r BARRY BUZAN,

I profesor de studii internaţionale l~ Universitateadin Warwick

p()poeuele, ,.]

statele
SI
I
•
teama
Editia a doua

o agendă pentru studii de

securitate internaţională în
epoca de după războiul rece
t.:

r. o

r Traducere de YioiaSăndulescu

·0
 CARTIER
Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău; MD2012.
TeL/fax: 022/24 82 81. E-mail: cartier@mdl.net
Editura Codex 2000, SRL, str. Paul Ionescu, nr. 6, secforul I. Bucureşti.
TeL/fax: 01/223 44 88. GSM: 0943049 15.
Difuzare:
Bucureşti: str. Paul Ionescu, nr. 6, sectorul 1.
Tel./fax: 01/223 44 88. GSM: 094304915.
Chişinău: bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 9, sectorul Ciocana. TeL:022/34 6461.
Cărţile CARTIER pot fi procuratein toate librăriile bune din România şi Republic
Moldova.
LIBRĂRIILE CARTIER ._ '.
Casa Cărţii Ciocana, bd. Mircea cel Bătrîn, nr. 9, Chişinău. Tel.: 34 64 61.
Librăria din Hol, str. Bucureşti,·nr.,6&, Chişinău, Tek: 24 10 00.
'~fo ~:' ~.., -. -

•.;.'*'". '.., ~ ~ ~.,.:..'

Coperta: Vitalie Coroban
Lectori: Em. Calaicu-Păun, Valentin Cuţu
Design: Anatol Tomoianu
Procesare de text: Victoria Dumitraşcu Pentru Mark Zacher şi Kal Holsti, care,
Tehnoredactare computerizată: Victoria Dumitraşc~
l'!.:eJ?r!,!ss:.
Editura Cartier '. fiecare în felul său, m-au determinat să mă apuc
'r;,Combinatul Poligrafic '. de această lucrare.
';,!ţ-7~:7~:r~~:"{i':: . Ak !,

. . ageedipon by Open Society Institute, 2000.

. ~) in 2900 la Editura
Cartier.
e~ate.

-DUs,editlo.r\ was p!lblished with the supporr of the "Central European University
'J'tanslation'P!oject", spoIjsored,bYlţ!l.E!:QSI-Zug.Foundation and with the contribu-
tiOn of the Center for Publishing Development of the Open Society Institute-Buda,
.pest at;td the Soros Foundanon for an OpenSocierv.
~"Buzan;~~
People, sfates and fear: an agenda for international security studies in the post-Cold
Warera.
Bu~~;Barry (Traducere din engleză de Vivia Săndulescu)
Popoarele, statele şi teama, O agendă pentru studii de securitate intemaţională în
. epoca de 'după războiul rece, j;

ISBN-9975-79-046-1
 2 constituie o ameninţare pentru stat? Unde sînt graniţele sale fizice,
astfel încît să se poată observa atunci cînd sînt afectate de acţiunile
altor unităţi? Că statele au alte graniţe decît cele teritoriale se poate
Securitatea naţională şi natura statului vedea din felul în care definesc ele ameninţările în domeniul ideo-
logic. Republicanismul în sine nu ameninţa graniţele teritoriale ale
statului în secolele XVIII şi XIX. Comunismul (sau capitalismul) nu
le ameninţa în timpul Războiului Rece, cu excepţia circumstanţelor
Dacă, aşa cum am susţinut mai sus, statul ocupă un loc central în
neobişnuite ale unor naţiuni anterior unite, ca Germania sau Coreea,
conceptul de securitate, atunci este necesar să-I examinăm ca obiect
care au fost diviza te în state definire după punctul de vedere
de referinţă al termenului: Întrucît statul este compus din indivizi
ideologic. Rezultatul celui de-al doilea război mondial a fost bun sau
adunaţi într-o unitate politică comună, ne putem aştepta ca dificul-
rău pentru Japonia în privinţa securităţii naţionale? .~are e~te ~c~la
tăţile întîlnite în capitolul anterior să devină mai complexe atunci cînd
temporală după care ar trebui stabili te acţiunile, reacţiile,.preJu~Icllle
încercăm să dăm un sens securităţii la nivelul statului. Ce încearcă să
şi progresele unităţilor colective? . .
apere politicienii în interiorul fenomenului plurivalent pe care-l
Aceste întrebări scot la iveală unele dintre dificultăţile care apar
numim stat? La ce se referă "securitatea naţională" şi ce înseamnă ea?
în identificarea statului ca obiect de referinţă al securităţii. Răspun-
Acest capitol va încerca să răspundă la întrebările de mai sus
surile.simple nu ne duc departe, în lumea reală a relaţiilor interna-
explicitînd mai întîi noţiunea de stat. Unul dintre scopuri este acela
ţionale-În timp ce indivizii sînt sisteme fizice coerente, ale căror
de a vedea cum atît conţinutul, cît şi totalitatea sa sînt legate de ideea
comportament, bunăstare şi supravieţuire pot fi ana1iz~t~ în te.rrnen!
de securitate naţională. Un altul este acela de a pregăti terenul pentru
destul de precişi, statele sînt un tip de sistem mult mai liber ŞI ofera
discutarea ideii de securitate internaţională. La nivelul sistemului,
mai puţine posibilităţi de rigoare analitică. Nu există un c~r:se~s c~
statul deţine şi el o poziţie centrală pentru securitate, iar caracte-
privire'la ceea ce este statul ca unitate de comportarr:eI~t, fara sa .m~l
risticile sale interne nu pot.fi despărţite de caracterul problemei
vorbim dacă unele noţiuni antropomorfice cum ar fi CIclul de Viaţa,
securităţii în sistemul internaţional în ansamblu.
creşterea, dezvoltarea, scopul, progresul vor fi şi sînt ca atare rele-
vante.
În pofida caracterului alunecos al statului ca unitate de compor-
Identificarea statului ca obiect al securităţii tament, atît Relaţiile Internaţionale, cît şi Studiile Strategice fac din
el punctul central al analizei lor. Raţiuni solide justifică-aceas,tă prio~i-
Statele sînt entităţi mai mari şi mai complicate decît indivizii şi au
tate. Statele sînt de departe cel mai puternic tip de unitate.din
un caracter mai amorf. Dacă putem identifica uşor indivizii şi putem
sistemul internaţional. Ca formă de organizare politică, statul a
fi destul de siguri în legătură cu înţelesul ameninţărilor şi prejudi-
depăşit şi adesea a strivit toate celelalte unităţi pol~~ce.î~ ~sem~~ea
ciilor la care sînt expuşi, acelaşi exerciţiu nu se poate aplica unor
măsură încît a devenit standardul universal al legitimităţii politice,
unităţi ~olective precum naţiunile sau statele. Pot astfel de unităţi
În teorie, statul domină atît în ceea ce priveşte supunerea, cît şi
muri sau da faliment şi care .sînt criteriile pentru aceste condiţii?
autoritatea, iar în privinţa deţinerii de instrumente de forţă - în spe:-
Austro-Ungaria nu mai există, dar părţile ei componente continuă să
cial aparatura militară necesară pentru un război mod~rn. A~e~stă
trăiască într-un mod fără analogie la nivelul indivizilor. Polonia,
teorie e~te aproape de realitate într-o. minoritate considerabilă de
Franţa, Germania sau Japonia au încetat să mai existe în vreun fel în
state, făcîndu-le pe cele mai mari şi mai bineorganizate dintre ele.să
timpul perioadelor de ocupaţie străină? Cum se împacă asemenea
exercite puternice influenţe asupra întregului sistem. Chiar. şi în.cazul
discontinuităţi cu continuităţile evidente pe care unităţile respective
majorităţii lor, acolo unde teoria şi realitatea sînt mai îndepărtate,
le au în privinţa istoriei? Dacă moartea sa este ambiguă, ce anume
statul tot domină viaţa politică locală. Majoritatea unităţilor.nestatale

