Potențialul turistic al reliefului dezvoltat pe gresii

și conglomerate din România

Proiect: POTRNȚIALUL TURISTIC

NATURAL AL ROMÂNIEI

1
 Cuprins
I. Gresiile și Conglomeratele .................................................................................................................... 3
II. Formațiuni ale reliefului dezvoltat pe gresii și conclomerate în România ........................................... 4
III. Forme de relief dezvoltate pe gresii ................................................................................................. 5
IV. Forme de relief dezvoltate pe conglomerate ................................................................................... 6
V. Potențialul turistic al reliefului format pe gresii și conglomerate ........................................................ 7
Gresia de Tarcau-Munții Tarcău................................................................................................................ 7
Munții Stânișoarei ..................................................................................................................................... 9
Podișul Getic ............................................................................................................................................. 9
Grădina Zmeilor ...................................................................................................................................... 10
Munții Bucegi .......................................................................................................................................... 11
Masivul Ceahlău ...................................................................................................................................... 13
Munții Ciucaș .......................................................................................................................................... 14
Concluzii ...................................................................................................................................................... 15
Bibliografie .............................................................................................................................................. 16

2
 I. Gresiile și Conglomeratele
Gresiile sunt roci sedimentare consolidate,
rezultate prin cimentarea fragmentelor de
dimensiunea nisipului. Ca și în cazul
conglomeratelor, gresiile sunt în general roci
rezistente la eroziune, rezistența fiind condiționată
de grosimea pachetelor de roci, și de natura
liantului. Acest liant poate fi de natura calcaroasă,
feruginoasă, silicioasă sau argiloasă. Gresiile apar
sub formă unor bancuri sau intercalații cu grosimi
centimetrice, adesea cu grosimi decimetrice și mai
rar cu grosimi metrice.
Figure 1 GRESIE NATURALĂ

Conglomeratele s‐au format prin

cimentarea unor roci detritice, rulate, de
dimensiunea bolovănișurilor și a pietrișurilor.
Rezistența la eroziune a conglomeratelor este de
regulă ridicată dar aceasta este dependentă de doi
parametri: respectiv grosimea pachetelor de roci,
iar pe de altă parte de natura liantului sau
cimentului dintre particule (precum gresiile). Cele
mai rezistente sunt conglomeratele cu grosimi
foarte mari, ajungând uneori până la valori de sute
de metri (Ceahlău, peste 500 m sau Bucegi, unde Figure 2 CONGLOMERAT
depășesc 1000 m grosime).

Ambele roci au masa alcătuită din elemente sau particule cimentate. Gresiile sunt formate
din granule de nisip, care prezintă o compoziție granulometrică relativ omogenă; se distribuie în
strate cu grosimi și durități variabile. Conglomeratele formează un ansamblu cimentat alcătuit din
particule de dimensiuni diferite, în special din pietrișuri sau galeți, iar alteori din blocuri. În funcție
de natura cimentului există gresii calcaroase, silicioase, argiloase, glauconitice. Tipul de ciment
poate imprima gresiei un grad mai mare sau mai mic de impermeabilitate. De exemplu, gradul cel
mai ridicat de impermeabilitate îl prezintă gresia silicioasă, materialul constituent determinându-
i masivitatea. În România, morfologia axată pe gresii este specifică zonei flișului cretacic și
paleogen (gresiile de Kliwa și Tarcău). Tot în zona flișului, conglomeratele se înscriu prin forme
semețe și o morfologie pseudocarstică. Un relief specific se întâlnește în Ceahlău, Ciucaș, Bucegi.
Se caracterizează prin individualizarea unor forme exocarstice localizate, fie pe blocurile
calcaroase incluse în masa conglomeratelor, fie în lungul fisurilor și al planurilor de stratificație,
fie pe scoarțele aluviale sau deluviale bogate în materiale calcaroase. Rezultă lapiezuri, alveole,
nișe, doline. De asemenea, legat de circulația apei în masa de conglomerate, la baza acestora apar
izvoare cu debite foarte mari, amintim de izbucurile și izvoarele vocluziene carstice ( în Ciucaș pe
valea Berii, Valea Stânii, Valea Strîmbu etc.).

