Fiziologia muşchiului striat scheletic

Curs 1

Autor: şef lucrări dr. Simedrea Ramona

Obiective educaţionale

I. Tipuri de muşchi
II. Muşchiul striat scheletic
 Funcţii
 Structura fibrei musculare scheletice
-Organite specifice: Miofibrilele (structură, proteinele miofibrilelor)
-Organite nespecifice
III. Proprietăţile muşchiului scheletic
 Excitabilitatea
-definiţie, potenţial de repaus (PR) şi factori care menţin PR
-unitatea motorie
-joncţiunea neuro-musculară (structură, funcţionare, substanţe care influenţează
transmiterea)
 Contractilitatea
-definiţie
-cuplarea excitaţiei cu contracţia
-mecanismul molecular al contracţiei musculare
-relaxarea musculară
-manifestări mecanice ale contracţiei (secusă, tetanos)
-metabolismul energetic
-tipuri de fibre musculare
-forţa de contracţie şi factorii care o determină
-oboseala musculară
-manifestări termice care însoţesc contracţia
-manifestări electrice care însoţesc contracţia (EMG)
 Extensibilitatea
 Elasticitatea
 Tonicitatea
 Plasticitatea

Introducere:

Sistemul muscular cuprinde totalitatea muşchilor din organism care datorită:

 proprietăţii comune-contractilitatea –produc mişcări:
*voluntare sau reflexe ale organismului/ segmentelor sale
*involuntare ale organelor interne
 calităţii de efectori ai:
*SN somatic-asigură funcţia de relaţie a organismului cu mediul extern
 * SN vegetativ-asigură funcţiile vitale (respiraţie, circulaţie, digestie, excreţie).

TIPURI DE MUŞCHI
Morfologic şi funcţional se împart în 3 categorii:
a) Muşchiul striat:- în structura muşchilor striaţi scheletici
muşchilor striaţi nescheletici (nu se inseră pe oase)
ex: muşchii din cavitatea bucală, ai faringelui, esofagului ( treimea superioară), laringelui,
diafragmului, muşchii extrinseci ai globilor oculari, muşchii din urechea medie, ai
sfincterelor voluntare s. a.
Particularităţile funcţionale ale muşchilor striaţi scheletici:
▪ se inseră pe oase
▪ 40-45% din greutatea corpului
▪ componenta activă a sistemului locomotor, cu rol în
menţinerea posturii şi locomoţiei
▪ activitatea sa este sub control voluntar
▪ contracţiile sunt rapide (în general)
▪ dezvoltă o tensiune musculară considerabilă, se
tetanizează
Particularităţile structurale ale fibrelor striat scheletice:
*celulele sunt:
 cilindrice
 dimensiuni mari (lungimecm, diametru100microni)
 nucleii numeroşi, dispuşi la periferie, sub sarcolemă
 miofibrilele (aparatul contractil):-organizate in sarcomere
-conţin: miozină, actină,
tropomiozină, troponină
 reticul sarcoplasmic foarte bine dezvoltat, furnizează aproape
întreaga cantitate de ioni de Ca , care iniţiază contracţia ( o
cantitate infimă provine din mediul extracelular)
 mitocondrii numeroase
 tubi în T la nivelul sarcolemei
b) Muşchiul cardiac: - în structura miocardului
-miocard-2 tipuri de fibre contractile : rol în ciclul contracţie-relaxare
excitoconductoare : rol in generarea şi conducerea
impulsului nervos
 Particularităţi structurale şi funcţionale ale fibrelor cardiace contractile:
* celulele sunt:
 cilindrice, adesea bifurcate la extremităţi
 dimensiuni reduse (lungime100microni, diametru20microni)
 un singur nucleu, central
 miofibrilele: - organizate în sarcomere => aspect striat
-conţin: miozină, actină, tropomiozină, troponină
 tubii T foarte dezvoltaţi
 mitocondrii numeroase
 reticul sarcoplasmic bine dezvoltat, furnizează 80% din ionii de
Ca, iniţiatori ai contracţiei, 20% provin din mediul extracelular
*între 2 celule adiacente există discuri intercalare constituite din:
-desmozomi : rol mecanic de adeziune
-gap junction: rol de* comunicare electro-chimică rapidă intercelulară
*permit miocardului să funcţioneze ca un sinciţiu
* activitatea lor este involuntară, sub controlul SNV, hormoni, agenţi autcrini şi paracrini
*contracţile: -ritmice (sub acţiunea impulsurilor generate de nodulul sino-
atrial=pacemaker fiziologic)
- viteza intermediară între fibrele scheletice şi netede
- tensiunea dezvoltată e moderată, NU se tetanizează (potenţial de acţiune
prelungit)
c)Muşchiul neted: în structura tunicilor contractile: -conducte
-organe cavitare