68 69

•. "
 care dispun de forţe politice şi armate se văd pe sine fie ca ~spirante
la constituirea unui stat, fie încercînd să obţină mai mult control
asupra unui spaţiu politic dintr-un stat existent. Acestea sînt în gen-
eral orgaruzaţii naţionaliste, precum cele care îi reprezintă pe
palestinieni, irlandezi, kurzi, eritreeni, zuluşi, sikhşi şi mulţi alţii.
Centralismul socio-politic şi puterea militară fac din stat tipul domi-
nant de unitate în sistemul internaţional, în ciuda lipsei sale de
coerenţă antropomorfică. În consecinţă, nu putem evita sarcina de a
descoperi întrepătrunderile dintre simbolul ambiguu al securităţii şi
structura ambiguă a statului. . litico-teritorial al statului este în prezent o normă universală ce
Prima dificultate cu care se confruntă acest demers este aceea că
există o dispută academică despre ceea ce cuprinde termenul de
"stat". Pe de o parte, în multă literatură de specialitate se discută
despre stat din perspectiva mai curînd introspectivă a ştiinţelor
politice şi sociologiei. Ambele perspective subliniază domeniul intern
al celei internaţionale. Bună parte din analiza existentă în această
literatură se bazează pe demarcaţia dintre "stat" şi "societate" în
domeniul intern şi pe încercarea de a înţelege felul în care interacţio-
nează ele. Această demarcaţie conduce direct la definiţia statului în
termeni weberieni, după care statul este conceput aproape în
totalitate în termeni politico-instituţionali'. În această concepţie, "stat"
înseamnă aproape acelaşi lucru ca şi "guvern central". După cum se
exprimă Migdal, o definiţie de tip ideal a statului ar fi "o organizaţie
compusă din numeroase agenţii, conduse şi coordonate de conduce-
rea de stat (autoritatea executivă), care deţine capacitatea sau autoritatea
de a face şi a implementa reguli constrictive pentru toţi oamenii, cît şi
parametrii legiferării altor organizaţii sociale într-un teritoriu dat,
folosind forţa acolo unde este necesar pentru a-şi îndeplini scopurile?".
Această definiţie restrînsă a statului este susţinută de gîndirea
marxistă, care subliniază şi ea separarea guvernului de societate. Deşi
această perspectivă oferă unele foloase, este prea îngustă pentru a
servi drept bază pentru conceperea securităţii. Printre altele, poate
duce la argumente cum ar fi acela că Marea Britanie şi America sînt
"societăţi fără star'" , poziţie aparent absurdă văzută din perspectiva .
internaţională. Reducerea "statului" la a însemna pur şi simplu insti-
tuţiile guvernului central nu funcţionează la nivelul internaţional.
Pe de altă parte, punctul de vedere tradiţional al Relaţiilor Interna-
ţionale asupra statului ca minge de biliard politico-teritorială este la
fel de restrictiv'. Deşi captează un aspect important al realităţii la
70
nivelul sistemului, el a încercat să descurajeze cercet ril în pr fun-
zimea structurii interne a statului. Problemele de se urit t dintr-o
anarhie internaţională sînt puternic condiţiona te nu d r d tructura
sistemului şi de interacţiunea dintre state, ci şi de cara t risticile in-
terne ale statelor. În consecinţă, analiza securităţii n c it o d finiţie
cuprinzătoare a statului, care să combine amindou aceste perspec-
tive. Din fericire, nimic nu se compară cu importanţa obiceiurilor şi
a discuţiilor în prevenirea amestecării acestor două puncte de vedere.
Aşa cum stipulează Carta Naţiunilor Unite, punctul de vedere po-
guvernează modul de relaţionare a statelor între ele. În acest cadru,
nimic nu împiedică oamenii să privească în interior pentru a investiga
relaţiile dintre instituţiile guvernamentale şi societăţile lor. Într-ade-
văr, multe dovezi sugerează că o asemenea chestiune ar trebui să
ocupe un loc de frunte pe agenda securităţii.
Din perspectiva sistemică, sîntem aproape obligaţi să percepem
statele ca entităţi socio-politice definite teritorial. Ele reprezintă
colectivităţi umane în care instituţiile guvernante şi societăţile sînt
întreţesute cu un teritoriu determinat. Pentru mulţi, deşi nu pentru
toţi, ceea ce constituie statul, din majoritatea scopurilor interacţiunilor
acestui sistem, este conexiunea centrală dintre teritoriu, guvern şi
societate. În perspectiva internaţională, legăturile care ţin laolaltă
acest complex sînt centrale în înţelegerea securităţii, astfel că
îmbinarea celor două puncte de vedere asupra statului este o cheie
a analizei eficiente. Pentru scopurile analizei securităţii, "statul"
trebuie să fie conceptualizat suficient de larg încît să cuprindă nu
doar relaţiile dintre dinamica internaţională a complexelor individu-
ale teritoriu-guvern-societate, ci şi dinamica sistemică mai largă a
modului în care aceste complexe se relaţionează între ele.
Conceptul sistemic de stat oferă cadrul pentru discuţia care
urmează. Analiza securităţii necesită o perspectivă care să plaseze
statul şi sistemul într-o relaţie de constituire mutuală". Statele sînt
parţial autoconstituite, prin propria lor dinamică internă, şi parţial
produse de mediul lor anarhic, competitiv şi uneori extrem de dur.
Dinamica internă şi cea internaţională sînt ambele esenţiale în
analizarea securităţii, ca şi relaţiile complexe dintre ele. Concepţia
despre constituirea mutuală dintre stat şi sistem este mai uşor de
surprins atunci cînd statul este înţeles în sensul mai larg al
complexului de conexiuni politice-sociale.Teoria Relaţiilor Interna-
71
 ţionale face adesea relaţia mutual-constructivă dintre stat şi sistem
greu de înţeles". Istoricii o fac şi mai evident, în special cei care, ca
WilIiam H.McNeilI, nu Iasă nici o Îndoială cititorilor lor despre pute-
rea acestei dialectici masive asupra celor 5.000 de ani de istorie
Înregistrată a umanităţi?
Joel Migdal surprinde bine acest punct de vedere (chiar dacă astfel
se îndepărtează sensibil de definiţia sa weberiană a statului către
concepţia mai largă evidenţiată mai sus):
Atunci cînd statul cel nou a intrat în vîrtejul evenimentelor isto-
rice, nu a făcut-o Într-o superbă izolare. EI a apărut o dată cu o sea-
mă de alte entităţi politice similare, care împreună au constituit un
nou sistem de state. Au format un sistem deoarece, pe măsură ce
unu! urca pe scara atribuţiilor "statalităţii", provoca schimbări În
celelalte, ca urmare a fricii pe care conducătorii o aveau faţă de
pu terea În creştere a vecinilor lor ... Fantasticul avantaj al statului
asupra altor entităţi politice În mobilizarea şi organizarea resurselor
pentru război, cît şi pentru alte scopuri, a pus sub semnul întrebării
supravieţuirea celorlalte forme politice ... A fost o tendinţă puternică
de a stabili controlul social al statului în interiorul societăţii, căci aceea
era cheia care putea deschide uşa către nişte capacităţi sporite în
arena internaţională",
Sensul mai larg al "statului" necesită o confruntare cu termino-
logia încetăţenită. Confuzia implicată de acesta este obositoare, dar
inevitabilă: fără o privire mai cuprinzătoare pur şi simplu nu ne
putem da seama de problematica securităţii. Voi trece în revistă locu-
rile unde urmărirea logicii generate de cadrul folosit aici se confruntă
cu alte uzanţe,
Această concepţie mai completă, aproape organică, despre stat ca
teritoriul populaţie (corp) şi caracter socio-politic (minte) este cea care
produce tentaţia de a face analogii între indivizi şi state, ca juod de
înţelegere a domportamentului statelor. Dar această analogie este
adesea profund înşelătoare. Aşa cum am arătat în capitolul anterior,
statul nu este un obiect de acelaşi fel ca şi individul uman, de aceea
analogiile dintre cei doi cu privire la securitate trebuiesc formulate
cu extremă precauţie. Tendinţa de a face analogii este susţinută de
unele similarităţi între indivizi şi state. Amîndoi sînt unităţi sensibile,
autonome, comportamentale, cu atribute fizice ce pot fi definite.
Amîndoi există într-un mediu social format din unităţi de acelaşi tip,
şi de aceea se confruntă cu probleme similare în realizarea unor
72
condiţii satisfăcătoare de coexistenţă. Şi amindoi posedă ceea ce am
putea numi o esenţă umană, individul prin definiţie, statul pentru că
este compus din şi condus de către indivizi. Aceste similarităţi
trebuiesc comparate Însă cu unele diferenţe uriaşe. Neasemănările
fizice sînt izbitoare. Statele sînt mult mai mari. "Corpul" lor teritorial
are prea puţină asemănare c,lIorganismul uman. În bună parte, se află
într-o poziţie fixă. Dispariţia lor nu duce in mod necesar, sau măcar
de obicei, la moartea părţilor lor componentele, sau viceversa. Nici
nu au un ciclu de viaţă care să înainteze de la naştere către moarte
sau necesităţi de reproducere (în opoziţie cu cele de auto-menţinere).
Dimensiunea mare a statelor faţă de indivizi se corelează cu o
structură mult mai difuză. În ciuda confuziei lor mentale şi a
controlului fizic imprecis, indivizii se află pur şi simplu pe un plan
al coerenţei diferit de cel al statelor. Aceasta îi face mult luai iuţi, mai
agili şi mai orientaţi către detaliu în comportmentullor decît statele,
dar totodată mai slabi, mult mai fragili fizic şi mai vulnerabili. Statul
se poate comporta greoi, incoerent şi ca un brontozaur, dar nu se
teme de o moarte sigură, se poate apăra mult mai eficient decît un
individ uşor de doborît chiar şi de somn, şi poate dispune de o
varietate enormă de resurse în ajutorul său". În plus, deşi statul poate
reflecta componentele umane în oarecare măsură, el devine curînd
mai mu It decît suma părţilor sale, dezvoltind astfel modele de
comportament nonumane. Acest fenomen subliniază variabila
"idiosincratică" prin opoziţie cu cea de "rol", folosite în analizarea
acţiunilor indivizilor care deţin funcţii în stat. Oamenii în cauză fac
ceea ce fac datorită unor.factori unici doar lor ca indivizi sau datorită
factorilor rezultaţi din poziţia lor de oficiali"? Luaţi împreună, aceşti
factori fac din stat
.
un," tip de actant diferit,
1·.
în cadrul unei societăţi
comple: diferit~ faţ.ă ~e~ndiv~d. . ',ii i. J! \ . ' , /it'
paca analogia dintreindivid ŞI stat ~Te prea multe cusururi pentru' \ ~f, .~ i
a fi folosită în siguranţă, în special în privinţa problemelor centrai~l'
ale morţii şi prejudicierii, cum am putea aborda mai bine chestiunea
referinţei securităţii? Care este esenţa statului căruia i se aplică idea
de securitate? Răspunsul nu e uşor de dat. Ralph Miliband sugerează
că "«statul» nu este un lucru ... el nu există ca atare'!". Cei care au
. simţit înţepătura puterii de stat, în forme variind de la impozite şi
înştiinţări de recrutare, pînă la bombardamente şi campanii de
destabilizare,' pot afirma că, efemer sau nu, statul se manifestă cu
.certitudine în termeni concreţi. Conceperea statului ca pe un pachet
73
:::==::::;..------------~.Ju
format din teritoriu, politică şi societate sugerează că acesta este şi
metafizic, şi concret.
Contrastul dintre individ şi stat oferă un fir interesant legat de
motivul pentru care latura abstractă a statului este atît de importantă
în înţelegerea securităţii naţionale. Statele sînt vulnerabile la distru-
gerea fizică şi deposedare, dar statul pare să fie mult mai puţin legat
de "corpul" său decît individul. o. populaţie şi teritoriul asociat-ei
cuprind fundamentele fizice ale statului, şi totuşi ambele pot exista
fără stat sau măcar fără un anumit stat. Invers, prejudiciile aduse
teritoriului şi populaţiei nu afectează supravieţuirea statului nici pe
departe atît de direct cum corpul uman afectează supravieţuirea
individului. Statele pot chiar supravieţui pierderii temporare a
"corpului" lor, cum se întîmplă cînd guvernele în exil continuă să
dis pună de largi ajutoare internaţionale şi interne.'
Se poate trage de aici concluzia că statul există ~au îşi are esenţ~
mai curînd în planul socio-politic decît în cel fizic. In cîteva sensun
importante, statul este mai mult o idee deţinută în comun de către un
grup de oameni decît un organism fizic. În mod sigur, statul depinde
de o bază fizică şi dincolo de un anumit punct nu poate exista fără
ea. Armenii, palestinienii şi alte naţiuni exilate păstrează vie ideea
de stat, dar nu pot să-i dea o exprimare fizică fără stăpînirea unui
teritoriu propriu. Statul generează de asemenea exprimări fizi~e ale
sale prin obişnuitele instituţii legislative şi de guvernămînt. Acestea
sînt o parte vitală a fiinţei sale, dar nu constituie - deşi pot exprima
- esenţa sa. Fără o idee larg răspîndită şi adînc înrădăcinată de stat
în rîndul populaţiei, înseşi instituţiile statului supravieţuiesc cu
dificultate, deşi, după cum demonstrează unele dictaturi ca acelea ale
lui Ceauşescu în România sau Pinochet în Chile, instituţiile statului
puternic controlate se pot menţine vreme îndelungată în pofida
dezaprobării majorităţii. Centralitatea ideii de legătură este deosebit
de importantă pentru o concepţie mai largă despre stat, necesară în
analizarea securităţii. Ideea de stat este cea care oferă legăturile
majore ce ţin laolaltă pachetul teritoriu-politică-societate şi defineşte
o bună parte din caracterul lui şi din puterea lui ca actor în sistemul
internaţional.
Urmărirea esenţei statului pînă la nivelulsocio-politic ne dă o
cheie importantă pentru abordarea ideii de securitatenaţiona!ă ..Dacă
inima statului rezidă în ideea lui: menţinută în mintea populaţiei,
atunci acea idee în sine devine un obiectiv major al securităţii
74
naţionale. Întrucît ideea de stat poate lua multe forme, putînd fi chiar
diferită în rîndul celor despre care s-ar afirma în mod rezonabil că
împărtăşesc aceeaşi loialitate faţă de un stat anume, această noţiune
ridică probleme de securitate de o natură foarte diferită de cea
.,' asociată în mod normal cu securitatea individuală. Deşi nu ar fi
imposibil, indivizii nu sînt descrişi de obicei în funcţie de vreo idee
esenţială. Dacă ideea implică scopul, înseamnă că tindem să gîndim
după liniile fizice ale supravieţuirii şi reproducerii, care sînt atît de
strîns legate de imperativele biologice, Încît abia dacă există ca idei
independente. Nu. ducem lipsă de idei. măreţe despre scopurile
umane, de la perfecţionarea religioasă şi filosofică a spiritului uman
pînă la cucerirea cunoştinţelor materiale.şi descoperirea civilizaţiilor
galactice. Dar aceste idei nu sînt la fel de centrale în existenţa
indivizilor cum sînt cele similare despre existenţa statelor. Oamenii
îşi pot sacrifica viaţa pentru aceste idei, dar nu încetează să existe fără
ele. Un stat fără o idee unificatoare poate fi atît de dezavantajat, încît
să devină incapabil să-şi menţină existenţa Într-un sistem interna-
ţional competitiv. Din cauza acestei diferenţe dintre natura indivizilor
. şi cea a statului, ne putem aştepta ca securitatea naţională să fie mult .
'. mai variată şi mai complexă decît securitatea individuală. Nu numai
- că există enorm loc pentru diversitatea ideilor despre stat, dar .şi
distincţia dintre ideea, exprimarea instituţională şi baza fizică a
statului oferă o varietate de obiective ale securităţii mai numeroase,
mai fragmentate şi potenţial contradictorii decît structura mai
integrată a individului.
Acest traseu de analiză sugerează un model descriptiv simplu,
care poate fi folosit pentru a ghida explorarea naturii statului şi a
securităţii naţionale. Modelul este prezentat în figura 2.1 şi reprezintă
~'deea de stat _
Baza Exprimarea
fizică a statului instituţională a statul~i
Figura2.1 Părţile componente ale statului
cele trei componente ale statului discutate mai sus, Nu se sugerează
că cele ţrei componente ar exista separat, căci ele sintîn.mod evident
legate în nenumărate feluri. Modelul este mai degrabă ~enit să
75
 sublinieze două lucruri: în primul rînd, faptul că aceste trei elemente
se disting între ele într-o măsură suficientă pentru a le permite să fie
discutate ca obiective ale securităţii fiecare în parte; în al doilea rînd,
că examinarea legăturilor dintre ele este o sursă profitabilă pentru
cercetarea problematicii securităţii nationale.
Modelul sugerează că unităţile trebuie să îndeplinească anumite
criterii înainte să poată fi considera te drept state. Dacă indivizii se
definesc pe sine în termeni strict biologici - lăsînd la o parte
problemele sufleteşti, retardarea mentală severă sau definiţiile date
morţii - statele nu formează o categorie atît de individualizată. Care
sînt caracteristicile individuale definitorii ale statelor ca clasă de
obiecte? Trebuie să aibă o bază fizică de populaţie şi teritoriu; trebuie
să aibă instituţii de un fel sau altul, care să guverneze baza fizică şi
trebuie să existe o idee despre stat, care să stabilească legitimitatea
rui în mintea poporului. Dar numai aceste trei trăsături nu sînt
suficiente pentru statalitate. O comunitate agricolă, o fabrică, o
gospodărie familială şi numeroase alte unităţi sociale ar putea
îndeplini aceste criterii. Factorii adiţionali care fac din state un grup
distinct de entităţi sînt mărimea şi suveranitatea.
Deşi nu există o limită de jos strictă a dimensiunii, există în mod
indiscutabil un puternic sentiment al maselor faţă de stat, care pun
la îndoială unităţile cu o populaţie redusă. O unitate cu o populaţie
de 10 sau 100 de indivizi nu va fi niciodată calificată drept stat, şi
chiar o populaţie de 1.000 sau 10.000 va fi în general considerată ca
insuficientă. O populaţie de 100.000 este considerată încă prea mică,
dar începe să se apropie de nivelul acceptabilităţii. Willetts susţine că
Naţiunile Unite au acţionat în sensul facilitării criteriilor de statalitate,
şi drept dovadă există azi numeroase unităţi cvasistatale, în special
insule mici, recunoscute de către O.N.UY. Statutul deplin de stat al
multora dintre acestea rămîne totuşi discutabil.
Dimensiunea contează deoarece statul se presupune a fi o
construcţie relativ permanentă, care să îndeplinească larga varietate
de funcţii necesare autoguvernării. Fără o suprafaţă suficientă,
unitatea este prea fragilă pe lîngă tovarăşele ei mai mari şi îi lipseşte
capacitatea de a-şi îndeplini sarcina autoconducerii. Microstatele
tradiţionale precum Andorra sau Liechtenstein sînt incapabile de a-şi
clădi o apărare şi nişte relaţii exteme şi depind de vecinii mai mari care
să îndeplinească aceste funcţii pentru ei. Multe dintre microstatele noi
postcoloniale se află în această poziţie. Deşi pot apărea şi excepţii,
,.
76
cum este Vaticanul, şi o întreagă varietate de cvasistate poate persista,
necesităţile a ceea ce poate fi numit masa politică critică vor continua
să traseze o limită inferioară foarte ridicată pentru mărimea popu-
laţiei statelor. Argumente similare pot fi aduse şi referitor la mărimea
teritorială, dar întrucît statul este în primul rînd un fenomen social,
populaţia este pe primul loc. Nu se pune la îndoială statalitatea,Sin-
gapore, deşi populaţia lui de 2,6 milioane de oameni ocupa un
teritoriu de numai 232,4 mile pătrate.
Dar mărimea singură nu ne permite să facem distincţia între stat
şi alte unităţi, fiindcă unele unităţi de mari dimensiuni, de alte tipuri,
ar putea totuşi îndeplini criteriul, - de exemplu corporaţiile.
Suveranitatea oferă elementul crucial care diferenţiază statele de orice
alte unităţi sociale. Ea este liantul care ţine laolaltă pachetul teritoriu-
politică-societate. O bună parte din discuţia des~re m~rime se
bazează pe nevoia de a asigura o capacitate suficientă pentru
exercitarea suveranităţii. Suveranitatea, în termeni simpli, înseamnă
auto guvernare. Ea presupune negarea oricărei autorităţi politice
superioare şi reclamarea de către stat a autorităţii legislative sup~e~.~
atît asupra teritoriului, cît şi a cetăţenilor. Revendicarea autontaţl~
supreme nu este sinonimă cu cea a puterii şi trebuie să fie uneon
exercitată în condiţii de relativă slăbiciune şi grave presiuni externe.
Este o sursă de mare confuzie asupra subiectului. Suveranitatea poate
fi divizibilă, ca în cazul acelor microstate care şi-o revendică numai
asupra afacerilor lor interne, dar marca adevărată a statului est~
aceea că îşi susţine indivizibilitatea suveranităţii în orice tip de afacen
în timp. Suvernitatea este împărţită între state, dar nu şi în interiorul
lor. Revendicarea suveranităţii face din stat forma cea mai înaltă de
colectivitate umană şi explică centralitatea ei în analiza politică.
Acestea fiind spuse, totuşi conceptul de suveranitate poate fi în
sine contestat, întrucît acoperă o seamă de probleme practice.
Suveranitatea poate exista fără a fi exercitată? Cu alte cuvinte, este
ea în primul rînd o idee legală care există ca un drept? Sau este în
primul rînd o idee politică, ce ia fiinţă doar atu~ci cîr:d :ste
exercitată?' Dacă este cazul din urmă, ce anume o diferentiaza de
putere? Dacă suveranitatea este un atribu~ al statului, unde este
localizată? Se află în vreun felia populaţie? Imbracă forma vreunei
instituţii legislative sau de guvernămint? Sau este cumva difuză în
toate aspectele statului? În practică, cine exercită autoritatea pe care
i-o conferă? Şi dacă acest drept este concentrat într-un individ sau o
77
instituţie, ce anume distinge conducătorul de statul condus? Întrucît
cantitatea de suveranitate planetară a fost împărţită între state')
suveranitatea este un atribut care provine în primul rînd.din inte-
riorul statului? Sau este cumva conferită din exterior, prin recu-
noaşterea de către alte state?
Aceste probleme, deşi uriaşe, nu pun în pericol prezentul traseu
de analiză. Cu toate că.este un concept dificil, suveranitatea se'
recunoaşte de obicei cu uşurinţă în practică. Unităţile sociale care o
revendică trebuie să o facă deschis, iar eşecul în exercitarea ei sau
disputele asupra dreptului acesta sînt de obicei evidente. Majoritatea
unităţilor colective nu o revendică, semnalizînd aceasta prin propria
subordonare faţă de una care o face.
Ce concluzie se poate trage despre state în calitate de categorie de
obiecte? Aşa cum subliniază Waltz, categoriile definesc grupuri doar
de lucruri pe baza similarităţii unor aspecte". Astfel, toate merele au
în comun o largă gamă de caracteristici, deşi merele individuale
diferă întrucîtva în greutate, formă şi gust. Dar categoria fructelor
cuprinde un set de obiecte considerabil mai difuz şi care prezintă mai
multe diferenţe decît asemănări, cum ar fi, să spunem, cele dintre
banane şi portocale. Statele alcătuiesc o categorie şi mai difuză decît
indivizii. Deşi statele au în comun mai multe tipuri de trăsături,
diferenţele dintre aceste trăsături sînt enorme". Dacă extindem
analogia lui Waltz, indivizii formează o categorie mai apropiată de
cea a merelor, în timp ce statele formează una mai apropiată de cea
a fructelor. Diferenţele.demărime, putere, geografie fizică, localizare
relativă, caracter al populaţiei, resurse, economie politică internă şi
structuri sociale, ca grad-de independenţă, sînt atît de evidente, încît
nu necesită ilustrare.
Chiar şi suveranitatea, despre care se presupune în mod conven-
ţional că este cheia caracterizării statalităţii, fiind de aceea identică
tuturor statelor, s-ar putea să nu fie, în realitate, distribuită în mod
egal. Dacă luăm definiţia lui Waltz a suveranităţii, după care un stat
"hotărăşte pentru sine cum să rezolve problemele interne şi externe,
inclusiv dacă să ceară sau nu asistenţă din partea altora, şi făcînd
aceasta, îşi limitează libertatea luîndu-şi angajamente faţă de ele'?",
dăm de probleme ale statelor puternic penetrare, precum Lesotho,
Laos, Liban şi Insulele Maldive, ca să nu mai vorbim de exemplele
istorice, cum ar fi clienţii americani din America Centrală de dinainte
de 1960 sau sateliţii sovietici din Europa de Est de dinainte de 1989.
78
Trebuie să ne întrebăm serios dacă asemenea state au avut sau au
realmente de aÎes în privinţa cererii de asistenţă din partea altora şi
a limitării libertăţii lor prin aceasta. Există o diferenţă uriaşă între
calificarea stabilită de Waltz, care înseamnă a avea independenţa de
a-şi lua propriile hotărîri chiar dacă circumstanţele sînt impuse, şi
situaţia în care constrîngerile penetrează inima procesului însuşi al
luării de decizii. Se poate spune despre state penetrate atît de putemic
că sînt la fel de suverane ca şi Marea Britanie, Franţa sau Statele
Unite, în ce priveşte luarea de decizii pentru ele înseşi, despre cum
să trateze problemele interne şi externe? Dacă nu, trebuie să fim de
acord că suveranitatea, ca şi puterea sau independenţa, are grade
variabile între state, întrucît' aproape toate ţările se bucură de
recunoaştere ca state după practic toate criteriile",
Trebuie să tragem atunci concluzia că statele formează o categorie
mai curînd asemănătoare celor formate de avioane, galaxii sau munţi.
În fiecare caz, categoria este închegată de cîte o trăsătură sau nişte
trăsături deosebite, care îi diferenţiază pe membrii ei de universul
oricăror alte lucruri. Dar, deşi.legătura dintre membri este unică şi
puternică, nu împiedică o enormă diversitate între, ei în multe
privinţe. Astfel, cînd comparăm membrii unei categorii, putem fi
frapaţi mult mai mult de diferenţele decît de asemănările lor. Ce are
mai comun un Concorde cu o trotinetă sau Everestul cu Fuji, sau Uniu-
nea Sovietică cu insulele Fiji decît diferenţele dintre ele? Natura mai
difuză a categoriei statelor necesită încă o întrerupere a analogiei dintre
ele şi mult mai strînsa categorie a indivizilor.
Din cauza importanţei a 'ceeace este diferit între state pentru
determinarea relaţiilor dintre ele, nu ne putem-aştepta de la conceptul
de securitate naţională să prezinte un înţeles prea unitar în vreun sens
general. Înţelesul specific al securităţii este aproape la fel de d!vers ca
şi condiţiile şi situaţiile diferitelor state cărora li se aplică. Intrucît
securitatea naţională este atît de diversă în aplicare, nu poate fi
comparată cu concepte mai stabile şi mai uşor de definit cum ar fi
averea, şi cu sigurantănu poate fi redus la un indicator simplu precum
capacitatea armată. Din acest motiv, încercările de a construi teoriiale
securităţii pe linii ale economiei de piaţă riu prea par să se bucure de
succes". Studierea celor trei componente este un mod de a considera
diversitatea statelor drept obiecte de referinţă ale securităţii. J, "
79