3
 În sedimentarul orogenului carpatic dar și în unitățile extramontane, prezența faciesurilor
gresoase și conglomeratice este o realitate morfologică pregnantă: ”Gresia din Tarcău”, ”Gresia
de Cotumba”, ”Gresia de Prisaca”, ”Gresia de Kilwa”, ”Gresia de Lucăcești”, ”Conglomeratele de
Chisirig”, ”Conglomeratele de Ceahlău-Zăganu”, ”Conglomeratele de Bârnadu”, ”Conglomeratele
de Bucegi”, ”Conglomeratele de Cernegura”, ”Conglomeratele de Pietricica” ș.a

II. Formațiuni ale reliefului dezvoltat pe gresii și conglomerate în

România

1. Culmi largi şi masive modelate pe complexul grezos-calcaros al stratelor de Sinaia;

2. Culmi înguste şi rotunjite modelate pe complexul stratelor de Bistra, Sânmartin,
Comarnic;
3. Relief modelat pe complexul flişului curbicortical şi al gresiei de Cotumba;
4. Relief de obcine modelat pe complexul gresiilor de Prisaca, Kliwa, Fusaru şi
curbicortical;
5. Culmi înguste şi masive modelate pe complexul gresiilor de Siriu, Tarcău, Fusaru,
Kliwa, al stratelor de Leşunţ şi Horgazu;
6. Culmi cu platouri şi vârfuri de eroziune selectivă, modelate pe complexul gresiilor şi
conglomeratelor de Prislop, al gresiilor de Strâmtura, Birţu, Borşa;
7. Relief de muncei şi de coline, modelat pe complexele grezoase miocene;
8. Culmi prelungi şi măguri modelate pe complexul conglomeratelor de Muncelu,
Chicera, Bârnadu;
9. Relief de creste şi masive mărginite de abrupturi puternice, modelate pe complexul
conglomeratelor de Ceahlău-Zăganu şi de Bucegi;
10. Dealuri şi măguri modelate pe complexele conglomeratice din Valea Oltului şi din
stratele de Hida;
11. Coline şi muncei modelaţi pe complexul conglomeratelor burdigaliene de Pleşu-
Pietricica şi pe complexele conglomeratice din depresiunile Petroşani şi Haţeg;
12. Relief de culmi montane înguste şi rotunjite, modelat pe complexele grezo-
conglomeratice ale flişului cretacic al Munţilor Apuseni (Geografia României, I, 1983)
Toate aceste forme de relief oferă, în principal Carpaților, un potential turistic uriaș,
acestea impunându-se prin masivitate și splendoare peisagistică.

