UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Management Turistic si Comercial

INSTRUMENTE SI TEHNICI DE PLATA

UTILIZATE IN TRANZACTIILE COMERCIALE
INTERNATIONALE
CUPRINS:
 Mijloace si instrumente de plata:
 Viramentul;
 Cecul;
 Cartea bancara (cardul);
 Cambia.
 Tehnicile de plata internationala:
 Tehnici de decontare. Ordinul de plata;
 Incasso-ul documentar.
 Acreditivul documentar:
 Caracteristicile; mecanismul derularii acreditivului documentar.
 INSTRUMENTE SI TEHNICI DE PLATA UTILIZATE IN
TRANZACTIILE COMERCIALE INTERNATIONALE

 Introducere
Contractele de vanzare - cumparare utilizate in tranzactiile comerciale internationale, datorita
ariei largi de probleme pe care le implica derularea unor astfel de tranzactii, cuprind o serie de
clauze cu caracter mai special.

Pentru argumentarea celor de mai sus se poate afirma ca, intrucat scopul oricarei tranzactii, in
general, cu atat mai mult a celor internationale, este obtinerea profitului , si deci clauzele
legate de pret, de conditiile de plata si de modalitatea de plata solicita din partea
exportatorului si a importatorului un interes mai mare atat in timpul negocierilor cat si pe
parcursul derularii contractelor.

Un alt argument este rolul pe care il au aceste clauze in contractele internationale si anume
acela de a stabili cat, cum si unde se vor plati marfurile expediate de exportator.

Datorita faptului ca intre momentul expedierii marfurilor si cel al incasarii valorii acestora
exista o diferenta de timp si spatiu considerabila, fiecare parte contractanta urmareste, in
timpul negocierilor sa castige garantii cat mai multe, exportatorul va incasa la timp
contravaloarea marfurilor, iar importatorul va primi la timp cantitatea de marfuri solicitata la
pretul si parametrii calitativi stabilite in contract.

In practica economica actuala, in afacerile economice internationale sunt utilizate o serie de

mijloace, instrumente si tehnici de plata menite sa acorde partenerilor de afaceri garantiile mai
sus mentionate, in functie de gradul de cunoastere si incredere existent intre acestia.

Adoptand o uniformizare pe plan mondial, in ceea ce priveste utilizarea mijloacelor,

instrumentelor sau tehnicilor de plata, forurile internationale ce activeaza in domeniu au vizat
si vizeaza in continuare reducerea riscurilor majore tinand cont de faptul ca o eliminare totala
a acestora nu este posibila din punct de vedere practic.
 1. Mijloace si instrumente de plata
Efectuarea platii in tranzactiile internationale presupune utilizarea unor mijloace si
instrumente ce asigura stingerea datoriei contractate, Mijloacele traditionale de plata sunt
moneda divizionara (piese monetare) si moneda fiduciara (biletele de banca sau bancnotele),
folosirea acestora reprezentand o plata in numerar.

Pe masura dezvoltarii schimbului si modernizarii economiei s-a impus in tranzactiile interne

si international de plata in moneda scriptural (moneda in cont), s-a amplificat circuitul
instrumentelor de plata si credit (cecul, biletul in ordin, cambia), iar, relative recent, s-a trecut
la “era electronica” in domeniul platilor, prin folosirea cartilor bancare (carduri) si
informatizarea sistemelor de decontare.

1.1. Viramentul
Moneda scripturala (sau banii de cont) reprezinta disponibilitati banesti aflate in conturile
bancare si circuland itntre aceste conturi prin operatii de virament.

Viramentul este operatiunea efectuata de o banca, pe baza dispozitiei clientului sau, de

transfer al unei sume de bani din contul clientului respectiv in contul beneficiarului desemnat,
prin debiterea contului clientului si creditarea contului beneficiarului.

In operatiunile de comert exterior viramentul consta in ordinal dat de debitor (importator)

bancii sale de a transfera din contul sau in contul creditorului (exportator) la banca acestuia o
suma de bani reprezentand contravaloarea marfii. Ca atare, apar doua aspect specifice: plata in
valuta (devize) si transferul international al fondurilor.

