4.

MUŞCHIUL
= elementul motor al mişcării.
 Muşchii şi ţesutul muscular
• 40-50% din masa corporală.
• Mobilitatea corpului rezultă din activitatea muşchilor
scheletici.

Forţa musculară rezultă din funcţia principală a muşchilor:

- transformarea energiei chimice în energie mecanică pentru a produce
o forţă, a executa o activitate, a efectua o mişcare.
 Celula musculară
= miocite – au formă alungită
= fibre musculare

3 tipuri:

1. Ţesut muscular
cardiac

2. Ţesut muscular
scheletic

3. Ţesut muscular
neted
 Tipuri de ţesut muscular
Scheletic Cardiac Neted
Scheletul osos Inima Organe viscerale +
organele căilor
respiratorii
Striaţi Striaţi Nestriaţi
Voluntare Involuntare Involuntare
Se pot contracta rapid Se contractă în Contracţii lente şi
dar obosesc repede. ritm relativ continue, nu obosesc.
constant

Permit locomoţia + Permit propulsia Permit avansarea

mişcări voluntare. sângelui în vasele substanţelor în organe
sangvine.
Funcţiile muşchilor scheletici
1. Produc mişcare - Asigură locomoţia şi manipularea
- Permit reacţii rapide la evenimente

2. Menţin postura
- ajustări constante ale contracţiei musculare
pentru menţinerea posturii împotriva gravitaţiei.

3. Stabilizează articulaţiile
- Colaborează cu ligamentele şi tendoanele pt a
stabiliza artic care nu sunt suficient întărite sau a
căror suprafeţe articulare nu sunt complementare
(umăr, genunchi).
4. Degajă căldură
- permit menţinerea temperaturii corporale pt ca
reacţiile chimice sa se poată efectua.
Caracteristici funcţionale ale muşchilor

1. Excitabilitatea

2. Contractilitatea

3. Extensibilitatea

4. Elasticitatea
Caracteristici funcţionale ale muşchilor

1. Excitabilitatea
– Capacitatea de a reacţiona la stimuli
producând semnale electrice

2. Contractilitatea

3. Extensibilitatea

4. Elasticitatea
Caracteristici funcţionale ale muşchilor

1. Excitabilitatea

2. Contractilitatea
– Capacitatea de a se contracta cu o forţă când este
stimulat printr-un potenţial de acţiune.

3. Extensibilitatea

4. Elasticitatea
Caracteristici funcţionale ale muşchilor

1. Excitabilitatea

2. Contractilitatea

3. Extensibilitatea

– Capacitatea de a se întinde fără să

se rupă.

4. Elasticitatea
Caracteristici funcţionale ale muşchilor

1. Excitabilitatea

2. Contractilitatea

3. Extensibilitatea

4. Elasticitatea
– Capacitatea fibrelor musculare de a-şi
regăsi lungimea şi forma originală după
o contracţie sau întindere.
Anatomia macroscopică
Inervaţia şi irigaţia sangvină
 Fiecare fibră musculară scheletică este dotată
cu o terminaţie nervoasă.
• Neuronii provoacă contracţia muşchilor scheletici
(neuroni motori)

 Fiecare fibră musculară este deservită de o

arteră şi una sau mai multe vene.
• Vasele sangvine aduc nutrimentele şi oxigenul
necesar pt contracţie şi permit evacuarea deşeelor
produse de fibrele musculare.
Anatomie macroscopică
Fixare

Originea muşchiului
 pe osul fix

Inserţia muşchiului
 pe osul mobil
 Tipuri arhitecturale
de muşchi:
- cu fibre aranjate
paralel sau
longitudinal (biceps br)
– axa forţei generate
este paralelă cu
aranjamentul muscular;

Unipenaţi – fibrele
sunt orientate sub un
singur unghi faţă de
axul forţei generate (0-
30º);

Multipenaţi – diferite
unghiuri (fesier mijl,
drept femural)
Modul de aranjare a fasciculelor musculare şi nr. fibrelor
musculare determină amplitudinea de mişcare şi puterea
muşchiului:

• Cu cât fibrele sunt mai lungi şi paralele, muşchiul se poate

scurta mai mult;

• Cu cât fibrele sunt mai numeroase, muşchiul este mai

puternic.
 Tipuri de muşchi
• După nr. de artic. peste care trec: uni-, bi-, poliarticulari;
• După nr. capetelor de origine: mono, biceps, triceps,
cvadriceps
• După aşezare: superficiali, profunzi.
• După structură şi funcţie: tonici şi fazici.
 Tipuri de muşchi
 Muşchi tonici  Muşchi fazici:
Proximali Superficiali
Antigravitaţionali
Sar două articulaţii
Sar o articulaţie
Au tendoane late Au tendoane lungi
Travaliu puţin intens
Contracţii lente Contracţii rapide
Obosesc uşor
Obosesc greu

extensori flexori
  Corpul muscular
● Epimisium - Fiecare corp muscular este
învelit de un manşon conjunctiv -
● Perimisium Epimisium - (permisium extern),
cu rol protector în efort, limitând
întinderea muşchiului.
● Endomisium
- O serie de septuri conjunctive
pornesc din perimisiumul extern în
int. corpului muscular, pe care îl
separă în fascicule musculare.

