Autor: dr.

Mihaela Vasile
2009 (reactuaizat 2015)

Suportul de curs este proprietatea Școlii Postliceale Sanitare ”Sf. Vasile cel
Mare” București.
Multiplicarea, copierea sau comercializarea acestuia este total interzisă,
intrând sub incidența Legii nr. 8/1996.
}  Oftalmologia este ramură a medicinii clinice,
care studiază afecţiunile globului ocular şi a
anexelor acestuia.
}  Etimologic, cuvântul oftalmologie provine din
limba greacă:
}  - ophthalmos, care înseamnă ochi
}  - ogos, care înseamnă cuvânt, gând sau
discurs
}  Deci, oftalmologia înseamnă, "știința despre
ochi".
}  Termenul oftalmolog desemnează specialistul care tratează
bolile de ochi.
}  În munca sa, medicul oftalmolog utilizează:
– perimetru,
– oftalmoscop,
– lampa de fantă,
– tonometrul,
– gonioscopul,
– tabele de determinare a acuităţii
vizuale şi a perceperii culorilor,
– utilaj ecografic şi electrofiziologic,
– utilaje pentru evaluarea circulaţiei
sangvine şi a lichidului intraocular.
}  REFERAT!!!
 SCĂDEREA ACUITĂȚII VIZUALE
}  Definiții:
}  Acuitatea vizuală = capacitatea ochiului de a
distinge și aprecia forma, dimensiunea și
detaliile diverselor elemente din spațiu.
}  Determinarea acuității vizuale se face în
cabinetul oftalmologic, cu ajutorul
optotipului, ce prezintă litere, cifre, semne,
desene.
}  Scăderea acuității vizuale reprezintă o
micşorare a capacităţii de percepţie a
ochiului.
}  Scăderea acuității vizuale este cel mai
frecvent simptom pentru care pacienții
se prezintă în cabinetele de
oftalmologie.
}  Etiologie
–  Hemeralopie
–  Xeroftalmie
–  Miopie
–  Hipermetropie
–  Astigmatism
–  Prezbiopie
–  Conjunctivite
–  Keratite
–  Cataractă
–  Corpi străini
–  Traumatisme oculare
–  Degenerescență maculară legată de vârstă
–  Glaucom
–  Dezlipire de retină
–  Keratoconus
–  Uveită anterioară
–  Ambliopia
–  Retinopatie diabetică
–  Degenerare maculară
–  Trahomul (conjunctivita granuloasă)
–  Deficiența de vitamina A
–  Nevrita optică
–  Complicatii postintervenții chirurgicale a nivelul
ochiului
–  Complicatii postnașterieprematură etc.
 Durerea oculară
}  Durerea oculară poate fi spontană sau poate surveni
la apăsarea sau la mișcarea globilor oculari.
}  Apare în: oboseală oculară marcată, glaucom acut cu
unghi închis, contuzii, plăgi, endoftalmită etc.
}  Poate avea cauze variate:
}  - afecțiuni ale globului ocular,
}  - afecțiuni ale anexelor globului ocular
}  - afecțiuni extraoculare (cum sunt migrenele sau
sinuzitele)
}  Pacientul descrie durerea ca pe o durere
permanentă, surdă, scurtă și ascuțită sau ca o
săgetare.
}  Etiologie:
}  corpi străini corneeni sau
conjunctivali
}  conjunctivite
}  episclerita
}  Inflamații palpebrale
}  iridociclita
}  atac de glaucom
 FOTOFOBIA
}  Definiție:
}  Fotofobia reprezintă o senzație vizuală neplăcută,
resimțită de pacient produsă de produsă de
expunerea la lumină, atât naturală, cât și artificială.
}  Senzația de disconfort apare la trecerea de la
întuneric la lumină.
}  După simptomele care o însoțesc, o fotofobie
poate fi consecutivă unei afecțiuni oculare sau
neurologice, fiind un simptom nespecific (eroziuni
corneene, keratite, uveite, glaucom acut etc.).
}  În cele mai multe cazuri nu are semnificație
patologică și se poate ameliora prin purtarea
ochelarilor cu lentile fotocromatice.
}  Etiologie:
}  - afecţiuni oculare: conjunctivita,
inflamaţii ale corneei)
}  - afecţiuni ale snc (migrena,
encefalita, meningita, rabia)
}  - administrarea unor substanţe
medicamentoase
 REACȚIA PUPILARĂ
}  Irisul are rol de diafragmă care
reglează prin variația diametrului
pupilar cantitatea de lumină proiectată
pe retină.
}  Acest proces de reglare se realizează
reflex.
}  Stimulii = variațiile intensității luminii
}  Căile aferente sunt somatice
}  Căile eferente sunt vegetative,
simpatice și parasimpatice.
}  Definiții
}  Cecitatea reprezintă absența vederii datorită unor
leziuni ale mediilor transparente oculare, ale
retinei, ale căilor nervoase sau ale centilor
nervoiși ai vederii.
}  Se mai numește orbire sau ablepsie.
}  Cecitatea psihică = pierderea capacității de a
recunoaște obiectele cu ajutorul văzului.
}  Cecitatea verbală = pierderea capacității de a citi
sau de a înțelege sensul limbajului scris; se mai
numește alexie.
}  Cecitatea nocturn = pierderea capacității de a
vedea detaliile pe timp de noapte; se mai
numește hemeralopie.
}  Clasificare
Ø  După gravitate orbirea se clasifică în:
}  - orbire absolută (totală): fără percepție
luminoasă;
}  - orbire socială: acuitate vizuală sub 1/20,
astfel încât pacientul nu poate efectua o
activitate practică;
}  - stramtorari concentrice ale câmpului vizual
de 5-10º.
Ø  După momentul apariției, orbirea poate fi:
}  - congenitală
}  - dobândită, care poate fi:

§  temporară (datorată unor tulburări ischemice

tranzitorii, HTA, edem cerebral)
§  definitivă (datorată unor tumori, distrucția
centrilor corticali etc.).
Ø  In functie de sediul leziunilor cerebrale
orbirea poate fi:
}  - Cecitatea corticală: este rară, se produce
prin leziuni bilaterale ale căilor optice, având
drept cauze: tulburări vasculare, embolii,
encefalite, traumatisme, rar tumori; se
manifestă prin pierdere bruscă și totală a
vederii, absența reflexelor de fixație, de
clipire, aspect normal al fundului de ochi.
}  - Cecitatea psihică: este o agnozie, pacientul
văzând obiectele dar nerecunoscându-le.
}  - Cecitatea pitiatică: apare după traume
psihice la persoane sensibile, dispare spontan
după câteva zile.
}  Etiologie
}  - glaucom
}  - cataracta
}  - miopia
}  - traumatismele și arsurile
}  - dezlipirea de retină
}  - sifilisul
}  - boli infecțioase (conjunctivita difterică, lepra, rujeola,
variola, tbc, oftalmia gonococică, iridociclitele,
trahomul
}  - anomalii congenitale (anoftalmia, aniridia,
criptoftalmia, microftalmia)
}  - boli ereditare (sindrom Marfan, retinopatia
pigmentară, albinismul, atrofia optica Leber, idiotia
amaurotică Tay-Sachs)
}  - tumori maligne (retinoblastom, melanom etc.)
}  - intoxicații cu diferite medicamente, metale grele,
alcool metilic
}  Tablou clinic
}  Manifestările clinice sunt variate:
}  - scăderea marcantă a acuității vizuale și/sau
a câmpului vizual
}  - durere oculară

}  - cefalee
}  - halucinații
}  - lăcrimare, etc.
}  Tratament
Ø  Tratament etiologic

}  - cecitatea corticală nu are tratament curativ.

}  - cecitatea din cauza cataractei sau a lipsei

congenitale a cristalinului --- implant de cristalin
artificial.
}  - cecitatea pitiatică --- psihoterapia.
Ø  Tratament profilactic

}  - prevenirea accidentelor de muncă și rutiere

}  - evitarea conflictelor armate

}  - vaccinare și tratament adecvat medical și/sau

chirurgical al boliilor infecțioase, degenerative
sau tumorale care pot duce la orbire.
Ø  Reeducarea persoanelor cu cecitate dobândită
pentru a învăța să se autoîngrijească cu ajutorul
celorlalte simțuri și să-și găseasca alt loc de
muncă
}  Fazele reeducării sunt:
}  - Reeducare psihoterapeutică
}  - Reeducare pedagogică (presupune învățarea
scrisului și cititului Braille, Hebold, Wagner,
dactilografie la mașina de scris pe sistemul
Dichte)
}  - Reeducare profesională (învățarea unor meserii
ca masaj, împletituri de nuiele, de papură,
țesături, tricotat, activități artistice, cântat la un
instrument muzical pentru a se reintegra în
muncă
 } HIPEREMIA OCULARĂ (OCHIUL ROȘU)
}  Ochiul roșu este rezultatul procesului de
vasodilatație de la nivelul vaselor oculare.