In cazul in care se solicita plata in devize, iar clientul bancii nu are cont valutar, banca
importatorului va proceda la cumpararea de devize, debitarea contului importatorului si
efectuarea viramentului catre exportator. In regimurile valutare cu retentive (asa cum este
cazul in Romania) agentii economiei dispunand de un cont in valuta, banca poate efectua
direct transferul in devize catre vanzatorul strain.

Pentru a depasi neajunsurile modalitatilor clasice de transfer-posta, telex-si a raspunde

exigenetelor de rapiditate, confidentialitate si securitate impuse de tranzactiile international,
239 tari din 15 tari au creat in mai 1973 societatea SWIFT (Society for Worldwide Interbank
Financial Telecomunication), care s-a bucurat ulterior de un success remarcabil in lumea
bancara.

SWIFT este o retea de comunicare interbancara international pe support electronic. De la

inceput sistemul a fost conceput intr-o maniera modular pentru a permite integrarea treptata
de noi aderenti si adaptarea la cresterea continua a traficului de informatii, SWIFT cuprinde
trei niveluri de functionare: banca, cu terminalul propriu, cumulatorul national, centrul de
comutare.

Pentru realizarea de transferuri via SWIFT, cumparatorul, debitorul platii completeaza un

formular la banca sa (un ordin de plata). Banca debiteaza contul importatorului si transmite
ordinul la banca exportatorului (beneficiarul platii), toate mesajele care se introduce in retea
sunt codificate. La primirea mesajului, banca exportatorului crediteaza contul acestuia cu
suma specificata in ordin. Durata de executare a ordinului (realizarea viramentului) este de 20
de minute in procedura normal si de 5 minute in procedura de urgent.

1.2. Cecul
Cecul este un ordin scris dat de o persoana unei banci la care persoana respective are un
disponibil in cont de a plati o suma de bani determinate unui tert beneficiarului cecului.

In acest sens, ordonatorul foloseste un formular tipizat, pus la dispozitie de catre banci pentru
titularii de conturi de cecuri.

Principala functie a cecului este cea de mijloc de plata. Debitorul unei plati trage un cec in
favoarea creditorului, acesta din urma putand incasa contravaloarea cecului de la banca
emitentului. In acest caz, cecul poate fi normativ (se indica numele beneficiarului si se face
mentiunea “nu la ordin”, caz in care va fi platit numai persoanei indicate pe cec) sau la
purtator (fara includerea numelui beneficiarului, cel care-l detine putandu-l incasa).

Cecul poate fi utilizat si pentru obtinerea de numerar de la banci (atunci emitentul trage un
cec pe numele sau), ca si pentru amanarea platii (credit pe termen scurt din momentul nasterii
obligatiei de plata pana cand cecul este efectiv incasat).

Circuitul cecului implica ordonatorul, beneficiarul si banca sau bancile care deruleaza
operatiunile de plata. In principiu, un cec nu poate fi tras (emis) decat daca ordonatorul are
disponibil in cont pentru a acoperi plata, respectiv daca are un provizion. In caz contrar, cecul
este fara acoperire, iar tragerea unui astfel de cec este, in cele mai multe tari, sanctionata cu
infractiune.

Cecului ii este asociat, de regula, un anumit termen pana cand acesta trebuie sa fie prezentat
spre incasare, acesta incepand de la data emisiunii indicata pe document.

Pe langa avantajele sale (utilizare simpla, operativitate), cecul prezinta si o serie de riscuri (nu
ofera garantia impotriva riscurilor comerciale, poate fi fara acoperire). In vederea cresterii
sigurantei platii prin cec se pot avea in vedere:

 Solicitarea platii prin cec in avans:

Solicitarea unui cec inainte de expedierea marfii este frecvent utilizata , mai ales de catre
exportatorii din Extremul Orient si SUA. In Europa metoda este mai putin folosita, data fiind
impresia negative pe care o poate crea in ochii importatorilor.

