6.

MĂSURAREA GROSIMII PELICULEI DE LUBRIFIANT

ÎN CONTACTUL ELASTOHIDRODINAMIC

6.1. Scopul lucrării

Determinările experimentale, care fac obiectul lucrării de faţă, au ca scop:
- măsurarea grosimii peliculei de lubrifiant caracteristică regimului de ungere
elastohidrodinamic (EHD), existentă pe amprenta de contact a unei cuple
tribologice cu contact punctiform şi compararea acesteia cu valoarea calculată;
- studiul influenţei încărcării şi a vitezei asupra grosimii peliculei de lubrifiant.

6.2. Regimul de ungere EHD. Definire. Caracterizare

Regimul de ungere caracteristic contactelor punctiforme sau liniare, puternic
solicitate (presiuni < 2100 MPa), este cunoscut ca regim de ungere
elastohidrodinamic (EHD) sau EHL (elastohydrodynamic lubrication).
Existenţa regimului de ungere EHD, pe amprenta de contact a unei cuple,
presupune realizarea unei pelicule de lubrifiant, suficient de subţire, de ordinul
micronilor, capabilă să preia încărcari specifice ridicate prin efecte hidrodinamice în
condiţiile deformării elastice a zonei de contact.
Datorită presiunilor ridicate pe suprafeţele de contact şi a duratei efective a
contactului (10-5 ÷ 10-3 sec), se produc următoarele procese:
- deformarea elastică a zonei de contact; forma acesteia (pană geometrică) are
aspectul prezentat în fig 6.1;

Fig. 6.1 Geometria filmului de lubrifiant EHD

75
 - creşterea semnificativă a vîscozităţii lubrifiantului, cu câteva ordine de
mărime faţă de valoarea acesteia la presiunea atmosferică;
- reacţia vîscoelastică a lubrifiantului.
În ceea ce priveşte particularităţile regimului de ungere EHD sunt de subliniat
următoarele:

- grosimea filmului de lubrifiant nu

este constantă pe întreaga zonă
portantă, la ieşire înregistrându-se o
reducere a acesteia (fig. 6.1);
- distribuţia presiunii EHD diferă de
cea hertziană, atât în zona de intrare
a lubrifiantului, dar mai ales în zona
de ieşire unde apare un pronunţat
vârf de presiune (fig. 6.2);
- vârful de presiune EHD este
Fig. 6.2 Distribuţia presiunii pentru
localizat în zona de ştrangulare a
regimul EHD
filmului de lubrifiant;

- viteza determină creşterea grosimii 5 P x 10

3

filmului de lubrifiant şi a vârfurilor de 13

presiune, care se deplasează către zona 12
de intrare (fig. 6.3);
11
- creşterea vitezei determină, de asemenea, 10
extinderea strangulării în sensul
9 4
deplasării acesteia spre zona de intrare a
lubrifiantului; în consecinţă zona 8
lubrifiantului de grosime minimă se 7
măreşte. 6 3
5
Ungerea EHD este întâlnită frecvent la 4
cuplele cu mişcare relativă de rostogolire 3
sau rostogolire-alunecare: rulmenţi, 2
2
angrenaje, şuruburi cu bile, camă-tachet,
1 1
variatoare EHD.
0
-2 -1 0 1
Fig. 6.3 Variaţia presiunii EHD
în funcţie de viteză [7]

76
6.3. Principiul măsurării grosimii peliculei de lubrifiant EHD
Principiul de măsurare a filmului de lubrifiant EHD care stă la baza concepţiei şi
realizării aparatului (modulului) experimental utilizat în lucrare este principiul
interferometriei optice. Acest principiu este descris în lucrarea de laborator nr. 1 în
§ 1.3.3.
Producerea franjurilor (inelelor) de interferenţă prin metoda interferometriei
optice cu modulul experimental EHD este descrisă, sintetic, în cele ce urmează.
O sferă de oţel, cu diametrul de 25.4 mm, durificată şi lustruită este presată pe
un disc din sticlă specială, semireflectoare. În punctul de contact dintre sferă şi disc
există o peliculă de lubrifiant.
Razele de lumină, provenite de la sursa unui microscop de reflexie a luminii,
dirijate pe zona de contact sferă – disc, trec prin discul de sticlă şi prin filmul de
lubrifiant şi sunt reflectate de suprafaţa sferei de oţel. Unda de lumină este modificată
de pelicula de lubrifiant formându-se inele de interferenţă colorate; grosimea
peliculei de lubrifiant se determină cu ajutorul inelelor de interferenţă produse.