}  Etiologie
}  Cauzele cele mai frecvente sunt:
}  - infecțiile conjunctivale
}  - hemoragiile subconjunctivale
}  Tipuri
}  Ochi roșu ciliar: determinat de vasodilatatia
arterelor ciliare anterioare;
}  Ochi roșu conjunctival: determinat de
vasodilatația vaselor ciliare posterioare
}  Clasificare

}  In funcție de localizare, ochiul roșu se

clasifică în:

}  - Hiperemie oculară profundă: localizată

perilimbic, cu aspect roșu – violaceu
}  - Hiperemie oculară superficială: localizată în
fundurile de sac conjunctivale, cu aspect
difuz și culoare roșie
}  Etiologie
}  Cauzele care determina ochiul roșu pot fi grupate in functie
de gravitate si localizarea focarului infectios primordial.
Ø  Afecțiuni oculare minore:
}  - infecții și hemoragii conjunctivale.
Ø  Afecțiuni oculare majore:
}  - inflamatorii,
}  - traumatice,
}  - tumorale,
}  - glaucomul acut.
Ø  Afecțiuni de vecinătate:
}  - sinuzite și etmoidite,
}  - otite și mastoidite,
}  - faringo-amigdalite,
}  - abcese și granuloame dentare
Ø  Afectiuni generale:
}  - boli tegumentare
}  - boli autoimmune
}  - boli tiroidiene etc.
 }  SECREȚIA CONJUNCTIVALĂ
}  Clinic se prezintă prin aglutinarea cililor.
}  Aspectul secreției poate fi:
}  - purulent: în etiologia microbiană
}  – mucopurulent și cremos: în etiologia
microbiană
}  - seros: în etiologia virală
}  - redusa sau absentă (”ochi uscat”): în
etiologia alergică
}  Definiție
}  Diplopia este perceperea în dublu a unui
singur obiect privit cu ambii ochi.
}  Aceasta vedere dublă se datorează faptului ca
imaginile unui obiect, înregistrate de fiecare
ochi în parte, nu sunt contopite într-o
senzație unică, deoarece imaginea obiectului
respectiv nu se formează pe ambele retine în
puncte simetrice.
}  Etiopatogenie
}  Mecanismul de producere este paralizia
nervilor oculomotori.
}  Cauze :
}  - afecțiuni ale mușchilor oculari

}  - tulburări neurologice
}  - miastenia gravis
}  - diabetul zaharat

}  - anevrisme
}  - tumori și inflamații cerebrale
}  - cataracta

}  - strabismul
}  - traumatisme craniene
}  Clasificare
}  - diplopie congenitală
}  - diplopie dobândită

}  - diplopie verticală: văd imaginile suprapuse

}  - diplopie orizontală: văd imaginile una lângă
alta.
}  Forme clinice
}  - Diplopiile monoculare: vederea dublă afectează un
singur ochi; ele provin dintr-o atingere a globului
ocular; apar la debutul anumitor cataracte, în caz de
afectare a maculei sau chiar de iridectomie
chirurgicală sau traumatică.
}  - Diplopiile binoculare: vederea dublă afectează
ambii ochi; daca unul dintre ochi este acoperit,
vederea dublă încetează dispar atunci când se
închide unul sau altul dintre ochi; este vorba de o
atingere a mușchilor oculomotori prin traumatisme,
tumori, vasculită sau prin afecțiuni ca diabetul sau
scleroza în plăci, în afecțiuni musculare (miastenie,
miopatie endocriniană), în heteroforii (tulburare a
vederii binoculare legată de variațiile de echilibru ale
mușchilor oculomotori).
}  Tratament
}  Diplopiile monoculare:
}  - tratarea unei cataracte,

}  - repararea chirurgicală a unei iridectomii

prea întinse.
}  Diplopiile binoculare:
}  - depistarea ochiului afectat
}  - plasarea pe sticla lentilelor a unor prisme,
care vor fi încorporate în sticlă.
}  - tratamentul chirurgical în unele paralizii
definitive.
 NOȚIUNI GENERALE
}  Optica este știința care se ocupă cu studiul
luminii și al interacțiunilor acesteia cu materia.
}  Razele de lumina care trec prin medii
transparente, cu densități diferite, își schimbă
direcția. Această deviere se numește refracție.
}  Refracția oculară este constituită de devierile pe
care mediile transparente ale ochiului le imprimă
razele luminoase.
}  Ochiul poate fi comparat cu un aparat de
fotografiat în care datorită mediilor transparente
oculare imaginea obiectelor se formează pe
retină mai mică și răsturnată.
}  In ochiul normal, razele luminoase paralele venite
de la infinit (în oftalmologie – de la 5 metri) se
întâlnesc într-un focar pe retină.
 }  2.1. VICIILE DE REFRACȚIE
}  Viciile de refracție, numite și ametropii,
reprezintă modificări ale refracției în care
razele paralele de la infinit alcătuiesc
unul sau mai multe focare, situate în fața
sau în spatele retinei.
}  Viciile de refracție se clasifică în funcție
de raportul dintre focarul razelor paralele
și retină, în :
}  – hipermetropie ;
}  – miopie ;
}  – astigmatism.
 }  HIPERMETROPIA
}  Definiție
}  Hipermetropia reprezintă un viciu de refracție
în care razele luminoase ce pătrund în ochi se
focalizează în spatele retinei, caracterizat
clinic prin vedere încețoșată.

}  Persoanele ce suferă de hipermetropie văd

bine la distanță și văd obiectele depărtate mai
aproape decât sunt în mod obișnuit, deși
tulburările sunt și la nivelul vederii de
aproape și la vederea la distanță.
}  Aceste persoane nu pot realiza activități
precum cititul sau cusutul.
}  Clasificare
}  - Hipermetropie congenitală
}  - Hipermetropie dobândită

}  După valoarea dioptrică, hipermetropia poate

fi :
}  – mică : 0 : +4D ;
}  – medie : +4D : +6D ;

}  – mare : peste +6D.