Ideea de stat
Ideea de stat este componenta cea mai abstractă a modelului, dar
şi cea mai centrală. Noţiunea de scop este cea care deosebeşte ideea
de stat de baza fizică şi instituţiile sale. Baza fizică pur şi simplu exis-
tă. Institutiile guvernează şi servesc drept "poartă între fluxurile de
acţiune intrasocială şi extrasocială'?", dar.logica funcţionalităţii lor
este departe de a .defini totalitatea statului. Deşi institutiile sînt strîns
legate de unele aspecte ale ideii de stat, a confunda ideea de stat cu
~paratul său este o. "eroare de categorie", după cum arăta Dysorr".
Intr-un stat bine constituit, ar trebui să ne aşteptăm să găsim o idee
distinctivă de vreun fel, în miezul identităţii politice a statului. De ce
există statul? Care este menirea lui? Care este relaţia lui cu societatea
pe care o conţine? De ce are el o anumită mărime şi formă, cînd o
privire aruncată pe orice atlas ne va revela o varietate de alternative
posibile?
În definirea ideii de stat, referirea la functiile de bază ale guver-
nării în asigurarea ordinii civile, a bunurilor colective şi a apărării
externe nu ne duce prea departe. Deşi aceste consideratii funcţionale
fac parte în mod inevitabil din ideea de stat, ele dau prea puţine
indicii despre ceea ce uneşte oamenii într-o entitate socio-politică şi
teritorială, care necesită astfel de servicii. Ceva mai mult decît o
simplă dorinţă de- a scăpa de statul natural contribuie la crearea şi
menţinerea unor anumite state. Altminteri, nu ar exista bariere în
calea fundamentării unui stat universal, care să rezolve problema
statului natural fără să producă neplăcutul intermediar al unui sistem
international fragmentar de state suverana. Cele două surse-de bază
ale ideii de stat se găsesc în natiune şi în ideologiile organizatoare. În
restul acestei sectiuni le vom examina pe acestea mai în profunzime.
Importanţa natiunii pentru ideea de stat este sugerată de însuşi
termenul de "naţional". De ce securitate naţională? Securitatea naţio-
nală presupune că obiectul securităţii este naţiunea şi ridică întrebări
cu privire la legăturile dintre natiune şi stat. După uzanţele moderne,
naţiunea este definită ca un grup larg de oameni avînd în comun
aceeaşi moştenire culturală şi, probabil, etnică sau rasială. Întrucît
naţiunile sînt produse-ale unei istorii comune împărtăşite, ele
alcătuiesc în mod normal populaţia majoritară de pe un teritoriu de
bază. Dacă teritoriul national şi statul coincid, putem căuta scopul
statului în protejarea şi exprimarea entităţii culturale existente inde-
80
pendent: naţiunea va definiobună parte din relatiile. dintre stat şi
societate. Acest fapt ne-ar da unele indicii despre ce valori ar fi în joc
şi ce priorităţi-ar puteaavea acestea în definirea securităţii nationale.
Dacă scopul statului este acela de a proteja şi a exprima, un grup eul-
tural, atunci viaţa şi cultura trebuie să se situezeîn capullistei
prioritătilor-securităţii, nationale.: Un model.pur .de.naţiune-statar
presupu!,w ca naţiunea să .preceadă statul, şi într-un fel să-i-dea
naştere; ca .încazul Japoniei, Germaniei Poloniei' al Swazilandului
şi alaltora, Dar este evident şi dintr,-o' rapidă,-t;ecer~.in revisiă.:~
tot-alităţii statelor că foarte puţine dintre. ele se pot-rivesc, cu acest
model. Unele naţiuni nu au-stat. cum ar fi kurzii.cpalestinienji,
armenţi,şii pînă în 1947, evreii. Unele naţiuni sînt-divizare-în mai mult
de un stat, cum sîntcoreenii.sgermanii, irlaI}.dezii,_beng~lez;i~şi
chinezii. .Iar-alte state conţin mai multe naţiuni, cum .arfi ~~a,
Iugoslavia, Uniunea Sovietică, Nigeria şi Marea Britanie, .. ,,' .
Datorită acestor dovezi.iputem.trage concluzia fie că securitatea
naţională în sensul strict este Unconcept cu o aplicare.doar limitată la
stat, fie că.relaţia dintre stat şi:natiune este mai complexădecîtcsa
sugeratăde modelul .simplu de ,naţiune-stat1cJeroeiuriJ,e pentru
explorarea unei relaţii mai complexe reies din faptul că definirea
naţiunii nu impune permanenta ca o condiţie, Atlasul istoric-arată că
naţiurule.-caşietateleyau, trăsături .modificabile.: Und:e' ;i~t ~~i
sumerierui.ietruscii..hunii, maiaşii, partii? lnţrudt,cJ:Jltura şi'~~ş~,~inţ
calităţi maleabile, nn există în principiu, un-motiv pentru~a statelesă
nu poată Crea 'naţiuni sau să fie create de ele. Statele Unite. oferă.un
exemplu remarcabil al aeestui-proces, prin oare diferiţe,'t~ritQ~ij~i
popo;lTe potfi contopiteîntr-o naţiune independentă, pr_m-a~ţi'W1.(tS!
conştientă a guvernului ..Posibilitatea ca.statele-să fiefolosjte penţra
a crea.naţiuni, sau doar a-le exprima, cQ{llpli!;:ă,şUmbogăţeşţe'Î!1;~qQ,
considerabil ideea de naţiune; Cum-naţiunile. ;r.lip:r~zinJă.0.strUGtură
ce acoperă întreaga .ţesătură a,umanităţii, pot ficreate.naţiuni.noi.fără
a le distr~ge sau doar.ale copleşi pecele vechi, SingucFa;e~qepnefge
la aceastăregulă.este.acolo unde naţiuni noi pot fi create B~~e12it9J;'ij
ar:teriQr',~lqcuite, întrucît.eraigrarea.surplusnlui sle pOH~tig:J;\J:l,
distruge :în mod necesar, naţiunea! naţiunile contributive. ,Stqţele
Unite/au beneficiat de această excepţiejdeşi-aj; distrus ÎI1.bţmă parte
natiunile indiene neolitice în-decursul-aeestuiproces. Dar efqrturiJ~
contemporane de constituire de naţiuniîn .Afrkil: şi Asia-trebuie şă '
aibă loc în .contextul maidificil ;;t,l,existenţeipQPlllatiill'U'cin,siJu, .ale
căroridentităţi etno-culturale cel mai adeseanu se potrivesc cu statele o naţiune-stat ar trebui să aibă-o identitate; teratorială'clarâ.xiefinită
în care-se află. prin aşezarea .natiunii, dar în practică-ar putea existao mulţime-de
o implicaţie evidentă a acestei situaţii este aceea că există temeiuri ambiguităţi pe la margini. aşa cum s-a văzut' în.cazul :Gennaniei în
soli de pentru conflicte, între naţiunile naturale şi încercările guver- arUi~30.. .-.' ',] ..
nelor de a-crea naţiuni care să coincidă cu-graniţele de stat. Războaiele . :.,AI doilea model a fost numit statuZ:,naţiune. JAicistatu.1 joacă tin rol
civile din Nigeria. U ganda, Burundi, Etiopia;'SU'dan şi Burma; luptele instrumental în crearea naţiunii, şi nu invers". Modelul-este răsturnat
kurzilor din han; Irak şi Turcia şi frămîntările naţionalistedinspre cu susul în jos, mai curînd decîtcujosul.însus.După cum-s-a sugerat
graniţele Uniunii Sovietice, toate ilustrează această problemă.Deoa- mai sus, acest procesestemai uşor .de realizat'ătunci cînd-populaţiile
rece statul constituie adesea o ameninţare la adresa naţiunilor, aceste au fost în majoritate transplanta te dirilaltă. parte-pentru a umple un
lupte indică un' nivel ironic al contradicţiei în înţelesul securităţii teritoriu gol sau slab stăpînit.Aici Statele'Unite; Australia-şi multe ţări
nationale. Cu siguranţă, din punctul de vedere al guvernării interne latino-americane oferă' cele maibune exemple. 'Statul generează -şi
eficiente, cît şi al stabilirii unei.prezenţe fer-me într-un mediu provo- propagă elemente culturale uniforme; precum-limba.artavobiceiurile
cator; faptul de a face statul săcoincidă cu-naţiunea oferă avantaje şi legile, aşa.încît, în timp, ele prind râdăciru-şiproduc-o entitate cul~
enorme, În ceea ce priveşte unificarea identităţilor, uşurinţa comuni- rurală distinctă, de.tip naţional, care se identifisăcu statul. Cetăţenii
cării, definirea scopului şi poziţia.internaţională, naţiunea-stat este uri încep să-şiataşese-loiatităţile sociale prirn:are~'desta.ftil.:.r\.aţiune;
ideal putemic, dacă nu încă o realitate Iargrăspîndită'" -, denumindu-se pe sine .înşişi americani, chiheIlÎ,' australieni-Pînă-la
-Putem trage concluzia-că-legătura dintre stae-şi naţiune .nu este urmă, dacă totul decurgecu bine, se produce o entitate aserhaiiă'toare
una simplă şi că-naţiunea ca idee de stat/mai ales în ce .priveşte secu- în.toate privinţele, cu-excepţia 'ÎstQriei vechi, cuo'fiaţiune-seat pri-
ritatea, nu, este simplă nici-ea. În ciuda acestei. complexităţi, este clar mară, Deşi.cetăţenii pot păstra o"oarecar-e identitate duală cu'eultura
că identitatea naţională esteo componentă centrală a problematicii lor. originară; cumse.întîmplă cu aşa::bjşii !'străinii naturâlizaţi arne-
securităţii, fie căse aliniază cu statul, fie' că nu.' Puterea continuă. a nicani/, aceasta-nu are o organizaretenitorială.şi nu este-incompatibilă
identităţii nationale ca: forţă mobilizatoare -este evidenţiată. -de cu identitate-a naţională mai nouă. ,;,")". i:~1.:,
evenimentele din Tibetşi Sti Lanka, pînăîn Estoniaşi Iugoslavia-Ca Modelul de stat-naţiune poate fi probat şi 'acolo unde-statul
determinant al comportamentului uman, identitatea-naţionalăpoate încorporează o.multitudine.de naţionalităţi, deşi aici el necesită
fie să întărească, fie să submineze adînc statul. Michael Howard absorbţia sau subordonarea.naţiunilor indigenepe-propriul lor teri-
merge pînăîntr-acolo.încît susţine-că rela pile internaţionale au de-a toriu, o sarcină mult mai' grea. decît încorporarea ~imigranţildr dezră-
face-mai-mult CU relaţiile dintre naţiuni decîtcu relaţiile interstatale". dăeinati şi împrăştiaţi. Multe state,poslcolonial~asiatic€şi'afrieane,
Pentru-a ffiţelege statul ca obiect de referinţă al securităţii, elimpede eonfruntate cu divizări 'etnice; tribale şi religioasecomplexe,con2
căestetnecesar săînţelegemdegăturile dintre naţiuni şi state. ~i:. siderăprocesul.de formare a .statului~na:ţiuneca;-:pe;salvarea Iorr
'~~;:Patru modele de.posibile'Iegături de tip naţiuni-statese impun de Aceasta poate implica încercarea-de. a le şterg~tidentităţilecexistente'
la sine. ,Primulestemaţiunea-stat 'primară, exemplificată. de Ungaria, pentru a.crea o singură-nationalitate nouă sau-mai probabil.iadău;
Italia sau Japonia. Aici naţiuneaprecedă statul şi joacă unrol.major ganea-unui strat 'noude=identitate colectivă-pe-deasupra celot
în apariţia acestuia. Scopul statului este de. a proteja-şi exprima existente. Caleadin-urmă exploatează potenţiâlul-uman de-a-avea
naţiunea, iar legătura dintre cele' două este adtncăşi pro-fundă. mai multe straturi de identitate, ţintind-către.un stat-multinaţional-ca
Naţiunea asigurăstatuluio-puternică identitate în arena interna- în Marea Britanie.nmde este posibil 'să te ide1'1!tifi'iti-ca'e't.tglez, scoţian
1

ţională, şi totodată o bază solidă .pentru legitimitatea internă -,destul sau v.elş (şi.pentru unii, irlande~»acceptindlbtodat.ă~ÎGl.entitatea·mai'
de solidă pentru a rezista- frămîntărilor revolutionare.rca în.cazul generală de: britanic .. .:' .: ;1,. " . _ ".:n< > •• 10':.
,'-:- ••: 'f:ti

Franţei la sfîrşitul secolului 'XVIII sau alînfrîngerii.şiocupaţieide Urostat-naţiune brnestabilir; precuql State te! Unite, d{ferăJprea;
către alte popoare; ca în Franta-sau [aponia anilor '40. În principiu, puţin. de o naţiune-stat înprivrnţa:impliţaţiiioi..':.legăhrrii stat-naţiunef
. \, J',' .

82
Dar nou-veniţii în acest. proces, mai ales cei ca Nigeria, care au de-a
de azi ilustrează acest caz.
fa~e cu o diversitate.de identităţi nationale indigene, sînt foarte
Mistica naţiunii-stat unificate exercită adesea o puternică influenţă
vulnerabili şiI1e~iguri în această privinţă. Ideea de stat, aşa cum e
asupra naţiunilor-state-parţiale, putînd deveni adesea o problemă de
reprezentată de statul-naţiune, va fi slab dezvoltată şi superfici~l
securitate obsesivă şi precumpănitoare. Naţiunile-statparţiale rivale,
stabilită, fiind astfel.vulnerabilă faţă de provocările şiingerinţele din
cum ar fi Germania de Est şi de Vest sau Coreea de Nord şi de Sud,
interior şi exterior. Separatiştii pot opta pentru desprindere, aşa cum
îşi subminează aproape în mod automat legitimitatea unul altuia, şi
au făcut Ibos.în Nigeria.Bauun grup intern poate încerca să a~apa-
există credinţa l'arg răspîndită că imperativul reunificării este un fac-
reze procesul de const,ituire,.qnaţiu~i în propriuLs~ă~ avan~aJ,~aş~
tor imuabil, care va rea părea de indată-ce o vor: permite împrejurările.
Cum aufăcut albii în. Africa de Sud şicum se pare ca mcearca sirbii
Tendinţa de unificare a Germaniei din anii '30, luptaepică a
să facă în Iugoslavia. Sau întregul proces fragil poate fi penetrat de
Vietnamului timp deaproape trei decenii ilustrează forţa acestei
culturi externe mai.puternice, simbolizate de "coca-colizarea" multor
tendinţe, explicînd totodată natura refractară şi extrem de delicată a
state din Lumea a Treia şi de.nemulţumirea generală faţă de imperia-
problemei germarie în Europa din timpul Războiului Rece. NaţiID;ile-
lismul cultural occidental, Cîtă vreme asemenea state nu reuşesc să-
stat parţiale se dedică adesea unei intense versiuni a procesului de
şi rezolv~ problema naţionalităţii lor, ele, rămîn vulnerabile l~
constituire a statului-naţiune, în încercarea de a-şi construi legitimi-
dezmembrare, intervenţie, instabilitate şi conflict-intern, inmoduri
tateaprin diferenţierea părţii lor din naţiune de ,celelalte părţi:
neexperimentateîn mod normal de statele aflate în armonie cu
Competiţia frenetică dintre.cele două sisteme din Coreea de Nord ŞI
naţiunile lor. .. ,
de Sud oferă, probabil, cea mai bună ilustrare pentru această strategie
Una, dintre opiniile aS,upra procesului de formare a statului-
care, datorită scurgerii timpului, are oarecare perspective de succes.
naţiune presupune că, chiar şi unele dintre naţiunile-stataparent
Naţiunile-stat parţiale pot deci reprezenta o gravă sursă de insecu-
primare sint produse de lungă durată ale procesul,:i, de fQrr:'-ar.e a
ritate atît pentru ele însele, cît şi pentru celelalte: Cazul lor oferă
statului-naţiune. Astfel, formareaFrantei şi a [aponiei ca naţiuni a~
nivelul maxim de contradicţie în ideea de securitate naţională aplicată
putea fi percepute prin intermediul statului în perioade istorice mal'
statelor, căci tocmai riaţiunea este cea care face ideea de stat nesigură.
timpurii. Această opinie implică un spectru al dezvoltării care se
Al patrulea model poate fi numit statul muliinaţionul şi cuprinde
întinde.de la statele nou-angajare în procesul de constituire a-statelor-
acele state care conţin două sau mai multe naţiuni aproape complete,
naţiune pînă acolo unde statul-naţiune a devenit de mult o trăsătură
în interiorul graniţelor lor. Există două subtipuri în cadrul acestui
stabilă şi de sine-stătătoare a vietii politice". . :.' , .
model, suficient dedistincte pentru a conta ca modele separa te, care
. Al treilea model este naţiunea-stai parţială. Acesta se întîmplă
pot fi etichetate ca statul jederativ şi statul imperialist. Statele feder~tivei
atunci cînd o naţiune este împărţită între .două state sau mai multe
cel puţin în teorie, resping naţiunea-stat ca tip ideal. Prin Iederativ nu .
şi cînd populaţia fiecărui stat constă în mare măsură din-poporul
înţeleg pur şi simplu orice stat cu o structură politică federală,' ei mai
acelui stat. Astfel, naţiunile coreeană, chineză; greacă şi, pînă în 1973,
degrabă state care conţin două sali mai multe naţiuni c~ încea~că .să
cea vietnameză au fost diviza te în două state. În·timpul, Războiului
impună un stat-naţiune artificial deasupra lor. Sînt pe~se.na~uml.e
Rece, naţiunea germană a fost împărţită în trei state, deşi unii susţin
separateşi chiar sînt încurajate să-şi urmărească fr~pn~l~ lor l~enti-
că Austria, la fel ca Danemarca sau Olanda, era suficient de distinctă
tăţi, şi se fac încercări de a structura statul astfel încît mCIO naţiona-
pentru a conta ca, o naţiune de sine stătătoare.i.Acest model nu in-
litatesă nu ajungă să domine îritreaga structurăstatală- .'
clude naţiunile împărţite între mai multe state, fără' să domine în
Canada' şi Iugoslavia oferă exemple elocvente pentru acest model
vreunul dintre, ele, cum sînt kurzii-şi palestinienii. O variantă este cea
multicultural, iar ţări precum Cehoslovacia, Marea/Britanie, Nou~
în care există naţiunea-stat, dar o minoritate substanţială dintre
Zeelandă şi India pot fi .interpretate cel puţin parţial în aceştitermeni.
membrii s}~irămîn în afara graniţelor, trăind-ca grupuri minoritate
În mod evident, ideea-de statfederativ nu-şi poate avea rădăcinile în
în statele învecinate. Germania în anii '20 şi '30-,Somalia şi-Ungaria
naţionalism, iar acest fapt lasă un goi politic periculos în -miezul