4
 III. Forme de relief dezvoltate pe gresii
TIPURI DE GRESII: Gresia de Tarcau, Cotumba, Lucăcești, Prisaca, Kliwa.
RELIEFUL format pe gresii, se remarcă prin masivitate, dar și prin diversitatea formelor de
relief, întrucât rezistența la eroziune, este practic diferită. Astfel, relieful pe gresii, se remarcă
prin altitudini relativ mari, iar formele cele mai frecvente, sunt culmile montane de regula
înguste și prelungi. În funcție de duritatea rocii, în relief se mențin vârfuri izolate, de regulă de
formă piramidală care reprezintă adesea martori de rezistență litologică (Vf. Bivolul din M.
Stânisoarei, Măgura Tarcău si Vf. Grinduș din M. Tarcăului, Vf. Goru, Lacăuți, Coza din M.
Vrancei).
Datorită evoluției rețelei hidrografice, gresiile pot fi secționate de către principalele
cursuri de apă, rezultând un relief derivat în care formele majore sunt măgurile și bâtcile
(Măgurile Câmpulungului, Slătioarei; după cum bâtcile, sunt forme de relief ceva mai estompate,
dar care se mențin in relief, ieșind în evidență dintr‐o masă de roci mai moi (Bâtca Doamnei,
Bâtca Arsa).
Pe gresii versanții sunt de regula scurți, dar puternic înclinați întâlnindu‐se atât versanți
liniari, cât mai ales versanți în trepte. Aceste particularități sunt valabile pentru toți munții
flișului. Datorită proceselor periglaciare, care au avut loc în Pleistocen, în baza versanților, pot
să se păstreze trene de grohotișuri, majoritatea inactive sau pot să apară forme de racord de tipul
glacisurilor.
VĂILE sunt relativ înguste, și frecvent capătă aspectul de defileuri, cum ar fi Valea
Moldovei, în sectorul montan: Defileul de la Pojorâta‐Sadova, Prisaca Dornei, Molid, Păltinoasa.
Datorită permeabilității gresiilor, rețeaua de văi este în general rară, cu excepția gresiilor dure.
Văile prezintă în profil longitudinal și transversal, rupturi de pantă și respectiv umeri. În cazul
unor gresii mai puțin rezistente, local apar și forme reziduale, sau dimpotrivă de eroziune
selectivă, în care pot să apară stânci cu forme bizare, de căciuli, pălării, coloane, turnuri.
În Subcarpați, gresiile sunt răspunzătoare în menținerea unor culmi și dealuri
subcarpatice, la altitudini mari, de regulă de peste 800 m (Răiuț, Oușoru, Răchitași, etc.)
Asemenea situații se înregistrează și în bordura deluroasă din estul Transilvaniei.
În unitățile de podiș, gresiile sunt mai puțin rezistente, și formează pachete cu grosimi mai mici,
dar se mențin în relief, formând platouri, și interfluvii cu caracter mixt, structural și petrografic.
În unele situații pe gresii slab cimentate, pot să apară forme de relief rezultate prin eroziune
selectivă, așa cum este cazul cu relieful format pe gresii de la marginea vestică a Podișului
Someșan, unde se întâlnesc forme zoomorfe și antropomorfe, grupate într‐o rezervație
științifică, numită Grădina Zmeilor. În cazul consolidării parțiale, a unor nisipuri, rezultă și un
relief de trovanți, in Podișul Piemontan Getic.
Când gresiile sunt dure și intens diaclazate (cu crăpături), apar forme cu aspect semeț,
unde există un grad de fragmentare accentuat și pante mari. Pe gresiile argiloase, formele de
relief apar mai șterse, versanții prezentând pante mai mici. Unde se interpun în alternanță bancuri
mai dure, se pot forma polițe sau trepte locale. Gresiile silicioase, cum sunt cele de Kliwa din
Carpații Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă gresia este dură, dar permeabilă, pe ea
se dezvoltă un relief masiv ce se apropie ca înfățișare de cel granitic, evoluând pe calea

5
dezagregării fizice. La baza versanților are loc o acumulare de depozite nisipo-argiloase,
alcătuind o trenă sau un tăpșan. În alte condiții se depun grohotișuri.
Gresiile permit apariția unor forme pseudocarstice (lapiezuri slab dezvoltate, doline, chei,
grote).
Gresiile argiloase și marnoase pot produce alunecări de teren sau organisme torențiale.

IV. Forme de relief dezvoltate pe conglomerate

Conglomeratele alcătuite din elemente cristaline, puternic cimentate, fiind rezistente la