}  Etiologie
}  Factori determinanți:
}  Hipermetropia congenitală are drept cauză:
}  - glob ocular cu diametru antero-posterior mic,
}  - corneea cu curbură mică
}  - cristalin împins spre posterior în interiorul
ochiului.
}  Hipermetropia dobândită poate fi determinată de:
}  - retinopati
}  - tumori oculare
}  - dizlocări de cristalin.
}  Factorii de risc:
}  - rude de gradul I cu hipermetropie
}  - vârsta înaintată, peste 50 - 60 de ani.
}  Fiziopatologie
}  Hipermetropia apare încă din copilărie, dar
creșterea globului ocular și alungirea lui
corectează afecțiunea.
}  Daca hipermetropia nu se corectează până la
vârsta de 9 ani, atunci când ochiul se oprește
din dezvoltare, vederea se poate totuși păstra
nemodificată prin acomodare.
}  Dacă nu se corectează prin acomodare sunt
necesare lentilele de corecție sau intervenții
chirurgicale care să modifice forma corneei
sau să înlocuiască cristalinul.
}  Tablou clinic
}  - vederea încețoșată, în special pentru
obiectele de aproape.
}  - activități ca cititul sau cusutul dificile
}  - vedere încețoșată în timpul nopții
}  - cefalee
}  - durere și tensiune oculară
}  - dificultate în a menține rândul atunci când
citește
}  - tendința de a citi același rând de mai multe
ori
}  - frecatul des al ochilor
}  - dezinteres pentru citit
}  Tablou paraclinic
Ø teste vizuale:
o  acuitatea vizuală,
o  câmpul vizual,
o  refracția oculară
Ø tonometrie (măsurarea presiunii
intraoculare)
Ø examenul oftalmoscopic: permite
vizualizarea fundului de ochi și a altor
componente oculare
}  Dg. pozitiv
}  consult oftalmologic de rutină
}  istoricul medical al pacientului
}  examenul fizic
}  istoricul medical al familiei pacientului
}  teste vizuale
}  tonometrie
}  oftalmoscopia
}  examenul biomicroscopic
}  Tratament
}  Majoritatea cazurilor nu necesită
tratament.
}  Tratament de corecție optică: lentile
aeriene sau lentile de contact pentru a
focaliza imaginea pe retină cu lentile
convergente notate cu (+)
}  Tratament chirurgical: intervenție cu laser.
Ø Scop: modificarea suprafeței corneene
Ø Procedee:
– keratectomie fotorefractivă,
– keratoplastia termică,
– keratoplastia electrică
– implantul de lentile intraoculare.
Ø  Avantajele și dezavantajele mijloacelor
terapeutice:
}  - ochelarii sunt cea mai simplă și sigură
metodă de corecție, dar se rup sau se sparg cu
ușurință
}  - lentilele de contact produc corecție adecvată,
dar cresc riscul de leziuni corneene și infecțiir
corneene sau pot fi pierdute ușor sau pot fi
lovite
}  - procedeele chirurgicale: la unele persoane
este necesară și după chirurgie corecția cu
lentile sau ochelari; au un risc crescut de
infecții.
}  Hipermetropia nu poate fi vindecată sau
prevenită.
}  Definiție
}  Miopia este un viciu de refracție prin care razele
luminoase se focalizează înaintea retinei, ce se
manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar
obiectele situate la o distanţă mare.
}  Globul ocular al persoanelor mioape este mai
alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru
a corecta vederea, deplasând focarul pe retină.
}  În jur de 26% din populaţia lumii are miopie.
}  Etiologie
}  Miopia este de obicei moștenită. În etiologie
intervin ca factori determinanți:
}  – factorii ereditari, incriminați în aproape 90%
dintre cazuri ;
}  – asocierea unor patologii precum toxoplasmoza,
sindromul Marfan etc.
}  Cauze rare:

}  - miopia patologică este o boala în care polul

posterior al globului ocular continuă să se
dezvolte după ce a atins dimensiunile fiziologice
}  - miopia secundară apare în: prematuritate,
diabet zaharat, cataracta
}  Factori de risc:
}  - risc crescut la persoanele de origine asiatică
}  - la cei cu istoric familial (mai multe persoane
cu miopie intr-o familie)
}  - la femei

}  - la prematuri
}  - suprasolicitările vizuale
}  Fiziopatologie
}  Miopia începe să se dezvolte de obicei
în copilărie sau la începutul
adolescenței, între 8 și 14 ani atunci
când globul ocular crește mai mult
decât este normal și lumina nu mai
este focalizată direct pe retină ci în
fața ei.
}  Tablou clinic
}  Vedere încețoșată, neclară
}  dificultăți în vederea obiectelor situate la distanță
}  reducerea performanțelor școlare sau sportive
}  privit cu ochii ușor întredeschiși și cu fruntea
încruntată
}  ținerea obiectelor foarte aproape de față
}  utilizarea primelor bănci și rânduri în sălile de
spectacol
}  dezinteres față de sport sau alte activități care
implică o vedere bună la distanță
}  frecvent cefalee
}  fotofobie
}  lăcrimare
}  Tablou paraclinic
}  - teste vizuale: acuitatea vizuală,
câmpul vizual și teste de refracție
oculară
}  - examinarea biomicroscopic
}  - tonometrie prin care se măsoară
presiunea din interiorul globului ocular
}  - oftalmoscopia care permite
vizualizarea polului posterior al
globului ocular.
}  Tratament
}  nu poate fi vindecată,
}  Tratament corectiv cu lentilele corectoare
(ochelari sau lentile de contact)
}  Tratament chirurgical: LASIK, keratectomie
fotorefractivă, implantarea unui inel cornean
sau implantarea unor lentile intraoculare
}  Tratament medical: administrarea de vitamine
(A, B, C, E) și perioade de repaus ocular mai
ales la utilizarea îndelungată a vederii de
aproape
}  Definiție
}  Astigmatismul este o tulburare de refracție manifestată
printr-o deformare de cornee care atrage după sine o
refracţie defectuoasă a razelor de lumină.
}  In cazul astigmatismului razele de lumină albă care
sosesc la ochi sub formă de raze paralele vor suferi un
proces intens şi inegal de refracţie astfel încât obiectele
apar neclare și încețoșate.
}  În astigmatism focarul razelor paralele de la infinit nu
este punctiform, ci sub forma unor focare regulate sau
neregulate, alcătuite din mai multe puncte.
}  Se datorează unor neregularități ale corneei, atât în
ceea ce privește suprafața, cât și forma acesteia.
}  La om, ochiul cu un astigmatism de până la 0,5 dioptrii
este considerat normal.
}  Clasificare
}  Există două tipuri de astigmatism:
}  - Astigmatism neregulat: determinat de
leziuni cicatriciale corneene sau cristaliniene
ce nu poate fi corectat prin lentile externe, ci
doar prin lentile de contact rigide și
permeabile
}  - Astigmatism regulat: ce poate fi corectat
prin ochelari.
}  După poziția focarelor în raport cu retina,
astigmatismul poate fi :
}  – astigmatism miopic: focarele se formează în
fața retinei ;
}  – astigmatism hipermetropic: focarele se
formează în spatele retinei ;
}  – astigmatism mixt: un focar se formează
înainte și unul în spatele retinei.
}  Etiologie
}  Cauzele determinante nu se cunosc.
}  Astigmatismul poate fi ereditar.
}  Factori de risc :
}  - cicatrici corneene;
}  - contuzii sau traumatisme oculare
}  - infecții oculare
}  - modificări de formă ale corneei secundare
intervențiilor chirurgicale oftalmologice
}  - anomalii ale cristalinului din DZ, sindrm
metabolic, HTA
}  - tumori orbitare
}  - tumori ale pleoapei superioare etc.
}  Tablou clinic
}  - cefalee
}  - oboseală oculară

}  - vedere încețoșată;
}  - acuitate vizuală scăzută în special pentru
vederea la distanță
}  Tablou paraclinic
}  - examinarea câmpului vizual
}  -teste de refracție cu diverse tipuri de lentile.

}  - keratometrie care măsoară curbura corneei.

}  - topografie corneeană, fotokeratoscopie sau
videokeratografie care realizează o hartă a
suprafeței corneei.
}  Tratament
}  - corecție optică cu lentile cilindrice sau
sferocilindrice
}  - intervenție chirurgicală cu laser
}  Unii specialiști sunt de părere că dacă
defectul este mic, astigmatismul poate fi lăsat
necorectat.
}  Definiție
}  Presbitismul este fenomenul de diminuare a
puterii de acomodare a ochiului datorat
îmbătrânirii.
}  Prezbiopia este o tulburare fiziologică a
vederii de aproape instalată după vârsta de
40 de ani.
}  Etiologie
}  Factor determinant:
}  - pierderea progresivă a elasticităţii
cristalinului odată cu înaintarea în vârstă
}  Factor agravant:

}  - pierderea puterii de contractare şi relaxare

a muşchilor ciliari (muşchi ce controlează
bombarea cristalinului).
}  Tablou clinic
}  Nu este o boală ci o condiţie care se întâmplă
oricui.
}  Simptomele apar între 40 şi 50 de ani.
}  Primele semne:

}  - dificultatea de a citi literele mărunte, mai

ales când lumina este de slabă
}  - oboseala oculară după perioade de citit
îndelungate.
}  - pierderea calităţii vederii.
}  Tratament
}  Prezbiția nu se trateaază.
}  Dar pierderea abilităţii de focalizare a ochilor
poate fi corectată prin folosirea de lentile de
corecţie.
}  În funcție de alte deficienţe de refracție ale
pacientului, corecţia se poate face cu lentile:
}  - bifocale

}  - trifocale
}  - progresive
}  Definiție
}  Blefarita reprezintă inflamația marginii libere a
pleoapei, cu tendință la recidivă și asociată frecvent
cu conjunctivită (blefaroconjunctivită).
}  Localizarea la nivelul marginii libere a pleoapelor
se datorează prezenței cililor și a glandelor
anexate acestora, precum și existenței orificiilor de
deschidere a glandelor Meibomius.
}  Etiologie
}  Factori determinanți:
}  - Staphylococcus epidermidis
}  - Staphylococcus aureus
}  Factori favorizanți:
–  tulburări digestive: constipație,
–  avitaminoze,
–  boli infecțioase,
–  tulburări endocrine: pubertate, sindrom premenstrual,
menopauză
–  stările de imunodepresie
–  terenul atopic
–  hipersecreția glandelor Meibomius cu stagnarea
secrețiilor
–  dermatita seboreică a feței
–  praful, fumul, frigul, radiațiile solare, umiditatea
–  Cosmeticele
–  tegumentele deschise la culoare (persoanele
blonde sau roșcate fiind mai expuse îmbolnăvirilor)
}  Factori declanșatori:
–  alergii la produse cosmetice,
–  infecții ale căilor aeriene superioare
–  diverse cauze locale: fum, praf, paraziți,
căldura, frigul, radiații, medicamente,
cosmetice.

