Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fiziologia Sistemului Muscular PDF
Fiziologia Sistemului Muscular PDF
MUSCULAR
CONF.UNIV.DR.
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
DISCIPLINA FIZIOLOGIE
este sistemul efector activ prin care organismul reacţionează la
variaţiile mediului extern, componenta activă a aparatului
locomotor
este suportul anatomo-funcţional al tuturor formelor de
mişcare, cu excepţia celor de la nivel celular
activitatea locomotorie - are influenţă hotărâtoare asupra
dezvoltării vorbirii, gândirii şi a tuturor activităţilor nervoase
superioare proprii omului
= sistemul neuro-muscular este alcătuit din totalitatea
structurilor musculare şi a formaţiunilor nervoase
ataşate acestora
în contracţie – realizarea
punţilor transversale ←
eliberarea zonelor active ale
actinei prin inhibarea com-
plexului T - TM sub acţiu-
nea acţiunea ionilor de Ca
teoria mecanismului glisant (Huxley, 1986 și Fox, 1988) =
glisarea activă a filamentelor de actină printre cele de miozină -
proces intermolecular de modificare a raporturilor spaţiale
dintre cele două miofilamente – 5
1. repaus - capetele punţilor de miozină nu interacţionează cu
filamentul de actină
- la nivelul capului - ATP → complexul punte de
miozină – ATP dezactivat
- Ca - stocat în reticul
- troponina inhibă zonele active ale actinei
2. cuplarea excitaţiei cu contracţia - eliberarea ACh în fanta
sinaptică sub acţiunea influxului nervos (placă motorie)
→ depolarizarea membranei postsinaptice → eliberarea
Ca din reticul
- legarea Ca de troponina
C → dezinhibarea zonelor active de pe actină
- activarea complexului
punte de miozină - ATP → complex actomiozinic
3. contracţia - eliberare de energie sub acţiunea complexului
actomiozinic (ATP → ADP + P + E) → rotaţia
rotaţiei capului punţii la un unghi mai închis →
deplasarea actinei peste miozină
4. reactivarea - formarea și ruperea a sute de punţi transver-
sale de legătură sub acţiunea unei singure
molecule de miozină în timpul unei contracţii
de 1 sec.
- după fiecare rotaţie – reactivare prin legarea
unei noi molecule de ATP
5. relaxarea - oprirea acţiunii stimulului → încetează elibera-
rea de ACh în placa motorie → se oprește poten
ţialul de acţiune → desfacerea Ca de pe tropo-
nina C şi repomparea în reticul → revenirea
filamentelor la poziţiile lor iniţiale
Procesele energetice ale contracţiei musculare
CP → C + P + E → ADP + P → ATP
- E eliberată → resinteza a
3 moli ATP (glicogen) şi
2 moli ATP (glucoză)
- cale autolimitantă (↓pH)
- furnizează rapid energie
în solicitări musculare
de durată scurtă şi
intensitate foarte mare
- ac. lactic - căi de metabolizare
- 65% - utilizat în procese energogenetice
aerobe (oxidare în ciclul Krebs) - fibre
musculare roşii
- 25% - resinteza hepatică a glucozei
- 10% - sinteză proteică
- eliminare - pe cale renală şi, posibil, tegu-
mentară
• contracţia izokinetică
- manifestare contractilă în care muşchiul se scur-
tează sau se alungeşte cu o viteză aproape constan-
tă
- muşchiul se contractă la capacitate maximă pe
întreaga amplitudine de mişcare
- se poate realiza numai cu aparate speciale =
ergometre
Elasticitatea =
proprietatea muș-
chiului de a reveni
la forma iniţială
după întindere sau
scurtare
depinde de existenţa ţesutului conjunctiv din structura muş-
chiului
- dispuse în paralel cu fibrele - sarcolemă, endomissium,
perimissium, epimissium,
membranele reticulului
- dispuse în serie cu fibrele - punţile de unire acto-miozinice
contracţia musculară → întinderea elementelor elastice dispuse
paralel => tensiune → se transmite capetelor tendinoase
→ acţiune asupra elementele dispuse în
serie => ↑ durităţii muşchiului în contracţie
Tonusul muscular
= stare de contracţie (tensiune) permanentă, activă,
involuntară şi variabilă ca intensitate a muşchiului, care
dispare odată cu secţionarea nervului motor
se realizează pe baza intrării succesive în acţiune a diverselor
unităţi motorii ale muşchiului
nivelul tonusului ~ numărul unităţilor recrutate
forme - tonus de repaus - rol în menţinerea segmentelor osoase
în articulaţii
- tonus de postură = de atitudine - rol în menţinerea po-
ziţiei segmentelor şi a corpului (se
opune forţei de gravitaţionale)
- tonus de susţinere - rol în contracţiile musculare statice
rezultatul echilibrului dintre circuitul tonigen (fus neuromuscu-
lar - organ tendinos Golgi - motoneuroni α) şi circuitul corector
(buclă γ - celule Renshaw) - relaţie adecvată permanent condi-
ţiilor de moment sub acţiunea modulatoare a influenţelor
supramedulare, subcorticale şi corticale
substratul fiziologic al tonusului muscular elementar - reflexul
medular de întindere sau miotatic
- receptori - mecanoreceptori specializaţi (rol în reglarea
reflexă a mişcării, perceperea poziţiei şi miș-
cării şi regenerarea muşchiului - fus neuro-
muscular, organ tendinos Golgi, corpusculii
Vater-Pacini
- căi aferente - dendritele neuronilor senzitivi din ggl.