84
85
statului. Statul federativ trebuie să se justifice pe sine apelînd la idei
mai puţin emoţionale, cum ar fi.economia la scară mare - argu-
mentul că naţiunile componente ar fi prea mici luate separat pentru
a genera naţiuni-stat eficiente ÎI};~ircumstanţele geopolitice existente.
Astfel de state nu au un principiu unificator natural şi în consecinţă
sînt mult mai vulnerabile la dezmembrare, separatism şi ingerinţe
politice decît naţiunile-stat. Problemele de naţionalitate constituie O
sursă permanentă de insecuritate pentru stat" aşa cum S-\l. întîmplat
în .Iugoslavia, iar securitatea naţională poate fi uşor ameninţată-de
actiunea politică pură, ca-în cazul faimosului discurs "Vive le Que-
bec libre" al generalului.DeCaulle din 1967 în Canada.
Statele imperiale sînt ceJe'ÎR"care.una dintre naţiuni din interiorul
statului domină structurile statale-in propriul său avantaj: Velicoruşii
din statele ţarist şi sovietic, punjabii în Pakistan, tutsii în Burundişi
amharas în Etiopia sînt asemenea exemple. Sînt posibile mai multe
feluri de accente.în interiorul statului imperial, Naţiunea dominantă
poate ·încerca.,să suprirne celelalte naţionalităţi prin mijloace care
merg de.Ia masacru 1a1absorbţia culturală şi rasială.vînvederea
transformării sale încevade genul unei naţiuni-stat, Ar putea pur şi
simplu să incerce să-şi menţină dominaţia, folosind maşinăria statului
pentru a-şiîntăripoziţia fără să încerce să absoarbă sau să elimine alte
grupuri sau ar putea adopta abordarea mai subtilă a cultivării unei
ideologii nonnaţionaliste insidioase, cum sînt: islamismul sau comu-
nismul, care par să, transceadă problemanaţională, deşi în fapt
perpetuează siatus quo-ul. Statele imperiale conţin posibilităţi de
transformare în, toate celelalte tipuri şi, caşi statele federative,sînt
vulnerabile la ameninţările cu divizarea naţională. Astfel. de-state pot
fi ameninţare de separa~işm, ca Etiopia, China, Sudansau Uniunea
Sovietică -a lui Corbaciov- de schimbări, în echilibrul demografic al'
naţiunilor, cum s-a discutat adesea despre Uniunea Sovietică sau de
dezmembrare, ca în cazul Pakistanului şi al Libanului. Stabilitatea
statului imperial. depinde de capacitatea naţiunii dominante de a-şi
menţine controlul. Dacă.această capacitate este slăbitădeevoluţiile
interne sau de-o intervenţie externă, structura statului riscă prăbuşirea
totală, ca în caz~ Austro-Ungariei şi al Imperiului Otomandupă
primul război mondial. Ameninţările politice sintdeci.un element-
cheie în problema securităţii nationale a statelor imperiale.
Aceste modele reprezintă tipurile .ideale şi, ca în.cazul oricărei
asemenea clasificări, puţine cazuri reale din lume i se potrivesc eu
86
uşurinţă. Există cîteva categorii de "cazuri speciale" minere, Elveţia,
de exemplu, conţine fragmente a trei.naţiuni, organizate pe criterii
federative, .dar fără a avea un grup naţional distinctiv sau dominant
al său propriu. Majoritatea statelor conţin elemente din.toate.mode-
lele, deşi unul dintre modele, de obicei, va adopta caracteristicile
predominante. Franţa se potriveşte cel mai îndeaproape cu tiparul
naţiunii-stat, dar naţionaliştii bretoni ar putea susţine cu oarecare
îndreptăţire că, din punctul de vedere al minorităţii lor, statul francez
are o natură mai curînd imperială. În mod similar, indienii nord-
americani ar putea susţine că Canada şi Statele Unite au elemente
imperiale, tot aşacum grupurile mai mici şi-mai slabe din Iugoslavia
se plîng de dominaţia sîrbă. -Dimpotrivă, statele imperiale precum
Uniunea.Sovietică stalinistă pot să se deghizeze în-state federative.
Aparenţele pot fi înşelătoare prin aceea-că perioadele de putere şi
prosperitate pot ascunde fisuri interne şi îmbrăca aparenţade
naţiune-stat, lăsînd loc separatismului atunci cînd autoritatea centrală
sau prosperitatea diminuează. Creşterea naţionalismului britanic-in
timpul recesiunii din Anglia în anii '70 sau în Uniunea Sovietică-a
anilorBfl-ilustrează acest caz. ."
În ciuda acestor dificultăţi, modelele ne dau un. cadru folositor'
pentru analizarea legăturilor dintre stat şi naţiune. Ele arată-cu
claritate că securitatea naţională referitoare la conexiunea naţiune/
stat poate fi înţeleasă în mai multe feluri şi că în consecinţă diferite
state vor experimenta feluri foarte diferite de insecuritate şi securi-
tate, în funcţie de chestiunea naţionalităţii. Unele state îşi-procură
multă putere din legătura lor cu naţiune a, în timp ce p~ntru altele
tensiunile dintre stat şi naţiune marchează punctul cel mai.slab şi mai
vulnerabil. Importanţa naţiunii în calitate de componentă vitală a
ideii de stat trebuie să fie măsurată atît din punct de vedere extern,
cît şi intern. Deşi ideea de stat este ferm plantată în mintea populatiei,
statul în întregul său nu are un fundament sigur.- La fel dacă ideea
de stat nu este ferm plantată în "mintea" altor state, statul nuare un
mediu înconjurător sigur. Întrucît ideea de auto guvernare naţională
are o solidă legitimitate în sistemul.internaţional prezent, o legătură
ferm stabilită între stat şi.naţiune acţionează ca un puternic modera-
tor-asupra operaţiunilor neconstrînse din anarhia internaţională. De
aceea, ea este o cheie a posibilîtăţilof'econtemporaneânsocietatea
internaţională, cît şi un element vital al securităţii naţionale.La.nive-
luI sistemului, confluenţa dintre ideea care conferă .Iegitimitatea ce
 susţine statul şi suveranitate, ca idee principală ce susţine societatea
~narhică ~in sistemul internaţional în ansamblul său, capătă o
Importanţa centrală pentru dezvoltarea,.conceptului de securitate
internaţională. , , ' "
, Deşi conceptulda naţiune ne oferă o perspectivă constderabilă
asupra relaţiilor dintre ideea de stat şi problema securităţii nationale,
eanu reuşeşte să epuizeze subiectuL Naţionalismul adaugă un ele-
menUuncţiunilor' statului, care se poateoîntinde ca bogăţie dela
~v~ţarea supravienuru elementare de către finlandezi şi polonezi
pma la noţiunile transcendente de cultură .şi civilizaţie asocia te cu
Franţa. Dar tot mai lasă o mulţime de loc pentru noţiunile suplirnen-
tare de scop în ideologia orgaruzatoars' a statului, printre care-se poate
număra şi' depăşirea naţionalismului. Aceste noţiuni adiţionalediferă
de~aţionalismprin aceea că .tind să·fie mai puţin înrădăcinate,deci
mal vulnerabile la distrugere. O naţiune ferm stabilită se reproduce
automat prin transfer ai icuiturii către generaţia tînără, şi odată
stahilităeste extrem de greu de îndepărtat prin alte măsuri decît
desfiinţarea. O naţiune,bine fundamentată este, în acest-sens, mai
stabilă şi mai sigură decît statul. Principiile organizării po.ţitice·sînt
fragile prin'comparaţie, fiind -astfel mai sensibile şi ·tato·dată mai
efemere ca obiecte ale securităţii. De exemplu, fascismul ca idee de
stat a fost în mare parte îndepărtat din Germania, Japonia şi Italia
prin perioade de ocupaţie străină relativ scurte şi-uşoare. Măsuri
similare abia dacă şi-ar fi lăsat amprenta asupra sensului naţiunii în
aceste ţări.
" Ideea de stat poate lua multe forme la acest nivel mai înalt şi nu
e~te n~cesar să le explorăm exhaustiv aici. O indicaţie despre tipuri
ŞI varietate va fi .de ajuns pentru a ne da o imagine adecvată în
legătură cu implicaţiile securităţii lor. Ideologiileorganizatoare sînt
poate Celmai evident tip de idee înaltă despre stat. Ele pot lua forma
identificării cu unele principii foarte generale, precum islamismul sau
democraţia, sau unele doctrine mai speciale, precum republicanismul
sau comunismuL Multe varietăţi de ideologie politică, economică,
religioasă şi socială pot servi ideea de stat şi sînt strîns legate de
struct~rile institutionala ale statului. În unele cazuri, o ideologie
orgaruzatoare este atît de adînc întipărităîn stat, încît-schimbarea ei
ar avea implicaţii transformaţionals sau chiar fatale. De exemplu,
democraţia pluralistă sau-capitalismul sînt atît de fundamentale în
construcţia Statelor Unite, încît este greu să ne-irnagiriăm statul
88
american fără ele. La fel e cazul cu islamismul în Arabia Saudită sau
cu sionismul-în Israel. În alte cazuri, ideologiileorganizatoare au doar
rădăcini superficiale şi se produc frecvent schimbări în orientarea
oficială. Multe ţări din Lumea a Treia prezintă această tendinţă,
concomitent cu ideologiile organizatoare ce vin şi trec cu diferitele
conduceri,fără să prindă vreodatărădăcini mai adînci în rîndul
populaţiei. Întrucît aceste ideologii se adresează bazelor relaţiilor
dintre guvern şi societate, ele definesc condiţiile atît.pentruarmonie,
cît şi pentru conflict în politica internă. Dacă ideile înseşi sînt slabe
sau dacă sînt slab sus ţinute .în societate sau dacă sînt-puternic
susţinute, dar opuse, aflîndu-se în competiţie cu societate a, atunci
'statul se-află-pe un fundament politic fragil.
Diferitele ideologii organizatoare pot reprezenta diferite scopuri,
ca în cazul statului islamic apărut în Iran după înlăturarea şahului,
opus valorilor monarhiste şi materialiste care.l-au precedat. Dar ele
pot reprezenta de asemenea convingeri diferite despre mijloace.rea
în abordarea democra tică.liberală, prin opoziţie cu cea comunistă, în
obţinerea prosperi tăţii materiale ce a alimentat Tivaii ta tea ideologică
postbelică. Pot apărea' ,în' forme atît pozitive; cit şi negative. De
exemplu, Statele Unite urmează democraţia şi capitalismul ca valori
pozitive; dînd totodată anticomunismului o greutate aproape egală
ca principiu organizatoric negativ. Unele ideologii organizatoare, în
mod special cele cu aspiraţii către universalitate, pot oferi funda-
mentări contradictorii ideii de stat. Comunismul şi islamismul aufost
puse în slujba unui număr considerabil de state, dar ambele conţin
elemente puternice de logică ce subminează însuşi conceptul teritorial
de naţiune-stat". Întrucît ideologiile organizatoare sînt atît de strîns
legate de instituţiile statului, ne putem ocupa în bună parte de latura
securităţii lor atunci cînd discutăm componenta instituţională a
statului. "
Şi alte concepte mai pot servi drept idee de stat sau contribui la
aceasta; Un-sens al scopului naţional poate reieşi din.ideeaide
prezervare rasială, ca în Africa de Sud, sau din idei legate de o civili-
zaţie, mai largă,' ca în imaginile ruseşti' despre.imperiul ţarist de
dinainte de 1917, văzut ca o a treia Romă. Chiar şi simpla teamă sau
ură faţă de vreun grl,lp extern poate constitui oparte substanţială a
ideii de stat. Ne-am putea aştepta să găsim aceasta într-un statscare
OC4păo poziţie de mare risc, ca, de exemplu, în Imperiul Austriacsau
în Spania în.perJoaqele de vîrfale expansiunilor otomare şi.mauree .
..;
89
.:' i
~- -.!-- _. ~~~:--. --:::-::_~~~_-i--== -:!':;~'~._~~-:c.::-~~:-~--=-:=:~~-=-~; t. J
,li r :
 Fiecare stat-îşi are ideea sa unică, în realitate a compilatie de mai
multe elemente. De exemplu, în [aponia naţiunea şi valorile.asociata
culturii nationale constituie o-felie consistentă din ideea de .stat, dar
şi ideile.democratice şi.capitaliste aua greutate semnificativă. . r..
Pe această bază, pare indiscutabilă concluzia că ideea de stat e,şte
a problemă centrală a securităţiinaţionale. Problema este cutn.să
aplici un concept precumsecuritatea laceva atît deefemerca o idee.
Acolo unde ideea este ferm stabilită, ca aceea de naţiune străveche,
problema securităţii-este atenuată de dificultăţile inerentedetermi-
nării schimbării. Dar pentru idei mai înalte, chiar şi definirea criteri-
ilor de securitate.nu este uşoară, ca să nu mai vorbim deformularea
politicii, Majoritatea ideologiilor organizatoare sînt .ele însele
concepte esenţialmente contestate, şi de aceea impasibil de definit cu
precizie, şi probabil într-un-proces -constant de evoluţie naturală.
Datorită acestui caracter arnorf, cum am putea hotărî dacă idea a fost
atacată sau periclitată? Aici, ilustrarea clasică este vechea enigmă
legată de democraţie şi exprimarea liberă. Dacă exprimarea libe.x;ă
-este o.condiţie necesară ,a democraţiei, dar şi olicenţă pentru propa-
ganda antidemocratioă.icum putem inventa a politică de securitate
a democraţiei? Prin propria ei logică, principala apărare. a democraţiei
trebuie să fie atractivitatea ei superioară ideilor.cu care concurează,
Ideile componente care concură la alcătuirea unui concept cum este
democraţia.se schimbă în timp, aşa cum demonstrează orice istorie
a-Marii Britanii sau a Statelor Unite de-a lungul ultimelor dOJ1ăsecole.
Nici ideile culturale care încheagă naţiunea nu rămîn constante, aşa
cum ilustrează fenamenul"prăpastiei dintre generaţii=.jn care gene-
raţiilemai vîrstnice se ciocnesc cu cele mai tinere asupraunei diversi-
tăţi de norme şi interpretări culturale.
Ambiguitatea naturală şi dezvoltarea acestor idei înseamnă că
securitatea nu le poate fi aplicată cu succes decît dacă existăunele
.criterii care să facă distincţia între sursele accepta bile şi inaceeptabile
şi formele schimbării. Acestăsarcină este dincolo de orice speranţă
rezonabilă de îndeplinire completă, datorită.iprintre altele,.slabei
noastre înţelegeri-a relaţiei cauză-efect implicată în evoluţia ideilor.
Ideile sînt, prin însăşi natura Jar, vulnerabile la întrepătrunderea. Cu
alte idei, ceea ce face extraordinar de dificilă aplicarea unui concept
conservator precum securitatea. Aceasta nu împiedică unelestate -
mai ales pe cele comuniste sau islamica - să încerce să asigure ideile
în ciuda costurilor ridicate ale încercării. Ideile politice supraizolate
90
riscăo tot mai mare îndepărtare de realitate, provocînd astfel insecu-
ritatea unorprăbuşiriale legitimităţii, ca aceea care a cuprins comu-
.nismul în anii ~80," ~
În parte.datorită acestuicaracter nedeterminat alideilor, este
pasibil să le percepem .ca potenţialmente amenintare din multe părţi.
Ideologiile organizata are pot-fi penetrare, distorsionate, corupteşi
pînă la urmă subminate de contactul.cu alte idei .. Ele PQt fi atacate
prin.instituţiile Iar de sprijin .şipot fi suprimate prin forţă. Chiar-şi
culturile naţionale sînt vulnerabile din.acest punct de vedere, aşa cum
a fost -ilustrat la a, scară mai mică .de sensibilitatea .franceză la
penetrarea limbii nationale ele către cuvintele. şi uzanţele engleze.
Datorită acestui larg spectru al vulnerabilităţii, a încercare de aplicare
a conceptului de securitate la ideea de stat poate face ca unele criterii
excesiv de categarice să fie stabilite pentru atingerea unar niveluri
acceptabile de securitate. Acesţapoateda naştere unei trăsături
periculoase de 'absalutism în politica de securitate naţională. Asigu-
rarea securităţii ideii de stat poate-părea să necesitein.mod logic fie '
un izolaţionism puternic fortificat, vizînd îndepărtarea influenţelor
corupătoare, fie orpolitică imperialistă expansionistă; vizînd elimi- .
narea s.au suprimarea elementelor de ameninţare încă dela origine,
Astfel, a posibilă.interpretare a expansianismului german şi japonez
de dinainte de cei de-al doilea război mondial este .aceea că nici una
.dintre cele două naţiuni nu a putut să-şi asigure securitatea fără a
domina ţările dimprejurul ei. Ideea.wilsoniană despre asigurarea
democraţiei mondiale prin eliminarea altar forme ne guvernare.este
în armonie cu această temă, la.fel caşi ideea comună multor guverne
revoluţionare noi - mai recent cel: din han...,.. 'că îşi pat asigura
siguranţa revoluţiei Iar prin răspîndirea unar revoluţii Similare
dincolo-de graniţele Iar. '.,' ~.
. Un subcurent important al discuţiei de mai.susa fost acela căo
idee puternică de vreun fel este a componentă necesar~ a unui stat
sigur,-iarimplicaţia clară afost.aceea că ideea de stattrebuie nu doar
să fie coerentă prin sine .însăşi, ci să aibă.şi, a; largă susţinere; Dacă
ideea. nu se bucură de a susţinere largă, ea nu poate conta. ca parte a
ideiide.stat.ci doar ca.una dintre ideile conţinute de stat; ca în cazul
distincţiei dintre naţiunea-stat şi un stat federativ multinaţional ..'Din
această perspectivă, nu are.importanţă dacă idei precum naţiona-
lismul şi democraţia provin din anumite grupuri sauclase şi servesc
interesele;acesta;a, atîta vreme cît ele dispun-desprijinul, general.
91
 fie slabă sau inexistentă şi în care componenta instituţională trebuie
Într-adevăr, unul dintre avantajele unei idei ambigue precum demo-
să preia de aceea toate funcţiunile acesteia? Această întrebare dă
craţia este aceea că însăşi imprecizia şi flexibilitatea ei îi permit să
naştere imaginii unui stat maximal în care o elită comandă maşinăria
atragă un consens social larg. Ideile mai înguste aproape prin
guvernamentală, în special agenţiile ei de constrîngere armată, şi o
definiţie implică dificultăţi mai mari în generarea unei baze populare,
foloseşte pentru a conduce statul în interes propriu. Ideea de stat într-un
indicînd astfel un rol mai extins al instituţiilor care sprijină structura
astfel de caz ar însemna puţin mai mult decît definiţia elitei condu-
statului. Dacă ideea de stat este puternică şi are o susţinere solidă,
cătoare dată propriului său interes. Coerenta statului ar fi păstrată
atunci statul poate suporta perioade de instituţii slabe, aşa cum au
prin folosirea nerestricţionată a puterilor coercitive ale statului
făcut Franţa şi Italia, fără ca integritatea lor în ansamblu să fie serios
împotriva cetăţenilor săi. Teama ar înlocui ideile mai pozitive ca ele-
ameninţată. Dar dacă ideea de stat are o slabă susţinere sau este
ment primar unificator, iar guvernul ar solicita mai degrabă supunere
puternic contestată, un gol al puterii instituţionale ar putea provoca
decît loialitate.
prăbuşirea întregii structuri în revoluţie, război civil sau dezintegrare
Acest model are destul ecou în lumea reală pentru a da credibi-
a statului ca unitate politică.
litate ideii că instituţiile pot, într-o măsură considerabilă, înlocui
ideile în structura generală a statului. Cazurile dinastiei Duvalier în
Haiti, Somoza în Nicaragua, Amin în Uganda, Nguema în Guineea
Instituţiile statului Ecuatorială, Pinochet în Chile şi Ceauşescu în România. ne vin în
minte, şi nu trebuie să ne intoarcem foarte mult în istorie pentru a
Instituţiile statului cuprind întreaga maşinărie guvernamentală,
ajunge la punctul unde majoritatea statelor erau de acest tip.
incluzînd organismele legislative, administrative şi judiciare, precum
Guvernarea de către o putere străină ocupatoare se potriveşte de
ri legile, procedurile şi normele în conformitate cu care operează ele.
asemenea cu acest model, cum ar fi cea a germanilor în timpul celui
In multe ţări, această maşinărie reprezintă o proporţie consistentă din
de-al doilea război mondial sau cele instituite de puterile coloniale
substanta naţională, şi încă una care a crescut proporţional cu restul
europene în ţări precum India, Vietnam sau Orientul Mijlociu; unde
statului încă de dinainte de începutul acestui secol. De exemplu, în
tradiţia locală a structurilor guvernării centrale era deja bine stabilită.
Anglia, cheltuielile guvernului, ca procent din PNB, au crescut de la
Deşi unele cazuri se apropie foarte mult de modelul pur instituţional
mai puţin de 10% la sfîrşitul secolului XIX la circa 50% în anii '70.
al statului, şi mai multe par a fi mixte, în care instituţiile statului
Guvernele variază enorm în privinţa mărimii şi caracterului lor.
compensează slăbiciunile ideii de stat în loc să o înlocuiască cu totul.
Pentru a vă forma o idee, gîndiţi-vă la contrastul dintre maşinării le
Modelul de stat imperial din secţiunea anterioară intră în această
guvernamentale din Uniunea Sovietică, Iran, Uganda, Statele Unite
categorie, deoarece conducerea nu se efectuează doar de către o elită,
şi Irlanda. Am putea spune totuşi ceva general despre natura guver-
ci reprezintă un grup larg din interiorul statului, care poate fi o
nelor ca obiecte ale securităţii, evidenţiind unele criterii pentru
populaţie minoritară, ca austriecii în Imperiul Austriac sau o majo-
evaluarea diferenţelor dintre ele.
ritate ca Velicoruşii în imperiile ţarist şi sovietic.
Poate că cel mai uşor mod de abordare a acestei probleme este să
Slăbiciunea ideii de stat se poate manifesta pe linii ideologice mai
observăm un caz extrem. În secţiunea anterioară, se susţinea că ideile
curînd decît nationale, ca în cazul aproape al tuturor statelor cucerite
sînt o componentă vitală a statului, esenţială pentru coerenta şi sco-
de un crez politic dogmatic. Germania lui Hitler, Uniunea Sovietică
pul acestuia, şi care asigură mecanismul pentru convingerea cetă-
a lui Stalin, Iranullui Khomeini a trebuit toate să dedice resurse
ţenilor să se subordoneze autorităţii statului. Ideile solide şi puternic
politice considera bile suprimării disidenţilor, în special în primii ani
sustinute au servit la transformarea statului în ceva asemănător unei
ai regimului lor. Faptul că guvernul însuşi reprezintă o întreprindere
entităţi organice. S-a afirmat de asemenea că ideoloz o iile orzani-o
de dimensiuni considerabile faţă de substanta naţională totală nu
zatoare au fost îndeaproape legate de maşinăria guvernării. Apare
poate fi ignorat. Avînd în vedere mărimea totală a maşinăriei guver-
atunci întrebarea: este posibil să avem un stat în care ideea de stat să