 Cecul certificat:

Pentru acoperirea riscului de neplata, creditorul poate solicita clientului sau sa emita un cec
garantat de catre banca sa. Prin inscrierea mentiunii “certificat” pe formularul de cec banca
garanteaza existent provizionului in contul ordonatorului.
  Cecul bancar:

Acest tip de cec prezinta cele mai mari garantii privind plata. El este emis de catre banca
exportatorului pe contul sau.

 Cecul barat:

Denumit astfel datorita faptului ca prezinta doua bare paralele pe fata formularului de cec,
acesta este decontat intre banci prin virament, el nu poate fi platit in numerar.

Cecul barat nu poate fi andosat, spre deosebire de cecul nebarat care circula de la o persoana
la alta prin gir.

O forma a cecului larg utilizata in turismul international este cecul de calatorie. Este un cec
de valori fixe, emis de banci si cumparat de turisti in vederea achitarii diverselor cheltuieli
(cazare, transport) fara a folosi numerar.

Eurocecurile (cecurile cu legitimatie de garantie) reprezinta un gen de cecuri la care au aderat

majoritatea tarilor europene. Specificul lor consta in faptul ca banca emitenta elibereaza odata
cu carnetul de cecuri si o carte de garantie. Aceasta din urma cuprinde o serie de date care
permite o mai mare securitate si, totodata, garanteaza bancii platitoare incasarea banilor de la
banca emitenta.

1.3. Cartea bancara (cardul)

Este o cartela din material plastic de formatul unei carti de vizita, avand imprimate emblema
emitentului, in general, o banca si o serie de date pentru identificarea titularului, client al
bancii respective. Cardul permite, prin intermediul unor dispozitive electronice, accesul
titularului la contul sau bancar, precum si efectuarea rapida de plati (carte de plata/debit) sau
obtinerea unor imprumuturi pe termen scurt (carte de credit).

Plata prin car nu este decat o varianta moderna a platii prin cec: daca in acest din urma caz
cumparatorul unei marfi semneaza un cec pe care vanzatorul il incaseaza (la vedere sau la
termen), in cazul platii prin card cumparatorul prezinta cartea bancara si semneaza facture, iar
furnizorul o trimite spre incasare la banca emitenta.

In operatiunile de plata prin carduri intervin trei particularitati:

-detinatorul (beneficiarul) cardului, titular al unui cont la banca emitenta;

-banca emitenta, care administreaza si opereaza platile in conturile bancare curente

ale beneficiarilor;

-comerciantii, care accepta plata prin carduri si care pot fi: hoteluri, restaurant,
agentii de turism sau de transporturi aeriene, magazine etc.

Extinderea utilizarii cardurilor se datoreaza avantajelor pe care acestea le prezinta pentru

partile implicate.
Adevaratul atu al cardurilor il reprezinta tehnologia electronica pe care se bazeaza utilizarea
lor. In acest sens o revolutie in domeniul deconectarilor a constituit-o crearea sistemului de
transfer electronic al fondurilor la locul de vanzare. Este vorba de decontarea tranzactiei prin
simpla introducere a unei carti inteligente in terminalul situate la locul platii si apartinand
sistemului computerizat de decontare al emintentului cardului.

 Cambia
Cambia este un ordin scris si neconditionat dat de o persoana unei alte persoane de a plati o
suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta, unui beneficiar.

Unul din cele mai vechi instrumente financiare , cambia (numita si trata sau polita) a fost
folosita incepand cu secolul X de catre bogatii comercianti arabi pentru ca in Evul Mediu sa
cunoasca o mare extindere in Europa occidentala.

Elementele cambiei apar pe documentul ce reprezinta acest instrumest de plata si credit si ele
sunt obligatorii (denumirea de cambie, ordinul neconditionat de plata, scadenta, locul platii,
beneficiarul, data si locul emiterii s.a.) si facultative (dobanda, domicilierea, mentiunea “nu la
ordin” etc.).