ex: esofag (cele două treimi inferioare) , stomac, intestin,vezică biliară şi căi biliare, căi
urinare şi vezică urinară, uter şi trompe uterine, vase sanguine, bronhiole cu diametru mai mic de
1,5mm s.a.
organelor de simţ (pielea, globii oculari)
ex: pielea (muşchiul piloerector) şi globii oculari (muşchii intrinseci: ciliari şi ai irisului)
Particularităţi structurale şi funcţionale ale fibrelor netede
*celulele sunt:
 fusiforme
 dimensiuni reduse (lungime200microni, diametru10microni)
 un singur nucleu,central
  reticulul sarcoplasmic slab dezvoltat, ionii de Ca, iniţiatori ai
contracţiei, provin în mare parte din mediul extracelular
 mitocondrii puţine
 lipsite de striaţiuni transversale miofilamenteleNU se
organizează în sarcomere
 filamentele subţiri :
- NU conţin troponină
- se inseră pe corpi denşi
- dispoziţie uşor oblică faţă de axul lung al fibrei
 sarcolema : -nu are tubi T
-microinvaginaţii numite caveole
- corpi denşi

*fibrele sunt de 2 tipuri :

1. Multiunitar : - se contractă independent
- NU au activitate electrică spontană
2. Unitar sau visceral: -funcţionează ca un sinciţiu (gap
junctions)
-au activitate electrică spontană
(automatism: capacitatea de a genera spontan potenţiale de acţiune, în lipsa inervaţiei sau altor
influenţe extrinseci, de exemplu umorale)
*activitatea lor este involuntară, sub controlul SNV, hormonilor, agenţilor autocrini şi
paracrini dar şi a altor factori chimici locali
*contracţii lente, susţinute, dezvoltă o tensiune maximală (pe unitatea de suprafaţă)
comparabilă cu a muşchiului striat (se tetanizează lent).

MUŞCHIUL STRIAT SCHELETIC

FUNCŢIILE MUŞCHILOR STRIAŢI SCHELETICI:

I. Menţin postura şi echilibrul
Postura (poziţia) defineşte o anumită orientare în spaţiu a:
 corpului
  segmentelor sale
Posturi fiziologice: -ortostatismul =poziţia verticală, bipedă, antigravitaţională
-clinostatismul= poziţia orizontală, culcat
-altele: ghemuit, pe genunchi, şezând, picior peste picior, etc
Mecanismul de menţinere a poziţiei ortostatice este reflex:
1. reflexe miotatice: -constau în contracţia involuntară a muşchiului ca răspuns la
propria întindere
-iniţiate de stimularea, prin întindere, a proprioceptorilor
musculari (fusuri neuro-musculare)
Ex: la adoptarea poziţiei ortostatice genunchii se flectează,
muşchii extensori se întind pasiv, se stimulează fusurile lor
neuro-musculare şi se iniţiază un reflex miotatic care=> produce
contracţia acestor muşchi=>* fixează articulaţia genunchiului
* menţine poziţia ortostatică

2. reflexe statice posturale

Propriceptorilor
(din muşchi, tendoane,
Exteroceptori articulaţii)
plantari
 iniţiate de stimularea receptorilor: - proprioceptori ( muşchi, Receptori
tendoane, vestibulari
Receptori vizuali
articulaţii), vestibulari, vizuali, exteroceptorilor (plantari)

 rol: adaptează tonusul muscular în scopul menţinerii poziţiei ortostatice

Echilibrul-în poziţie ortostatică► lege fizică:
 centrul de greutate al corpului să se proiecteze în interiorul poligonului de
susţinere realizat de membrele inferioare
Mecanismul de menţinere a echilibrului în poziţie ortostatică este reflex:
-reacţii statice de redresare:
 intervin când apare un dezechilibru (sunt depăşite reflexele statice posturale)
 iniţiate de stimularea receptorilor: vestibulari, vizuali, proprioceptorilor
 rol: adaptează tonusului muscular în vederea corectării dezechilibrului.

