Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ereditatea Monogenica, Multifact
Ereditatea Monogenica, Multifact
- orice individ primeşte, în mod egal, material genetic (gene) de la ambii părinţi;
- genele parentale se separă (segregă) atunci când acel individ produce, la rândul lui,
gameţi;
- gameţii vor fi genetic puri, adică au o singură genă din perechea de alele;
- genele care determină un caracter segregă independent de genele care determină un alt
caracter;
Caracterele umane sunt investigate în primul rând observând modul în care acestea sunt
transmise în cadrul familiilor. Datele familiale sunt cuprinse într-un arbore genealogic
(pedigree). Alcătuirea arborelui genealogic începe prin înregistrarea primului individ afectat,
denumit proband. Prin efectuarea unei anchete amănunţite se obţin apoi detalii referitoare la
membrii familiei şi la relaţiile dintre ei.
1
2. Transmiterea caracterelor monogenice
Caracterele monogenice sunt cele mai simple caractere genetice, determinate de alelele,
normale sau mutante, ale unui singur locus situat pe autozomi sau pe cromozomii sexuali.
Caracterele monogenice se moştenesc, de obicei, simplu, identic sau asemănător modelului
descris de Mendel; de aceea, ele se numesc şi caractere mendeliene.
Modul de transmitere ereditară a unui caracter monogenic depinde de localizarea genei
(pe cromozom somatic - caracter autozomal, sau pe cromozomii sexuali - caracter legat de X sau
de Y) şi de fenotipul dominant sau recesiv determinat de genă. Se deosebesc astfel cinci modele
de bază pentru transmiterea monogenică: autozomal dominant, autozomal recesiv, recesiv legat
de X, dominant legat de X şi legat de Y.
2
AA + An A x (A+ ½ AA; ½ An toţi bolnavi
n)
AA + AA A x A AA toţi bolnavi
Cele mai frecvente combinaţii sunt (nn + nn) şi (An + nn). Din analiza diferitelor
combinaţii rezultă o serie de caracteristici (reguli) ale transmiterii autozomal dominante.
3
O genă recesivă (a) se manifestă numai în stare homozigotă (aa); în stare heterozigotă
(Na), boala nu apare, deoarece pentru realizarea funcţiei este suficientă alela normală (N).
Spre deosebire de transmiterea autozomal dominantă, indivizii afectaţi moştenesc câte o
genă mutantă de la ambii părinţi, aceştia fiind, de cele mai multe ori, sănătoşi şi purtători de
genă mutantă, deci heterozigoţi: (Na) + (Na).
Combinaţii Descendenţi
genotipice Gameţi Genotipuri Fenotipuri
parentale
Na + Na (N+a) x (N+a) ¼ NN; ½ Na ¾ sănătoşi (2/3 purtători);
¼ aa ¼ bolnavi
Na + NN (N+a) x N ½ NN; ½ Na Toţi sănătoşi, ½ purtători
aa + NN a x N Na Toţi sănătoşi şi purtători
aa + Na a x (N+ a) ½ Na; ½ aa ½ sănătoşi şi purtători; ½ bolnavi
aa + aa a x a aa Toţi bolnavi
4
6. Toţi copiii unui cuplu afectat (homozigoţi pentru aceeaşi genă) prezintă boala. Acest tip
de cuplu este observat în colectivităţi speciale (surzi, orbi, ş.a.) şi pentru boli care nu limitează
capacitatea de reproducere.
7. Părinţii unui copil afectat sunt de cele mai multe ori consanguini (consanguinitatea
asigură homozigozitate prin descendenţă), mai ales atunci când boala este rară în populaţie.
2) Consanguinitatea în bolile recesive. Probabilitatea ca doi indivizi consanguini să aibă
aceeaşi alelă patologică este direct proporţională cu gradul de rudenie. Cu cât o boală este mai
rară, cu atât consanguinitatea la părinţi este mai frecventă.
Deoarece părinţii înrudiţi au un număr mai mare de gene în comun, consanguinitatea
creşte riscul întâlnirii heterozigoţilor şi apariţia descendenţilor homozigoţi afectaţi.
5
cromozomului X, alela mutantă se poate exprima în ½ din celule, indiferent dacă ea produce un
fenotip recesiv (cel mai frecvent) sau dominant (rar). Se poate vorbi, astfel, la femei, despre o
hemizigoţie funcţională. Mai mult, unele mutaţii pot determina o inactivare preferenţială a
cromozomului XA la femei. Cu toate acestea, bolile legate de X se clasifică în continuare în
dominante şi recesive, deoarece genele dominante se exprimă la heterozigote, în timp ce cele
recesive de obicei nu se manifestă.
