Atasat idealurilor pasoptise, Vasile Alecsandri a fost liderul miscarii literare a epocii, fiiun dun

deschizator de drumuri pentru diferite specii si genuri literare. “Chirita in provintie”, reprezentata pe
scena in 1852, este a doua din cele cinci piese din ciclul “Chiritelor”.

Chirita Barzoi este personajul principal si eponim al comediei, sotia lui Grigore Barzoi si
mama a trei copii. Intreaga piesa se concentreaza in jurul protagonistei, o mosiereasa de la tara,
inculta si grosolana, care doreste sa para o aristocrata educata, cu preocupari mondene si
vorbitoare de limba franceza. Personajul devine comic tocmai prin acest contrast intre esenta si
aparenta, intre ce este de fapt Chirita si impresia pe care vrea s-o lase celorlalti.

Tema operei o reprezinta demascarea parvenitismului, a snobismului si a abuzurilor

administratiei, iar viziunea asupra lumii este una realista. Moravurile burgheziei sunt ilistrate
prin numeroase scene ce dezvaluie tabieturile Chiritei. Aceasta petrece ceasuri arajandu-si
noile toalete la moda, nu mai gateste menuirui traditionale, calareste si fumeaza desi sunt
lucruri specific barbatesti. Un alt aspect ce evidentiaza moralitatea antoemica este faptul ca
Birzoi pretinde si primeste mita pentru solutionarea cazurilor.

Trasaturile de caracter ale eroinei reies, in mod indirect, din atitudinile si vorbele ei, din
relatia cu celelalte personaje si in mod direct din didascaliile dramaturgului sau din opiniile altor
personaje.

Coana Chirita se infatiseaza in mai multe ipostaze. Mai intai, Chirita este o provinciala de
o mitocanie desavarsita, dornica sa-si insuseasca bunele maniere ale saloanelor pariziene, de
aceea ea trage “tiutiun”, cocheteaza cu barbatii, obliga argatul sa-i aduca ravasul de la Barzoi pe
talger cu servetel. Masa nu trebuie sa fie servita inainte de ora 5 pentru ca “ Asa-i moda”,
aceasta fiind replica ei definitorie pe care o foloseste foarte des. Aceste atitudini evidentiaza
indirect, cu mare forta de sugestie snobismul si parvenitismul Chiritei, trasaturi care o definesc.

Din atitudinea si mentalitatea eroinei reiese, indirect, o alta ipostaza a Chiritei, aceea
de boieroaica de nivel mediu, ahtiata dupa ranguri sociale, de aceea isi doreste foarte mult sa
ajunga “ ispravniceasa”. Dominata de dorinte ariviste, isi trece in pasaport un fals titlu de
noblete, “baroana”.

Comicul de limbaj reda incultura si dorinta de a imita vorbirea la moda cu orice pret.
Chirita ii marturiseste lui “monsiu Sarla” ca a invatat singura franceza, limba de conversatie in
saloanele vremii. Personajele abuzeaza de decalcuri lingvistice (“dire de flori de cuc”) iar
registrele lingvistice sun amestecate : regionalism (“nineaca”, “babacu”) , elemente de jargon
(“Ils sont de minune”), expresii populare (“ma munceste gandul”).
 Din didascaliile dramaturgului reiese, atat direct cat si indirect, comportamentul
caraghios al eroinei, cum ar fi gesturile voit cochete si penibile manifestate in dialogul cu Leonas
deghizat in ofiter: “cochetand, cu pudoare, cu dragoste”.

In relatia cu fiul sau, Chirita aminteste de cele trei dame care il “educau” pe d-l Goe,
rasfatandu-l: “Ce sa-i faci daca are duh, Gulita nineacai…(Saruta pe Gulita). Imi seaman mie…
bucataca taieta.” Ca o buna mama, lui Gulita vrea sa-i faca educatia in franceza sis a-l
capatuiasca cu zestrea Lulutei. Numai ca dorintele ei ii raman nerealizate, din cauza prostiei
fiului, respective, a iubirii fetei pentru Leonas.

Consider ca moravurile satirizate in aceasta comedie se gasesc si astazi in societate,

Chirita inca fiind, intr-o oarecare masura, un personaj reprezentativ pentru obiceiurile
oamenilor. Vasile Alesandri a reusit sa creeze o opera nemuritoare, din care cu totii ar trebui sa
invatam ce comportament nu este adecvat in societate.