eroziune, creează un relief impunător, cu versanți abrupți, profiluri ascuțite. În condițiile
climatului umed are loc o dezagregare intensă a acestei roci.
Conglomeratele cu ciment calcaros sau elemente calcaroase pot forma un pseudocarst
reprezentat prin lapiezuri, doline, chei. Dacă conglomeratele sunt puțin argiloase, datorită șiroirii
apar badlands-uri. Când un bloc de rocă mai dură protejează masa de materiale mai friabile de
dedesubt, se individualizează coloane, stâlpi denumite și piramide de pământ sau coafate.
Pentru toate cele 3 masive, este caracteristică cate o mare inversiune de relief, fiind vorba
de prezența unor sinclinale înălțate. Astfel, la nivelul acestor sinclinale înălțate, principala formă
de relief, o reprezintă platourile foarte largi, așa cum este cazul cu platoul Bucegilor, între Vf. cu
Dor și Vf. Coștila; sau platoul Ceahlaului, între cele două vârfui: Toaca și Ocolașul Mare. La
marginea acestor platouri se mențin în relief, o serie de vârfuri înalte, unele cu aspect piramidal,
precum sunt vârfurile Omu, sau Toaca. Alte vârfuri sunt ușor aplatizate, cum ar fi Coștila
(Bucegi), Ocolașul Mare. Platourile sunt mărginite la exterior, de mari abrupturi conglomeratice,
așa cum este cazul cu abruptul prahovean al Bucegilor sau cel Nordic, sudic și estic din Masivul
Ceahlău. Abrupturile în cauză depășesc 1000 m altitudine. Acestea pot fi unitare,
dar cel mai adesea sunt în trepte, care poartă denumiri specifice cum sunt brânele, in Bucegi, și
polițele în Ceahlău (brânele de sub Jepii Mari, sau Polița cu Crini de sub Vf. Ocolașu în
Ceahlău).
VĂILE care ies din aria conglomeratică, sunt înguste și foarte adânci îmbrăcând frecvent
aspect de chei sau de defileuri: Cheile Ialomicioarei. În plus, în profilul longitudinal al văilor,
apar frecvente praguri, repezișuri și cascade. Relieful pe conglomerate se caracterizează însă și
printr‐o multitudine de forme de amănunt rezultate ca efect al eroziunii diferențiate. În această
categorie a formelor de amănunt se încadrează căciulile, turnurile, stâlpii, șuruburile, pălăriile,
ciupercile babele etc. Acestora li se adaugă forme zoomorfe sau antropomorfe cum este Sfinxul
dar și alte forme care au fost intens botezate delocalnici (Panaghia din Ceahlău, Căciula
Dorobanțului, garduri și coloane, cum sunt cele din abruptul Stănilelor din Ceahlău, la care se
adaugă ace, pietre oscilante, etc.
Forme asemănătoare de relief apar și pe conglomeratele din zona cristalino‐mezozoică,
sau din flișul extern, dar fără a mai avea aceeași spectaculozitate. Spectaculozitatea scade și mai
mult în cazul conglomeratelor din Subcarpați, unde se păstrează doar culmi și înălțimi
conglomeratice, așa cum este cazul conglomeratelor din culmea Pleșului.

6
 V. Potențialul turistic al reliefului format pe gresii și conglomerate

Gresia de Tarcau-Munții Tarcău

Figure 4 Munții Tarcău 1664m

Munţii Tarcăului aparţin grupei centrale

a Carpaţilor Orientali şi au ca vecini: Munţii
Ceahlău şi ai Stânișoarei în nord, Munții
Hășmaș în vest, Munții Ciucului, ai
Berzunțiului și Depresiunea Comănești în sud,
Subcarpații Bistriței și ai Tazlăului în est. De
munţii Ceahlău sunt despărțiți de valea
Bicazului, iar de cei ai Stânișoarei, precum și de
Subcarpații Bistriței de valea Bistriței. Tazlăul Figure 3 Harta Munților Trotușului
și afluentul său, Tazlăul Sărat, îi delimitează
față de subcarpații omonimi. Șaua Moinești (480 m) îi leagă de Munții Berzunți. La sud, Trotușul
îi desparte de Munții Ciucului și, tot valea Trotușul, cu cea a afluentului său, Ormenișul, a căror
confluență marchează centrul Depresiunii Comănești, îî țin departe de Plaiurile Nemirei și de cele
sud-vestice ale Munților Berzunți. În fine, la vest, Valea Rece, afluent al Trotușului, și Dămucul,
tributar Bicazului, formează granița cu Munții Hășmaș cu care Munții Tarcăului comunică (direct)
prin Pasul Ilie (1165 m) și, astfel, (indirect) cu ceilalți … Orientali !
În regiunea montana a Tarcaului sunt dezvoltate toate cele cinci panze de sariaj cunoscute
in flisul Carpatilor Orientali (Panza de Ceahlau, Panza de Teleajen, Panza de Audia, Panza de
Tarcau, Panza de Vrancea) sub forma unor fasii longitudinale orientate nord-sud, unele inguste de
numai 1-2 km, altele mult mai largi, ca de exemplu panza de Tarcau, care in bazinul mijlociu al
Asaului are peste 20 km.
Panza de Tarcau, ocupa mai bine de jumatate din suprafata regiunii montane a Tarcaului
si este alcatuita aproape in exclusivitate din depozite eocene si oligocene, cu o tectonica de
amanunt în cute largi și uneori chiar cute-solzi spre limita vestica a unității. Eocenul de aici apare
de obicei în axul anticlinalelor. Cea mai mare extindere o are gresia de Tarcău, o gresie minacee