93
92

, tI

namentale, 'ceea ce s-ar caracteriza drept dominare de către o elită
egocentrică poate acoperi un grup destul de larg: în statele comuniste
membrii de-partid pot număra milioane de oameni, constituind un
procentaj substanţial din populaţie. Întrucît maşinăria statului
dispune de resurse relativ mari, ea poate' atrag!'! şi coopta ajutorul a
mari mase de oameni, fără sprijinul vreunei idei-mai puternice decît
lăcomia. Dacăsuficient de-mulţi oameni pot fi recrutaţi astfel, even-
tual cu ajutorul unul-cult al personalităţii sau al unei ideologii nega-
tive, atunci armele coercitive şi administrativeale 'statului vor fi
menţinute fără vreun element general de susţinere populară. Aceasta
se întîmplă mai ales dacă atitudinea publică este una de indiferenţă,
sau pentru că publicul nu este suficient mobilizat politic, sau fiindcă
guvernul nu a făcut încă exploatarea sa intolerabilă, continuînd să
asigure unele' servicii legitime' de-bază, cum ar fi-a părarea şi
securitatea internă. O ideologie negativă sepoate dovedi şi un mijloc
folositor de atragere a resurselor externe, ca în cazul regimurilor din
Lumea a Treia, care au obţinut ajutor din partea.Statelor Unite prin
afişarea unei linii anticomuniste. ,'.
Pe această bază; s-ar putea plasa un-fel de scală variabilă, pe care
ideile şi instituţiile se substituie unele altora într-o măsură consi-
derabilă, dar nu totală. Substituibilitatea scade.la ambele capete ale
scalei, deoarece chiar şi o' idee puternică despre. stat are nevoie, de, o
maşinărie guvernamentală, în timp ce chiar şi instituţiile puternice au
nevoie-sau măcar preferă să fie susţinutede unele idei. Ideile sînt tin
mijloc de guvernare mult mai stabil Şi mai eficient în privinţa costului
decit-coerciţia, şi orice stat care-îşi exploatează resursele mai mult-ca
să se susţină pe sine riscă să.decadăpe termen lung faţă de cele
organizate mai eficient. În-acest sens; presiunea-evoluţionistă pe
termen lung a-vieţii în condiţiile' oompetitive ale, anarhieiinterna-
ţionale ar trebuisăfavorizeze apariţia de state cuoputernică idee
despre sine.
Cu toate acestea, este cazul să observăm că instituţiile pot-înlocui
ideile în mai mare măsură, decît invers. Un model instituţional extrem
al statului - conducerea prin coerciţie pură +. are oarecare credibi-
litate empirică, în timp ce.unmodelpur ideatic - guvernarea fără
instituţii -nu pare' să-existe-în afara fanteziilor cîtorva anarhişti,
Totuşi, impotriva acestora: trebuie să se plaseze puternica hotărîre ia
guvernelor de a crea idei ·unificafoare, fie prin cultivarea unei
ideologii ortodoxe,.fie prin îmbarcarea în procesul' de formare a
94
'".'lt '.'. <
statului-naţiune descris în secţiunea anterioară. Această linie de
gîndire conduce la o caracterizare foarte ·diferită a relaţiilor dintre
instituţii-şi idei, în-care acestea nu- mai sînt elemente distincte şi
substitui bile, ci componente complementare în procesul guvemării,
Deşi naţiunea caideenu sugerează prea multe despre formele de
guvernare potrivite, exceptînd cazul statelor multinationale, ideolo-
9iHe organizatoare-sînt intim legate de structurile guvernamentale.'
In' cea mai-mare parte, ideologiile-au rădăcini mai: adînci decît statul
în-care există, independent de orice stat particular. Din această cauză,
guvernele îşi pot extragelegitimitatea din identificarea cu o ideologie,
deoarece ea le conectează la-idei şi scopuri mai largi decît propriul
lor interes faţă de sine. Acest lucru RU este posibil însăifără a-şi-atrage
obligaţii foarte stricte, întrucît instituţiile statului vor-trebui .să -fie
astfel structurare încît să-i exprime şisă-iamplifice ideologia. Cara-
cterul acestor 'obligaţii este cît se -poate de evident şi nu necesită
discutarea sa aici. Literatura obişnuită despre fascism, comunism,
democraţie, monarhie şi ·feudalism· se ocupă' de interacţiune a
complementarăşi>constrîngăţoare dintre idei şi-instituţii. Principalii!
punct- de interes pentru această discuţieeste acela că, ideile şi 'insti-
tuţiile sîntîmbinate inseparabil, Ideea de-democraţie saude comu-
nism este inutilă fără instituţiile care să o punăîn practică.Ia fel cum
instituţiile nu şi-ar avea rostul şi ar fi chiarimposibile fără o ideecare
să le dea-definiţie şi scop. Această 'iriterdependenţă-înseamnăcă
instituţiile şi ideologiile organizatoare tind 'să se menţină sau să cadă
împreună! în contextul oricărui stat particular; iar acest fapt are
implicaţii 'evidente pentru unele sau ambele, ca obiecte ale.securităţii.
. 'Instituţiile-statului. sîntmult maî tangibile decît ideea de stat-ca
obiect al securităţii.Tntrucît au oexistenţătfizică, lSîntWt1lt mai
vulnerabile 'Ia ameninţările fizice decît ideile. -Instituţiileipot-fi
" . desfiinţatesau distruse multmai uşor decitideile şi nu suferă-sau nu
se bucură de acelaşi grad de ambiguitate care face d~ i4~i uniobiect
atît de difieilal securităţii: Instituţiile pot fiameninţate prin. forţă'sau
prin acţiune a politică bazată 'pe idei cu implicaţii instituţionale
diferite.' Guvernele fasciste -ale puterilor Axei, detexemplu.cau ..fost
răsturnate prin forţă militară externă '$i înlccuiteeu.instituţii trefle-
ctînd-ideile puterilor învingătoare. Guvernele cemunisteauincercat
in mod: tradiţional. să 'se -apere res tricţionînd circulatia-altor .idei
politice în interiorul-dominaţiei-lor, totaşa cum, mai -înainte, monar-
hiile se simţiseră ameninţa te de circulaţia ideilor republicane:
~ . .
95
 Reformele politice minere pOL a v 'U 10 d ar u puţină folosire a
forţei, ca în cazul trecerii ci ' 1<1 I alr R publică la cea de-a Cincea
1 securităţii guvernamentale faţă de cea naţională ar fi o 'stare de lucruri
în Franţa; dar transform rile 01< j re Il " . it, de obicei, fie violenta
revoluţionară, ca în Rusia, hi o '< U I re n, fi P, rioade foarte lungi
de reformă .decreştere, ca în c zul tr nsforrn rii Marii Britanii din
monarhie în democraţie.A l tendinţă tr vi 1 nt. st cea.care,
face ea încercarea lui Gorb i v de rern d 1 id 01 gia şi instituţiile
Uniunii Sovietice să pară am d in r dibil d îndr zn aţă. întrucît
instituţiile trebuie să se adapteze p ntru a f fat condiţiilor
modificate, unele dintre ambiguităţil care apli id Hor complică
de asemenea politica de securitate ce viz az in tituţiil . D x mplu,
cumjudecăm.dacă susţinerea abolirii Camer i L rzi! r în Marea
Britanie ar trebui interpretată ca o ameninţat la adr sa instituţiilor
statului; sau ca. o mişcare înţeleaptă şi oportună d adaptare a
instituţiilor la condiţiile socio-politice ale secolului XXI?
Atunci cînd instituţiile sînt-ameninţate cu folosirea forţei există
pericolul ca ele să fie infrînte, iar remediul este apărar.ea. ~tuDci cin~
sînt.ameninţate de idei opuse, există pericolul ca legitimitatea.lor sa
se erodeze, ca în Polonia după 1980, SFlUca ele să.se prăbuşească din
lipsă de susţinere, cum s-a·întîmplat cu Germania .de Est.in 1989-90.
Ar putea fisusţinute de forţa armată, aşa cum S~qafirmat mai sus, dar
instituţiile fără un-suport elin partea maselor se află mtr-o.pozitie mult
utai precară decît cele-care Hau. În acest sens, instituţiile statului
variază enorm în ceea.ce priveşte stabilitatea lor internă. Pentru multe,
dintre-ele, principala ameninţare la .adreşa- securităţii vine maţ
degrabă din interiorul statului decît din exterior-,. Ac-est~..ame~ţ~i
interne pot duce de la grupuri izolate de militanţi, relativmici, ca in
numeroase ţări occidentale, la~gŢup!J.ride organizatori de.lovituri de
stat puternice, cu localizare centrală, ca în.n~Ţi\er~ase ţărţ.ci~. L~m.e~
a Treia SaU la mişcări serioase de ghenla; <;;3.., in ,PerUrFIhpMl,e ŞI
Atganistan pînă la mişcări populare de mase.ca ,în Africa.de Su~~au
în Polonia în anii '80 ori Ia revoluţia generalizată-ca în Cuba ŞIIran,
, .Problemele particulare ale se~uritărtiinstit\ltiilpr guvernamentala
constituie.doaro parte a întregii"problematicj a secw::ităţii.naţionale;
existîndîntr-o-stare de întrepătrundere mai mult sau mai puţin, p~;r-
manentă.cu alte părţi, Instituţiile guvernamenţale se-pot schimba fără
a întrerupe. .continuitatea .statului., Acest fapt.vital înseamnă, că, ·la"
nivelul interni securitatea .~,Vernului PQat~fiwferenţiati! de securi-
tatea.statului într-un mod imposibilla nivelul internaţional.. unde
\
96
'. ,
:... ~ .~~--.tL~ ......•......
",--_"".l.~k"".~<~"~4t.~ ~'::f iIt~
statul şi guvernul'. sînt inseparabillegate. Această ciudată dualitate a "
manevrabilă, deşi complicată/dacă mediile intern şi internaţional ar
rămîne izolate unul faţă de celălalt. Dinnefericire pentru analist,
izolarea internă este mai curînd excepţia decît regula şi, în.consecinţă,
politica naţională şi cea internaţională pătrund fiecare, pe teritoriul
celeilalte.
Din perspectiva internaţională, guvernele sînt ţinte perfect legi-
time în jocul naţiunilor. Întrucît guvernele determină în-mare măsură
activitatea internaţională şi orientarea statelor şi întrucît schimbările
din guvern, chiar şi: cele din raţiuni pur-domestice, pot duce la
modificări semnificative în comportamentul internaţional, nu-este
surprinzător ca statele să interfereze fiecare în politica internă a
celuilalt. Să ne gîndim, de exemplu, la consecinţele pentru Statele
Unite ale schimbării guvernului din Iran în,1979. Stilul şi .eficienta
unor asemenea intervenţii depind de un complex de factori, dintre
care nu în ultimul rînd stabilitatea politicii interne în statul-ţintă.
Preocupările americane şi sovietice de a împiedica stabilirea unor
guverne antagoniste din punct de vedere ideologic în sferele, Ior de
influenţă ilustrează genul de motive implicate în aceste intervenţii:
Lecţia anilor '30 despre eşecul intervenţiei împotriva lui Hitler le con-
feră, probabil, o aură de legitimitate.
Acţiunile americane împotriva guvernului .lui Fidel Castroîri
Cuba furnizează numeroase ilustrări ale varietăţii de tehnici dispo-
nibile". La capătul de jos al spectrului se situează acţiuni cum ar fi
propaganda împotriva ideologiei organizatoare, acordarea- de fon-
duri şi facilităţi grupurilor din opoziţie şi refuzul recunoaşterii ..La
nivelul mijlociu.se situează acţiuni precum încurajarea revoltelor
armate, atentatele şi presiunea economică externă în creştere, 'în
încercarea de a submina credibilitatea internă a guvernului. La
nivelul superior se află invaziile sponsorizate şi intervenţiile directe
prin forţă armată. Acolo unde forţa de intervenţie aparţine unui stat
puternic, iar statul-ţintă este unul minor, resurse 'relativ restrinse puse
la bătaie de primul pot. avea un impact important-asupra celui din
urmă. Nu e greu săne imaginăm împrejurări în care fondurile oferite
din afară depăşesc resursele disponibile ale statelor mici: ajutorul
american acordat Israelului şi cel sovietic acordat.Cubei.auatins
ambele anual nivelul a sute de dolari pe cap-de locuitor. Aşa cum
indică aceste exemple din urmă, intervenţia poate îmbrăca-forma
97
__ ~~'$t~=>.- •• "",'.Id.t.!.~
asistentei acordateunui guvern prieten, aflat în pericol din cauza
unei opoziţii interne, străine sau.acombinaţiei celor două. Ajutoarele
sovietic şi cubanez către Angola la sfîrşitul anilor '70 şi cel britanic
către Ornan şi Mozambic ilustrează de asemenea această poziţie.
Întrucît toate aceste opţiuni.pentru intervenţie există şi întrucît
motivele lor sînt puternice, iar ocaziile sînt tentante, fuziunea dintre
guvern şi stat care există, de fapt, la nivelul internaţional este adesea
transferată în politica internă. Dacă un guvern este atacat printr-o
intervenţie străină în procesul politicii sale interne, el poate invoca în
mod legitim securitatea naţională în apărarea sa. A trage o linie între
intervenţia străină directă şi lupta politică internă legitimă nu este
totuşi uşor. Poziţia comuniştilor din Statele Unite în timpul Războ-
iului Rece oferă o bună ilustrare a acestei dileme. Trebuiau comuniştii
americani să fie consideraţi drept agenţi ai Uniunii Sovietice şi deci
trataţi ca o problemă de securitate naţională? Sau trebuiau să fie
trataţi ca o manifestare democratică legitimă a politicii interne, în
domeniul intern, şi deci să nu fie supuşi maşinăriei represive a
statului? Uniunea Sovieticănu.putea să nu influenţeze şi să nu
încurajeze asemeneaindivizi, fie că le acorda şi resurse fie că nu. Cel
puţin.pînăla criza ideologică din anii '80, însăşi existenţa ei acţiona
ca stimulent şi inspiraţie pentru aceia care-i împărtăşeau ideologia.
În mod similar, existenţa Statelor Unite motiva disidenţii din inte-
riorul Uniunii Sovietice. În statele mari, stabile politic, guvernul nu
trebuie să se simtă ameninţat pe nedrept de asemenea legături. Dar
în statele unde instituţiile guvernamentale au doar rădăcini super'-
ficiale în societăţile respective, această chestiune poate fi una de mare
importanţă.
Problema securităţiinationale în toate acestea este aceea că
guvernele pot exploata cu uşurinţă legătura dintre propria lor secu-
ritate şi cea a statului, pentru a-şi spori dominaţia asupra politicii
interne. Guvernele se presupune că au propriile lor interese, organi-
zaţionale şi individuale, pe lîngă interesele statelor pe care le
reprezintă. Transpunînd apelul la securitate naţională în mediul in-
tern, guvernele îşi pot mări puterea împotriva oponenţilor din inte-
rior. Funcţia politică principală a securităţii nationale este aceea de
a justifica folosirea forţei. Folosirea forţei este mai legitimă în sfera
internaţională decît în cea internă, dar dacă poate fi invocată securi-
tatea naţională, atunci ea capătă 'o mai mare legitimitate şi în con-
textul intern.
98
Dacă securitatea internă.poate fi permanent legată de securitatea
naţională, atunci guvernul se poate proteja pe sine cu ajutorul
întregului aparat al unui stat poliţienesc, ca îa Uniunea Sovietică a lUI
Stalin, România luiCeauşescu sauregimul de apartheid.din.Africads
Sud. Aceasta nu înseamnă a-afirma că o asemenea legătură indică în
mod necesar intenţii ticăloase din partea guvernului (deşi desigur că
este posibil). În mod evident, există un front semnificativ al securităţii
nationale înarena internă a tuturor statelor, fapt care produce periodic
dispute chinuitoare cu privire la corectitudinea rolului şi a alcătuirii
unor instituţii precum MI5 sau CIA chiar şi în demccratiile.stabile.
Cazurile unor intervenţii politice.din partea, unui-stat în afacerile in-
terne ale altuia, care să justifice această preocupare, sînt prea
numeroase ca să mai necesite a fi ilustrate aici. Dar legitimiţatea gene-
rală a preocupării nu justifică fiecare caz în care este invocată; Există
o.mare tentaţie din partea guvernelor de aaface apel la securitatea
naţională în propria lor apărare prin identificarea' opoziţiei politice
interne cu politica unui stat-străin. Această tentaţie trebuie că este
deosebit de puternică în cazul guvernelor cu o fundamentare slabă în
propriul mediu intern şicare, în consecinţă, se confruntă CU!o opoziţie
puternică, adesea agresivă din punct .de vedere-politic,
Această problemă este inerentă într-un sistem de state suverane,
mai ales după ce declinul legitimităţii acaparării de teritorii a reorientat
eforturile înspre formarea de interdependenţe. Un.astfel. de.manage-
ment subliniază legăturile ..interne-internaţionale, dînd-astfel fiecărui
guvern un interes susţinut în afacerileinterne ale celuilalt". Întrucît
trebuie să ne obişnuim cu aceste legături, o abordare folositoare pentru'
reducerea Impactulut său inutil asupra analizei securităţii ar fi formu-
larea unei distincţii între tipurile de state, după 'nivelul stabilităţii
instituţiilor-lor interne, sau,altfeHormulat, nivelul de coeziune socio-
politică dintre guvern şi societate. De acest factor depinde în bună
parte răspunsul la ,întrebarea dacă ameninţarea dominantă la adresa
guvernelor vine dinafara.sau.dinăuntrul statului.' Mă voi întoarce
la această chestiune în secţiunea finală a acestui capitol.
99