- permisiumul

- Fiecare fibră musculară este

învelită de lamele fine 
 endomisiumul.
 MUŞCHIUL
FASCICULUL MUSCULAR
= cea mai mică unitate structurală ce conţine toate elementele
muşchiului ca organ (mion)

FIBRA MUSCULARĂ
= celula musculară

MIOFIBRILELE
= singurul element contractil al muşchiului
  Corpul muscular
• Fiecare fascicul cuprinde 10-30 fibre musculare.

Fibra musculară = celula musculară

(are caractere generale ale celulei):
- membrană (sarcolemă),
- citoplasmă (sarcoplasmă),
- nuclei şi structuri
diferenţiate (miofibrilele).
Anatomie microscopică

* Fiecare fibră musculară

conţine un mare număr
de miofibrile.
  Fibra musculară
Sarcolema - este membrana celulei musculare :
• pe faţa internă: nuclei sarcolemali,
• pe faţa externă: nuclei fibroblastici.

În sarcolemă există două elemente importante anatomo-funcţionale:

• Partea postsinaptică a plăcii motorii
• Începutul sistemului tubular “T”
b. Sarcoplasma
- reprezintă o protoplasmă nediferenţiată în care se încastrează
miofibrilele.
- Conţine o serie de granule formate din mitocondrii, grăsimi, picături
de lipoproteine.

c. Miofibrilele
- Elementele contractile ale muşchiului
- Unitatea contractilă propriu-zisă
a fibrei musculare este căsuţa
Krause sau sarcomer
(între cele două linii “Z”).
 Anatomie microscopică
- Miofibrilele  compuse din miofilamente de actină şi miozină
aranjate longitudinal
 discul clar izotrop I format din actină
 discul întunecat anizotrop A format din miozină.
Filament subțire = actină
Filament gros = miozină

Zona de Zona de
Zona H
suprapunere suprapunere
Discul I Discul A Discul I

Filament gros = miozină Filament slab = actină

 Miofilamentele

În discul A penetrează şi filamentele de actină, dar numai până la

zona “H”.
Linia “M” mai întunecată, rezultă din cumularea la acelaşi nivel a
unor mici umflături de la capetele miofilamentelor de miozină.
Filament subțire = actină
Filament gros = miozină

Zona de
Zona H Zona de
suprapunere
suprapunere
Discul I Discul A Discul I
 Fibra musculară:
- membrană (sarcolemă),
- citoplasmă (sarcoplasmă),
- nuclei şi structuri diferenţiate (miofibrilele).

b. Sarcoplasma – conţine:
- Surse de energie (lipie, glicogen)
- Organite (nuclei, mitocondrii, sarcozomi, lizozomi).
- Enzime (miozină, ATP-ază, fosforilază)
- Aparat contractil (benzile de miofilamente)
- Sistem membranos canalicular (porneşte de la nivelul sarcolemei)

Reticul sarcoplasmatic
Cisterne terminale
Tubi transverşi
 Reticulul sarcoplasmic (RS)
- Este un sistem tubular “L”, care la nivelul joncţiunii dintre
discul clar şi cel întunecat, se termină cu o dilataţie cu aspect de
cisternă.
Între două cisterne soseşte un canal din sistemul tubular “T” pornit
din sarcolemă.

Funcţia principală a
RS:

- Înmagazinează Ca şi îl
eliberează când un
stimul provoacă o
contracţie musculară.
Reticulul sarcoplasmic (RS)
- Între două cisterne se termină un canalicul din sistemul tubular T.
- Complexul format din cele 2 cisterne şi canaliculul T formează Triada.
- Fiecare sarcomer are două triade.
Proteinele musculare
Se clasifică în patru categorii:

1. Sarcoplasmice (mioglobina, enzime)

2. Miofibrilare (miozina, actina, troponina, tropomiozină etc.)

3. Proteinele formaţiunilor subcelulare

4. Stromei (din sarcomer, formează linia “z”)

 Proteinele musculare - Miozina
• este dispusă în filamente groase în discurile întunecate
• este formată din fragmente de LMM şi HMM:

HMM

MEROMIOZINA MEROMIOZINA
UŞOARĂ GREA
(LMM) LMM (HMM)

- HMM are activitate ATP-azică şi se poate combina cu actina,

realizând acto-miozină.
 Proteinele musculare - Miozina
Miozina: proteină motrică ce se deplasează pt a produce mişcare,
transformând energia chimică a ATP în energie mecanică sau forţă.