7
cenusie, grosieră, în strate de la 0,5 m la 3-5 m, caracteristică acestei zone montane. Oligocenu
este prezent in axul cutelor sinclinale si are un facies predominant grezos, cel al gresiei de Fusaru.
Pe seama formatiunilor respective a luat nastere cel mai inalt relief de regiune, cuprins intre 1400-
1600 m, reprezentat prin culmi alungite nord-sud ce flancheaza vaile Tarcaului, Asaului si
Comancai. Asa sunt, de exemplu, culmile Gosmanu-Geamana si Grindusu-Ciudomar.
Culmile, chiar prea puțin semeţe de la periferiile vestică și sudică, dar cu plaiuri largi,
acoperite de păşuni sau fâneţe ţesute cu numeroase specii de flori, de primăvară până toamna, cu
vaste panorame deschise spre cele patru zări, ar putea fi un atu pentru ca și acești munți să intre în
atenţia montaniarzilor, măcar ca un răspuns la nevoia unor drumeţii mai calme (eventual, între
două ture “tari”!). Dar și drumețiile pe culmile mai înalte – e adevărat, în cea mai mare parte
împădurite – își au farmecul lor, ce poate fi descoperit … doar la fața locului, căci nu lipsesc
poienile, unele acoperind versanți întregi, iar ici se ițesc promontorii stâncoase cu belvederi
surprinzătoare; ceva mai încolo poteca se anină de vreo creastă cu fiori de adrenalină. Apoi, mai
sunt surprizele: lacurile atât de bine ascunse, de aceea atât de neștiute, cascade ce rup neanunțat și
spectaculos calmul, ce pare generalizat al, văilor.
Figure

5http://doru.juravle.com/cursuri/resurse/cursuri_2018-2019

8
Munții Stânișoarei

Munții Stânișoarei fac parte din marea

unitate a flișului din cadrul Carpaților Orientali.
Cele mai extinse dintre unitățile flișului sunt
unitățile de Ceahlău (gresii, grezocalcare,
marnocalcare, șisturi argiloase ș.a. – litofaciesul
de Sinaia, gresii micacee ș.a. – litofaciesul de
Bistra, gresii și conglomerate – litofaciesul de
Ceahlău-Zăganul) și Tarcău.
Altitudinile cele mai mari corespund, de
regulă, rocilor celor mai rezistente din culmea
principală, în special conglomeratelor de Ceahlău
(vârful Bivolul, cu altitudinea maximă – 1.530 m, Figure 6 Munţii Stânişoarei

se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în În faţă în ordinea planurilor: Drumul Talienilor - coborînd
alcătuirea căruia se află o masă importantă de spre Borca, Valea Sabasei, Bîtca Comorii (cred, nu sunt
sigur). În stînga imaginii - cam de la ora 9 oblic spre ora 1 -
conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile Valea Bistiţei
mai puțin rezistente s-au format depresiuni de
facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne
bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe
marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului
de acumulare Izvorul Muntelui. În aceleași roci au fost modelate și înșeuări destul de joase, care
au permis amenajarea traversărilor, ca Petru-Vodă (la 900 m). De regulă între sectoarele mai largi
râurile trec prin scurte defilee, pe care le-au săpat în roci mai dure, așa cum sunt cele două defilee
ale Bistriței de la Izvorul Muntelui și de la Straja, în gresia eocenă de Tarcău, primul servind și
construcției barajului pentru lacul de acumulare al hidrocentralei „Stejarul”.