Baza fizică a statului
Baza fizică a statului cuprinde populaţia şi teritoriul acestuia,
incluzînd toate resursele şi bunurile produse de om din interiorul
graniţelor sale. Este.de departe cea mai concret~ dintre ce.le trei
componente ale modelului şi, în,consecinţă, cea mal uşor de discutat
ca obiect al securităţii. Datorită caracterului său relativ concret, baza
fizică este de asemenea zona în care statele prezintă majoritatea
similarităţilor în privinţa securităţii. În contrast cu ideile şi instituţiile
statului, calitatea de bază a teritoriului şi a populaţiei ca obiecte ale
securităţii nu variază mult de la.un stat la altul. Deşi populaţia şi
teritoriul variază, enorm între state în privinţa întinderii, a configu-
raţiei, a nivelului de dezvoltare,şi a resurselor, ameninţările la adresa
bazei fizice a statului sînt de un tip comun tuturor statelor, datorită
calităţilor fizice similare ale obictelor implicate. Ameninţările la
adresa obiectelor fizice sînt necesannente mai directe şi mai evidente
în ceea ce priveşte deposedarea sau prejudicierea, decît ameninţările
aduse unor obiecte mai amorfe, precum ideile şi instituţiile.
Întrucît statul acoperă un teritoriu mai mult sau mai puţin definit,
ameninţările aduse bazei sale fizice pot fi de!erminate cu o precizie
considerabilă ..Un stat reclamă, de obicei, un anumit teritoriu ca fiind
al său, iar această pretenţie poate fi recunoscută de alte state sau nu.
În teorie, nu există o conexiune necesară între vreun stat şi un
teritoriu anume, argumentul fiind acela că graniţele statului sînt de-
terminate doar de abilitatea celorlalte state de a-şi menţine terenul.
State puternice, precum Rusia sau Germania, şi-au putut.extin~e
teritoriul şi au făcut-o în spaţii slab deţinute, cum ar fi Polonia. Chiar
şi m.cazul naţiunilor-state, unde ne-am putea aştepta să găsim un
teritoriu domestic definit prin elementul de stabilire a grupului naţio-
nal, nu apare vreo delimitare permanentă, din cauza posibilităţilor
de migrare sau de cuceriri. Cazul Germaniei şi atchesti~ii Leben~
sraum ridicat între 1870 şi 1945 oferă ilustrarea contemporana cea-mal
dramatică a fluidităţii relaţiei dintre naţiunea-stat -şi teritoriu, dar
multe naţiuni nutresc o imagine teritorială "mai măreaţă" despre sine.
Teritoriul statului tinde să fie limpede fixat în orice moment în timp,
deşi unele ambiguităţi minore sînt destul de comune, dar nu este
comprimat în decursul istoriei îndelungate. . ..
Acestea fiind spuse, se prea poate totuşi ca trecuta flexlbllItate a
graniţelor statului să nu mai servească drept ghid de încredere pentru
100
viitor ". Înfiinţarea Naţiunilor Unite, combinată cu o situaţie în care
cea mal mare parte a teritoriior existente este reclamată de state care
în r:naj~ri~at: s~ recunosc între ele, a produs o aparenţă de stabilitate
tentonala fara precedent. Recunoaşterea teritorială mutuală este
într-adevăr fun~ame~~l societăţii internaţionale contemporaneSsar
p.rea putea ca m~tablhtate~ teritorială să fie caracteristică pentru
sIst:mele statale imature ŞI ca, pe măsură ce statele acumulează o
mai n:del~n~ată ist~ri: proprie, să înceapă să se identifice. permanent
cu ten torn bine definire. State cu o îndelungată existenţă, ca Franţa
de exemplu, au un .ataşament clar şi puternic faţă de un anumit
teritoAriunaţional, inseparabil asociat cu istoria statului francez.
Restrmgerea acestuia ar fi.inacceptabilă, aşa cum s-a demonstrat-în
cazul Alsa~ia-Lorena,şî. nu există nici un.imperativ indigen puternic
pentru extn:dereas~ dincolo de graniţele actuale. Această situaţie
c.ontr~s~eaza puternic cu cea a multor state mai noi, precum Soma-
ha, LIbIa, Isr.ael, Boliviarşi Irak, unde presiunile interne' în sensul
exp~ns~unii teritoriale se -lovesc perdodic.de normele sistem~,Ilui
Naţiunilor Unite. , " ' " '
Teritoriul unui stat poate fl ameninţat cu acapararea atît de,cătr~
a:te ~tate,:a în.ca~ulva~eninţărilor Somaliei aduse Etiopiei şi Kenyei,
CIt ŞI decătre-mişcările secesioniste,ca în .cazul tamililordin Sni
Lanka. ~ecesio~ştiipot'dori fieBă-şi întemeiezepropriul Ior.statr.ca
populaţia Ibo din Nigeria, fie să.se alăture altuia, carepublicaniidin
Irlanda deNord.·Mişcărilesecesioniste'oferă ornare varietate-de
oportunităţi pentru intervenţiile-stnăine.şi arareori ali Iocfără a aduce
vr~un: .nivel al securităţii naţionale în-dezbaterea internă: Pierderile
t~nto~a~e nu ameninţă statul-îrrrnod necesar, '~auinădlr obişnuit, cu
dispariţia. Germania, Rakistanul, Mexicul sau-Polonia, toate au.pier-
dutzo~e:su~stanţialefără a-şi întrerupecontinuitatea istorică.a
statul~L ~eşLde regulă statele resping orice contestare-a integrităţii
lor.teritoriale, unele părţi.ale-teritoriului lor sîntîn mod evidentmai
valoroase decît altele. Această valoare poate preveni din re~ursele'
naturale.icum ar fi,ţiţeiul în zoneledisputate de -Iran' şi' Irak sau din
rutele de transport, ca în cazul Coridorului Polonezrdin.motiveles
gat~ Adetradiţia ~storică,sall'identitatea cultuiială.a ocupanţilor, cum
a~"fim~lsaaa;ş~'Lorenai' din raţiuni simbolice.ca în'caznl-Berlinului:
du:,m.otive strategica; ca Cibraltarul.saur din.combiuaţii :âleacestor:;' ;"
l'
cam msulele.~alkland, r~giunea Caşmirsaucele patru insule.din
nordul.Japoniei. Astfel de teritorii au o mult-mai pubiIDică'prioritate'
101 '
ca obiect al securităţii decît-alte zone, în timp ce unele teritorii au o
prioritate foarte scăzută. În mod cert, India acordă o prioritate mult
inferioară-zonelor muntoase îndepărtate ocupate de China în 1962
decît disputei cu Pakistanul asupra Caşmirului. Vînzarea Alaskăide
către Rusia Statelor Unite în 1867 ilustrează, probabil, punctul culmi-
nant al identificării nationale cu teritoriul. Valoarea oricărui teritoriu
dat poate creşte sau scădea o dată cu schimbările produse în-mediul
tehnologic, strategic sau economic sau cu descoperirile legate de
potenţialul lor de resurse naturale. Statele care posedă un teritoriu cu
semnificaţie strategică internaţională, cum sînt Turcia, Egiptul sau
Panama, pot descoperi că aceasta devine o sursă. de ameninţare la
adresa. statului deoarecefavorizează intervenţia sau atacul. . Urute, a ~romul?at ~egi care restricţionau.imigraţia asiatică la sfîrşitul
Teritoriul poate fi de asemenea ameninţat cu prejudicierea.icît şi
cu acaparaI"ea. Dacă -înţelegem.cuvintul "teritoriu" .in sensul larg al
proprietăţii nationale (fără a include 'populaţia), este clar că politicile
de genul opririi înarmării sau al constrîngerii funcţionează parţial
prin intermediul ameninţării teritoriale. Statele Unite, şi Uniunea
Sovietică îşi constrîng comportamentul una alteia nu prin ameninţări
Cu anexareateritorială/ci prin ameninţări-cu exercitarea de prejudicii
uriaşe asupra proprietăţii.fizice a .fiecăreia dintre ele. Bombardarea
Vietnarnului.de Nord de către americani afost.în parte o.încercarede
aobliga Vietnamul de Nord să-şi -;schimbe.comportamentul, prin
distrugerea.teritoriului său; iar Israelul a folosit ameninţări asemănă-
to.are de distrugere faţă de duşmanii săi arabi. Ameninţarea terito-
rialităţii se. leagă în acest punct de .ameninţarea populaţiei, întrucît
cele două sînt în mod normal' atît de.îndeaproape legate, încît una nu
poate1i prejudiciată fără a o prejudicia şi pe cealaltă. Dacă .un teritoriu
poate fi anexat fărăpopulaţia.sa, ca în cazul migrăril masive a
germanilor către Occident! după încheierea celui de-aldoilearăzboi
mondial, ameninţările cu anexarea şi prejudiciereaţintesc.xieregulă,
atît populaţia; cît: şi teritoriuL Oprirea-înarmării nucleare funcţio-
nează nu doar fijndcă ,bogăţia materială.îndelung cucerită de către
naţiune se află ameninţată. ci şi pentru că populaţia însăşi-este
considerată ostaticăa distrugerii.
O ameninţare diferită, deşi este -cea mai complexă ameninţare la
adresa .populaţiei.spoate provenidin-migrărileumane. Această
ameninţare funcţionează în principal la nivelul social, în 'special acolo
unde populaţia adiţionată. are o provenienţă. culturală şi etnică
diferită.de ceadeja reaidentă. Ea poate funcţiona de asemenea în
'102
sect~arele. econ~mic şi de mediu, dacă nou-veniţii îngreunează un
~edlU deja. fragil sau concurează pentru nişte resurse ..sărace, ca în
:nsulele marginale nelocuite. Dintr-un punct de vedere. istoric
mdelungat, aproape toate naţiunile. sînt produsul unui amestec
cqsm~polit şi îşi.oc~pă poziţiile prezente ca rezultat al migrărilor lor
antenoare. Mejoritatea statelor de azi din emisfera ocidentală
~aAtorează bună ~~rte a formei şi a societăţii 101: imigrărilor recente,
ŞI m mult~ caz~n încă în curs. Dar'imigrarea poate fi percepută. atît
c,a o amenmţare, cît şi ca un avantaj:' Pe termen lung, ea are poten-
ţIalul de a reforma ceea ce reprezintă "naţiunea", redefinindastfel
lde~a de stat.. Chiar şi o ţară în general primitoare, cum sînt Statele'
secolului XIX~[iar Japonezii îşi iau revanşa în prezent comparînd
caracterul poliglor al Americii în:mod:nefavorabil cu remarcabila lor
omoge~tate)!. Imigrări relativ mici pot trezi temeri locale în legătură
~u .punt~~ea, cultura,lă şi ~asiaIă. Rasismul, aşa cum au descoperit
ml1~anţl1 d~; pr~tutmderu, este un sentiment răspîndit şi puternic
pol~tlC.M~~ahtatea etnică şi culturală este peste tot o forţă politică
mal puternică decîtcosmopolitismul. " ".
Pînăla un punct, protestele legate de imigrantii de diferite culori
sau culturi pot fiînlăturate.ca un.fanatism.minoritar. Teama deafi
c,01?leşiţid~ că::e stră~ ~:te t0,:uşi ~şor .deactualizat pe agenda poli-
ti~a a chesti~ secuntatll, nUID ultimul rind pentru că s-a întîmplat
atît de ~e~_m d~cursul ist~riei. Scenariile variază de la dispariţia
~as~arue~or ŞI a hotentotIlor, trecînd prin suprimarea naţiunilor
mdiene dincela .două Americi, pînă la tendinţa..constantă către nord
a locuitorilor din America Latină înspre Statele Unite. în mod ironic,
~me~tecul cultural şi etnic operează adesea cel mai 'pregnant în
mten?r~ statel~,r ~ultinaţionale, adesea cu. sprijinul guvernului.
Esto~e~, .letollll şllituanienii se simt ameninţaţi dejmigraţiarusă,
loc~ltor~dm Punj~~ cO~?nizează Belucistailul, chinezii procedează la
fel m Tlbe:, brazilienii masacrează triburile iridiene:in timp; ce
exploateaza resursele amazoniene, şi irakieniitn'ucid sau ii strămută
for~a~pe k~rzi:Şi lista ar putea fi-.prelungi1:ăcwuşurinţă. Chiar şi 0)-
rehglOn~r~l din I~raelul format din imigranţbînt împărţiţi,între
ask~n~~. ŞI.sef~z~, .~chilibrul dintre ei' afectînd profund: canacterul
socletaţu şi.politicii Israelului«. AcesLgen·.de migraţie, poate- fi
concepuLca'parte a proeesului,de constituire a'statu1ui-natiurie, deşi
el. poate, deasemenea slăbi 'complexul. formatdingu.vern~soc.ietate.:-
10~
 teritoriu, ducînd la secesionism.
Migraţia internaţională este teoretic controla bilă datorită legilor
-, statuluicare:reglementează imigrarea, dar în practică puţine statepot
să-şi sigileze graniţele, împotriva veneticilor hotărîţi. Deplasările
umane au în continuare un mare potenţial, iar-motivaţia creşte pe
măsură ce se lărgeşte .prăpastia în privinţa calităţii vieţii oferite în
diferite state. Demarcaţia dintre refugiaţii politici şi emigranţii
economici a devenit deja o problemă între Europa de Est şi cea de
Vest, sau între Vietnam şi o bună parte din Asia. Japonezii se tem de
o explozie a .imigranţilor chinezi care vin cu bărcile, ca urmare ~
reafirmării liniei comuniste dure după 1980. India, a suferit deja
influxuri uriaşe de bengalezi din cauza războiului civil, şi situaţia
s-ar putea repeta chiar în.cazuk.unor uşoare creşteri ale nivelului
mării care ar începesăinunde,Bangladeshul. Americanii I}u au putut
opri încă exodul da.hispanici, care continuă să-transforme mari
porţiuni din ţară în culturi bilingve.Presiunile de la baza migrării par
să facă din această; chestiune o parte tot maiimportantă a agendei
securităţii, în special pentru statele bogate. Pe măsură ce scade
speranţa de acoperire rapidă a prăpastiei'dezvoltării, tot mai mulţi
oameni din statele sărace, prost guverna te :şij sau. represive, vor fi
stimulaţi să-şi caute o viaţă mai bună în ţările dezvoltaterDacă Mor
fi.primiţi ca niştebunuri aduse economiei şi culturii sau-respinşi-ca
ameninţări la adresa identităţiinationale, aceasta va depinde.de o
întreagă gamă de condiţii locale. Cu toate acestea,. se poate prevedea
cu-certitudine că insecurităţile sociale legate pe emigraţie vor ocupa
un loc de prim rang pe agenda securităţii naţionale în viitorul .previ-
zibil.
Întrucît statul este susţinut-în ultimă instanţă de baza sa fizică,
proţejarea teritoriului şi a populaţiei trebuie să conteze ca preocupări
fundamentale.ale securităţii nationale, deşi pot fi uneori sacrificate
într-o măsură considerabilă- pentru a proteja celelalte două compo-
nente ale statului. Enormele pierderi ale UniuniiSovietice în timpul
celui de-al doilea război mondialsauale Iranului şi Irakului.în timpul
Războiului din. Golf-ilustreazăacest tip de ecluvalentevEle demon-
streazăcalculul rece al opririi inarrnării prin asumarea "pierde-rilor
inacceptabile". Datorită naturii sociale a.statului, distrugerea progre-
sivă a .bazei sale fizice va. desfiinţa efectiv, la un moment dac-toate
valorile ·a'sociate.acestuia. Cam în .acelaşi ..sens, unele prejudicii
considerabile aduse.acestei. baze pot fi suportate fără a pune în pericol
104
instituţiile sau ideea de stat. Aici argumentul se leagă de cel"din capi-
tolul 1, despre dizarmoniile dintre securitatea individuală şi securi-
tatea naţională, De asemenea, el se leagă de argumentele de mai' sus
~es?~e.-ideea de stat, ce poate fi ameninţată fie prin distrugerea
indivizilor care îl alcătuiesc, fie prin schimbarea convingerilor lor în
legătură cu conţinutul acestuia. -
Înainte de a închide această secţiune, se cuvine să notăm cîteva
anomalii care apar în legătură-cu-baza fizică, ca obiect- al securităţii.
Deşi .statul este în mod normal considerat-a cuprinde. un teritoriurşi
o populaţie specifice, există frecv:ente ambiguităţi. Multe graniţe sînt
insuficient defini te sau se află în dispută activă,ca între India-şi
China, Japonia şi Uniunea Sovietică, Argentina şi Chile şi multe
altele": Recentele -extinderi ale apelor teritoriale au. amplificat
considerabil această problemă". Disputele-legate de graniţele mari-
time recunoscute tindsă aibă un caracter mai puţin inflamabil decît
violarea graniţelor terestre general !acceptate ca stabile şi pot căpăta
un statut semiperrnanent de' incertitudine, ca -în.cazul .insulelor
Senkaku (Tio Yu Tai) disputa te de Taiwan.Japonia şi Chinaf ..0 ano-
malie mai gravă apare în cazul statelor. care îşi definesc securitatea
în funcţie de populaţia şiteritoriul care nu se.află sub controlul lor.
Aceasta sepoate.întîrnpla atunci cînd unii membri' ai naţiunii ocupă
teritoriiînafara-limitelor natiunii-stat, cain cazul germanilor.sudeţi
sau al turcilor şi grecilor din Cipru; sau atunci cînd statul a fost lipsit
de o parte din teritoriu, considerată ca-fiind crucială. pentru interesul
naţional, cum-este ooridorul bolivian către: mare anexat de-Chile în
1980..În asemenea cazuri, dimensiune a s~curitătiibazei fizice capătă
ocalitate complet diferită .de interesul-iată de-protejarea: unui
domeniu deja cucerit.. . .'. ,~,
," . -J.::: .
,Concluzii:, State sl~be şi- state puternice. .
: ~,
.(:.e concluzie p~teJTljJage,de~pre stat ca ;~iecta't securităţii d~~i
trecerea-în revistă Q<;;elwtrei componente ale sale? Cea mai evidentă
concluzie ne trip;lj.teînapoi, la una dintre observaţiile de 19 îIl.(:;~put;,şj.
anume că statele, ca şj.fructele, S.41ţ;E;!xtraor;4i.nq:r,
q~,di~~Ţş~ijn'p.QficlC3.
si~nila..r.tţ~ţilor)orfl.lndam~ntq.l~~;.Fieca;r~qjl1.h;g;ţ:el~:Jre~
c9mppn~Illt'~
Dig,împjnaJ:~q..lor ,r;~~uWi
s.e"ptt1i?jntăîntr-o largă}'a.rietgte, de ,Qp.P\l11Î.
un.evantainesfîrşit ,de combinaţii, înjurul·c~rOTas~,poat~;,sţruCÎ1;lŢ~ .
105
statul. Din cauza acestei diversităţi, natura specială a problemei
securităţii nationale diferă substanţial de 'la un stat la.altul. Toate
statele sînt vulnerabile la ameninţările militare şi ecologice.:Aproape
toate sînt expuse ameninţărilor economice,iar multe 'dintre ele suferă
de asemenea de o insecuritate politică şi socială fundamentală'.
Componentele diferite ale statului se dovedesc vulnerabile în faţa
unor ameninţări de diferite tipuri.. ceea ce-face din securitatea
naţională o problemă cu multe dimensiuni şi nu doar una de apărare
militară. Ideea de stat, instituţiile. sale şi chiar teritoriul său pot fi
ameninţare in-aceeaşi măsură de manipularea ideologică şi de
folosirea puterii militare. Întrucît ideile ce susţin' statul sînt ele însele
supuse evoluţiei, problema nu este-doar dificil de rezolvat, ci şi ar
putea-fi-chiar greu de specificat cu precizie. Această diversitate a
statelor ca obiecte de referinţă.ale securităţii susţine argumentul din
Introducere despre imposibilitatea formulăni.unei.definitduruversale
a securităţiinaţionale. Conceptul.de .securitate poate fi trasat într-un
sens general, dar nu capătă substanţă specifică decît în funcţie de
cazurile concrete. La modul ideal, teoria şi studiul de caz ar trebui să
aducă informaţiişisă.se completeze unul pe altul.
.Dacă diversitatea problemelor securităţii nationale este cea mai
evidentă:cancluzie ce reiese din investigarea statului, cea mai impar-
tantâeste.fineţea-cu care se poatetransforma un.univers de 'cazuri
unice.intr-un spectru de tipuri distincte. În ciuda argumentelor lui
Waltz aduse statelor ca "unităţi asemănătoare?", .elediferă nu ~ai
în privinţa statutului Iar ca puteri. Ele diferă de asemenea în privinţa
coeziunii lorsocio-politice. ceeace este însăşi esenţa a ceea ce le
califică drept membre ale categoriei statelor. Pe baza definiţiei mai
largi a statului stabilite mai sus, atunci cînd ideea şi instituţiile.unui
stat sînt amîndouă slabe, atunci acel stat este într-un sens foarte real
mai puţin stat decît unul în care ideea şi instituţiile sînt puternice.
Distincţia dintre state slabe şi state.puternice este vitală pentru orice
analiză a securităţii naţionale. Pentru a facilita discuţia, vai adopta
aici următorul procedeu: statele slabe sau puternice se referă la gradul
de coeziune' sacio-palitică;puterile slabe sau de forţă se referă la
distincţia tradiţională dintre state în funcţie de capacitatea lor militară
şi economică fu relaţie unele cu 'altele. Acest procedeu diferă de cel
din literatura discutatămai sus, unde termenul de "stat'veste-folosit
cu trimitere la instituţiile guvemamentaleşi unde "stat-slab"se-referă
la unele guverne precumcele americane. care sînt foarte constrînse
106
şi/sau structuratedifuz în raport cu;societăţile lor",
Forţa unui stat nici nu depinde, nici nu se corelează cu puterea sa.
Puteri reduse, precum Austria, Olanda, .Norvegia şi Singapore, sînt
toate state puternice, în timp ce unele puteri considerabile.ca Argen-
tina, Brazilia, Nigeria.Jndonezia şiPakistan, sînt mai degrabă state
slabe. Chiar unele puterimajore, precum China şi Uniun-eaSovitică,
au slăbiciuni serioase-ca state. Uniunea.Sovietică nu a reuşit să-şi
supună numeroasele-i.naţionalităţi unei identităţi ideologice comune,
şi începînd dela sfîrşitulanilor '80, atît ea,.cît şi Ghina.se:confruntă
cu a criză crescîndă legată de interpretarea idealagiei lor-organiza-
toare. Amîndouă .sînt obliga te să menţină. instituţii .masive; ale
securitătiiincerne.: Mulţi factori explică de ce unele state sînt mai
puternice decît altele. Existenţa unui stat.puternicpoate pur-şi simplu
reflecta .o lungă istorie, în timpul căreia statul a 'avut- timp să se
consolidezeşi să se maturizeze. Franta şi.Marea Britanie beneficiază
în mod clar de aceasta. Statele puternice pat beneficia de.coincidenţa
cu o naţiune bine dezvoltată; cum e cazuljaponiei, .
.'.Multe state slabe, deşi nu toate; se află în Lumea il Treia, iar acest
fapt indică decolonizarea drept una.dintre cauze. Procesuldecolo-
nizării- acreat numeroase-state teritoriale-rioi după imaginea
europeană. Dar în majoritatea Iar, ele nici nu aurtinutsearrtade
graniţele etnice şi.culturale-existentedeja, nici nu 'au creat naţiuni.aoi
care să li se potrivească. Vizibilul val de naţionalism care a-însoţit
decolonizarea nu a fost unitatea pozitivă a unuigrup.cultural coerent,
ci cea.negativă a opoziţiei camune faţă-de străinii.ocupanţi. Legătura
xenofobă s-a dezintegrat o-dată cu stingerea euforieiindependenţei,
lăsînd iarbitrar.definitele populaţii locuitoare ale statelor post-colo-
niale fărăvreo altă fundamentare proprie fermă decît.însăşi.existenţa
Iar şi recunoaşterea decătrecomunitatea internaţională.Moştenirea
politică a,majorităţii guvernelor, Lumii a.Treia.a fost un, stat fără
naţiune, sau chiar.mairău, un-stat cu maimulte-naţiuni=> Această
moştenire; plus existenţa.societăţilor insuficient pregătite pentru
cerinţele unor relaţii economiceşipolitice complexe, caracterizează
o bună parte. din problema-statelor-slabe din Lumea .a.Treia. i;.
,..Întrucît se află.încă în fazele timpuriiale.încercării de-a se
consolida-ca state.,naţiuni(vialenţajnterruţeste~enden;liJi:ăîn aseme-
nea state.. îrţ .acesteîmprejurări, __ .violenţaeste'.îri egală măsură,
p-11Qpabil,unsemnalaamriuIăriiputerii centrale.de.stat, Cît Şill.~sim-
ptom al decăderii-politicee. Dacă acestestatenoi.urmează modelul
107
consolidării statelor europene. constituirea statului este posibil să
genereze multă violenţă in.interior şi 'în exterior. Statele slabe se pot
trezi prinse în capcană de structurile istorice 'ale dezvoltării
economice şi puterii politice, carele lasă subdezvoltate şi infiltrate din
punct de.vedere politic, şi de aceea incapabile .de a-şi aduna resursele
politice şi economice necesare pentru a construi un stat mai puternic.
Relaţia dintre statelelatino-americane şi Statele Unite este adesea
caracterizată în aceşti termeni, iar şcoala de gîndire centrată. pe
dependencia a încercat să sublinieze rolul factorilor externi în crearea
şi menţinerea statelor slabe .
. Oricare ar fi raţiunea existenţei statelor slabe, principala lor
trăsătură distinctivă este înaltul lor nivel de preocupare faţă de
ameninţările din interiorla.adresa guvernului; cu alte cuvinte, statele
slabe fie nu. au, fie nu au reuşit să-şi creeze un consens politic şi.so-
cial intern suficient de puternic .pentru. a elimina folosirea pe .scară
largă a forţei, ca element major şi continuu in viaţa politică internă a
naţiunii. Acest indicator ne duce înapoi.la dimensiunea internă a
securităţii în relaţia. dintre stat şi cetăţenii săi, explorată în capitolul
anterior. Ea ridică din nou problema incomodă. a definirii graniţelor
dintre. nivelurile folosirii interne a-forţei, deoarece chiar şi cele mai
puternice state necesită un oarecare nivel de organizare poliţienească
împotriva criminalilor, a:disidenţilor-violenţi şi a agenţilor străini.
Încercînd să aplicăm această. variabilă în mod ştiinţific coeziunii
socio-politice, ne confruntăm 'cu aceeaşi problemă care apare. în
încercarea de aplicare a conceptuluideputere..anume lipsa unei
măsuri cuantificabile. Ambele concepte necesită. la modul ideal
măsuri precise.şi obiective nu doar pentru a diferenţia statele-într-uri
spectru de la înaltla.jos.ici şi pentru a permite testarea ipotezelor
despre aceste diferenţe. Lipsa unor asemenea măsuri restrînge ceea
ce se poate face cu ambele concepte, dar nu le împiedicăsă.fie
folositoare.analizei, Ambele concepte au o.aplicabilitate de bun simţ.
Ele indică.diferenţe destul de mari pentru a ţi evidente.şksint suficient
desernnificative-pentru a fi.importantePutmi.oameni contestă
afirmaţi a că există diferenţe.substantiale şi semnificative de putere 'şi
coeziune socio-politică între state. S-ar putea obţine chiar un acord
larg. pentru o ierarhizare brută. -Cine ar nega că Statele Unite sînt mai
puternice decît Franţa saucăFranta are ocoeziune superioară celei
a Sri Lanka? Abia cînd se ajunge-la o ierarhizare mai-delicată.devine
imposibil de continuat. Cine poate/spune dacă .Franţa este mai
108
puternică decît China sau dacă Italia are ocoeziune superioară
Spaniei? .,
Nici un indicator unic nu defineşte în mod adecvat diferenţa
dintre statele slabe şi cele puternice. Lista de.mai jos evidenţiază
genul de condiţii pe.care ne putem aştepta să.le găsim la statele.slabe
(cu unele: exemple recente ),iar prezenţa oricăruia dintre' ele face.să
ne îndoim dacă un anumit stat artrebui clasificat drept puternic:
1. Un nivel ridicat al violenţei politice (Afganistan, Cambodgia,
Israel, Sri Lanka, Africa de Sud, Etiopia).
2. Un rol pregnant al poliţiei politice în viaţa cotidiană A.
cetăţenilor (Uniunea Sovietică, România, China, lrak, Coreea
de Nord). .' .
3. Conflicte politice majore referitoare la ideologia ce. trebuie
folosită în organizarea statului (Pere.. SalvadorvPolonia,
Afganistan).
'. 4. Lipsa unei coerenţe a identităţii naţionale sau prezenţa unor
identităţi nationale contradictorii în interiorul statului (Nigeria,
Etiopia, Sudan, Turcia, Africa de Sud, Iugoslavia, Uniunea
Sovietică, Sri Lanka).
5. Lipsa unei ierarhiiclare şi respecta te a autorităţilor politice
(Liban.Sudan, Ciad, Uganda, tot mai mult Iugoslavia). ,
6. Un grad înalt de control al statului asupra mass-media (Nica-
ragua.înainte de 1990, China, Iran, Germania de Est înainte de
1989)_
Acolo unde statul este puternic, securitatea naţională poate fi
percepută 'în primul rînd prin prisma, protejării componentelor.
statului .de ameninţările şi ingerinţele din exterior. Ideea.de stati