Cambia indeplineste in circuitul comercial mai multe functii de plata, de creditare, de

garantie:

 Mijloc de plata:

Datorita faptului ca trata la ordin poate fi transmisa prin gir, aceasta poate servi la acoperirea
obligatiilor de plata intre participantii la lantul andosarii. Astfel, beneficiarul unei trate care
are o datorie fata de un tert, poate plati cu trata, andosand-o in favoarea creditorului sau care
devine noul beneficiar al cambiei, acesta poate sa o utilizeze in acelasi fel pentru plata
propriilor datorii.

 Mijloc de garantare:

Operatiunile cu trata se caracterizeaza printr-un grad ridicat de garantie conferit de

mecanismul cambial.

Pe de o parte, cambia poate fi avalizata, un tert (avalistul) asumandu-si obligatia de a plati in

locul debitorului daca acesta nu efectueaza plata. In cazul neonorarii cambiei se poate recurge
la procesul de neplata.

Pe de alta parte, datorita sigurantei de care se bucura, trata poate fi utilizata ca instrument de
garantare in cadrul unor tehnici de plata nesigure sau ca mijloc de garantare a indeplinirii unor
obligatii contractuale.
  Mijloc de creditare:

Intre momentul nasterii obligatiei de plata a debitorului si momentul incasarii contravalorii

creantei sale de catre creditor se scurge un anumit interval de timp, deci se creeaza o relatie de
creditare. Ca atare, in valoarea cambiei trebuie sa se reflecte si costul creditarii, tinand seama
de valoarea creantei, dobanda pietei si numarul de zile pana la scadenta.

2. Tehnicile de plata internationala

Modalitatile de plata sunt tehnici utilizate pentru incasarea contravalorii marfii in tranzactiile
internationale. Includem aici tehnici simple, utilizate cu prioritate in tranzactiile interne, dar si
tehnici mai complexe cum sunt incasso-ul documentar, acreditivul documentar si scrisoarea
de credit comerciala.

2.1. Tehnici de decontare. Ordinul de plata

a) Plata facturii:

Plata contra facture este o tehnica simpla utilizate pentru tranzactii de valoare mica sau in
relatiile dintre firmele aparatinand aceluiasi grup. Ea presupune o buna cunoastere si
increderea reciproca a partenerilor.

Mecanismul operatiunii este foarte simplu dupa ce si-a indeplinit obligatiile de livrare
exportatorul trimite factura comerciala direct la comparator, care va plati contravaloarea
acesteia la data stabilita prin contract. Plata efectiva se poate face prin virament, cec, cambie.

Avantajul acestei tehnici consta in evitarea formalitatilor si conturilor legate de o modalitate

mai complexa de plata, dar impune o incredere absoluta intre parti in caz de litigiu,
exportatorul este lipsit de protectie.

b) Plata la predarea marfii:

Plata la predarea marfii se utilizeaza pentru tranzactii de valoare redusa si are avantajul
usurintei de realizare. In esenta aceasta tehnica de plata consta in faptul ca vanzatorul marfii
instructeaza pe caraus (firma de transport) sa prezinte marfa destinatarului livrarii sis a o
predea contraplatii in numerar sau prin cec.

Utilizata in tranzactiile international, aceasta tehnica simpla de plata implica trei parti:

 Exportatorul, care expediaza marfa si-i prezinta carausului o scrisoare de instructiuni

prin care precizeaza suma ce trebuie incasata in urma predarii marfii, ca si mijlocul de
plata ales;
 Carausul, care in urma acceptarii mandatului va efectua atat transportul, cat si
incasarea contravalorii marfii. El este raspunzator personal pentru plata marfii predate
 si garant al restituirii pretului catre exportator daca a acceptat formula “cash on
delivery” pentru marfa transportata;
 Importatorul, care primind marfurile in conformitate cu prevederile contractului este
obligat sa achite carausului contravaloarea acestora.

Principalul dezavantaj al acestei tehnici de plata deriva din riscul de refuz al platii din partea
importatorului, ceea ce produce daune de partea vanzatorului si necesitatea intentarii unui
proces pentru despagubiri.

c) Ordinul de plata:

Ordinul de plata reprezinta dispozitia data de o persoana, numita ordonator, unei banci, de a
plati o suma determinata in favoarea unei alte persoane, numita beneficiar, in vederea stingerii
unei obligatii banesti a ordonatorului fata de beneficiar.