Podișul Getic

Podișul Getic s-a format prin depunerea unor sedimente aduse de râurile carpatice pe care
le-au depus la baza Subcarpaților. Ca urmare, înclinarea generală a reliefului este de la nord la
sud. Este alcătuit din gresii, marne, argile și nisipuri acoperite la partea superioară de pietrișuri,
fiind specifice Pietrișurile de Căndești. Podișul Getic este un piemont și este format din depuneri
sedimentare pe locul unui fost lac, Lacul getic, înclinate ușor spre sud.
Din punct de vedere petrografic predomină pietrișurile, iar culmile au aspect neted.
Regiune de acumulare la baza unei regiuni mai înalte și înclinat de la nord la sud, Podișul Getic
atinge în partea de nord până la 700 m, iar în sud coboară până la 200 m. Râurile își taie văi
adânci și formează dealuri alungite cu spinări domoale și formează mai multe sectoare (denumite
platforme).

9
Grădina Zmeilor

Grădina Zmeilor" este o

rezervaţie naturală protejată, de tip
geologic și peisagistic, ce se
întinde pe o suprafaţă de
aproximativ trei hectare, este unică
în lume şi impresionează prin
aspectul şi complexitatea formelor
acestor stânci.
Situată în apropiere de
satul Gâlgăul Almaşului,
rezervaţia constituie un amplu
fenomen de prăbuşire și erodare
destructivă, dezvoltat în aşa
numita gresie de Sânmihaiu. Figure 7 Grădina zmeilor, Satul Gâlgău Almașului
Aceasta este o gresie relativ slab
cimentată, având intercalaţii de pietrişuri şi conglomerate. Formaţiunile de aici au luat naştere prin
desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Închieturi
(376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază. În ansamblu, formaţiunile pietroase
formează o îngrămădire haotică ciudată, dar cu atât mai frumoasă şi mai interesantă, ce se întinde
pe circa cinci hectare. Zona a fost numită, într-o perioadă, Cheturi, probabil o referire la dealul din
care s-au desprins.
Ansamblu neregulat de stânci poartă numele de: "Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu,
Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul", cu forme bizare (turnuri,
ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”, formate prin acțiunea
aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), a apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale
(prăbușiri, surpări).

10
Munții Bucegi

Figure 8 Sfinxul din Munții Bucegi

M-ţii Bucegi, situaţi în cea mai mare parte pe teritoriul judeţului Prahova, reprezintã una
dintre regiunile de mare atracţie turisticã din România; altitudinile depaşind frecvent 2000 m:
Vf.Omu 2505 m; Vf.Costila 2498 m, Vf.Caraiman 2326 m. Masivul Bucegi a fost declarat parc
naţional, incluzând mai multe rezervaţii naturale complexe.
Masivul Bucegi ocupă o suprafață de cca 300 kmp și se delimitează: la est, cu V.
Prahovei, al cărei culoar adânc îl desparte de spinarile monotone ale Gârbovei, munți mărginași
din ramura exterioară a Carpaților de curbură (grupa sudică a Carpatilor răsăriteni); la nord, cu
Depresiunea Barsei si Coridorul Bran; la vest, cu V. Moeciului si cu principalul sau fir de
obârșie, V. Bingalesei, iar din saua Bucsa-Strungulita, spre sud, cu vaile Brateiului si Ialomitei,
dincolo de care se înalta culmile prelungi ale Leaotei; in sfirsit, la sud, cu portiunea inferioara a
Vaii Izvorul Dorului și cu Valea Ialomicioarei, de la obârsie la confluența cu V. Ialomitei.
Cretacicul este reprezentat în primul rând prin conglomeratele de Bucegi, aparținând
etajului Albian și, în parte, etajului Aptian superior (baza conglomeratelor), precum si prin gresii
micacee de aceeasi virsta. Aceste roci formeaza cea mai mare parte a depozitelor sedimentare din
cuprinsul masivului. Catre marginea vestica a masivului, sub aceste conglomerate si deasupra
calcarelor jurasice, apar pe întinderi restrânse de marne cenușii, cu fauna fosilă de cefalopode,
apartinind etajului Neocomian (Hauterivian). Pe Muntele Lespezi, aceste marne stau discordant
pe calcarele Malmului (depozite silicioase de tipul jaspurilor cu radiolari). Pe versantul estic se
intilnesc depozite cretacice inferioare din etajele Valanginian, Hauterivian, Barremian si Aptian
suportind masa conglomeratelor de Bucegi. Aceste depozite sunt de facies flis.