instituţiile. şi teritoriul său sînt clar definite.şi 'stabile .prin ele însele ..
Există mecanisme probate pentru adaptarea, schimbarea şi transferul,
puterii, care dispun de suficientă susţinere încît să nu fie serios
ameninţate.din interiorul statului. Acolo unde statule slab-doar-baza
sa fizică, şi uneori. nici măcar aceasta, nu este suficient de bine.definită
pentru a constitui un obiectiv clar al securităţii.nationale. Deoarece
ideea şi instituţiile sale sînt contestate din interior pînă la violenţă, ele
nu au un scoppropriu-zisnaţionakşinu oferă-referinţe.elare ca
obiective cale securităţii nationale, Statele foarteslabe nu posedă nici
o idee larg acceptată şi coerentă de stat în rîndul populaţiilor 101', nici
109
 o putere guvernantă destul de puternică pentru a impune unitatea
în absenţa consensului politic. Faptul că ele există totuşi castate este
în bună măsură.rezultarul'recunoaşterii ca atare din partea altor state
şi! sau al necontestării existenţei lor. Privite din afară, ele arată a state
deoarece au ambasade, drapel, graniţe pe hărţi şi un fotoliu la .
Naţiunile Unite. Dar privite din interior sînt. anarhice, cu diferite
grupuri înarmate autoguvernate care controlează propriile lor
teritorii şi contestă guvernul central sau se conte stă între ele prin
forţă. Asemenea state-există în condiţiile unui război civil efectiv, care
reflectă toate trăsăturile proaste şi nici una dintre cele bune ale
structurii anarhice, la nivelul sistemului internaţional.
Din această cauză, poate fi mai potrivit să privim securitatea
statelor slabe din punctul de vedere al grupurilor de presiune, al
organizaţiilor şi al indivizilor, ca obiectiv principal al securităţii.
Conceptul de securitate naţională necesită obiective naţionale ca
puncte de referinţă, iar în unele state foarte slabe, precum Liban,
Mozambic, Ciad sau Uganda, acestea aproape că nu există. A percepe
un astfel de stat în aceiaşi termeni ai securităţii ca şi Suedia sau
Japonia ar fi înşelător. Acolo unde aproape că nu există o idee de stat,
iar instituţiile guvernamentale constituie ele însele principala
ameninţare la adresa multor indivizi, securitatea naţională aproape
că încetează să mai aibă un conţinut şi trebuie să considerăm indivizii
şi unităţile substatale drept referinţe cu un sens real. Intervenţia
străină devine mult mai greu de formulat în termenii securităţii
nationale (dacă nu cumva alte state încearcă să acapareze părţi ale
bazei fizice, în care caz ameninţarea se situează clar la scara
naţională) deoarece puterile din afară vor ajuta facţiunile aflate în
coriflict între ele. Astfel, nici ajutorul occidental acordat către Unrţo
Nacional para a Independecia Total de Angola sau UNITA şi nici
ajutorul sovietic ori cubanez către Movimento Popular do Libertacao
de Angola sau MPLA în timpul războiului civil din Angola nu pot fi
descrise ca ameninţări la adresa securităţii naţionale a Angolei,
deoarece nu exista nici o entitate socio-politică de ameninţat. Cine
ar trebui să fie clasificat drept duşman şi cine drept aliat, depinde pur
şi simplu de punctul de. vedere al fiecăruia sau, pe termen lung, de
cel al cîştigătorului.
l!.i
Această distincţie între statele cu serioase probleme de securitate
internă şi cele ale căror principale preocupări de securitate sînt
externe este crucială în înţelegerea securităţii nationale. Cu cît un stat
110
e mai slab, cu atît mai ambiguu va fi conceptul de securitate referitor
la acesta. Folosirea termenului relativ la un stat foarte. slab, ca şi cum
acest stat ar reprezenta acelaşi tip de obiect ca şi unul-puternic,
netezeşte pur şi simplu drumul pentru introducerea cu totul a
imperativelor securităţii nationale în sfera politicii interne, cu toate
pericolele pe care le implică legitimizareaviolenţei. Securitatea
guvernelor începe să se corifunde cu securitatea statelor, iar-interesele
facţionare capătă o legitimitate pe care nu o merită. Într-un stat
puternic, ne putem aştepta la o corelare considerabilă, deşi nicidecum
totală, între perspectiva guvernului asupra securităţii şievantaiul
obiectelor de referinţă discutate în acest capitol. În statele slabe
această corelaţie scade şi este necesar să fim.maicircumspecţi faţă-de
afirmaţia că securitatea naţională este ceea ce guvernul.susţine că
este. Întotdeauna există temeiuri solide, atît în statele slabe, cît şiîn
cele puternice, pentru testarea afirmaţiilor guvernului referitoare la
securitatea naţională, faţă de suspiciunile de promovare a unor
interese sectoriale. <~
Sugera rea acestui tip de distincţie între statele slabe şi cele
puternice se plasează în sens contrar esenţei ortodoxiei Relaţiilor
Internaţionale. Iluzia că toate statele sînt în fond obiecte de acelaşi tip
provine nu doar din faptul că toate sînt suverane, ci şi din obiceiul
de a le privi dintr-o perspectivă externă, la nivel sistemic. Cînd.sînt
privite din afară, statele par să fie nişte obiecte mult mai bine delimi-
tate şi mai asemănătoare decît văzute dinăuntru. Din exterior,
aproape toate par nişte entităţi suverane, în care guvernele exercită
controlul asupra teritoriilor şi a populaţiilor, care nu sînt,în marea
lor majoritate, nici conduse şi nici reclamate de către alte state.
Majoritatea acestora se recunosc între ele sau se tratează- ca;egale şi
suverane, şi chiar şi cele mai slabe îşi pot exercita, de obicei..dreptul
de a vota în organisme internaţionale cum ar fi Adunarea Generală
aONU.
Această perspectivă externă distorsionează percepţia asupra
securităţii naţionale, ascunzînd dimensiunea securităţii interne.
Securitatea naţională nu poate fi-percepută separat de structura in-
ternă a statului, iar punctul de vedere din interior adesea nu străbate
prin imaginea superficială a statului ca obiect coerent al securităţii.
Un stat puternic se defineşte pe sine din interior şi acoperă spaţiul
dintre vecinii săi cu o prezenţă socio-politică.solidă. Un stat foarte
slab poate fi definit mai curînd ca o prăpastie între vecinii săi-avînd
111
 prea puţină substanţă politică sau deloc, dedesubtul faţadei.unei
statalităţi recunoscute internaţional. Întrucît obiectul în sine este atît
de firav, conceptului de securitate naţională îi lipsesc referinţele
coerente.
Securitatea naţională face referinţă cel-mai uşor la relaţiile dintre
stat şi mediul său înconjurător, devenind tot mai confuză în măsura
în care statul este-nesigur în interior. Cu alte cuvinte, conceptul de
securitate naţională nu poate fi aplicat în mod raţional decît laturii
externe a funcţiilor securităţii statului hobbesian. Dacă dimensiunea
internă a statului nu este relativ stabilă ca o condiţie prealabilă,
imaginea statului ca. obiect de referinţă al securităţii se estompează
pînă cînd devine ceţoasă şi fără sens. Astfel, nu există îndoială că
acest concept este mai uşor de aplicat statelor puternice, pentru care
a fost iniţial conceput. Statele puternice oferă un obiect de referinţă
relativ clar pentru securitatea naţională. Ele au o sursă unică de
autoritate, care dispune de o largă legitimitate în rîndul populaţiei.
Deoarece statul şi societatea sînt strîns legate, chestiunile interne in-
digene joacă un rol relativ. minor în preocupările de securitate
naţională. Chiar şi un stat puternic trebuie să se păzească de pene-
trarea subversivă a structurii sale politice şi militare de către agenţi
şi interese străine, dar pentru un stat puternic conceptul de securitate
naţională se referă în primul rînd la protejarea independenţei sale, a
identităţii politice şi a modului de viaţă de ameninţările externe decît
de ameninţările provenite din interiorul propriei sale alcătuiri.
În interiorul concepţiei asupra orientării externe ,a securităţii
nationale, proprii statelor puternice, mai există încă mult loc-pentru
argumente contradictorii referitoare la scopurile şi mijloacele secu-
rităţii naţionale. Protejarea guvernului şi a ideologiei ar trebui să aibă
prioritate în faţa protejării populaţiei? Ameninţările nucleare sînt un
mod rezonabil de a urmări securitatea militară, deşi pot duce la
sinucidere naţională? Într-adevăr, cum se urmăreşte securitatea
naţională într-o epocă în care statele sînt tot mai interdependente din
punct de vedere economic şi ecologic şi cînd puterea tehnologiei
militare le-face marcat dependente de constrîngerea de către altele
pentru propria lor supravieţuire? Poate fi urmărită securitatea
naţională prin actiunea individuală a statelor sau necesită ea
cooperare? Se poate afirma că şi statele puternice cultivă ameninţarea
externă ca mijloc de a-şi menţine un nivel ridicat al coeziunii interne".
Dar în ciuda ambiguităţii conceptului în aplicarea lui specifică, atunci
L.. _
cînd obiectul de referinţă este un stat puternic, este măcar limpede
că securitatea naţională se referă în primul rînd.la definirea şi împli-
nirea ameninţărilor externe la adresa unei entităţi socio-politice care
este prin ea însăşi mai mult sau mai puţin independentă şi.stabilă.
Pe măsură ce parcurgem în jos spectrul către capătul slab, obiectul
de referinţă al securităţiinaţionale devine tot mai greu de-definit, iar
orientarea externă primordială a conceptului cedează în faţa unei
agende de ameninţări tot mai domestice. Atunci cînd guvernele
conduc mai mult prin forţă decît prin consens şi cînd autoritatea lor
este serios contestată din interior prin mijloace de forţă, o bună parte
din conţinutul socio-politic începe să se scurgă din conceptul de
securitate naţională. Cînd puterea politică şi ideologia din interiorul
statului nu dispun de o largă legitimitate sau sînt contestate prin
forţă, nu există un conţinut limpede al unor elemente centrale ale.
securităţii nationale, cum ar fi stilul politic, ideologia şi instituţiile.
Chiar şi noţiunea de auto guvernare poatefi.pusă în chestiune în
cazurile cînd o minoritate domină majoritatea prin.forţă. Condiţiile
politice ale statelor slabe adesea propulsează armata la guvernare, ca
unică organizaţie ce posedă puterea şi/ sau legitimitatea de a ţine
statul laolaltă. Guvernele puternice (în sensul de dictatorial şi
represiv), în special cele militare, de obicei indică un stat slab. În
America Latină, astfel de guverne şi-au articulat o întreagă filosofie
a securităţii nationale, orientată în mod special înspre condiţiile in-
terne ale statelor slabe". Pe măsură ce ne apropiem de capătul slab
al spectrului, mare parte din miezul conţinutului politic al securităţii
naţionale devine de aceea pur şi simplu vid.
În termeni practici, acest vid duce la unele întrebări extrem de
dificile legate de limitele conceptului de securitate naţională. Prin
definiţie, guvernele din statele slabe au preocupări serioase legate de
ameninţările interne la adresa propriei lor autorităţi. Aceste ame-
ninţări pot îmbrăca multe forme, inclusiv lovituri de stat armate,'
mişcări de gherilă, mişcări secesioniste, tulburări de mase şi fărîmi-
ţare politică. Ameninţările politice sînt în bună măsură endemice în
statele lipsite de un mecanism-clar al succesiunii politice. Dar trebuie.
considerate aceste ameninţări ca făcînd parte din problema securităţii
naţionale? Sînt ele ameninţări reale la adresa statului sau naţiunii sau
doar ameninţări ale intereselor mai restrînse ale grupurilor condu-
cătoare titulare? Ar trebui să fie considera te mai degrabă ca o formă
a procesului politic intern - un subştitut haotic şi sîngeros al unor
113
modalităţi de succesiune mai ordonate ...,..şi de aceea ca:o expresie a
dreptului suveran la auto guvernare decît o ameninţare a acestui
drept? .'
Răspunsurile ferme la aceste întrebări .duc la dileme neplăcute
oricum le-ai lua. Dacă. ameninţările interne.şînt acceptate ca o pro-
blemă de Securitate naţională, atunci guvernul este instituit ca un in-
strument puternic de legitimizare a folosirii forţei împotriva opoziţiei
sale politice. În practică, chiar aşa se şi întîmplă adesea. Pe lîngă
faptul că ridică evidente probleme morale, lărgirea securităţii
naţionaleprin.includerea ameninţărilor interne provoacă serioase
critici logice Iegate de distincţia dintre securitatea guvernului şi
securitatea statului sau a naţiunii. Între cele două există o legătură
importantă, după cum reiese din faptul că statele puternice duc
adesea războaie majore pentru a-şi apăra sistemul de guvernare. Dar
în statele slabe această legătură este foarte problematică, din cauza
îngustimii bazei politice a guvernului faţă de stat în ansamblu. Este
oare corect să vedem opoziţia faţă de dictatorii nepopulari ca făcînd
parte dintre problemele securităţii nationale ale unor ţări precum
Nicaragua şi Haiti?
Dar dacă ameninţările interne nu sînt acceptate ca parte a
problemei securităţii nationale, apar în schimb alte dificultăţi Ia.fel de
grave. Soarta guvernului nu poate fi pe de-a-ntregul separată, de
chestiunea securităţii nationale, nici măcar într-un stat slab. Guvernul
este un simbol important, dar şi o manifestare majoră a statului.
Soarta guvernelor particulare s-ar putea să nu fie prea elocventă
pentru stat în întregul său, dar slăbiciunea congenitală a.guvemului
pune la îndoială integritatea şi chiar existenţa statului, trebuind de
aceea să fie privită ca o problemă de securitate naţională. Dar cum să
facem distincţia între interesele fragmentare ale-pretenţiei oricărui
guvern particulari că propria sa securitate este o problemă de securi-
tate naţională, şi mai cuprinzătoarea problemă a securităţii nationale
ridicată de realitatea generală a slabei coeziuni socio-politice? Cazul.
Libanului începînd de la mijlocul anilor '70 ilustrează această dilemă
cu claritate, Mai este rezonabil să considerăm Libanul un stat?
Fragmentarea politică internă face de asemenea statul de?sebit de
vulnerabil la penetrarea de către interesele politice externe. In statele
slabe, ameninţările interne la adresa guvernului nu pot fi aproape
niciodată separa te, de influenţa puterilor externe, şi în acest sens
problemele de securitate internă ale statelor slabe sînt adesea ameste-
114
cate inevitabil cu relaţiile lor exţerne. Aproape prin definiţie, statele
slabe suferă de o insecuritate cronică,
În privinţa măsurilor menite să tmbunătăţească. condiţiile de
securitate pe termen lung; această 'analiză 'conduce la' concluzia că
crearea 'unor state puternice 'este'o condiţienecesară atît pentru
securitateaindividuală, cîtşipentrl}c~a naţională. Existenţa statelor
puternţce..nugarante.f1ză prin sine securitatea, .d4'r absenta-lor
continuă.va contribui fără îndoialăla ~ climatde .insecuritate.
Securitatea.naţională, şi securitatea internaţională a.sisjemului în
ansamblu vor rămîne problematice atîta timp cît structura anarhiei
va fi ştirbită de prezenţa multor state slabe.Deşi statele slabe pot servi
unele interese pe termen scurt economice, politice .şi militare ale
lf, marilor puteri, aceste cîştiguri trebuie comparate cu riscul la care
conflictul 'din interiorul şi dintre statele slabe supune securitatea
internaţională. Pentru statele slabe însele ideea de securitate naţională
se învecinează cu cea de nonsens, dacă nu s~ pot tran~forzita în
structuri statale puternice. Statele slabe pur şi simplu constituie
condiţii de insecurita.te pentru majoritatea cetăţenilor lor. 'În contextul .
regional, aşa cum vom arăta în capitolul 5, grupurile de state slabe
pot face -extrem de dificilă formarea unor comunităţi de securitate,
din cauza modului în care îşi exportă instabilitatea internă-unul
altuia". Din păcate, construirea de state puternice este doar o condiţie
necesară;. dar nu şi suficientă, a 'îmbunătăţirii securităţii jnterna:
ţionale.Aşa cum. au demonstrat statele' europene de"qouă ori în 1lcest
secol, ,statelE7puternice nu constituie, o ga,r~ţie a,păcii. p:mstihiirea'
de state puternice poate ~vea chiar consecinţe .Ţleg~tive,'pentru
securitatea multor indivizi şi grupuri, surppinse.înaceşt proces. Ca
şi dezvoltarea, procesul de formare-a statului-natiuneeste arareori
benign:' Tot ceea ce se poate afirma este-că fără state puternice nu
poate exista securitate, naţională sau altf~LMagnitudinea acestei
sarcini a fost explorată într-un modinteresant' de c~tre·Migqalrcare
nu este deloc optimist. El susţine că numai rupturile masive produse
de război, revoluţie sau J?ig;rarea în ~as,ă pot,cre,!- fJe~ll:>.ilitat~Cţ
necesară desprinderii statelor slabe dinstructurilesocialeşi politice
care le împiedică dezvoltarea+ . < ' .... ,-, ,~:'
'1:."
115
 Note
1. [oel S.Migdal, Strong Societies and Weak States: State-society relations and
state capabilities in the Third World (Princetoru N]. Princeton University
Press, 1988),p.xiii, 19; jP'Nettl, "Statul ca variabilă conceptuală", World
Rolitics, p. 591. Vezi şi Fred Halliday, "Statul şi societatea în relaţiile
internaţionale: o a doua agendă", Millenium, 16:2 (1987); Hidemi
Suganami, "Cele două concepte de stat ale lui Halliday", Millenium, 17:1
(1988);Fred Halliday, "State, discursuri, clase: o replică lui Suganami,
Palan, Forbes", Millenium, 17:1 (1988);Peter B.Evans, Dietrich Ruesche-
meyer. Theda Skocpol (red.), Bringing the State Back In (Cambridge, Cam-
bridge University Press, 1985).
2. Migdal, ibid., p.19.
3. Nettl, op.cit. (nota 1), p. 561-562.
4. Anthony [arvis, "Societăţile, statele şi geopolitica: provocările sociologiei
istorice", Review of lnlernational Siudies, 15:3 (1989),p. 281-282. Vezi de
asemenea Halliday. op.cit. (nota 1).
5. Richard Little, "Înţelegerea unităţilor", în Barry Buzan, Charles Jones şi
Richard Little, The Logic of Anarchy (în curs de apariţie).
6. Alexander E. Wendt, "Problema antistructurii în. teoria relaţiilor
internaţionale", International Organization, 41:3 (1987).
7. William H. McNeil, The Rise of ihe West. (Chicago, University of Chicago
Press, 1963).
8. Migdal, op.cit. (nota 1), p. 21, 23.
9. Pentru dezbateri asupra problemei analogiei individ-stat, vezi Hedley
Bull, The Anarchical Society (Londra, Macrnillan, 1977), p. 47-52; Robert
E. Osgood şi Robert W.Tucker, Force, Order and [usiice (Baltimore, [ohns
Hopkins University Press, 1967), p. 270-284; şi Hidemi Suganami;
"Reflecţii asupra analogiei interne: cazul prezentat de BuH, Beitz şi
Linklater", Review of International Studies, 12:2 (1986),p. 145-158.
10. Asupra variabilelor ideosincratice în opoziţie cu cele de rol, vezi "Pre-
teorii şi teorii în politica externă", în R. Barry Farrell (red.), Approaches
to Comparatioe and International Politics (Evanston, Northwestern Univer-
sity Press, 1966),p. 27-92.
11. Ralph Miliband, The State in Capitalist Society (London, Quartet Books,
.' 1973), p. 46.
12. Un exerciţiu în parte paralel cu acest model, deşi cu totul diferit în
intenţie, este întreprins de R. W. Cox, "Forţele sociale, statul şi ordinea
mondială" , Millenium, 10:2 (1981),care observă că (p. 127) "au existat
prea puţine încercări în interiorul relaţiilor internaţionale de a considera
complexul stati societate drept entitatea de bază a relaţiilor
internaţionale". [arvis, op.cit. (nota 4), p.283, susţine că "Relaţiilor
internaţionale ... li se cere în prezent... să fie o teorie a potrivirii dintre
societăţi, state şi geopolitică".
13. Peter Willetts, "Naţiunile Unite şi transformarea sistemului interstatal"
în ~arry Buzan şi R. B. Barry [ones (red.), Change andihe Study of Inter~
national Relaiions (London, Pinter, 1981),p. 112-114.
14. Kenneth N.Waltz, Theory of International Politics (Reading, Mass.,
Addison-Wesley, 1979), p. 96-97.
15. Pentru o discutare a statelor ca clasă de obiecte, vezi ibid., p. 95-97;şi P.
A. Reynolds, An Iniroduciion to International Relations (Londra, Longrnan,
1980,ediţia a doua),p. 262-263. .
16. Waltz, ibid., p. 96.
17. Pentru punctele de vedere opuse asupra curentului către o mai-mare
egali~ateîntre state, vezi R. W. Tucker, The Inequality of Nations (Londra,
Martin Robertson, 1977);şi R. P. Anand, "Despre egalitatea statelor", în
F.A.Sonderman, W. C. Olson şi D. S. McLellan, The Theory and Practice of
Intemahonal Relahons (Englewood Cliffs,NJ,Prentice Hall,1970),p. 23~29.
18. Pentru exemplificări ale acestei abordări, vezi lan Bellany, "Către o teorie
a securităţii internaţionale", Political Studies, 29:1 (1981);şi M.Olson şi
R.Zeckhauser; "O teorie economică a alianţelor", Reoieurof Economics and
Statistics, 48 (1966). "
19. Nettl, op.cit. (nota 1), p.564.
20. Kenneth H.F.Dyson, The State Tradition in Western Europe (Oxford-.Mar-
.nn Robertson, 1980),p.3.. Dyson continuă explorarea istoriei intelectuale
a ideii de stat în profunzime. Scopul lui nu este, precum al meu aici, de
a găsi referinţe unui concept ca securitatea. În schimb, el, trasează.
dezvoltarea ideilor despre caracterul fundamental al statului ca entitate
colectivă şi încearcă să relaţioneze aceste evoluţii cu condiţiile vremurilor
lor. Eu încerc să schiţez un profil contemporan al ideii de stat; în timp
ce Dyson arată cum s-a ajuns aici. Desigur; nu se poate înţelege-ideea
actuală a nici unui stat particular fără a înţelege evoluţia istorică pe care
a parcurs-o. Cei interesaţi de dinamica ideii de-stat sau-de caracterul ei
în diferite momente din trecut ar trebui să consulte această lucrare:
21. Asupra naţiunilor şi statelor, vezi-Leonard TiveyIred.], The Nation-Staie
,(Oxford;Martin'Robertsoh, 1981); şi Ralph Pettman,State andClass
(Londra, Croom Helrn,'1979), cap.ă: Ivo-D.DuchaceJ<;Nations anâ Men
(Hinsdale, Ill:: Dryden Rress;'1975, ediţia a,treia);'cap:1-3; HughSeton-
Watson, Nations and States (Londra, Methuen,' 1977);M.Rejaişi C.H.Enloc,
',(~aţiunile-state şi-statele-naţiune", în MichaelSmith, Richard'Little şi
Michael Shackl€t~n (red.), Perspectiveson Wor.ld Politics (Londra, 'Croom
Helmj'.Open Uhiversiry Press, 1983);Emest Cellner, Nations and Naiion-
alism.(Oxford>Blackwell; 1983); Anthony D.Smith; Natiorialismin-the
Twentieth-CentU1y(Oxfbrd, Blackwell, 1979). Pentru o-discutare folosi-
toare a naţiunilor ca grupuri etnice minoritara în cadrul statelor/vezi
. Vernon Van Dyke, "Individul, statul şi comunităţile.etnics în teoria-poli-
1-17
f. ;i
 tică", World Politice, 29:3 (1977).
22. Michael Howard, "Ideologia şi relaţiile internaţionale", Re:view of lnier-
national Studies, 15:1 (19S9),p. 9.
23. Rejai şi Enlock, op.cit; (nota 21); folosesc acest termen în legătură cu
încercările de constituire.a.naţiunilor din multe state ale Lumii a Treia.
24. Vezi Cornelia Navari, "Originile naţiunii-stat'Ltn Tivey (red.),op.cit.
(notaZl), cap.I: şi Dyson, op.cii. (notaZtl), p. 245.0.p~rspectivă evoluţie-
rustă.asupra.acestui tip.ar pll,Ue.întrebări interesante despre variabilele
ce pot interveni. S-ar putea găsi, de exemplu, un impact uniform asupra
procesului de constituire a statului-naţiune, provenil}ddin diferenţa
dintre statele autogenerate.şi statele create prin intermediul unei-puteri
',externecolqniza,toare? ti'. ,.) .i
25. Vezi P ..J. Vatiokitis, Islam and the Nation-State. (Londra, Croom Helm,
.. ,1987).. ' :.-
26. Despre factorul urăreciprocă, veziDuchacek, op~pit.(nota21),p. 53 şi urm.
27. W. Hinckle şi W. W. T\lrner,'Fhe Fishis Red::Tlw:,$toryof the secret uiat
againşt·Castrp.(New York.Harper & Row, 1981). : .
28..Wolfram Hanrieder, "Dizolvarea politiciiinternaţionale: reflecţii asupra
natiunii-stat", American Political Science Review, 72:4..(1978). -
29. Milton Viorst, "Acesta nu este poporul meu, ac~sta nu este Israelul meu",
]he,Guardian.Weekly (15·a].l.g.1982),.p: 17.
~O. Alan.], Day.,(reg,),.Borqe):" and. Territoeial Oisplfte$.,(Harlow.,.Longman,
J 1982).... , '. " . ~:
~l.Vezi·aarryBuzanJ~"Un ocean de probleme? Şursede.dispută în noul
.. ; regim maritim",l\delphi Papers, no_14~(LoJ1dra, IISS, 1978).
le dă posibilitatea de a privi în adîncul relativei puteri a institutiilor de
guvernămînt, prin compara tie cu societăţile pe care încearcă să le
guverneze. Krasner se concentrează asupra măsurii în care puterea
decizională ,e"~te~if1;lză, prin opoziţie Cu cea centralizată. Ambele
abordări oferă perspective pătrunzătoare, deşi 'dau re'zultate foarte
diferite .. Krasner este preocupat să argumenteze că Statele Unite sînt un
stat slab, deoarece puterea decizională a institutiilor sale guvernamentale
nu poate domina societatea sa puternică. Cohenş.a. produc un punct de
vedere asupra spectrului de state slabe-puternice corelat cu spectrul
statelor subdezvoltate-dezvoltate. Din punctul meu de vedere, ambele
argumente se bazează pe "categoria de eroare" a lui Kenneth Dyson,
îmbinînd ideea de stat cu aparatul' său, aşa cum s-a mentionat lap. 70.
-".iPropunerea mea este de a menţine folosirea termenului de "stat" la
conceptia mai cuprinzătoare subliniată ÎI}.acţ!stcapitol, care-include, dar,
nu se mărgineşte! la insti.t:J.pileguvernamentale. Un autor ce.se apropie
.cţ:i~.~nsllldat.9~ ,~e termenului eSte David Wilsford, în "Avantajele
tactice .ŞI etercgenitatsa administrativă: forţele şi limitele' statului'
,frari~~z", înIames A: Caporaso Ţrad.], Th~Elu'~ive Stat~!:':jnternationalaM
comparative perspectivei; (Newbury Park, Sage,1989);p.-136-137.~ Vezi de.
asemeneanota 12 demai-sus. ·'.i'~ ., :-,,i. ' ,
35'. Îi'sîntiecUnoscător lui-GowherRizvipentruacest amănunt. O bună parte.
diri sectiunep~i:v.ăîndeaproape din capitolul meu din Edward Azar şi,
. Chung-in Moon (.r:ed.)"NationaISecur:itY-intheThirdvyorl(i;Th~,ma!Jgie_
,.,.:rpent 9Iir:z.~ntaţio1J.alal'l4e:ţte.pţţll threais (Aldershot, Ed,wCl:n:l. ţ:lgaŢ, J,98Ş,
. ,19-26,40). . . ." ". ,,' .~
. p '0 ,. .••. ','. •. •