}  Incidență
}  - este mai frecventă la persoanele care au
mătreață, alergii sau eczeme.
}  - forma cea mai obișnuită apare în asociere
cu acneea rozacee sau cu dermatita
seboreeică.
}  Clasificare
}  După criteriul evolutiv:
}  - Blefarită acută
}  - Blefarită cronică
}  După criteriul clinic :
}  – blefarite eritematoase (manifestate prin prurit,
usturimi, congestie și tumefacție a marginii libere
a pleoapei) ;
}  – blefarite scuamoase (manifestate prin eritem,
tumefacție, scuame gălbui) ;
}  – blefarite ulceroase (care constau într‑o infecție
stafilococică localizată la rădăcina cililor, care se
transmite de la un cil la altul rezultând
microabcese).
}  Tablou clinic
}  - eritemul marginii libere a pleaopei
}  - prurit
}  - lăcrimare
}  - cruste la marginea pleoapei, uscate
sau grase
}  - căderea genelor
}  Paraclinic
}  Examen oftalmoscopic: marginile pleoapelor
apar grăsoase, ulcerate cu cruste din
detritusuri ce se lipesc de gene
}  Examenul cu biomicroscop: cruste uscate sau
grase, eritem
}  Examen bacteriologic al secrețiilor: marginile
pleoapelor sunt masiv colonizate cu bacterii,
de regula cu diverse tulpini de stafilococi
}  Forme clinice
}  Blefarita eritematoasă: congestie și edem
local care se accentuează la efort ocular
intens;
}  Blefarita scuamoasă : seboree sub formă de
spumă sau pelicule scoamoase, ce lasă după
îndepărtare pielea congestionată;
}  Blefarita ulceroasă : infecție stafilococică a
pleoapei ce se transmite de la un cil la altul
producând astfel microabcese;
}  Blefarite mixte: mai ales la adulți.
}  Complicații
}  - conjunctivite,
}  - keratite,
}  - alopecie ciliară,
}  - infecția căilor lacrimale
}  - carcinoame
}  Tratament
}  Tratament igienic:
}  - spălarea pleoapelor, sprâncenelor și părului zilnic
cu un șampon pentru copii (pentru spălarea
pleoapelor, se pun câteva picături de șampon într-
un pahar cu apă și cu un bețișor, ținând ochii
închiși, se șterge ușor fiecare pleoapă, inclusiv
genele, de aproximativ 10 ori, pe o direcție
orizontală, pornind de la nivelul nasului, după care
se clătește bine cu apă din abundență)
}  - la duș, alternativ, se lasă să curgă apă călduță și
rece peste ochii închiși timp de 1 minut.
}  Tratament profilactic:
}  - corectarea viciilor de refracție
}  - îndepărtarea factorilor iritanți.
}  Tratament curativ: general sau local
}  - tratarea dermatitei seboreice a feței și a pielii
păroase a capului
}  - îndepărtarea scuamelor și secrețiilor uscate,
}  - aplicarea de comprese cu ser fiziologic,
}  - spălarea cu șampon pentru copii sau produse
speciale de tip Blepharoshampoo sau Blephagel
}  - aplicarea de unguente cu antibiotice
}  - masarea delicată a pleoapelor
}  - lacrimi artificiale dacă se însoțește de uscarea
corneei, pentru a menține filmul lacrimal și
hidratarea corneei
}  - uneori corticosteroizi topici pentru controlul
inflamației
}  - administrarea de coliruri sau unguente cu
antibiotice
}  Definiție
}  Orjeletul este o infecție de natură
stafilococică a glandelor sebacee de la nivelul
pleoapelor, atât superioare, cât și inferioare.
}  El este un abces ce apare prin infectarea unei
glande sebacee de la nivelul pleoapei. Glanda
sebacee înconjoară rădăcina unei gene.
}  Se numește popular, urcior.
}  Clasificare
}  În funcție de glandele afectate, orjeletul poate
fi:
}  Orjelet intern , când sunt infectate glandele
lui Meibomius, de la nivelul feţei posterioare
a pleoapei
}  Orjelet extern când sunt infectate glandele
accesorii superficiale Zeiss sau Moll
}  Etiologie
}  Factori determinanți:
}  - cel mai frecvent stafilococul
}  Factori favorizanți:
}  - afectiuni digestive: sindromul dispeptic,
constipatia, boli hepatice
}  - boli metabolice: DZ
}  - afecțiuni oculare: blefarite, vicii de refractie
(miopia, hipermetropia, astigmatismul, presbiția)
}  - atingerea frecventă a pleoapelor cu mâinile
murdare
}  - utilizarea rimelului, conturului de ochi sau a
altor produse cosmetice, care pot irita pleoapele
}  Tablou clinic
}  - tumefacție eritematoasă și dureroasă care evoluează
spre abces la nivelul pleoapei, adesea centrată de un cil
}  - lăcrimare
}  - prurit
}  - clipit des
}  - imposibilitatea închiderii complete a pleoapelor
}  - secreții seropurulente, care se adună în unghiul intern
al ochiului
}  - senzație de arsură oculară
}  - durere în regiunea palpebrală direct proporţională cu
volumul inflamaţiei ce se accentuează și devine pulsaltilă
}  - după câteva zile, în mijlocul zonei eritematoase, apare
o pustulă iar după circa 2-5 zile apare burbionul
}  - conjunctiva palpebrală se tumefiază căpătând aspect de
gelatină gălbuie.
}  Tablouparaclinic
}  - examinarea vizuală atentă a pleoapei
}  Evoluție
}  - după evacuarea sau drenarea colectiei
purulente, durerea cedează, tumefacția
dispare, iar ulceratia se cicatrizeaza.
}  - evoluția este de 7-8 zile, fără sechele
}  - uneori, pe fondul unei sensibilități sporite
la infecții, pot apărea alte abcese
}  - alteori poate evolua spre diseminare în
orbită, putând ajunge la septicemie
}  - alteori evoluează spre chalazionul
(varianta neureroasă a orjeletului)
}  - alteori recidivează pe același loc
}  - alteori apar vegetații sau înlănțuirea a 2-3
granuloame, care compromit anatomia
pleoapei
}  Tratament
}  Tratament curativ:
}  - comprese reci inițial apoi calde la nivelul pleoapelor de 3-5
ori pe zi.
}  - incizie dacă procesul de vindecare nu începe în 48 de ore.
}  - unguent cu antibiotic (tobramicină) la fiecare 3 ore întins pe
ambele pleoape (inclusiv la ochiul sănătos)
}  - evitarea atingerii ochilor cu mâinile murdare.
}  Tratament profilactic:
}  - evitarea atingerii pleoapelor cu mâinile murdare
}  - evitarea contactului ochilor de praf și alți polunați prin
purtarea de ochelari de protectie
}  - înlocuirea cosmeticelor, mai ales rimelul cel puțin o dată la
6 luni.
}  - tratarea promptă a oricărei inflamații sau infecții ale
pleoapelor
}  - evitarea folosirii în comun a prosoapelor, bureților de baie
sau a cosmeticelor
}  - spălarea frecventă a mâinilor
}  - neutilizarea cosmeticelor și a lentilelor de contact până la
vindecarea completă
}  Definiție
}  Dacriocistita reprezintă inflamația acută sau
cronică a sacului lacrimal, deobicei,
secundară obstrucției canalului lacrimonazal.
}  Tablou clinic
}  Din punct de vedere clinic, se disting 2 forme
evolutive :
}  a) dacriocistita acută: manifestată prin
înroșirea și inflamarea țesuturilor de la nivelul
sacului lacrimal, febră, durere continuă care
iradiază spre frunte și spre rădăcina nasului,
colecție purulentă, care se elimină la
suprafața tegumentului ;
}  b) dacriocistita cronică: evoluție latentă,
manifestată prin tumefacția sacului lacrimal,
lăcrimare și eliminarea unei secreții
mucopurulente.
}  Diagnosticul pozitiv
}  Se pune pe simptomatologie și examenul
clinic local.
}  Tratament
}  Tratament medical:
}  - antibioterapie pe cale sistemică dar și
topică
}  Tratament chirurgical:

}  - incizia colecției pentru evacuarea secreției

purulente și dezobstrucția canalului
lacrimonazal
}  - dacriocistorinostomie, intervenție
chirurgicală prin care se restabilește
comunicarea între canalul lacrimonazal și
cavitatea nazală.
}  Definiție
}  Keratitele
sunt afecțiuni
oftalmologice caracterizate prin
inflamații la nivelul corneei.
}  Clasificare

}  După criteriul etiologic, keratitele sunt:

}  a) keratite exogene : produse de traumatisme

oculare, corpi străini, iritații prin agenți fizici
(căldură, frig, radiații ultraviolete) sau chimici
} 

}  b) keratite endogene : produse de infecții,

toxine, avitaminoza A, paralizie facială,
glaucom, irită.
}  După prezența sau absența secrețiilor :

}  a) Keratitelsupurative :
}  - procesul inflamator evoluează spre ulcerarea și
necrozarea corneei;
}  - se manifestă prin:
}  lăcrimare,
}  durere,
}  congestie pericorneană,
}  scăderea acuității vizuale,
}  fotofobie,
}  secreție seropurulentă redusă,
}  perforarea corneei cu scurgerea umorii apoase din camera
anterioară,
}  - deformarea pupilei,
}  cicatrizarea ulcerului cu formarea unei membrane
netransparente, cu aspect alburiu-cenușiu, care acoperă
irisul.
}  .
}  b) Keratitele nesupurative care pot fi:
}  - superficiale (herpesul cornean, herpesul
Zoster) ce se manifestă prin: vezicule pline
cu lichid clar pe cornee, care se deschid
spontan și lasă în locul lor epiteliul cornean
erodat, sensibilizat la infecții și ulcerații
}  - profunde (însifilis, tuberculoză, lepră): în
sifilisului ereditar, apare o formă particulară
a bolii, numită keratită parenchimatoasă, la
care se asociază surditate și modificări ale
structurii dinților
}  Tratament

}  Tratament profilactic:
}  - evitarea manevrelor, acțiunilor care pot
altera integritatea corneei

}  Tratament simptomatic:
}  - calmante ale durerii

}  - antispastice pentru a diminua spasmul

pupilar (instilații de atropină, pentru a dilata
pupila)
}  Tratament fiziopatogenic:
}  - corticosteroizi
}  Tratament etiologic:

}  - antibiotice
}  - administrarea de dapsonă, clofazimină si în
asociere cu corticosteroizi în keratita interstițială
lepromatoasă
}  Tratament chirurgical:

}  - indicat în cazuri cu evoluție prelungită,

netratate corect sau complicate cu opacifierea
permanentă a corneei.
}  - transplant corneean
}  Complicații:
}  - subțierea corneei și perforarea acesteia

}  Prognostic:
}  - bun dacă diagnosticul este precoce și
tratamentul corespunzător.
}  Definiție
}  Iridociclita reprezintă inflamația intraoculară
atât a tractului uveal (alcătuit din iris, corp
ciliar și coroidă), cât și a structurilor
învecinate (retină, corp vitros, nerv optic).
}  Este o afecţiune relativ frecventă, acută şi
cronică, atingând adesea ambii ochi şi cu
tendinţa de a recidiva.
}  Etiologie
}  - infecții bacterieane: sinuzită, abces dentar,
infecție urinară, tuberculoză, sifilis, bruceloză
etc.
}  - infecții virale: herpes zoster

}  - infecție parazitare: leptospiroză

}  - afecțiuni sistemice asociate cu statusul HLA
B27 : spondilita ankilozantă, artrita reactivă
etc.
}  Tablou clinic
}  - în uveita anterioară:
}  fotofobie,
}  lăcrimare,
}  hiperemie conjunctivală,
}  scăderea acuității vizuale.
}  - în uveita intermediară:
}  scăderea acuității vizuale,
}  apariția unor puncte strălucitoare în câmpul
vizual (fotopsie) sau a unor musculițe sau puncte
negre (miodezopsii).
}  - în uveita posterioară: scotoame (= îngustări ale
câmpului vizual)
}  Clasificare:
}  1. Din punct de vedere etiologic :
}  – uveite infecțioase – bacteriene, virale,
parazitare, fungice ;
}  – uveite non‑infecțioase – în asocieri sistemice
cunoscute : sarcoidoză, sifilis etc. ;
}  – uveite neoplazice sau non‑neoplazice.
}  2. Din punct de vedere evolutiv :
}  – uveite acute : cu debut brusc și evoluție limitată
în timp (sub trei luni) ;
}  – uveite recurente : episoade repetate ;
}  – uveite cronice : sunt forme persistente, cu
recăderi și evoluție mai îndelungată (peste trei
luni).
}  Complicații

}  - glaucom secundar prin lipirea marginilor

pupilei de cristalin, ceea ce poate duce la
lipsa de drenare a umorii apoase
}  - cataractă
}  Tratament
}  Tratament etiologic:
}  - antibioterapie locală
}  Tratament simptomatic:
}  - colire sau cu injecţii subconjunctivale
antiinflamatorii
}  - colire midriatice (dilată pupila pentru a evita
sinechiile)
}  Tratament fiziopatogenic:
}  - corticoterapie topică și sistemică,
antibioterapie locală
}  - hipotensoare oculare.
}  Definiție
}  Conjunctivitele reprezintă afecțiuni
infecțioase și inflamatorii ale mucoaei
conjunctivale.
}  Sunt întâlinite la toate categoriile de vârstă.

}  Multitudinea de forme clinice se

caracterizează printr‑un tablou clinic comun,
dar și semne clinice paritculare fiecărei
forme.
}  Etiopatogenie
}  - factorii etiologici: germeni patogeni
(microbieni, virali, parazitari, fungici0
}  Conjunctiva este expusă agenților patogeni și
acțiunii externe a unor substanțe cu potențial
nociv.
}  Metoda de apărare este prezența lacrimilor.
}  Rolul lacrimilor:

}  - spală suprafața oculară

}  - conțin lizozim, IgA, IgG, care împiedică
dezvoltarea germenilor.
}  Clasificare
}  În funcție de etiologie :
}  – conjunctivite bacteriene ;

}  – conjunctivite virale ;
}  – conjunctivite alergice ;

}  – conjunctivite fungice ;
}  – conjunctivite produse de agenți iritanți.
}  În funcție de evoluție :

}  – conjunctivite acute ;
}  – conjunctivite subacute ;
}  – conjunctivite cronice.
}  Tablou clinic
}  a) Manifestări subiective :
}  – senzație de corp străin ;

}  – înțepături ;
}  – arsuri ;

}  – fotofobie.
}  b) Manifestări obiective :
}  – hiperemie ;

}  – lăcrimare ;
}  – secreții conjunctivale.
}  Tratament
}  Tratament profilactic:
}  - depistarea și tratarea cât mai precoce a
pacienților cu conjunctivită
}  - respectarea normelor elementare de igienă.
}  Tratament igieno – dietetic:
}  – evitarea pansării (pentru a împiedica
stagnarea secrețiilor conjunctivale)
}  – îndepărtarea secrețiilor conjunctivale prin
spălarea cu ser fiziologic
}  - identificarea și eliminarea alergenului
implicat
}  Tratament etiologic:
}  - tratament antibacterian cu antibiotice cu
administrare topică (colire): gentamicină,
tobramicină, cloramfenicolul, ciprofloxacină
}  - antihistaminice topice și orale
}  - desensibilizare
}  Tratament suportiv:
}  - este necesar în conjunctivitele virale:
}  - comprese reci și lacrimi artificiale, la care
se pot adăuga antibiotice topice pentru a
preveni infecțiile bacteriene secundare
}  - lacrimi artificiale
}  Tratamentul complicațiilor
}  Complicații
}  - keratita punctată,
}  - sindromul de ochi uscat,

