nivel ridicat al autoeficacităţii de unul
scăzut. Având la bază o distribuţie normală a scorurilor, construcţia etalonului pentru SES s-a bazat
pe clase nominalizate.

Etalonul pentru scala SS

Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5
Scoruri ≤ 25 26-29 30-33 34-37 ≥ 38

Semnificaţia scorurilor este următoarea:

Clasa 1 – nivel foarte scăzut al autoeficacităţii
Clasa 2 – nivel scăzut al autoeficacităţii
Clasa 3 – nivel mediu al autoeficacităţii
Clasa 4 – nivel ridicat al autoeficacităţii
Clasa 5 – nivel foarte ridicat al autoeficacităţii