32. Barry Buzan, "Probleme maritime înAsia de Nord-Est", Marine P9licy, 36. Cohen ş.a·,,<llot~34), pp. 901-10: Dacă a,l,ldreptate'!l\~ci'proce~u(de
3:3 (1979),.p. 194-8. cons~ţillre a statului implică în mod necesar 9."'fcp;ă de <!~i1flittnaţional
33. Waltz, op.cit. (nota 14),p,95~97., ", )n timpul căreia contradicţiile dintre 'seciihtatea~ iridiv'iduală şi .tea
34, Aici pare imposibilă.evitarea unei terminologiiconfuze, pe două fronturi. naţională sînt extreme: . 7:' <. o .r .'
.' "
Prima reiese .dinfolosirea "statelor" şi a "puterilor": ca sinonime în 37. [ohn Burton, Global Conflict: The domestic sources of iniernationalcrisis
literatură. Eu.obişnuiesc să păstrez .distincţiaîntre ele .•.ceea ce ar (Hemel Hempstead, Harvester Wheaţsheaf; 1984). ", ~,,/,::
insemna, de exemplu, că lucrarealui.Michael Handel, Weak~States in the 38: Robert Calvo, "Biserica şi doctrina.securităţii nationale", JoumlJlof lnter-
International SyştelJ1 (Londra, Croom Helm;:;1981), ar trebui să, fie ,AmericanSh{diestm.dWorldAjfairş,21:1(1.979)., !;-;:,. ".'
intitulată-de fapt Weak PQwerş".: Felul în care eu folosesc st.ti.ţeslabe şi ::}Q. Există unele cazuri în care şi reve!su~,es!~adevăr.aţ;,b~ţ~EAN, Cît şi
::cputern!9~ diferă deasemenea-desensul acordat de.toţicei care uzează 'c::.CC e,1,I..
!,~gimuri.A~. sec1,l.Iitatesub!ie&,ţpr.tCiIă bazata p.t:-~mţelegerea,de
.. de stat Îl} wţelesul său, restrînsinstituţional-Printre .aceştia se numără: căţre qn grqp de stateşlCi.l?eql ,r,egi.mwi1elor de securitate' şînt s~fVÎ~eW~l
Neijl,:qR~cit:(~qja-<i),MigqC}l,9p.ât.(!)~ta.1); X,.C;:oţlen,B. R:l3rownşi A. " bine princooperaredectr prin conflictele dintre ele" Vezi Anti-tav
E. K. Organski , "Natura.paradoxală a.constituiriistatului: crearea vio- Acharya,' "Regionalismul ~i ;rti~mufde 'securitate în Lumea' a:TTeia~ .
lentă.a.ordinii", f.meri~l'J-Rplitical Science,RţlJiew, 75;4,(19Şl),;p. 9.0~907; studiu'comparativ' alasocieru'NaţiUnilor Sua-EstA~latice(A5EAN)-şi'al
şi Stephen O. Kraşner, Defel1d,ingJhe National lnteresi: Raw materiu! inuesi- Consiliului de Cooperare' din Golf ~GCC);'pl'ezen:tatJa simp0;li6»y'l
ments ar]d.J)Ş f01iejgr,bpo.l,icy(Princeton, NL ,ţ':rinceton University Press, ..•despre-!TIilerria-insecuPtăţii: securitatea naţională a.statelor .din .Lumea
1978), cap. 3"<;;:Qh~n~.!l:,,,~efinescspectrul de state.slabe.şi.puternice pnn . a Treia'v Universitv of:British. Columb,ţa"V-{lllc911ver, ~artie 1990.. :.;~',.
folosirea măsurii de-impozitare raportată la.PNB.Ac~stă măsură utilă 4O:.Migdar,'Qp.ci·t.'(nota.l)-l'~c.ap.&.:...,·r."' :', "'; ....",.', ');,.: -.;,: , '.,;

118 119