Modelul de interferenţă format

dintr-o succesiune de franjuri
luminate şi întunecate este
caracteristic unei surse de lumină
monocromatică.
În cazul interferometriei cu
lumină albă franjurile sunt colorate;
un model de interferenţă pentru o
amprentă circulară este prezentat în
fig. 6.4.
Cunoscând lungimea de undă a
luminii monocromatice, indicele de
refracţie al lubrifiantului şi orientarea Fig. 6.4 Model de interferenţă cu lumină albă
franjurilor, se determină grosimea pentru amprenta circulară
filmului de lubrifiant.

În cazul interferometriei cu lumină albă, fiecare inel de interferenţă colorat este

asociat unei anumite grosimi a filmului de lubrifiant.
Grosimea filmului poate fi cuantificată folosind un tabel de căutare corelat cu un
tabel de calibrare adecvat.
Metoda interferometrică prezintă mai multe avantaje, între care precizia
măsurării este semnificativă.

77
6.4. Aparate şi instrumente utilizate
Cu modulul experimental TM 260.02 (Gunt – Hamburg – Germania) ataşat
modulului de bază TM 260.00 se analizează filmul de lubrifiant EHD existent pe o
suprafaţă de contact a cuplei sferă – disc [26].

6.4.1. Descrierea modulului experimental EHD

Modulul experimental (interferometrul optic) EHD este alcătuit din elementele
componente prezentate în fig. 6.5, montate pe o placă de bază.

5
1 2
6

Fig. 6.5 Interferometru optic EHD

- disc de sticlă semitransparentă (1), cu indicele de reflexie de 30% şi diametrul

de 150 mm;
- sferă de oţel (2) cu ϕ = 25.4 mm;
- microscop (3) pentru vizualizarea filmului de lubrifiant;
- mecanism de reglare (4) a poziţiei pe verticală a microscopului;
- mecanism de reglare (5) a poziţiei microscopului, în plan, faţă de amprenta de
contact lubrifiată;
- mecanism de aplicare a sarcinii (6);
- traductor pentru măsurarea sarcinii aplicate contactului (7);
- mecanism de centrare şi fixare (8) a discului de sticlă pe axul de antrenare al
modulului de bază.

78
6.4.2. Microscopul de reflexie a luminii
Microscopul de lumină reflectată cu factorul de
multiplicare optică 40x este montat pe placa de bază 5 4
(1) a interferometrului optic prin intermediul
platourilor mecanismului de reglare a poziţiei în plan
(2) a microscopului (fig. 6.6).
6
Razele de lumină emise de lampa cu halogen (4)
de 10 W focalizate pe suprafaţa de contact sferă–disc
de sticlă sub un unghi de incidenţă de 90° sunt 3
reflectate de sfera din oţel în axul optic al
microscopului.
Poziţia corectă, în plan orizontal a microscopului,
în raport cu zona de contact sferă–disc de sticlă se 1 2
realizează cu ajutorul şuruburilor micrometrice (3)
Fig. 6.6 Microscopul
ale mecanismului de reglare în coordonate plane.
modulului EHD
Focalizarea corectă a imaginii se poate realiza cu ajutorul ocularului (5). Dacă
intervalul de reglaj fin al ocularului este insuficient, atunci se modifică poziţia pe
verticală a microscopului apelând la sistemul de reglare a focalizării (6 ).
Microscopul este conectat electric la modulul de bază TM 260.00 (lucrarea de
laborator nr. 2).