}  - recidive
}  Definiție
}  Cataracta este o afecțiune oftalmologică
caracterizată prin opacifierea cristalinului,
ceea ce împiedică trecerea razelor de lumină
către retină.
}  Etiologie
}  Factorii determinanți:
}  - vârsta înaintată ce detemină cataracta senilă
}  - expunerea excesivă la raze ultraviolete: cataracta
prin agenți fizici
}  - diabetul zaharat decompensat: cataracta
patologică
}  - alte boli oftalmologice cum ar fi: glaucomul,
uveita cronică, retinita pigmentară, dezlipirea de
retină: cataractele patologice
}  - tratamentul cronic cu corticosteroizi: cataracta
iatrogenă
}  - expunerea frecventă sau tratamentul cu raze X:
cataracta prin agenți fizici, respectiv cataracta
iatrogenă
}  - factori genetici: cataracta congenitală
}  - vitrectomia: cataracta iatrogenă
}  - leziuni oculare: cataracta traumatică

}  - boli ereditare (distrofia miotonică,

galactozemia): cataracta patologică
}  - hipertensiunea arterială: cataracta
patologică
}  - infecții în sarcină (rubeola sau varicela):
cataracta nou-născutului
}  Factori favorizanți:
}  - etnia, au risc crescut nativii americani și
afro-americani
}  - sexul feminin
}  - fumatul

}  - alcoolismul cronic
}  - hipertrigliceridemia
}  Tablou clinic
}  - tulburări vizuale:
–  vedere încețoșată, greoaie, neclară
–  fotofobie, fie pentru lumina naturală fie
artificială
–  vedere dublă.
}  - șofatul este îngreunat datorita
disconfortului vizual cauzat de lumina
farurilor din trafic
}  - necesitatea schimbării relativ frecvente a
lentilelor de la ochelari
}  - dificultăți în desfășurarea activităților
zilnice
}  Tablou paraclinic
}  - determinarea acuității vizuale,
}  - examen oftalmoscopic,
}  - examen biomicroscopic,
}  - biometrie.
}  Evoluție
}  - poate rămâne ușoară, deseori trecând
neobservata.
}  - majoritatea cazurilor nu provoacă tulburări
vizuale grave și deci nu necesită tratament
chirurgical.
}  - alteori poate evolua spre cataractă severă,
cu tulburări vizuale severe care influențează
activitățile cotidiene (șofatul, cititul, etc.)
}  Tratament
}  Singurul tratament eficient este tratamentul
chirurgical , care constă în:
}  - îndepărtarea cristalinului deteriorat
}  și

}  - înlocuirea lui cu o piesă asemănătoare

artificială, numită implant intraocular sau cu
o lentilă de contact cu funcție identică.
}  Se efectuează după luni sau ani de la debutul
bolii.
}  Definiție
}  Glaucomul reprezinta un grup de afecțiuni
caracterizate prin asocierea a 3 elemente: presiune
intraoculară crescută, atrofia nervului optic și
alterarea câmpului vizual.
}  Cuvântul “glaucom” provine din grecescul “glaukos
= gri-albăstrui”.
}  Glaucomul poate însă exista şi când presiunea este
normală.
}  De asemenea, sunt frecvente cazurile de presiune
intraoculară mărită (temporar), fără să se fi
declanşat glaucomul.
}  Câmpul vizual este suprafaţa percepută când
privirea este fixată drept înainte.

}  Tensiunea intraoculară este presiunea exercitată

de lichidele intraoculare asupra pereților globului
ocular.
}  Presiunea oculară se măsoară cu ajutorul unor
aparate numite tonometre și se exprimă în
mmHg. Tonometrele pot fi:
}  - aplicate direct pe suprafața globului ocular
(tonometrul Schiötz, Maklakov, Goldman)
}  - noncontact (tonometrul Reichert).
}  Valorile normale: 11 - 21 mmHg.
}  O tensiune intraoculară este considerată normală
dacă nu produce leziuni ale nervului optic.
}  Umoarea apoasă este lichidul clar, incolor,
produs de corpul ciliar, care hrănește cristalinul
și corneea și elimină produșii de catabolism.
}  Eliminarea umorii apoase se realizează pe 2 căi:
}  –calea trabeculocanaliculară: este calea principală
prin care se elimină 75‑90%, este situată la
nivelul unghiului iridocorneean, este alcătuită din
trabecul, canalul Schlemm și venele apoase.
}  – căile uveosclerale: sunt căi accesorii, prin care
se elimină 10‑25% din umoarea apoasă.
}  Eliminarea defectuoasă a umorii apoase atrage
după sine o creștere a presiunii intraoculare.
}  Etiologie
}  Factori determinanți: numeroase teorii
}  - PIO (creșterea presiunii intraoculare)
}  - scăderea perfuziei oculare

}  Factori de risc:
Ø  Factori de risc vasculari :
}  – hemoragii la nivelul discului optic
}  – hiperlipemie
}  – hipercolesterolemie
}  – hipertensiune arterială și vasospasmul
}  - arterioscleroza
} 
Ø  Factori de risc nonvasculari :
}  – vârsta
}  – rasa
}  – antecedente familiale pozitive
}  –miopia severă
}  – fluctuațiile diurne ale tensiunii intraoculare
}  – grosimea corneei
}  Forme clinice
}  In funcție de vârsta de apariție:
}  - glaucomul congenital: formă rară, prezentă de
la naștere, datorată nedezvoltării intrauterine a
zonei de drenaj; poate determina orbire
}  - glaucomul infantil
}  - glaucomul juvenil
}  - glaucomul adultului

}  In funcție de cauza determinantă:

}  - glaucom primitiv
}  - glaucom secundar
}  În funcție de configurația unghiului dintre iris
și cornee:
}  - glaucomul cu unghi deschis: cea mai
obișnuită formă de glaucom, se dezvoltă
treptat, fără semne premonitorii
}  - glaucomul cu unghi închis: presiunea
intraoculară este normală dar poate crește
brusc (acut); poate apărea când se dilată
pupila.
}  În funcție de evoluție:
}  - glaucomul cronic

}  - glaucomul acut
}  Fiziopatogenie
}  Leziunile in glaucom apar datorită factului că
celulele și fibrele nervoase mor progresiv,
este afectată legătura dintre ochi și creier și
deci transmiterea informației.
}  Inițial funcția vizuală este normală, apoi,
când leziunile devin semnificative apar și
defectele severe de vedere.
}  Glaucomul netratat poate duce la orbire.
}  Tablou clinic
}  Boala este asimptomatică.
}  Defectele de câmp vizual sunt determinate
doar de oftalmolog.
}  Glaucom cu unghi deschis: pierderea vederii.

}  Glaucom cu unghi închis: simptome blânde:

vedere încețoșată sau severe: episoade dese
de vedere încețoșată, hiperemie oculară.
dureri oculare, stare de rău și stări de vomă.
}  Glaucomul congenital: ochi lăcrimoși și
sensibilitate la lumină.
}  La examenul clinic se constată:
}  - Presiune intraoculară crescută
}  - Prezența de scotoame în câmpul
vizual
}  - FO constată aspectul particular
din glaucom.
}  Tratament
}  Obiective:
}  - scăderea PIO

}  - împiedicarea progresiei afectării

glaucomatoase.
}  Opțiuni terapeutice:
}  - tratament medicamentos,
}  - tratament chirurgical clasic sau cu laser