Partile implicate in derularea unui ordin de plata sunt: ordonatorul, cel care initiaza
operatiunea, beneficiarul, cel in favoarea caruia se face plata, bancile, care au rol de
prestatoare de servicii.

Caracteristica ordinului de plata este aceea ca el poate fi anulat sau modificat de catre
ordonator. Pe de alta parte, ordinul poate fi simplu si documentar, acesta din urma fiind folosit
in tranzactiile internationale.

In tara noastra, in vederea efectuarii platii prin ordin de plata, ordonatorul (importatorul)
completeaza formularul “Declaratia de plata valutara externa-DPVE”- pe care il depune la
banca sa impreuna cu facture comerciala si declaratia vamala de import.

In relatiile comerciale internationale utilizarea ordinului de plata este rar intalnita, ca urmare a
riscului de revocare pe care il prezinta.

Aceasta modalitate se intalneste mai frecvent in operatiunile necomerciale (cheltuieli de

transport, comisioane, taxe vamale etc.), iar in cazul operatiunilor comerciale se utilizeaza
mai ales pentru plata avansurilor si a ratelor.

In vederea maririi garantiei de plata, exportatorul poate pretinde o scrisoare de garantie

bancara, dar costul acesteia influenteaza marimea pretului incasat de exportator sau a celui de
desfacere catre consumatorul final.

In situatia in care debitorul principal (ordonatorul) nu si-a indeplinit obligatiile garantate prin
scrisoarea de garantie bancara, beneficiarul se adreseaza bancii garante, adica executa garantia
bancara.
 2.2. Incasso-ul documentar
In esenta ,incasso documentar consta in ordinal pe care il da exportatorul bancii sale de a
incasa contravaloareaa unei tranzactii comerciale si de a o vira in contul sau in acest sens el
depune la banca sa documentele care atesta executarea obligatiiilor sale contractual.Practic
banca insarcinata cu incasarea joaca un rol de intermediere intre exportator si importator ea ii
ofera clientului sau anumite servicii pentru care este remunerata.Incasso ca modalitate de
plata este reglementat prin documentul intitulat”reguli uniforme privind incasso-
urile”,cunoscut si sub denumirea de publicatia 522,aceasta publicatie a fost elaborate in anul
1975 de camera international de comert de la paris.

Trebuie precizat faptul ca aceste reguli nu sunt obligatorii pentru partile implicate decat in
masura in care acesta convin in mod expres ca operatiunile de incasso este supusa in care
acestea convin in mod expres ca operatiuhea de incasso este supusa regulilor uniforme 522 si
acestea nu contravin legilor tarii participante.

Decontarea prin incasso ,spre deosebire de plata prin acreditiv,este relative simpla ieftina,dar
negarantat bancar,bazandu-se in principal pe obligatia de plata a cumparatorului asumata prin
contractual commercial international,fara angajamentul de plata al bancilor care sunt atrenate
in derulare.

In conformitate cu publicatia 522 incasso reprezinta tratarea de catre banci,in conformitate cu

instructiunile primite ,a documentelor financiare si comerciale pentru a obtine acceptarea sau
daca este cazul plata ;a remite documentele in alte conditii.

Din definitie rezulta mai multe elemente specific mecanismului incasso-ului:

-opratiunea este o simpla vehicular de documente,obligatia bancii se rezuma la prestarea unui

serviciu in conditiile impuse de exportator si de publicatia 522.

-documentele cu care lucreaza bancile pot fi clasificate in doua categoii:documente financiare

si documente comerciale.

-in functie de documentele vehiculate.

3. Acreditivul documentar
Acreditivul documentar este modalitatea de plata cel mai frecvent utilizata in tranzactiile
internationale, fiind in mod deosebit solicitat in cazul contractelor de valoare ridicata, ori
atunci cand exista indoieli in ceea ce priveste solvabilitatea partenerului.

