Ghilasi Emnauela

Seminar Cultură și Religie

Prof. Drd. Ioana Bujor
Anul I, Sem. I, Studii Iudaice 2020

Testamentul lui Avraam

Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,

Editura Polirom, Iași, 2000, pp. 117-166

Scrierea este una apocrifă a iudaismului egiptean din prima jumătate a secolului al II-
lea p.Chr., care descrie moartea patriarhului Avraam, descriind refuzul acestuia de a accepta
soarta fiecărui om, nu împotrivindu-I-se lui Dumnezeu, ci amânând momentul inevitabil.

Deși în Pentateuh se specifică vârsta lui Avraam la moarte ca fiind de 175 ani, autorul
necunoscut al apocrifei se folosește de alte manuscrise pentru a stabili vârsta acestuia la un
număr mai mare de ani, anume 999, tocmai pentru a arăta personalitatea ieșită din comun a
patriarhului1 .

Avraam își are cortul la intersecția drumurilor, ceea ce arată dorința lui de a fi de
ajutor și de a arăta ospitalitate față de orice trecător, fie el bogat sau sărac. Datorită
neprihănirii lui Avraam, Dumnezeu refuză să îi sfârșească viața ca oricărui muritor și în loc să
trimită Solul Morții, îl trimite pe arhanghelul Mihail să îi dea patriarhului vestea morții. Acest
lucru îi oferea astfel răgaz să își pună testamentul în ordine și să se despartă cum se cuvine de
cei dragi.
Arhanghelul îl găsește pe câmp alături de fii lui Masek și slugile lui. Avraam îl vede de
departe și îi iese în întâmpinare și îl duce pe ogorul lui unde poruncește slugilor sale să i
aducă doi cai pentru a străbate drumul spre casă împreună cu oaspetele său. Arhanghelul
refuză să încalece un animal cu patru picioare pentru că acest fel de animale întruchipează
natura pătimașă2.
Pe drum un chiparos începe să strige: „Sfînt, Sfînt, Sfînt Domnul, Care-l cheamă pe
acesta printre cei ce-L iubesc pe Dînsul!”3. Avraam, însă, păstrează această taină în inima lui,
refuzând să răspundă chemării. În timp ce îi spală picioarele străinului, acestuia îi vine să
plângă necontrolat intuind motivul venirii sale. Văzându-l plângând, Isaac și arhanghelul
încep și ei să plângă, iar lacrimile acestuia din urmă se transformă în nestemate pe care
Avraam le ascunde.
Avraam îi poruncește lui Isaac să pregătească camera de oaspeți pentru înnoptarea
oaspetelui și o masă îmbelșugată pentru a-i astâmpăra foamea. Căpetenia oștirilor se

1
Ghilasi Emnauela
Seminar Cultură și Religie
Prof. Drd. Ioana Bujor
Anul I, Sem. I, Studii Iudaice 2020

înfățișează lui Dumnezeu și îi spune că el nu îi poate da dreptului Avraam această veste

amară. Dumnezeu îi promite că îi va trimite un vis lui Isaac care va ajunge la urechile lui
Avraam și el nu va trebui decât să îi deslușească înțelesul. Tot El îl asigură că va trimite un
duh flămând care va manca în locul lui ca să nu se întineze cu merindele omenești.
După ce se pun la somn, Isaac pe la ceasul al treilea are un vis care îl cutremură și vine
plângând la tatăl lui. Sarah, trezită de zgomotul plânsetelor celor trei, îl ia pe Avraam
deoparte și îi dezvăluie identitatea oaspetelui: este unul din cei trei care i-au vestit
nașterea lui Isaac. În visul lui Isaac se făcea că avea deasupra capului un soare și o lună, iar un
om îi luă soarele, și la scurt timp și luna. Arhanghelul îi desluși înțelesul: Avraam va fi luat la
cele veșnice. Avraam refuză să meargă de bunăvoie cu arhanghelul. Deși pare împotrivitor
voii lui Dumnezeu, Avraam acceptă voia Lui și Îl lasă pe Acesta să facă după plăcerea Lui,
lucru pe care îl recunoaștem din replica lui dată îngerului: „Dar n-am să vin cu tine. Fă cum ți-
e voia!”4
Îngerul se întoarce la Dumnezeu și îi povestește despre împotrivirea lui Avraam de a
veni de bunăvoie. Dumnezeu îl însărcinează pe arhanghel să îi spună lui Avraam că din
dragoste a ales El să îi transmită astfel voia Lui asupra sfârșitului vieții lui, neîngăduind ca
acesta să vină ca la un om obișnuit prin intermediul Solului Morții. Totodată îl avertizează că
nu poate evita moartea oricât ar încerca.
Avraam realizează că îngerul vine cu un mesaj divin și i se prosternează la picioare și
ascultă ce are de spus. După ce acesta îi destăinuie cuvintele Domnului, Avraam îi impune o
condiție: aceea de a vedea lumea aceasta înainte să moară. Îngerul după ce se consultă cu
Dumnezeu îi împlinește dorința și îl pune în carul heruvimilor ca să îl plimbe deasupra
întregului pământ. Printre alte lucruri pe care le vede, acesta vede și niște tâlhari, preacurvari
și hoți. La vederea acestora, Avraam poruncește nimicirea lor prin diferite metode. Domnul îi
poruncește lui Mihail să îl aducă pe patriarh la prima poartă a cerului ca să vadă răsplătirile și
judecățile și să se căiască de judecata aprigă dată sufletelor păcătoase cu care s-a întâlnit pe
pământ.
La prima poartă a cerului Avraam vede două drumuri, unul larg cu o poartă largă și
unul strâmt cu o poartă strâmtă. În mijloc stătea Adam care plângea și își smulgea părul din
cap când erau puțini oameni pe calea cea strâmtă și se bucura când erau mulți pe aceasta.
Căile acestea au corespondent în teologia creștină și în Noul Testament unde reprezintă calea
pierzării și a mântuirii (Matei 7:13-14).