6.4.3. Mecanismul de aplicare a încărcării

Este un mecanism cu pârghii, cu factorul de multiplicare 3:1, compus în
principal din pârghia basculantă (1) şi sistemul de măsurare tensometrică a încărcării
(2) (captor–traductor de forţă) (fig. 6.7).

Pârghia articulată la un capăt, are la

1 2 3 celălalt capăt şurubul de reglare a încărcării (3).
Bila cuplei experimentale este rezemată pe
rulmenţii (4) montaţi pe braţul pârghiei
mecanismului. Mişcarea de rotaţie a bilei în
raport cu discul de sticlă se realizează astfel în
4 condiţii aproape fără frecare.
Cu ajutorul şurubului de reglare (3),
contactului sferă–disc i se aplică sarcinile
testate şi se măsoară tensometric cu traductorul
Fig. 6.7 Mecanismul de aplicare şi de forţă conectat la modulul de bază (fig. 2.3
măsurare a încărcării din lucrarea de laborator nr.2).

79
6.4.4. Sistemul de centrare şi fixare a discului
Sistemul de centrare şi fixare a discului (fig. 6.8) este compus dintr-o bucşă
elastică crestată (1) prevăzută cu şurubul de strângere (2), discul suport cu ax de
centrare şi fixare (3) şi discul (4) între care se montează discul de sticlă (5).
6
5
4

3
2 1
Fig. 6.8 Elementele dispozitivului de fixare a discului

Bucşa elastică (1) este asamblată cu discul suport (3) cu două şuruburi. Pe acest
ansamblu se aşează discul de sticlă (5), centrat pe suprafaţa cilindrică a axului
discului suport (3). Fixarea elementelor se face cu ajutorul piuliţei (6).
Sistemul astfel montat se centrează pe axul arborelui de antrenare al modulului
de bază (axul este poziţionat vertical-sus) prin intermediul bucşei elastice care se
fixează prin strângerea şurubului (2).

6.5. Pregătirea experimentului

- Modulul de bază (TM 260.00) şi modulul experimental EHD (TM 260.02) se
montează pe structura de aluminiu comună celor două module.
- Motoreductorul de antrenare fixat pe modulul de bază, se roteşte astfel încât axul
de antrenare să ajungă în poziţie verticală, îndreptat în sus, după care se fixează în
această poziţie;
- Discul de sticlă, împreună cu mecanismul de centrare şi fixare, se montează pe axul
de antrenare vertical al motoreductorului şi se fixează prin strângerea şurubului
bucşei elastice;
- Bila de oţel se aşează pe reazemul pârghiei de aplicare a sarcinii;
- Se aplică pe partea superioară a bilei câteva picături de lubrifiant astfel încât să se
formeze o peliculă continuă;
- Se conectează modulul experimental la modulul de bază;
- Se reglează valoarea sarcinii aplicată contactului;
- Se reglează poziţia microscopului până când inelele de interferenţă sunt observate
clar (contact static);
80
6.5.1. Determinarea experimentală a grosimii filmului EHD
Pentru determinarea experimentală a grosimii filmului de lubrifiant EHD se
parcurg următoarele etape:
1. Se alege sarcina necesară şi se aplică contactului cu ajutorul şurubului de reglare a
încărcării. Viteza discului este în acest caz zero.
Observaţii: - Domeniul de reglare a încărcării asigurat de aparat este de 0÷75 N.
- Se recomandă utilizarea următoarelor valori ale încărcării: 15, 20,
30, 45, 60 şi 75 [N].
2. Se vizualizează, la microscop, suprafaţa de contact. Se desenează formele inelelor
de interferenţă şi se notează culorile acestora (contact static).
3. Se măreşte progresiv viteza de rotaţie a discului; se monitorizează atent şi
continuu pata de contact.
La schimbarea culorii se notează viteza şi se realizează schiţa zonelor identificate
pe suprafaţa de contact. Datele obţinute se înscriu într-un tabel asemănător
tabelului 6.1 (tabel întocmit de producătorul modulului experimental EHD în
cazul lubrifiantului ISO VG 100).
4. Se repetă operaţiile anterioare pentru fiecare dintre încărcările stabilite pentru
testare.
5. Se determină grosimea aparentă a filmului de lubrifiant.
6. Se calculează grosimea teoretică a filmului de lubrifiant (relaţia 6.1 sau 6.2) şi se
compară cu grosimea filmului determinată experimental.
Tabelul 6.1 Culorile filmului de lubrifiant [26]
Încărcarea [N]
Viteza
15 30 45 60
[rot/min]
0 Violet nr. 1 Verde nr. 7 Galben nr. 13 Violet nr. 19
15 Violet nr. 2 Galben nr. 8 Galben nr. 14 Galben nr. 20
Violet nr. 15 Violet nr. 21
20 Verde nr. 3 Violet nr. 9
(25 rot/min) (25 rot/min)
Verde nr. 16 Verde nr. 22
30 Galben nr. 4 Verde nr. 10
(35 rot/min) (40 rot/min)
Galben nr. 17 Galben nr. 23
45 Violet nr. 5 Galben nr. 11
(52 rot/min) (53 rot/min)
Violet nr. 12 Violet nr. 18
70 Galben nr. 6 Violet nr. 24
(80 rot/min) (78 rot/min)