Principalul avantaj al acestei tehnici de plata este garantia pe care o ofera celor implicate
(exportator, importator, banci) in legatura cu apararea intereselor acestora in procesul
efectuarii platii, pe de alta parte, buna sa executare cere din partea exportatorului o munca de
administrare riguroasa, iar din partea importatorului suportarea unor costuri specifice.
Caracteristicile; mecanismul derularii acreditivului documentar:
Acreditivul documentar reprezinta angajamentul ferm asumat de catre o banca la ordinul si in
contul clientului sau (exportatorul) de a plati o anumita suma de bani (reprezentand
contravaloarea exportului) contra documentului atestand efectuarea obligatiei (livrarea marfii)
pe care exportatorul se obliga sa le emita sis a le prezinte in conditiile si termenele stabilite de
ordonatorul acreditivului.

In derularea unui acreditiv documentar (AD) sunt implicate patru parti si anume: ordonatorul
(importatorul), cel care solicita bancii sale deschiderea AD, banca emitenta (banca
importatorului), cea care la solicitarea importatorului isi asuma angajamentul de plata,
beneficiarul acreditivului (exportatorul), cel in favoarea caruia a fost deschis acreditivul si
care prezinta setul de documente la banca in vederea incasarii contravalorii marfurilor livrate ,
banca exportatorului (banca avizatoare/notificatoare/platitoare/negociatoare), cea care il
deserveste pe beneficiarul acreditivului.

Derularea platii prin acreditiv documentar implica parcurgerea mai multor etape:

 Incheierea contractului international de vanzare-cumparare si includerea modalitatii de

plata prin acreditiv documentar;
 Importatorul-ordonator da ordin bancii sale in privinta deschiderii acreditivului, pe
baza disponibilului pe care il are déjà in contul sau, sau pe baza unui credit pe care
banca il acorda in acest scop;
 Deschiderea acreditivului si instiintarea bancii exportatorului;
 Avizarea exportatorului cu privire la deschiderea acreditivului;
 Confirmarea de catre firma exportatoare a concordantei datelor din acreditiv cu
clauzele din contractual incheiat, precum si alte clauze indicate de importatorul-
ordonator, dar care nu contravin spiritului contractului;
 Livrarea marfurilor, conform conditiilor contractului de vanzare-cumparare incheiat si
a clauzelor convenite la acreditiv;
 Banca importatorului, pe baza documentelor primite si verificate drept
corespunzatoare conditiilor din acreditiv, efectueaza plata , creditand banca firmei
exportatoare;
 Banca firmei importatoare transmite documentele catre aceasta, care pe baza lor va
intra in posesia marfurilor.

Operatiunile de derulare a acreditorului documentar se desfasoara sub incidenta unui

document elaborate de Camera Internationala de la Paris, intitulat “Reguli si uzante uniforme
referitoare la acreditivele documentare), cunoscut si sub denumirea de “Publicatia 500”.
Documentele ce pot fi solicitate in mod uzual in cazul utilizarii acreditivului documentar sunt
urmatoarele:

- Documente comerciale de identificare cantitativa, calitativa si valorifica a

marurilor livrate, facture externa, emisa de exportator, pe baza carora se efectueaza
plata, functii diferite;
- Documente de transport maritim si fluvial;
- Documentul de asigurare (in cazul in care conditia de livrare din contract prevede
ca obligatia a importatorului de a asigura marfurile).

Anexa 6A. Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare –

Publicatia 500 a Camerei Internationale de Comert de la Paris.

Regulile uniforme si practica creditelor documentare, fiind obligatorii pentru toate partile
implicate in acestea, daca nu se stipuleaza altfel in credit, in mod expres. Publicatia 500
cuprinde urmatoarele capitole:

Primul capitol, Prevederi generale si dispozitii, face referire la semnificatia creditului,

contractele de credit; documente, marfuri/servicii/prestari, instructiuni de emitere/ modificare
a creditelor.

Astfel, potrivit Publicatiei 500, “ creditele prin natura lor sunt tranzactii separate de
contractele de vanzare-cumparare sau alte contracte pe care se pot baza si bancile nu sunt
interesate in nici un fel sau obligate de asemenea contract, chiar daca vreo referire la
asemenea contract este inclusa in credit”.