II. Rol locomotor şi kinetic

Locomotor : deplasarea întregului organism în spaţiu=mersul

 Kinetic: deplasarea unor segmente ale corpului
Mersul presupune mişcări :
-ale membrelor inferioare, ciclice, alternative de: deplasare succesivă, unul
înaintea celuilalt
-ale membrelor superioare- sincrone dar opuse cu ale membrelor inferioare
-ale trunchiului

Mecanismul de menţinere a echilibrului în timpul mersului este reflex:

-reacţii statokinetice:
 iniţiate de stimularea receptorilor: vestibulari, vizuali, proprioceptorilor
 rol: -adaptează tonusul muscular
-declanşează mişcări corectoare ale unor grupe musculare cu scopul de a
menţine echilibrul şi poziţia adecvată în timpul mersului
III. Depozitează şi mobilizează substanţe nutritive: glucide şi lipide- prezente în
sarcoplasmă sub formă de incluziuni de glicogen şi trigliceride şi folosite ca material energetic
VI . Rol în termogeneză
Termogeneza musculară (producţia de căldură în muşchi) se realizează în următoarele situaţii:
 repaus:- furnizează ~ 20-40% din căldura totală
-cauza: metabolismul energetic bazal
 efort fizic: -furnizează ~90% din căldura totală
-cauza: reacţiile metabolice din contracţiile musculare susţinute
 frig: - se intensifică de 2-3 ori
-cauza: instalarea frisonului (contracţii involuntare ale musculaturii
scheletice, comandate de hipotalamusul posterior, ori de câte ori temperatura centrală scade la
35-32°C)
V. Asigură mimica (expresia feţei):- muşchii mimicii
VII. Participă la realizarea unor procese fiziologice:
 masticaţia: muşchii masticatori
 deglutiţia (timpul bucal şi faringian): muşchii cavităţii bucale şi ai gâtului
 ventilaţia pulmonară: muşchii intercostali, ai gâtului, abdominali.

STRUCTURA FIBREI MUSCULARE STRIATE

Fibra musculară/ celula musculară scheletică este unitatea morfo-funcţională a
muşchiului striat scheletic
Particularităţi structurale ale fibrei striate scheletice
Celule:
 dimensiuni mari (lungimea: mm>20cm, diametru: 10-100μm)
 cilindrice
 delimitate la exterior de o membrană plasmatică –sarcolema- cu rol în:
 generarea
PA
 conducerea
 tubi T
 la interior conţin citoplasmă –sarcoplasmă- în care se găsesc
1. nucleii - numeroşi
- dispuşi: periferic, în vecinătatea sarcolemei
-rol: - expresia genică
-sinteza de proteine
2. organite celulare:
 A. specifice: miofibrile
 B. nespecifice: mitocondrii, complexe Golgi,
lizozomi, reticul endoplasmic, incluziuni de glicogen
şi lipide.

A.Organite specifice :
Miofibrilele:
 mici fascicule cilindrice
 ocupă cea mai mare parte a sarcoplasmei
 se întind pe întreaga lungime a fibrei iar la extremităţile ei se
conectează cu tendonul

Structura miofibrilelor:
(a) La microscopul OPTIC
 succesiune repetitivă de discuri (benzi) clare şi întunecate (denumite astfel datorită
afinităţii lor diferite pentru coloranţi)
 discurile clare sunt străbătute în porţiunea centrală de membrana Z
  discurile întunecate prezintă în porţiunea lor centrală zona clară H, care e străbătută în
mijloc de linia întunecată M.
Sarcomer = spaţiul cuprins între 2 membrane Z succesive. El este alcătuit dintr-un disc
întunecat şi două jumătăţi de disc clar situate de o parte şi de alta a lui.