Imaginile tipice ale zonelor de contact EHD, sunt prezentate în figurile 6.9 –
6.12, pentru încărcarea de 30 N şi turaţii nd = 0, 20, 30, 45 rot/min [26].

81
 În figura 6.9 (cazul static) inelele de interferenţă newtoniene, individualizate
sunt clar conturate.

Fig. 6.9 Nr. 7 Incarcarea de 30 N, Fig. 6.10 Nr. 9 Incarcarea de 30 N,

viteza 0 rot/min viteza 20 rot/min

Fig. 6.11 Nr. 10 Incarcarea de

30 N, viteza 30 rot/min

Fig. 6.12 Nr. 11 Incarcarea de

30 N, viteza 45 rot/min Fig. 6.13 Grosimea aparentă
a filmului de lubrifiant [26]

În figura 6.13 se prezintă corespondenţa între culorile zonelor şi grosimea

aparentă a filmului de lubrifiant.
Grosimea reală a filmului de lubrifiant se obţine prin împărţirea grosimii
aparente la indicele de refracţie al lubrifiantului, care este de 1.5 pentru majoritatea
lubrifianţilor.

82
6.5.2. Calculul grosimii filmului de lubrifiant EHD
Pentru calculul grosimii filmului de lubrifiant EHD se poate utiliza, relaţia
Hamrock-Dowson, relaţie recomandată frecvent în literatura de specialitate [16]:
0.67 0.067
  u   W 
  K p  Ee 
ht 0.53
 1.90  0   2 
(6.1)
R  Ee  R   Ee  R 
Relaţia are în vedere trei parametrii adimensionali:
0  u
- parametrul adimensional al vitezelor: Vv 
Ee  R
W
- parametrul adimensional al încărcării: N m 
Ee  R 2
- parametrul adimensional al materialelor: G0  K p  Ee

Firma Gunt, producătorul interferometrului optic utilizat în lucrarea de faţă,

recomandă relaţia:
0.67 0.05
  u   W 
  K p  Ee 
ht 0.6
 1.84  0   2 
(6.2)
R  Ee  R   Ee  R 
În ambele relaţii
ht – grosimea teoretică a filmului de lubrifiant;
R – raza sferei;
Ee – modulul de elasticitate echivalent:
2 E1  E2
Ee  (6.3)
E1  E2
E1 = 2,1 · 105 MPa = 210 GPa – pentru oţel
E2 = 3330 MPa = 3,3 GPa – pentru plexiglas
W – sarcina;
η0 – vîscozitatea dinamică a lubrifiantului la presiunea atmosferică;
Kp – coeficient presiune – vîscozitate (Kp = 231 GPa – pentru uleiurile minerale)
u – viteza relativă în zona de contact a discului cu sfera din oţel şi se calculează
cu relaţia:
2  rb  nd
u (6.4)
60
nd – turaţia discului; rb – distanţa bilei faţă de axa de rotaţie a discului.