Forma si notificarea creditelor cuprinde reglementari privind: tipul creditului – revocabil

sau irevocabil -, in absenta unei astfel de indicatii creditul va fi considerat irevocabil,
obligatiile bancii avizatoare, revocarea creditului – un credit poate fi modificat sau anulat in
orice moment fara anuntarea prealabila a beneficiarului, responsabilitatile bancii emitente si
ale celei confirmatoare, in functie de modalitatea de stingere a obligatiei de plata; tipuri de
credite – toate creditele trebuie sa indice clar daca sunt utilizabile prin plata la vedere, plata
amanita, prin acceptare sau prin negociere; creditele transmise si preavizate; instructiuni
neclare sau incomplete.

Obligatii si responsabilitati, capitol ce curpinde articole referitoare la standarde pentru

examinarea documentelor, documente cu discrepant si avizare; nerecunoasterea eficacitatii
documentelor; responsabilitatea transmisiei mesajelor; forta majora – bancile nu isi asuma
nici o obligatie sau responsabilitate pentru consecintele decurgand din intreruperea activitatii
lor

Datorita razboaielor civile,catastrofelor natural,insurectiilor razboaielor sau oricaror altor

cause ce nu depind de vointa lor,raspunderea pentru actiunile unei parti
instrcuctate;aranjamentele de rambursare banca-la-banca.

Documentele,capitol ce face referire la ambiguitatea emitentilor documentelor,continutul

documentelor si emitentii lor neprecizati;data emiterii documentelor si data creditorului in
afara cazului in care se stipuleaza altfel in contract,bancile vor accepta un document care
poarta ca data de emitere o data anterioara emiterii creditului,important la un asemenea
document fiind sa fie prezentat in interiorul perioadei de timo stabilita in
credit;consosamentul maritime document ce indica numele carausului ,faptul ca marfurile au
fost incarcate la bord,sau imbarcate pe un anumit vas,portul de incarcare sic el de descarcare
stipulate in credit,conosamentul maritime negociabil;conosamentul se
subinchiriere;documentele de transport multimodal;documente de transport aerian;documente
de transport rutier,feroviar sau pe apele interioarelchitantele postale si de agent;documentele
emise de agentiile de expeditie;documentele de transport curate un document de transport
curat este acela care nu poarta nici o clauza sau notatie care sa declare expres o deteriorare a
marfurilor sau ambalajul,bancile nu vor accepta un astfel de document de transport decat in
cazul in care creditul prevede in mod expres clauzele si noutatile ce pot fi
acceptate,documentele de transport cu transport platit sau cu transport platit in
avans;documentele de asigurare ;tipuri de asigurare de acoperit;asigurarea impotriva tuturor
riscurilor;facturile comerciale;alte documente.

Prevderile generale cu privire la :abateri la suma ,cantitatea si pretul unitary din

credit;livrarile partiale tragerile partiel;expedierile si tragerile in transa;termenul de
valabilitate si locul prezentarii documentelor;limitarea datei de expirare;extinderea datei de
expirare;orele de prezentare;expresii generale pentru datele de transport;terminologia de
livrare.

Creditul transferabil capitol ce reglementeaza creditul transferabil.care este un credit prin

care beneficiarul poate cere bancii autorizate sa plateasca sa angajeze o plata la termen sa
accepte sau sa organizeze sau in cazul unui credit liber negociabil sa faca creditul utilizabil la
totalitatea sau in parte la unul sau mai multi beneficiarii secundari.

CESIONAREA CREDITULUI faptul ca un creditor este prevazut ca fiind transferabil nu va

afecta dreptul beneficiarului de a ceda orice drept de creanta la care el poate fi sau poate
devein,indrptatii sub credit la concordant cu prevederile aplicabile legii.
BIBLIOGRAFIE:
 I. Popa, Tranzactii comerciale international, Ed. Economica;
 G. Ciobanu, Metode si tehnici de comert exterior, Ed. Economica,
1996;
 www.studentie.ro;
 www.scribd.com