Strucura sarcomerului la microscopul optic si electronic (după Widmaier&col., 2013)

(b) La microscopul ELECTRONIC

 succesiune repetitivă de filamente groase şi subţiri
a) filamentele groase (de miozină)
 alcătuite din multiple molecule de miozină
 la exterior mici excrescenţe (punţile transversale ale miozinei)
 fixate de linia M din centrul sarcomerului
 exclusiv în discul întunecat
b) filamentele subţiri (alcătuite din 3 proteine contractile: actina, tropomiozina, troponina)
- prin capătul periferic- se inseră pe membrana Z
central- pătrund printre filamentele groase; extremităţile capetelor lor
centrale delimitează, în muşchiul relaxat, zona clară H.

* într-o miofibrilă : 1500 filamente groase

3000 filamente subţiri
*pe secţiune transversală efectuată la nivelul discului întunecat se observă o simetrie hexagonală
 -1 filament gros înconjurat de 6 filamente subţiri
- 1 filament subţire înconjurat de 3 filamente groase.

Proteinele miofibrilelor fundamentale : miozina, actina

contractile
Sunt de 2 tipuri reglatoare : troponina, tropomiozina

asociate
Proteinele contractile:
MIOZINA:
 proteină contractilă fundamentală din structura filamentelor groase
 o moleculă de miozină este formată din 6 lanţuri polipeptidice: 2 lanţuri
grele + 4 lanţuri uşoare
 lanţurile grele se împletesc strâns sub formă de alfa helix, pe cea mai mare
porţiune a lor, alcătuind coada şi braţul moleculei de miozină.
 o moleculă de miozină conţine: coada, braţul şi 2 capete globulare
 Braţul:
 cudat spre exterior
 leagă coada de capetele globulare
 e mobil: permite apropierea şi îndepărtarea capetelor
globulare de coada moleculei de miozină
 Capetele globulare:
 porţiunile dilatate ale celor 2 lanţuri grele, de la una din
extemităţile lor
 fiecare prezintă:
- 2 situsuri de fixare:- 1 situs pentru actină ş
- 1 situs pentru ATP =ATP-aza
miozinică (activată de ↑Ca++)
- 2 lanţuri uşoare: - 1 lanţ cu rol structural
- 1 lanţ cu rol reglator al activităţii
ATP-azei miozinice
!! Braţul şi cele 2 capete globulare = punţile transversale, cu rolul:
 fixarea filamentelor de miozină de cele de actină
  deplasare filamentelor de actină în timpul contracţiei musculare

Filamentele de miozină = ansambluri bipolare compuse din multiple molecule de miozină

 porţiunea lor centrală rezultă din întrepătrunderea cozilor moleculelor de miozină
 porţiunile periferice (excrescenţele) : punţile transversale
- moleculele de miozină se orientează în direcţii opuse, din centrul filamentului spre
extremităţile acestuia, astfel încăt să fie posibilă deplasarea filamentelor subţiri spre o
singură direcţie: centrul sarcomerului

ACTINA
 proteină contractilă fundamentală din structura filamentelor subţiri
 monomerul de actină: actina G are o structură globulară
 polimerul de actină: actina F are o structură fibrilară:
-rezută din polimerizarea mai multe molecule monomerice de actină G, care
se pun cap la cap, ca mărgelele într-un şirag =>1 lanţ de actină F
- fiecare moleculă de actină G din acest lanţ are câte o zonă activă care
interacţionează cu punţile transversale ale miozinei

Filamentul de actină rezultă din împletirea a 2 lanţuri de actină F sub formă de alfa helix.
TROPOMIOZINA
 proteină contractilă reglatoare
 structură fibrilară (formată din două lanţuri polipeptidice împletite)
 localizare: în sanţul filamentului de actină , pe o distanţă de 7 monomeri de actină
! În repaus:
- e menţinută superficial în şanţ datorită troponinei
- blochează zonele active ale actinei
TROPONINA
 proteină contractilă reglatoare din structura filamentelor subţiri
 localizare: pe 1 moleculă de tropomiozină se leagă 1 moleculă de troponină
!!Ambele molecule conlucrează pentru a bloca în repaus, interacţiunea punţilor
transversale miozinice cu zonele active de pe 7 monomeri de actină .
 structura:
- globulară
-3 subunităţi : T- leagă troponina de tropomiozină
 I- inhibă, în repaus, interacţiunea punţilor transversale cu zonele
active ale actinei
C- leagă ionii de Ca++
În filamentele subţiri raportul celor 3 proteine contractile e de:
7 actine/1tropomiozină/ 1 troponină.