83
6.6. Prelucrarea datelor experimentale
Datele experimentale obţinute şi cele calculate se înscriu în tabelul 6.2, şi de
asemenea se reprezintă grafic.
Tabel 6.2
Nr de Grosimea filmului de
Turaţia Viteza Culoarea ordine lubrifiant [μm]
Nr Încărcarea
nd u în zona din
crt W [N] Experimental Calculate
rot/min [m/sec] centrală tabelul
6.1 (N) (h) (ht)
1 0
2 15
3 20
4 30
5 45
6 70

Se va analiza modul în care încărcarea şi viteza influenţează grosimea filmului

de lubrifiant EHD. De asemenea, zonele caracteristice EHD identificate pe
amprentele de contact, se vor analiza din punct de vedere al formei, mărimii şi
poziţiei acestora faţă de intrarea şi ieşirea lubrifiantului din zona portantă.

6.7. Calculul cuplelor de frecare în regim EHD

Enunţul problemei
Să se determine grosimea minimă a filmului de lubrifiant hmin, parametrul
filmului Xh, precum şi soluţiile de obţinere a unui regim de ungere EHD pentru un
angrenaj cilindric cu dinţi drepţi cunoscând următoarele:
1) Materialele celor două roţi: oţel durificat / oţel durificat;
2) Puterea transmisă de angrenaj: N = 4 kW;
3) Turaţia roţii conducătoare: n1 = 1000 rot/min.;
4) Unghiul de angrenare: α = 20º;
5) Razele de rostogolire: Rr1  90 mm, Rr2  180 mm;
6) Lăţimea danturii: B = 10 mm;
7) Rugozitatea flancurilor Ra1  Ra2  1,6 μm.
8) Lubrifiantul: TIN 82 EP, cu vîscozitatea η 0 = 75,4 [cP] = 0,075 [Pas]
Observaţie: Relaţia dintre vîscozitatea dinamică (absolută) şi vîscozitatea cinematică
şi unităţile de măsură utilizate sunt:
84
 ηcP = 10–3νcSt · ρt; ρt [kg/m3]
ηSI = 1 Ns / m2 = 1 PaS = 10 P = 1000 cP
νSI = 1 m2/s = 104St = 106cSt; 1cSt = mm2 / s

Datele pentru lubrifianţi sunt înscrise în tabelul 6.3.

Tabelul 6.3
TIN TIN TIN TIN TIN TIN TIN TIN
Caracteristici
25 EP 42 EP 55 EP 82 EP 125 EP 200 EP 300 EP 210 EPC
Densitatea ρ20
920 920 930 920 925 925 925 925
[kg/m3]
21 37 50 82 125 200 260 210
ν40 [cSt] 45 57, 5
26 90 140 220 320 225
η0 [cP] 23 38,6 50,6 75,4 115,6 185 277,5 194,25
η0 [PaS] 0,023 0,038 0,050 0,075 0,115 0,185 0,277 0,194

TIN TIN TIN TIN TIN TIN TIN

Caracteristici
68 EPS 100 EPS 150 EPS 220 EPS 320 EPS 460 EPS 570 EPS
Densitatea ρ20
905 915 915 915 915 915 920
[kg/m3]
61 90 135 198 288 414 520
ν40 [cSt]
74 110 165 242 352 506 620
η0 [cP] 61,54 91,5 137,25 201,3 292,8 480,9 524,4
η0 [PaS] 0,061 0,091 0,137 0,201 0,292 0,480 0,524

• Conform STAS 10588 – 84:

Uleiurile TIN – EP sunt recomandate pentru ungerea angrenajelor cu dantură
cilindrică, conică, hipoidală din reductoarele de turaţii industriale, care lucrează în
regim de viteză şi sarcini moderate cu şocuri;
Uleiul TIN – EPC este destinat ungerii angrenajelor melcate utilizate de
exemplu la ascensoare sau la alte utilaje industriale.
Uleiurile de mai sus sunt aditivate: EP (extremă presiune), AO (antioxidant),
AC (anticoroziv), AR (antirugină), AU (antiuzură), AS (antispumare).
• Conform STAS 12163 – 84:
Uleiurile TIN – EPS se utilizează la ungerea angrenajelor industriale care
funcţionează în condiţii severe de sarcini specifice şi viteze de alunecare.
Sunt uleiuri aditivate cu EP (cu sulf şi fosfor) AU, AR, DP (depresant), AS.

85
 Modelarea contactului între flancuri
a) Se pune problema determinării razelor de curbură ρ 1, ρ2 ale profilului
evolventic al dinţilor în punctul de contact, respectiv ale celor doi cilindri în contact
care constituie tribomodelul angrenajului considerat în fig. 6.14.

Fig. 6.14 Razele de curbură într-un punct de contact al danturii

Calculăm razele de curbură ρ1,2 în polul angrenării (P):

K1P  1 (6.5)

K 2 P  2 (6.6)
cu relaţiile:
1  Rr1  sin  (6.7)

2  Rr2  sin  (6.8)

Cu datele iniţiale ale angrenajului rezultă:
1  90  0,342 103  30,78 103 m
2  180  0,342  103  61,56  103 m
b) Se înlocuieşte contactul dintre cilindrii de rază ρ1 şi ρ2 cu contactul dintre un
cilindru echivalent (ρ) şi un plan
1  2
 [m] (6.9)
1  2

30,78  61,56  106 1894,8  103

   20,52  103 m
 30,78  61,56 10 3
92,34

86
 c) Se determină încărcarea normală Fn [N] şi încărcarea raportată la unitatea de
lungime Nb [N/m].
Momentul de torsiune la roata 1 se calculează cu relaţia:
9550  N
M t1  [Nm] (6.10)
n1
în care: N = 4 kW şi n1 = 1000 rot/min.
9550  4
M t1   38,2 Nm
1000
M t1
Ft1  [N] (6.11)
Rr1

38,2
Ft1   424,5 N
90  103
Ft1
Fn  (6.12)
cos 20
424,5
Fn   451,6 N
0,94
Fn1
Nb  [N/m] (6.13)
B
451,6
Nb   45160 N/m
102

d) Calculul presiunii hertziene maxime la contactul flancurilor

Nb  Ee
hmax  0,418 [Pa] (6.14)

2
Ee   2,15  105 Mpa = 2,1 · 1011 Pa (6.15)
1  12 1   22

E1 E2

45160  2,15  1011

hmax  0,418  3
 0,418 107  71,3  29,80 107 Pa = 298 MPa
20,52 10

Respectiva presiune hertziană a cuplei ne arată că se află în domeniul

încărcărilor EHD (18 … 2100 MPa).

87
I. CALCULUL PARAMETRILOR ADIMENSIONALI
1) Parametrul vitezelor (Vv)
0  v
Vv  (6.16)
Ee  
unde:
 N 
η0 = 0,075 PaS  2  s 
m 
v1  v2
v (6.17)
2
v1  1  1 (6.18)
v2  2 2 (6.19)
n1   1000
1    104,7 rad/s (6.20)
30 30
n1  Rr1   1000  90  103
2    52,35 rad/s (6.21)
30 Rr2 30  180  103
v1 = 104,7 · 30,78 · 10–3 = 3,22 m/s.
v2 = 52,35 · 61,56 · 10–3 = 3,22 m/s.
0,075  3,22
Vv  3
 5  1011
2,31 10  20,52 10
11