spinali – 2 categorii
• fibre senzitive primare spiralate sau anulo-spirale
(grupul Ia) - mielinice - viteză de conducere foarte
mare (80 - 120 m/sec)
- se distribuie ambelor tipuri de fibre
musculare intrafusale (cu sac şi cu lanţ
nuclear)
- principala cale aferentă a fusului
- au prag de întindere foarte scăzut => sis
temul dinamic al reflexului miotatic
(sensibil la modificări bruşte de tensiune)
• fibre senzitive secundare „în buchet” sau „inflores-
cenţă” (grupul II) - mielinice - viteză de conducere
mai mică (30 - 70 m/sec)
- se distribuie predominant fibre-
lor musculare intrafusale cu lanţ
nuclear
=> sistemul static al reflexului
miotatic (sensibil la modificări
lente de lungime şi aproape
insensibile la modificări rapide
de tensiune)
- centrii nervoşi - motoneuronii α şi γ din coarnele ante-
rioare medulare
- α - α1 fazici şi α2 tonici
- inervează fibrele musculare striate extrafusale
- γ - γ1 fazici (dinamici) şi γ2 tonici (statici)
- inervează capetele contractile ale fibrelor mus-
culare intrafusale
- α1 - γ1 (fazici) - consideraţi centrii ai mişcării
- α2 - γ2 (tonici) - consideraţi centrii ai tonusului
- căi eferente - axonii motoneuronilor spinali α şi γ, fazici
şi tonici → se distribuie efectorilor – fibre
musculare extrafusale (efectori propriu-
zişi) şi capete contractile ale fibrelor mus-
culare intrafusale (efectori intrinseci – rol
în modularea reflexului miotatic)
tonusul - consecinţa efectelor pe care le au mecanismele kines-
tezice locale ce au loc pasiv şi activ
- în întindere pasivă - muşchi întins → fus neuromuscular
destins → impulsuri descărcate de
fibrele senzitive primare → M.S. →
motoneuronii α → comenzi către
fibrele musculare extrafusale → con-
tracţie → fusul neuromuscular nu ar
mai putea descărca impulsuri
- în întindere activă – (determinată de motoneuronii γ) –
contracţie musculară reflexă → stimu
larea fibrelor senzitive secundare →
M.S. → motoneuroni γ → contracţia
capetelor contractile ale fusului
neuromuscular → descărcare de im-
pulsuri aferente ce induc contracţia
reflexă a fibrelor extrafusale
reflexul elementar al tonusului ← optimizat permanent de zone
superioare de integrare
• mezencefal → intervenţie dublă, inhibitoare şi facilitatare
• cerebel → intervine prin circuitul inhibitor paleocerebelos
(spino-cerebelo-fastigio-reticulo-spinal) şi prin cel
facilitator neocerebelos (cortico-ponto-cerebelo-dento-
rubro-talamo-cortocal)
• talamus → influenţe de tip inhibitor
• nuclei bazali → efecte predominant inhibitorii
• neocortex → influenţe inhibitorii
Oboseala musculară
= stare fiziologică reversibilă manifestată prin diminuarea
activităţii musculare, care dispare prin repaus