Combinaţii Descendenţi
genotipice Gameţi Genotipuri Fenotipuri
parentale
XaXN + XNY (Xa+XN) x (XN +Y) ¼ Xa XN ; ¼ XN XN Un sfert dintre copii sunt bolnavi (1/2
¼ XaY ; ¼ XNY băieţi); toate fetele sunt sănătoase (1/2
6
purtătoare)
XNXN + XaY (XN+XN) x (Xa+Y) XaXN ; x XNY Toţi copiii sănătoşi, dar fetele sunt
purtătoare
XaXN + XaY (Xa+XN) x (Xa+Y) ¼ XaXa ; ¼ XaXN ; ½ fete bolnave; ½ fete purtătoare
¼ XaY ; ¼ XNY ½ băieţi bolnavi
XaXa + XnY (Xa+Xa) x (XN+Y) XaXN ; XaY Toţi băieţii sunt bolnavi, toate fetele
sunt purtătoare
XaXa + XaY (Xa+Xa) x (Xa+Y) XaXa ; XaY Toţi copiii (băieţi şi fete) sunt bolnavi
XnXN + XNY (XN+XN) x (XN+Y) XNXN ; XNY Toţi copiii sunt sănătoşi
Sănătoşi (XaXN ; XNY ; XNXN ); bolnavi (XaY; XaXa)
3. Femeile purtătoare, heterozigote sunt, de obicei, clinic sănătoase, dar pot avea băieţi
bolnavi (½), indiferent de tipul de căsătorie. Un caracter recesiv legat de cromozomul X poate fi
transmis printr-o serie de purtătoare înainte de a deveni manifest la un băiat afectat.
4. În arborele genealogic se constată adesea o transmitere discontinuă, de la un bărbat
bolnav (bunic, străbunic), prin femei sănătoase, dar purtătoare, la un băiat bolnav.
4. O femeie bolnavă (XaXa) va transmite boala la toţi băieţii (situaţie caracteristică
transmiterii XR).
În practică, se consideră că o boală XR se transmite în familii fie prin femei purtătoare
sănătoase, dacă boala este gravă şi conduce la moarte timpurie sau atât prin femei purtătoare
sănătoase, cât şi prin bărbaţi afectaţi, dacă boala permite supravieţuire până la vârsta
reproducerii şi dacă nu scade apreciabil fertilitatea.
7
Modelul de transmitere în bolile XD este asemănător celor AD. Astfel boala are
continuitate în succesiunea generaţiilor, fiecare bolnav având cel puţin un părinte afectat. Femeile
bolnave heterozigote pot transmite afecţiunea la ½ din copiii de ambele sexe. Ceea ce
caracterizează transmiterea XD este faptul că bărbaţii afectaţi (XA Y) transmit boala tuturor
fiicelor, dar niciodată fiilor.
În arborele genealogic se constată adesea predominanţa femeilor bolnave. Transmiterea
XD poate fi recunoscută doar prin descendenţii bărbaţilor afectaţi, nu şi prin descendenţii
femeilor afectate.
8
Un număr mare de caractere normale şi anormale nu sunt determinate monogenic, cu
toate că sunt prezente la mai mulţi membri ai unei familii, ci sunt caractere poligenice sau
multifactoriale (tabel). Termenul multifactorial este folosit pentru a defini faptul că în
determinismul acestor caractere sunt implicaţi atât factori genetici, cât şi factori de mediu.
Factorii de mediu sunt factori negenetici care influenţează fenotipul: alimentaţie, regiune
geografică, stare socio-economică etc. Predipoziţia genetică la realizarea caracterelor
multifactoriale este moştenită de la ambii părinţi. Genele şi factorii de mediu variază de la un
individ la altul.
9
• Expresia fenotipică a caracterelor poligenice poate fi influenţată de factorii de mediu.
• Se constată o agregare familială a caracterului, deoarece rudele au gene în comun.
2) Ereditatea poligenică cu prag
Numeroase boli comune ale adultului (boli întâlnite frecvent sau cotidian în practica
medicală, prezente în toate specialităţile medicale) şi malformaţii congenitale nesindromice, care
au caracter familial şi nu se transmit monogenic, sunt determinate de interacţiunea gene–mediu
(poligenice, mutifactoriale), dar au o distribuţie discontinuă în populaţie (sunt prezente sau nu la
o anumită persoană). Factorii genetici sunt gene mutante cu efecte reduse, dar aditive. Aceste
gene sunt considerate factori de risc, astfel încât, atingerea unui număr critic de mutaţii reprezintă
pragul dincolo de care se poate să apară – în condiţii de mediu nefavorabile – starea de boală. Cu
alte cuvinte, nu se moşteneşte boala, ci o susceptibilitate sau predispoziţie la boală, dar
transformarea predispoziţiei în boală este determinată de intervenţia factorilor de mediu.
Bolnavii moştenesc deci o combinaţie de gene cu risc, iar ponderea componentei ereditare
diferă de la o boală la alta. Atingerea şi depăşirea pragului depinde numărul de gne cu risc pe
care o persoană le moşteneşte de la ambii părinţi. Astfel, bolile multifactoriale cu predispoziţie
genetică prezintă următoarele caracteristici:
1. Boala are un caracter familial (explicat prin faptul că membrii aceleiaşi familii au un
număr mai mare de gene identice), dar nu se transmit mendelian.
2. Părinţii pot fi sănătoşi sau unul dintre ei poate fi bolnav.
3. În comparaţie cu indivizii din populaţia generală, un bolnav are un risc mai mare de a a
avea copii bolnavi.
4. Boala se întâlneşte frecvent printre rudele indivizilor afectaţi, direct proporţional cu
gradul de rudenie.
6. Unele boli multifactoriale afectează mai frecvent unul dintre sexe; de exemplu stenoza
pilorică este mai frecventă la sexul masculin, iar luxaţia congenitală de şold mai frecventă la
femei.
În practică, diagnosticul de ereditate multifactorială este un diagnostic de excludere.
10