Proteinele asociate:
Rol: menţin poziţia filamentelor groase şi subţiri în cadrul sarcomerului.
a)Proteine asociate filamentelor groase:
 TITINA- ancorează filamentele groase de membrana Z.
 PROTEINA C- ancorează filamentele groase de linia M.
 MIOMEZINA-ancorează filamentele groase de linia M.
b)Proteine asociate filamentelor subţiri:
 α-ACTININA
 ancorează capetele periferice ale filamentelor subţiri de membrana Z
 menţin poziţia lor paralelă
 NEBULINA
 ancorează capetele periferice ale filamentelor subţiri de membrana Z
 se dispune apoi în spirală de-a lungul lor până la capătul central.
 TROPOMODULINA
 acoperă capetele centrale ale filamentelor subţiri
 blochează polimerizarea actinei G
 menţine constantă lungimea filamentelor subţiri
DISTROFINA
 proteină costamer

costamerii = proteine structurale şi reglatoare cu localizare subsarcolemică (între

stratul cel mai extern de miofibrile şi sarcolemă)
 au următoarele roluri:
 leagă membranele Z de matricea extracelulară
 transmit lateral forţa de la nivelul sarcomerelor (la matricea
extracelulară şi fibrele învecinate)
 asigură stabilitatea sarcolemei
 B.Organite nespecifice:
1. Mitocondrii:
 numeroase
 localizare: printre şi în paralel cu miofibrilele; la nivelul benzii clare
 rol: furnizează ATP

2. Reticul sarcoplasmic:
 Constituit din 2 porţiuni:
*liberă: - formată din tuburi subţiri longitudinale care în zona centrală a
sarcomerului formează o adevarată reţea şi înconjoară ca un manşon fiecare miofibrilă
- la capete se termină prin mici dilataţii= cisterne terminale cu rol
în depozitarea Ca++
*joncţională- stabileşte legătura cu tubii transversali
Tubii transversali (tubii T):
 rezultă din invaginarea sarcolemei în sarcoplasmă
 au o poziţie perpendiculară pe sarcolemă
 lumenul lor comunică cu spaţiul extracelular
 rol:
 conduc PA
 cuplarea excitaţiei cu contracţia
 se dispun în jurul miofibrilelor, la nivelul sarcomerului, în dreptul zonelor de
delimitare dintre discurile clare şi întunecate, între 2 cisterne alcătuind împreună
cu acestea 1 triadă:
 rol: - cuplarea excitaţiei cu contracţia
- iniţierea contracţiei
 2 triade/ sarcomer
 contactul dintre tubii T şi cisterne în cadrul triadelor e
asigurat prin proteine joncţionale:
a) canalul de calciu dihidropyridin sensibil din
membrana tubilor în T (blocat de medicamente din clasa 1,4
dihidropyridinelor )
b) canalul de calciu ryanodin sensibil din membrana
cisternelor RS (blocat de un alcaloid vegetal, ryanodina)
PROPRIETĂŢILE MUŞCHILOR STRIAŢI SCHELETICI:
 I. EXCITABILITATEA
II. CONTRACTILITATEA
III. EXTENSIBILITATEA
IV. ELASTICITATEA
V. TONUSUL MUSCULAR
VI. PLASTICITATEA