}  - tratament profilactic
}  Tratament profilactic:
}  - tratarea afecțiunilor ce reprezintă factori de
risc
}  - modificarea stilului de viață: exerciții fizice,
dietă sănătoasă, aport suficient de lichide și
sare.
}  - control oftalmologic periodic, la 5 ani, până
la vârsta de 40 ani
}  - control oftalmologic la 3 - 12 luni după
vârsta de 40 ani
}  - în caz de suspiciune de glaucom sau la cei
cu istoric familial de glaucom, controalele
trebuie să fie mai dese
} Tratament medicamentos:
q Medicație locală prin picături:
◦  Medicamente ce reduc producția de umoare
apoasă:
◦  - Beta blocante
◦  - Agenți alfa-adrenergici
◦  - Inhibitori ai anhidrazei carbonice
◦  Medicamente ce cresc scurgerea umorii apoase:
◦  - Analogi de prostaglandine
◦  - Prostamide
◦  - Agenti parasimpatomimetici
◦  - Compuși cu epinefrină
}  Medicația orală
}  - se admnistrează dacă picăturile nu scad
singure presiunea oculară până la nivelul
dorit:
Ø inhibitorii anhidrazei carbonice, cum sunt:
Ø - acetazolamida
Ø - metazolamida,
}  Tratament chirurgical:
q  Tratament chirurgical clasic:
}  - trabeculectomia: realizează o fistulă
protejată prin care umoarea poate circula mai
ușor
}  - implanturi de drenaj: se introduce în ochi
un mic tub de silicon pentru a ajuta drenajul
umorii apoase
q Tratament chirurgical cu laser:
◦  - iridotomii Laser Yag
◦  - trabeculoplastie cu argon: este o metodă
rapidă, nedureroasă și relativ sigură, de
scădere a presiunii intraoculare.
◦  - producerea de arsuri microscopice cu
scopul de a produce cicatrizarea zonei,
cicatricile întinzând țesuturile pentru a
permite lichidului o mai bună scurgere
prin canalele de drenaj.
}  Clasificare:
–  În funcție de mecanismul de producere:
q  Traumatisme neperforante (contuziile forte),
q  Traumatisme penetrante

q  Traumatisme perforante (plăgi tăiate sau

înţepate, arsuri chimice)
–  În funcție de localizare:
q  Traumatisme superficiale
q  Traumatisme profunde
 –  In funcție de număr:
q  Traumatisme unice

q  Traumatisme multiple,
–  În funcție de aspectul leziunii:
q  Traumatisme simple
q  Traumatisme anfractuase,

–  În funcție de vechime:
q  Traumatisme recente
q  Traumatisme vechi,

–  Anatomopatologic sunt:
q  traumatisme cu pierdere de substanţă,
q  traumatisme . fără pierdere de substanţă
}  Etiologie
}  Bucăți de lemn, așchii, metal, sticla, pietre,
mingi de tenis, fluturași de badminton,
săgeți, artificii, lovituri.
}  Anatomopatologie

}  Leziunile anatomopatologice pot fi:

v  întreruperi ale integrității epiteliului cornean
cu afectarea structurii ochiului în profunzime
(se întâlnesc în traumatismele penetrante sau
perforante – plăgi)
v  contuzii cu afectare oculară mai superficială,
în cazul traumatismelor nepenetrante
}  1. Arsurile
}  Etiologic, arsurile pot fi:
Ø arsuri chimice,
Ø arsuri termice,
Ø arsuri electrice
Ø arsuri cu ultraviolete.
}  Arsurile chimice sunt determinate de contactul direct cu o
substanță nocivă.
}  - Unele substanțe nu determină leziuni extinse sau nu au risc
vital pentru ochi: săpun, creme, gaze lacrimogene; ele
determină o reacție locală manifestată prin înroșirea ochiului și
hiperlacrimație, simptome care nu lasă sechele.
}  - Alte substanțe (cele alcaline) au o mare putere de a penetra
în țesuturi și lezează profund corneea, conjunctiva și
structurile subiacente lor: soda caustică, var, amoniac.
}  - Arsurile chimice pot apărea și în cazul contactului ochiului cu
spray de păr, spray paralizant.
}  Măsuri terapeutice:
}  - irigarea de urgenţă a ochiului cu apă de la robinet sau ser
fiziologic steril timp de 15-30 de minute!
}  - evitarea frecării ochiului pentru a nu extinde substanța pe
întreaga suprafață oculară
}  - îndepărtarea substanței în primele minute de la contact
pentru a se evita apariția complicațiilor de către medicul
specialist oftalmolog.
}  Arsurile termice sunt cauzate de flăcări care
vin în contact cu ochiul, de vapori de apă
fierbinte sau de lichide fierbinți.
}  Cazurile sunt rare, ele apărând în incendii,
explozii, accidente de muncă.
}  Gradul de lezarea a suprafeței oculare este
mai redus, pentru că persoana are tendința
reflexă de a închide ochiul, astfel că
pleoapele reușesc să protejeze cât de cât
suprafața oculară.
}  Dacă însă arsura este profundă, se poate
ajunge la complicații corneene grave.
}  Arsurile cu radiații ultraviolete pot apărea
chiar și la câteva ore de la expunere,
deoarece ochiul este deosebit de sensibil la
acțiune lor. Simptomatologia este moderată și
nu apar complicații sau sechele.
}  2. Abraziunile
}  Abraziunile corneene sunt leziuni superficiale,
care nu interesează structurile profunde și nici nu
alterează integritatea epiteliului corneean.
}  Ele sunt produse prin: contactul cu fire de praf
grunjoase, cu frunze, ramuri de copac sau așchii
sau prin lovire accidentală sau voită în ochi. De
asemenea apar relativ frecvent la pacienții care
folosesc lentile de contact.
}  În unele situații, prin abraziune corneeană poate
să apară irită traumatică (inflamația traumatică a
irisului; leziune oculară directă cu un obiect bont,
ca de exemplu un pumn).
}  3. Perforațiile
}  Sunt leziuni caracterizate printr-o soluție de
continuitate la nivelul conjunctivei, corneei
sau sclerei.
}  Se pot asocia cu leziuni profunde care pot
afecta funcția ochiului.
}  Etiologie: contactul cu obiecte metalice
zburătoare, așchii, căderi de la înălțime.
}  Cele mai grave sunt plăgile sclerale deoarece
globul ocular este deschis, caz în care riscul
de apariție a complicațiilor locale precoce și
tardive este mare.
}  4. Hifema
}  Hifema este acumularea de sânge în camera
anterioară a ochiului.
}  Poate apărea fie sub forma unor striații
sangvinolente, fie sub forma unei acumulări
sangvine la baza irisului sau a corneei.
}  Etiologie: traumatisme nepenetrante.
}  Clinic: scădere bruscă și severă a acuității vizuale.
}  Complicații: hemosideroză sau heterocromie
(apariția unor diferențe de culoare la nivelul
irișilor sau în cadrul aceluiași iris) și creșterea
presiunii intraoculare.
}  Dacă acumularea de sânge nu este mare, uneori
hifemele se pot resorbi spontan.
}  5. Fracturile orbitare
}  Constau în fisurarea masivului osos facial în
diverse grade.
}  Fractura poate interesa atât pereții cât și
podeaua orbitei, iar dacă forța care a produs
leziunea este destul de puternică, părți din
conținutul orbitei pot fi împinse în sinusurile
paranazale.
}  Etiologie: traumatisme foarte puternice
}  Sechele: diplopie și scăderea acuității vizuale.
}  5. Keratita prin ultraviolete
}  Apare în urma expunerii ochiului la
radiații UV (atât direct de la lumina
solară, cât și prin diverse lămpi -
inclusiv lămpile clasice de birou cu
halogen).
}  Definiție: prin corp străin se înțelege o bucată
de mici dimensiuni de metal, plastic, sticlă
sau lemn care provine din mediul extern și
ajunge în mod accidental în contact cu ochiul,
determinând o simptomatologie specifică și o
reacție locală menită să protejeze ochiul.
}  Profunzimea localizării corpilor străini diferă
în funcție de natura lor.
}  Corpii străini corneeni și conjunctivali
}  Pot fi în contact cu suprafața oculară
fără să penetreze epiteliul.
}  Pot fi inclavați în cornee (trebuie
excizați).
}  In cazul corpilor străini metalici exista
posibilitatea ca după câteva ore, în
jurul lor să se formeze un inel de
rugină, care trebuie îndepărtat odată
cu agentul traumatic.
}  Corpii străini intraorbitali
}  Sunt localizați în interiorul orbitei, însă nu
penetrează globul ocular.
}  Ei trebuie localizați foarte precis pentru a-i
exciza complet ca să nu rămână vreun
fragment intraorbital ce se poate mobiliza și
penetra ochiul.
}  Corpi străini intraoculari