Structură în baston de golf:

Molecula de miozină formează 2
bastoane de golf împletite.
Tijele sunt dirijate spre linia M la
centrul sarcomerului şi constituie
tija miofilamentului gros.

Un miofilament gros = aprox. 200 molecule de miozină.

 Proteinele musculare - Miozina
Capetele miozinei sunt locurile active :

 Locul de legătură a
miofilamentelor groase şi
slabe în timpul contracţiei
(punţi transverse)

 Locul de legătură a ATP şi

enzimelor

 Conţin enzimele ATPazice

care disociază ADP pt a
produce energia necesară
contracţiei musculare.
 Proteinele musculare - Actina
• Se găseşte în filamentele discurilor clare între zona “H“ şi linia
“Z”, pe care se inserează.

• Se prezintă sub formă globulară, prin polimerizare, devine actină

fibrilară (AF) şi astfel interacţionează cu miozina.
 Proteinele musculare - Actina
- proteină cu o structură de filament fin de formă sferică.

Filamentul este
compus din 2 fire
înfăşurate ca un lanţ.

Structura filamentului fin:

- 2 lanţuri de actină: fiecare moleculă de actină are un loc de legătură
cu miozina.
- 2 proteine de reglare:
1) tropomiozina
2) troponina.
Proteinele musculare - Actina

Tropomiozina:
 Forma cilindrică, înfăşoară actina
şi o face mai rigidă.
 La muşchiul în repaus, blochează
locul de legătură a miozinei cu
actina.

Troponina:
 TnI, TnT, TnC
 Formată din 3 subunităţi din care
1 poate lega ioni Ca2+.
 Contribuie la reglarea
interacţiunii miozină – actină în
timpul contracţiei
Anatomie microscopică
Nivel de organizare
Organ Miofibrilă

Grup de celule Fibră musculară

Celule Miofilament

Organite Muşchi

Secţiunea Fascicol
organitelor
Sarcomer
Molecule proteice
Anatomie microscopică
Nivel de organizare
Organ Muşchi

Grup de celule Fascicol

Celule Fibră musculară

Organite Miofibrilă

Secţiunea Sarcomer
organitelor
Molecule proteice Miofilament
Contracţia fibrei musculare scheletice
Teoria contracţiei prin alunecarea filamentelor
* În timpul contracţiei, filamentele subţiri (actina) alunecă de-
alungul filamentelor groase (miozina)  scade lungimea
sarcomerului  scade lungimea fibrei musculare.

Hugh Huxley
1954
  Muşchii tonici şi fazici
• Muşchii tonici: sunt proximali, antigravitaţionali, sar o
articulaţie, au tendoane late, travaliul lor este puţin intens, se
contractă lent şi obosesc greu.

• Muşchii fazici: sunt superficiali, sar două articulaţii, au

tendoane lungi, realizează contracţii rapide şi obosesc uşor.

- în componenţa muşchilor există fibre fazice (albe) şi tonice

(roşii).
- în general în flexori predomină fibrele roşii, iar în extensori
cele albe.
 Fibrele musculare
 Fibre albe - fazice  Fibre roşii - tonice
sărace în mioglobină, bogate în mioglobină,
mitocondrii, enzime mitocondrii, ATP;
oxidative;

vascularizaţie mai săracă; vascularizaţie bogată;

stimulul nervos parvine de la activitatea lor tonică se

motoneuronul alfa mare,
determinând contracţii datorează motoneuronului
rapide, fazice; alfa mic din coarnele ant.

au o singură sinapsă au mai multe sinapse

neuromusculară care
generează potenţiale de neuromusculare, care nu
acţiune ce se propagă în determină potenţiale de
toată fibra musculară acţiune propagate.
 Repararea muşchiului
“Muşchiul nu este capabil să se regenereze”

• În leziuni difuze musculare, care nu întrerup fibra musculară

 regenerare

• Leziuni uşoare ale fibrelor musculare, care determină

întreruperi mici  cicatrice conjunctivă nesemnificative
pentru funcţia muşchiului

• Leziuni severe, cu întreruperi mari  invadare de cicatrice

interstiţială, cu aspect de tendon intermediar  afectarea
funcţiei musculare;