I. EXCITABILITATEA
Def.: este proprietatea fibrei musculare, de a intra în activitate electrică (de a genera un PA)
sub acţiunea unui stimul. Stimulul care produce excitaţia fibrei musculare scheletice este
impulsul nervos
În repaus, sarcolema fibrei musculare este polarizată electric datorită repartiţiei inegale a
ionilor de o parte şi de alta, în apropiera ei. Diferenţa de potenţial transmembranar se numeşte
potenţial de repaus (de membrană) şi are valoare: PR= -70-90 mV .
Factori care contribuie la realizarea PR:
-transportul activ primar de ioni realizat de ATP-aza Na+/K+ dependentă (scoate la
exterior 3 Na+ şi introduce 2K+ ) realizând un gradient electro-chimic de o parte şi de alta a
sarcolemei)
-permeabilitatea selectivă diferită a sarcolemei în repaus pentru ioni (sarcolema e
permeabilă în repaus pentru ionii de K+ şi de Cl- şi impermeabilă pentru ionii de Na+).
Excitaţia fibrei musculare scheletice se realizează sub influenţa impusului nervos
provenit din sistemul nervos central, pe calea fibrelor nervoase motorii, la nivelul joncţiunii
neuro-musculare. Excitaţia, prin modificările de permeabilitate ionică pe care le implică la
nivelul sarcolemei, se traduce prin variaţii ale potenţialului transmembranar (PR), numite
potenţial de acţiune (PA). Potenţialul de acţiune generat la nivelul sarcolemei fibrei musculare
scheletice se propagă de-a lungul şi spre interiorul acesteia şi reprezintă stimulul care declanşează
contracţia musculară.
Inervaţia motorie a muşchiului scheletic este somatică şi provine din motoneuroni care au
pericarionul situat în:
 coarnele anterioare ale măduvei spinării
 nucleii motori din trunchiul cerebral.
Axonii motoneuronilor formează nervi care la intrarea în muşchi se ramifică; fiecare
ramificaţie face sinapsă cu o singură fibră musculară.
Unitatea motorie ( U.M.) = 1 motoneuron împreună cu totalitatea fibrelor
musculare pe care le inervează.
 toate fibrele musculare dintr-o U.M. sunt de acelaşi tip
 mărimea U.M. e dată de talia (mărimea) motoneuronului care o dirijează:
1. U.M. mici (tonice/ oxidative lente)
 coordonate de motoneuroni de talie mică, uşor excitabili, conduc
impulsuri de frecvenţă joasă
 constituite dintr-un număr redus de fibre musculare cu diametru
redus
 dezvoltă o tensiune slabă
 proporţie mare în muşchii responsabili de menţinerea posturii
2. U.M. mari (fazice/ glicolitice rapide)
 coordonate de motoneuroni de talie mare, mai greu excitabili,
conduc impusurile de frecvenţă înaltă
 constituite dintr-un număr crescut de fibre musculare, cu diametru
mare
 dezvoltă o tensiune considerabilă
 proporţia mare în muşchii membrelor superioare

Două unităţi motorii

(Widmaier& col., 2013)

3. U.M. intermediare (oxidative rapide)

Joncţiunea neuro-musculară. Definiţie. Structură.Funcţionare.

Definiţie: reprezintă sinapsa dintre ramificaţia axonului neuronului motor şi fibra musculară
scheletică.
Structură: 3 regiuni- presinaptică/ fantă/ postsinaptică

1)Regiunea presinaptică= butonul terminal al axonului neuronului motor

 NU prezintă mielină
 în interior conţine:
 vezicule cu acetilcolină (Ach)
 vezicule goale în care se va incorpora Ach
 organite celulare, în special mitocondrii şi microtubului
 calmodulina (proteină fixatoare de Ca2+)
 în membrana presinaptică conţine:
 numeroase canale ionice voltaj-dependente: de Na+, de K+, de
Ca2+ cu rol în transmiterea influxului nervos
 la nivelul zonei active: proteine cu rol în exocitoza veziculelor cu
mediator (syntaxina şi SNAP-25)
Proteine din membrana veziculelor cu Ach:
 Synaptotagmina- rol de senzor de Ca++
 Synapsina I – se găseşte în 2 stadii de funcţionare:
a) în stare defosforilată=activă are rolul de a imobiliza veziculele cu Ach de
citoscheletul actinic din zona activă a membranei presinaptice
b) în stare fosforilată=inactivă, determină mobilizarea veziculelor cu Ach.
2)Fanta sinaptică
 spaţiul dintre regiunile pre şi postsinaptică
 grosime ~ 50nm (500Ǻ)
 conţine, pe o reţea de proteoglicani, acetilcolinesteraza, enzimă ce catabolizează Ach.