}  Sunt acei corpi străini care se găsesc în

interiorul ochiului, care au penetrat sau
perforat epiteliul de la suprafață și au ajuns
în structurile profunde.
}  Simptomatologia diferă în funcție de tipul leziunii,
natura agentului vulnerant și contextul de apariție,
astfel:
}  În leziunile chimice cele mai frecvente simptome sunt:
q  durerea oculară,
q  senzație de arsură,
q  înroșirea ochiului
q  disconfort local intens
q  edem palpebral.
}  Hemoragia subconjunctivală :
q  este paucisimptomatică, calitatea vederii nefiind
afectată foarte mult.
q  ochiul va prezenta striații sangvinolente la nivelul
sclerei.
}  Abraziunile corneene se manifesta prin:
q  durere,
q  senzație de corp străin intraocular,
q  fotofobie
}  Irita prezintă:
q  durere oculară cu caracter de înțepătură
q  fotofobie
q  Hiperlacrimație
}  Hifema prezintă:
q  durere oculară
q  scăderea acuității vizuale,
q  uneori dispariția temporară a vederii,
q  tardiv semne și simptome ale creșterii presiunii
intraoculare.
}  Fracturile orbitei se caracterizează prin:
q  durere agravată de mișcările globului ocular,
q  dispariția vederii bioculare,

q  epistaxis
q  edem palpebral important

q  hematoame peripalpebrale.
}  Perforații conjunctivale se caracterizează prin:
q  durere

q  eritem
q  înroțirea accentuată a ochiului
q  senzația de corp străin intraocular

q  scăderea acuității vizuale.

}  Corpii străini simptomatologie este în funcție de
localizarea lor:
}  Corpii străini corneeni:
q  senzație de disconfort, de nisip în ochi,
q  scăderea acuității vizuale
q  fotofobie
q  hiperlacrimație.
}  Corpii străini intraorbitali:
q  dureri intense, ce se accentuează la mobilizarea ochiului,
q  scăderea vederii
q  diplopie.
}  Corpii străini intraoculari:
q  inițial asimpotmatici,
q  durere,
q  fotofobie,
q  hiperemie oculară
q  edem local.
}  examinarea oftalmologică cu lampa cu fantă;
}  explorarea traumatismului cu pensa
}  testul Seidel: colorarea corneei cu soluţie de
fluoresceină sodică 2% (daca sunt plăgi); aceasta
este picurată în ochi și se urmăresc zonele de
fixare, fluoresceina fixându-se doar pe zonele
lezate, dezepitelizate; apreciază extinderea și
profunzimea
}  examen radiologic cu un regim de raze slab (ca
în stomatologie)
}  computer tomograf: în cazurile mai complicate.
}  A. Tratament la domiciliu
}  Arsurile chimice cu substanțe caustice, acizi sau baze – obligatoriu
prezentare la medic.
}  Contactul cu săpun, creme, etc.: spălare din abundență cu soluții
saline sau apă de la robinet, timp de minim 20 de minute, cu
pleoapele deschise cât mai larg.
}  Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale este minim.
}  - evitarea frecării ochiului
}  Abraziunile corneene
}  - exclusiv tratament de specialitate
}  Irita traumatică
}  - utilizarea ochelarilor de soare cu filtru împotriva radiațiilor
ultraviolete.
}  Hifema
}  - este o urgență medicală,
}  - evitarea poziției de decubit,
}  - evitarea eforturilor fizice și a suprasolicitărilor oculare
}  - evitarea administrării analgezicelor de tipul aspirinei, deoarece
aceasta are proprietăți anticoagulante și cresc riscul de sângerare.
}  Fracturi orbitale
}  - comprese locale cu gheață pentru a reduce tumefacția și
durerea,
}  - poziționarea și menținerea capului ridicat
}  - evitarea administrării de aspirină sau alte medicamente
cu efect anticoagulant pentru a evita complicațiile
hemoragice.
}  Plăgile palpebrale
}  - îngrijirile la domiciliu nu sunt indicate pentru a evita
suprainfecția
}  - evitarea atingerii zonei traumatizate și a ochiului
}  evitarea aspirinei ca analgezic.
}  Corpii străini intraoculari
}  - clătirea ușoară a ochiului cu apă din abundență.
}  - evitarea ștergerii suprafeței oculare cu batiste, șervețele
sau orice altceva deoarece nu se va reuși înlăturarea, însă
se poate leza suplimentar corneea (abraziunile corneene
minore apar frecvent in urma acestor manevre
nerecomandate).
}  B. Tratament de specialitate
}  Tratamentul arsurilor chimice
}  - îndepărtarea substanței chimice
}  - spălături oculare cu ser fiziologic steril,
timp de minim 30 de minute, până la
neutralizarea pH-ului secreției lacrimale
}  - se dilată pupila
}  - se administrează colire cu antialgice
}  - în arsuri severe se administrează soluție de
acid ascorbic, de cisteină, de agenți
hipotensivi oculari și antibiotice
}  - pansament local sau aplicarea de lentile de
contact terapeutice.
}  Tratamentul hemoragiilor subconjunctivale
}  - pansarea ochiului,
}  - punerea ochiului în repaus.
}  - lacrimi artificiale în caz de prurit ocular
}  Tratamentul hifemei
}  - internare obligatorie
}  - poziționarea bolnavului cu capul cât mai ridicat
(patul este inclinat, iar capul patului și perna sunt
poziționate la 45- 60 de grade față de orizontală).
}  - dilatarea pupilelor
}  - pansament ocular
}  - comprese cu gheață
}  - se administrează acetaminofen pentru a combate
durerea.
}  Tratamentul iritei traumatice
}  - se administrează colire cu antiinflamatoare
}  - dilatarea pupilei
}  Abraziunile corneene
}  - aplicarea locală de comprese cu gheață pentru
24- 48 de ore pentru a reduce edemul.
}  - administrarea de antiinflamatoare și analgezice
de intensitate moderată
}  - pansarea ochiului
}  - administrarea de antibiotice
}  - administrarea de anestezice locale sau
cicloplegice pentru a se ameliora confortul și a
diminua simptomele.
}  Tratamentul fracturilor orbitale
}  Strict din punctul de vedere al interesării oculare
se practică:
}  - aplicarea de comprese cu gheață
}  - menținerea capului mai sus pe un plan înclinat
în sus cu 60 de grade față de orizontală,
}  - administrarea de analgezice simple, de tipul
acetaminofenului, pentru tratarea durerii,
}  - administrarea unui decongestionant nazal
}  - administrarea unui antibiotic, timp de 1- 2
săptămâni.
}  - intervenție chirugicală după ce inflamația și
edemul cedează
}  Tratamentul plăgilor
}  - profilaxia tetanosului
}  - plaga cu localizare mai puțin critică și
dimensiuni mici, se lasă să se vindece singură,
}  - plaga cu localizare critică se suturează sub
anestezie și se pansează ochiului
}  - antibioterapie, atât pe cale locală cât și
generală.
}  - sutura chirurgicală a plăgii
}  Tratamentul în cazul corpilor străini intraoculari
}  - extracție cu pensa sau cu un ac steril.
}  - extracție prin intervenție chirurgicală sub
anestezie dacă localizarea e profundă
}  - antibioterapie
}  - cicloplegice
}  - pansament steril.
}  Pronostic
}  Arsurile chimice au un prognostic în funcție de
substanța implicată: cu baze - prognostic rezervat
}  Hemoragiile subconjunctivale, abraziunile corneene
și irita traumatica: prognostic foarte bun, cu
recuperare completă.
}  Hifema: pronosticul depinde de dimensiunile și de
resângerare.
}  Fracturile orbitale: prognosticul depinde de natura și
extinderea fracturii.
}  Plăgile palpebrale: prognostic favorabil
}  Plăgile oculare: prognostic rezervat
}  Corpii străini intraoculari: un prognostic favorabil.
}  Leziunile induse de radiații: prognostic bun.
}  Complicații
}  în arsurile chimice:
–  ischemie limbică,
–  dezvoltarea “ochiului de porțelan “, alb, care este predispus la perforarea corneei;
}  în corpii străini intraoculari:
–  metaloza;
}  în hifemă:
–  hemosideroză
–  heterocromie,
–  creșterea presiunii intraoculare
}  în eroziuni corneene:
–  cicatricilor corneene;
}  în plăgi oculare:
–  infecție gravă care impune extragerea ochiului,
–  oftalmie simpatică.
}  În toate traumatismele:
–  cicatrizări inestetice
–  Uveite
–  hemoragii vitroase
–  cataractă
–  glaocom postraumatic,
–  deslipire de retină.