2) Parametrul sarcinii
Nb
Nm  (6.22)
Ee  

45,16  103 45,16

Nm  3
  105  9,52  106
2,31  10  20,52  10
11
2,31  20,52

3) Parametrul materialelor
G0  K p  Ee (6.23)
unde: Kp - coeficient presiune vîscozitate cu valoarea, Kp=2,31·10–8 [N/m2]–1
pentru uleiuri minerale; Ee – modulul de elasticitate echivalent,
Ee=2,15·1011 [Pa]
G0 = 2,31 · 2,1 · 103  5000

88
 4) Parametrul grosimii filmului de lubrifiant H
h
H (6.24)

sau a grosimii minime a filmului de lubrifiant
hmin
H min  (6.24’)

Se utilizează relaţia ERTEL – GRUBIN:
G01Vv1
H min  K1  (6.25)
N m1
unde: K1 = 1,95 – pentru tipul mişcării – rostogolire sau alunecare
α1 = β1 = 0,73
γ1 = 0,091

5000  5 10 
11 0,73
 
0,73
250,73  108
H min  1,95   1,95  
9,52 10 
6 0,091
9,52 0,091
 10 
6 0,091

250,73  100,546 1,95  10, 48  3,52

 1,95    0,84  104
9,520,091
 105,84
1, 22  69, 2  104

Grosimea minimă a filmului de lubrifiant

hmin = Hmin · ρ (6.26)

hmin = 0,84 · 10–4 · 20,52 · 10–3  17,2 · 10–7 = 1,7 · 10–6 m = 1,7 μm.

Parametrul filmului de lubrifiant

hmin
Xh  (6.27)
Ra21  Ra22

1,7 1,7
Xh    0,77 .
1,62  1,62 2,26

Din diagrama SKF (fig. 6.15) rezultă: Xh = 0,76  regim uscat (U) sau uscat +
limită (U – L).

89
 Fig. 6.15 Diagrama SKF [7]
În aceste condiţii cupla nu se află în regim de ungere EHD şi în consecinţă se
caută soluţia care să asigure acest regim.
 O primă soluţie este să micşorăm Ra1,2 la valoarea 0,8 μm şi rezultă

1,7 1,7
Xh    1,51  regim parţial EHD.
0,82  0,8 1,128

 O altă cale este calcularea vîscozităţii lubrifiantului. Se impune parametrului

Xh valoarea 2 (vezi diagrama SKF – fig. 6.15).
'
Din relaţia (6.27) se calculează hmin :
'
hmin  X h  Ra21  Ra22  2  1,62  1,62  2  2.26  4.525 μm
'
Din relaţia (6.24’) se calculează H min :
'
hmin 4.525  106
'
H min   3
 2,205  104
 20.52  10
Din relaţia (6.25) se calculează Vv' :

 
0,091
'
H min  N m1 2,205  104  9,52  106
Vv'  1  0.73
 1.86  1010
K1  G01 1.95  5000 0,73

Din relaţia (6.16) se calculează '0 :

Vv'  Ee   1.86 1010  2,1 1011  20,52 103

'0    0.249
v 3,22

90
 Din tabelul 6.3 se alege TIN 320 EPS cu η0 = 0,292 PaS şi se calculează:
''0  v 0,292  3,22
Vv''   3
 2.182  1010
Ee   2,1  10  20,52  10
11

''
H min  1,95
 G V 
0 v
'' 0,73
 1,95 
 5  10  2.182  10 
3 10 0,73
 2.481  104
 Nm  9,52 10 
0,091 6 0,091

–4
''
hmin  2.481 · 10 · 20.52 · 10–3  5.09 · 10–6 m.  5.09 μm.
5.09
Xh   2,25  EHD acceptat
1,6  1,6
2 2

5.09 5.09
Xh    4.5  EHD complet
0,82  0,82 1,128

În concluzie lubrifiantul TIN 320 EPS asigură ungerea EHD a angrenajului

considerat.