3)Regiunea postsinaptică= zonă diferenţiată din sarcolema fibrei musculare, situată imediat sub
butonul terminal, se numeşte placă motorie.
Caracteristicile plăcii motorii:
 se prezintă sub forma unui şanţ, în care pătrunde butonul terminal
 conţine numeroase pliuri/ falduri postjoncţionale ce au rolul de a mări suprafaţa
plăcii motorii
 pe vârful faldurilor postjoncţionale se găsesc receptori colinergici nicotinici
subtipul muscular (Nm):
- molecule mari de proteine integrale din structura sarcolemei
 -alcătuite din 2 componente:
(a) fixatoare a acetilcolinei (proiemină în fantă)
(b) ionoforă ( străbate placa motorie) şi se prezintă sub forma unui canal
ionic şi anume: canal cationic nonselectiv, permeabil pentru
cationii Na+, K+ , Ca şi impermeabil pentru anioni .

Structura joncţiunii neuro-musculare (Widmaier& col., 2013)

Funcţionarea joncţiunii neuro-musculare

Prezintă mai multe etape ce au ca rezultat apariţia unui PA la nivelul sarcolemei fibrei musculare:
1. Sinteza acetilcolinei
 se realizează local, în butonul terminal
 din precursorii colină şi acetilCoA
sub acţiunea enzimei CAT (colinacetiltransferază) .
2.Stocarea veziculelor sinaptice- se desfăşoară în mai multe faze:
a) sinteza veziculelor în aparatul Golgi de la nivelul pericarionului neuronului motor
b) transportul axoplasmatic anterograd rapid al veziculelor la nivelul butonului
terminal
c) încorporarea Ach în veziculele goale prin transport activ secundar (antiport cu
un H+) cu ajutorul unei proteine transportoare din membrana veziculelor=>
veziculele care au încorporat Ach devin vezicule sinaptice
d) stocarea şi imobilizarea veziculelor sinaptice la nivelul citoscheletului actinic din
zona activă a membranei presinaptice, ca urmare a ataşării synapsinei I activate la
membrana lor.
3.Eliberarea acetilcolinei
Se realizează sub influenţa PA ajuns la nivelul butonului terminal. La acest nivel PA produce:
 depolarizarea membranei presinaptice (prin deschiderea canalelor de Na+cu
influx consecutiv de ioni de Na +)
 deschiderea canalelor de Ca++ cu influx de Ca++ în buton; Ca++ se leagă de
calmodulină =>complex calciu-calmodulină-2 efecte:
1. fosforilează synapsina I, o detaşează de vezicule, acestea devin
mobile, se deplasează şi se ataşează de zona activă
2. se leagă de synaptotagmină şi iniţiază exocitoza calciu-
dependentă a Ach în fantă
 ionii de calciu sunt expulzaţi extracelular cu pompa PMCA, ATP ază calciu
dependentă din membrana presinaptică
 repolarizarea membranei presinaptice se realizează prin eflux de K+ (prin
canale de K+ voltaj-dependente deschise tot de PA)
4. Traversarea spaţiului sinaptic de către Ach prin-DIFUZIE
5.Interacţiunea acetilcolinei cu receptorii postsinaptici
Fixarea Ach de componenta fixatoare a Nm receptorilor postsinaptici ( 2 molecule de
Ach/receptor) deschide canalele cationice nonselective din structura lor cu următoarele consecinţe:
 influx de ioni de Na+ şi eflux de ioni de K+ ,conform gradientului electro-chimic
(influxul de ioni de calciu e minor datorită concentraţiei sale extracelulare reduse)
 influxul de ioni de Na+ e dominant şi depolarizează placa motorie
 depolarizarea locală a plăcii se numeste potenţial de placă motorie( PPM )
 PPM este un răspuns electric local, un fel de PPSE (potenţial postsinaptic excitator)
dar care nu trebuie să sufere un fenomen de sumare (temporală sau spaţială) pentru
a genera un PA propagat la distanţă
 PPM are o amplitudine mai mare decât PPSE deoarece se descarcă cantităţi
suficiente de Ach care acţionează pe un mare număr de receptori postsinaptici
(prezenţa faldurilor postjoncţionale)
 ori de câte ori 1 PPM unic atinge amplitudinea de 40 mV, depolarizează sarcolema
fibrei musculare adiacentă joncţiunii, la pragul critic de deschidere a canalelor de
sodiu, se deschid canalele de Na+ voltaj-dependente, de la acest nivel şi apare un
potenţial de acţiune propagat în fibra musculară.
6.Inactivarea acetilcolinei
 după 1ms de acţiune a Ach pe Nm receptori postsinaptici
  sub acţiunea acetilcolinesterazei
 colina rezultată e recaptată retrograd în buton pentru a sintetiza noi molecule de
Ach
 Nm receptorii îşi închid canalele cationice (deoarece nu mai au Ach fixată)
 placa se repolarizează
 potenţialul revine la valoarea de repaus