2
Ghilasi Emnauela
Seminar Cultură și Religie
Prof. Drd. Ioana Bujor
Anul I, Sem. I, Studii Iudaice 2020

Aceștia îl văd apoi pe Abel care cu ajutorul unor îngeri cântărea faptele bune și rele ale
oamenilor și trecea faptele lor prin foc (se poate face trimitere la Noul Testament - 1 Corinteni
3:13). În funcție de direcția în care se înclina balanța, fie în partea stângă dacă păcatele îi erau
mai grele decât faptele bune, fie în dreapta dacă lucrurile stăteau invers, acesta hotăra locul
de veci a oamenilor. Lui Avraam i se face milă de un om ale cărui fapte bune puse în balanță
cu faptele lui rele erau egale și astfel trebuia să aștepte judecata următoare. În mila lui înalță o
rugăciune pentru sufletul acelui om și Dumnezeu se îndură și îi mântuiește sufletul. Astfel
realizează Avraam păcatul pe care l-a săvârșit prin pedepsirea pe loc a păcătoșilor pe care i-a
întâlnit, nelăsându-le timp spre a se pocăi. Acesta se roagă împreună cu Mihail pentru iertarea
păcatului lui și a sufletelor pe care le-a condamnat la pieire. Dumnezeu se îndură și de această
dată și îi ascultă rugăciunea.
După aceste întâmplări Avraam este dus acasă pentru a-și lua la revedere de la familia
lui, în schimb acesta refuză și de această dată să plece împreuna cu îngerul. Dumnezeu nu
găsește altă soluție decât să trimită Moartea însăși cu condiția ca aceasta să își ia o înfățișare
plăcuta asemeni faptelor lui drepte.
Când Moartea se înfățișează înaintea lui Avraam, acesta refuză să meargă cu ea.
Avraam cere să o vadă în toată hidoșenia ei și după promite că va veni cu ea. Aceasta îi face
pe plac și se înfățișează în fața lui cu cele șapte capete ale ei. La vederea ei șapte din slujitorii
lui Avraam pier pe loc. Avraam se roagă pentru ei să fie aduși din nou la viață întrucât aceștia
erau nevinovați și Dumnezeu îl ascultă și de această dată.
Scârbit de înfățișarea hidoasă a morții, Avraam dorește să se odihnească și refuză în
continuare să plece împreună cu moartea. Aceasta însă îl păcălește să îi sărute mâna pentru a-
și recupera puterile care începuseră să îl lase, și atunci sufletul i se lipește de moarte și este
dus în rai, iar trupul îi este îngropat sub stejarii lui Mambre.

Epilogul este o adăugire creștină5 care îi îndeamnă pe credincioși să fie primitori de

oaspeți și să ducă o viață sfântă ca a patriarhului pentru a ajunge în viața veșnică.

Note de subsol

1
pp. 154 Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,
Editura Polirom, Iași, 2000

3
Ghilasi Emnauela
Seminar Cultură și Religie
Prof. Drd. Ioana Bujor
Anul I, Sem. I, Studii Iudaice 2020

2
pp. 156 Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,
Editura Polirom, Iași, 2000
3
pp. 126 Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,
Editura Polirom, Iași, 2000
4
pp.132 Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,
Editura Polirom, Iași, 2000
5
pp.166 Trad. de Cristian Bădiliță, în Trei Apocrife ale Vechiului Testament,
Editura Polirom, Iași, 2000