II. Variantă de calcul a parametrului Hmin

Cu valorile calculate ale parametrilor Vv, Nm şi G0 se determină: parametrul filmului
gh, parametrul vîscozităţii gv şi parametrul elasticităţii ge.
Se obţine după cum urmează:
N m  H min
• gh  (6.28)
Vv
9,52  106  H min
gh   190400 Hmin
5  1011
1,5
Nm  G0
• gv  0,5
(6.29)
Vv

 
1,5
9,52  106 5000
gv   20,7702
5 10 11 0,5

Nm
• ge  (6.30)
Vv0,5

9,52  106
ge   1,3463
5 10  11 0,5

91
 Cu valorile obţinute se identifică regimul de ungere caracteristic utilizând
graficul din fig. 6.16.

Fig. 6.16 Regimurile lubrificaţiei EHD pentru contacte liniare [11]

Regiunile se definesc astfel:

- RIGID – IZOVÎSCOS – în acest caz presiunile nu sunt suficient de mari pentru a
produce o modificare apreciabilă a vîscozităţii sau o
deformare elastică a suprafeţei de contact;
- RIGID – PIEZOVÎSCOS – deformaţia elastică este neglijabilă iar vîscozitatea sub
efectul presiunii prezintă o creştere semnificativă;
- ELASTIC – IZOVÎSCOS – deformaţia elastică este considerabilă şi modificarea
vîscozităţii – neglijabilă;
- ELASTIC – PIEZOVÎSCOS – deformaţia elastică este considerabilă şi
modificarea vîscozităţii semnificativă.

În condiţiile precizate în problemă rezultă că la nivelul contactului flancurilor,

în polul angrenării, avem un regim rigid – piezovîscos.
Parametrul adimensional al grosimi filmului de lubfiriant (gh) pentru cazul
amprentelor liniare se calculează cu relaţia:
gh  z  gvm  gen (6.31)

92
 Valorile constantei z şi a exponenţilor m şi n sunt prezentate în tabelul 6.4
pentru fiecare regim.

Tabelul 6.4 [11]

Regim z m n

Rigid Izovîscos 2.45 0 0

Rigid Piezovîscos 1.05 2/3 0

Elastic Izovîscos 2.45 0 0.8

Elastic Piezovîscos 1.654 0.54 0.06

Pentru regimul identificat, avem valorile:

z = 1,05, m = 0,66, n = 0.
Aplicând relaţia şi înlocuind valorile cunoscute, se obţine:
gh  1,05  20,77020,66 1,34630  11,107
Cu această valoare, revenind în relaţia de definire a lui gh (relaţia 6.28) se
calculează:
gh  Vv
H min  (6.32)
Nm

11,107  5  1011
H min  6
 5,834  105 .
9,52  10

Calculăm grosimea minimă a filmului de lubrifiant:

hmin  H min    5,834  105  20,54  103  1,198  106 [m]  1,2 μm.

Calculăm parametrul filmului de lubrifiant:

hmin 1,2
Xh    0,536 .
Ra 2  Ra 2 2,24
1 2

Din diagrama SKF rezultă că regimul de frecare este uscat.

Pentru rezolvarea problemei se aplică una din căile de realizare a contactului
lubrifiat în regim EHD parţial acceptat (Xh = 2).
93
6.8. Date individuale pentru referatul de laborator
Să se determine grosimea minimă a filmului de lubrifiant precum şi soluţiile de
obţinere a unui regim de ungere EHD sau EHD – parţial, pentru un angrenaj cilindric
cu dinţi drepţi cunoscându-se următoarele elemente:

1) Materialele roţilor: oţel / oţel

2) Puterea transmisă de angrenaj: N = 5 + 2 · n [kW] (n = numărul curent).

3) Turaţia roţii conducătoare: n1 = 1200 + 10 · n [rot / min].

4) Unghiul de angrenare: α = 20º

5) Razele de rostogolire: Rr1  100  5  n [mm]; Rr  2  Rr [mm].

2 1

6) Lăţimea danturii: B = 15 + 2 · n [mm]

7) Lubrifiantul: la alegere din grupa uleiurilor minerale pentru

transmisii industriale TIN – EP sau TIN – EPS.

8) Rugozitatea flancurilor: Ra1  Ra2  3,2 μm.

94