11
 Figure 9 Harta zonei Munților Bucegi
Conglomeratele de Bucegi constituie marea masă a sinclinalului acestui masiv. Catre V,
ele se reazimă pe calcarele jurasice din zona Tătarul-Strunga-Ciubotea și se întind peste V.
Poarta pâna în regiunea Bran, in aceasta ultimă portiune acoperind direct cristalinul. Catre E, in
zona de la poalele versantului prahovean, conglomeratele se marginesc cu depozitele marnoase si
gresoase ale Flisului cretacic inferior (Barremian-Aptian).

Gresiile micacee. In partea centrală și sudică a Platoului Bucegilor, precum și pe

versantul vestic al muntilor din șirul ialomițean, apar pe suprafețe însemnate, între conglomerate,
gresii micacee în strate subțiri. Aceste formatiuni se întilnesc pe Platoul Jepilor Mari, în lungul
cursului de pe platou al Văii Izvorului Dorului, pe flancul munților Cocora, Jepii Mici, Piatra
Arsă, Lăptici, Furnica, Nucet, Vânturișul, pe versantul vestic al muntilor Lăptici, Blana si
Nucetul până în firul Văii Ialomița, precum si pe platoul muntilor Oboarele si Dichiu. Apoi pe o
fisie izolata si subtire, la poalele piciorului Babelor si Muntelui Cocora, intre V. Sugarilor si
cabana Pestera.

12
Masivul Ceahlău

Datorita șanturilor morfologice adânci care îl înconjoară de jur împrejur, Ceahlaul apare
din orice parte l-ai privi ca o proeminență semeață, ce se observa de la mare distanșă.
Din punct de vedere geologic Masivul Ceahlău aparține zonei flișului Carpaților
Moldovei, fiind alcătuit în cea mai mare parte din rocile flișului intern, roci sedimentare ditrice:
straturi de Sinaia, straturi de Bistra, straturi de Ceahlau, straturi de Palanca si Cutumba, straturi de
Lutu Rosu, straturi de Audia, iar in extremitatea de sud-est, gresii de Tarcau. Din punct de vedere
pedologic, in aria protejata au fost separate trei grupe principale: soluri alpine, soluri forestiere de
altitudini mari si altitudini mijlocii. Solurile alpine de pajisti si tufisuri de pe platoul central, sunt
reprezentate prin podzoluri humico-
feriiluviale si cele podzolice-
feriiluviale; odata cu scaderea
altitudinii, in spatiul molidisului, apare
o asociatie a acestor soluri. La altitudini
mai mici de 1200 m., in functie de
substrat, in partea vestica se intalnesc
soluri brune eubazice si mezobazice; in
jumatatea estica predomina solurile
brune acide, datorate substratului
geologic format din roci apartinand
stratelor din Ceahlau, flisului
curbicortical.
Figure 10 Munții Ceahlău, Vârful Toaca

Figure 11 Căciula Dorobanțului, Durău Figure 12Panaghia din Ceahlău

13
 Asezaminte in Ceahlau

Relieful rezervatiei nu permite existenta asezamintelor. Exista anumite puncte si obiective

turistice si de interes social cum ar fi:
-In zona superioara a masivului: cabana turistica Dochia, schitul Stefan cel Mare si Sfant,
baza de Interventie si Informare Turistica Dochia, statia meteorologica;
-In zona inferioara: cabana turistica Fantanele.
-Limitrof rezervatiei gasim Statiunea Durau, Cabana Izvorul Muntelui si Bazele de
interventie, salvare, cercetare si informare turistica Izvorul Muntelui si Durau.
-In vecinatatea rezervatiei se afla orasul Bicaz si urmatoarele comune: Ceahlaul, Bicazu
Ardelean, Poiana Teiului, Hangu, Tasca.