Functionarea joncţiunii neuro-musculara (după Widmaier &col., 2013)

Substanţe care influenţează transmiterea la nivelul joncţiunii neuro-musculare

1. Substanţe care inhibă eliberarea acetilcolinei în fanta sinaptică: toxinele botulinice:
 neurotoxine
 produse de bacteria Clostridium botulinum
Mecanism de acţiune:
 scindează proteinele implicate în fuzionarea veziculelor sinaptice cu zona activă a
membranei presinaptice
 inhibă exocitoza Ca++-dependentă a Ach în fantă
 efect final: paralizii musculare
În doze mici toxinele botulinice pot fi utilizate în clinică : pentru prevenirea unei
hipersudoraţii şi în cosmetologie: pentru atenuarea ridurilor.
2.Agonişti ai receptorilor colinergici nicotinici postsinaptici: succinilcolina (agonist de
sinteză).
Mecanism de acţiune:
- similar Ach : deschide canalele cationice nonselective din structura Nm receptorilor
influx de Na+ şi depolarizare locală→se deschid canalele de Na voltaj dependente din sarcolema
adiacentă joncţiunii→PA→stimulare mecanică iniţială
-deosebiri de acţiunea Ach:
 succinilcolina nu e degradată de acetilcolinesterază
 acţiunea ei pe receptorii nicotinici se prelungeşte: canalele cationce rămân deschise
mai mult timp=> o depolarizare prelungită fără repolarizare
 desensibilizarea Nm receptorilor colinergici postsinaptici ( lipsă de răspuns)
 efect final : relaxare musculară paralizii musculare
 utilizată în anestezie, la bolnavii intubaţi, pentru a scădea dozele de anestezic.
3.Antagonişti ai receptorilor colinergici nicotinici postsinaptici:
 naturali: curara
 sintetici: vecuronium
Mecanism de acţiune:
 se leagă de Nm receptorii postsinaptici
 blochează competitiv legarea Ach şi deschiderea canalelor cationice
nonselective
 efect final: relaxare musculară paralizii musculareparalizia muşchilor
respiratori asfixie moarte
4.Blocanţi ai acetilcolinesterazei
a) cu acţiune de scurtă durată: fizostigmina, neostigmina
Mecanism de acţiune:
 inactivează reversibil acetilcolinesteraza
 prelungeşte acţiunea Ach pe Nm receptorii postsinaptici→contracţii prelungite
 Nu se instalează fenomenul de desensibilizare a receptorilor
 se reactivează acetilcolinesteraza - Ach e catabolizată
 efect final: contracţii prelungite
Aplicaţie: se utilizează în clinică pentru a stimula musculatura netedă ce nu şi-a reluat
activitatea după o intervenţie laborioasă pe abdomen
b) cu acţiune de lungă durată: compuşii organofosforici (pesticide)
Mecanism de acţiune:
 inactivează ireversibil acetilcolinesteraza
 prelungeşte acţiunea Ach pe Nm receptorii postsinaptici
 se instalează fenomenul de desensibilizare (lipsa de răspuns a receptorilor)
 efect final: paralizii musculare->moarte (asfixie)