Munții Ciucaș

Figure 13 Munții Tesla, Ciucaș

În regiunea muntoasă de la est de Valea Prahovei, masivul Ciucaș, prin altitudinea lui de peste
1900 m și aspectul său morfologic, constituie o personalitate geografică marcantă. El se detaseaza
din nivelul general al înălțimilor muntoase înconjurătoare care stăruie la 1400-1500 m, și atrage
atenția de la depărtare, mai ales că este mărginit de abrupturi stâncoase. Atât din șesul Brasovului,
cât și din depresiunea Întorsura Buzăului,
Ciucașul pare o veritabilă cetate de piatră ce domină culmile ondulate, mai scunde, ale munților
din jur. Dinspre sud, aspectul lui pare mai puțin masiv, doar crestele crenelate ale Zăganului ți
proeminența vârfului Ciucaș sunt tot atât de asemanătoare cu ruinele unui castel medieval.

14
Treapta înaltă a reliefului, extinsă între 1400-1954 m, corespunde unei stive de conglomerate cu
grosime de 500-600 m, de vârsta albiană, cretacic mediu. Conglomeratele sunt alcătuite din
pietrișuri și blocuri rotunjite de șisturi cristaline, gnaise, calcare, gresii etc., prinse într-o matrice
calcaroaso-grezoasa. În ansamblu, conglomeratele reprezintă rocile cele mai rezistente din regiune.
Treapta mijlocie a munților este alcătuită din culmi cu înălțimi de 1000-1200 m. Ea corespunde
unor roci mai puțin rezistente-alternanță cu gresii, marne și șisturi marnoase de vârsta barremian-
aptiană, cretacic inferior.
Treapta inferioară, mai puțin omogenă, corespunde unor roci puțin rezistente-șisturi marnoase și
argiloase, aparținând cretacicului superior.

Concluzii
Zona montană de fliș în general se caracterizeză printr-o mare concentrare de resurse
turistice. Relieful, ca suport al tuturor componentelor de mediu geografic, reprezintă în același
timp și suportul activităților turistice: de aceea, el este considerat principala componentă a
potențialului turistic al unei zone. Faptul ca majoritatea zonelor montane din Carpații Orientali
sunt dezvoltate pe conglomerate și gresii, este clar motivul pentru care aceste zone sunt atât de
spectaculoase.

15
Bibliografie
Roşu, Alexandru – Geografia fizică a României, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1980
Doru Juravle - Noțiuni introductive, Geologia Flșului; Curs 09, 2018
Ioan Bâca – Geomorfologie turistică, Editura Terra, Cluj-Napoca, 2013

http://www.geomorphologyonline.com/students_materials/GFR/RELIEFUL%20FORMAT%20P
E%20GRESII.pdf
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/potential-turistic-al-reliefului-dezvoltat-pe-gresii-si-
conglomerate-368594.html
http://www.muntesiflori.ro/muntii-tarcaului/
http://www.turismzalau.ro/index.php/ro/obiective-turistice-menu-ro/item/54-gradina-zmeilor
http://www.99tour.ro/timp-liber/galgau-almasului/obiectiv-natural/gradina-zmeilor-77
https://www.viziteazapiatraneamt.ro/tag/masivul-ceahlau/
http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/tarcau-47/geologie/
https://www.academia.edu/33443689/GEOMORFOLOGIE_TURISTIC%C4%82
http://www.montaniarzi.ro/varful-omu-si-cateva-amanunte/
https://www.xtrem.ro/pe-munte/drumetii-montane/trasee-montane/geologia-muntilor-bucegi_--
a366.html
https://www.academia.edu/25553147/Potentialul_turistic_in_zona_muntilor_Bucegi
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/turism/potentialul-turistic-muntii-bucegi-184581.html
http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/ciucas-13/geologie/

16