UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

INGINERIA SI MANAGEMENTUL SISTEMELOR TEHNOLOGICE

INGINERIA SI MANAGEMENTUL CALITATII

PROIECT
PREGATIREA PROCESELOR DE FABRICATIE

Profesor coordonator: S.l. dr. ing. Constantin RADU

Student: Plesa Alexandru-Mihai
 Cuprins

Capitolul 1....................................................................................................................................... 4
Intreprinderea – componenta de baza a unui sistem de productie. Scurta prezentare a evolutiei
sistemelor de productie. .............................................................................................................. 4
Sistemul de productie industrial.................................................................................................. 4
Intreprinderea de productie – obiect al managementului productiei .......................................... 6
Abordarea conceptului de intreprindere de productie ............................................................. 6
Trasaturile de baza ale unei intreprinderi de productie ........................................................... 7
Capitolul 2....................................................................................................................................... 8
Procesul de productie: notiune, tipologie, factori de influenta ................................................... 8
Notiunea de proces de productie ............................................................................................. 8
Tipologia proceselor de productie .......................................................................................... 8
Factorii care influenteaza asupra modului de organizare a proceselor de productie ............ 10
Metode de organizare a productiei de baza............................................................................... 11
Capitolul 3..................................................................................................................................... 13
Pregatirea productiei noilor produse ......................................................................................... 13
Obiective si posibilitati de asimilare a noilor produse .......................................................... 13
Etapele principale ale stabilirii unui proces de pregatire a fabricatiei .................................. 14
Problematica pregatirii fabricatiei. Studiu de conjunctura si prognoza ................................ 15
Controlul aprovizionarii ............................................................................................................ 17
Pregatirea utilajelor, instalatiilor, masinilor si suprafetelor de productie ................................. 23
Capitolul 4..................................................................................................................................... 25
Date initiale generale ................................................................................................................ 25
Caracteristici de material .......................................................................................................... 25
Masa reperului ...................................................................................................................... 25
Clasa piesei ........................................................................................................................... 25
Proiectarea semifabricatului.................................................................................................. 25
Adaosurile totale de prelucrare ............................................................................................. 25
Normarea tehnica ...................................................................................................................... 25
Determinarea sistemului de productie ...................................................................................... 27
 Determinarea numarului de masini unelte ................................................................................ 30
Determinarea coeficientului de incarcare al MU ...................................................................... 31
Determinarea lotului optim de productie .................................................................................. 32
Capitolul 5..................................................................................................................................... 36
Aprovizionarea locurilor de munca cu materii prime si materiale necesare ............................. 36
Metode de dimensionare a suprafetelor de productie ............................................................... 37
Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafetele de productie ................................ 38
Organizarea halei de productie ................................................................................................. 39
Capitolul 6..................................................................................................................................... 40
Analiza proiectelor .................................................................................................................... 40
Practica programarii si conducerii prin durate .......................................................................... 44
Calculul datelor cel mai devreme (CMD) ................................................................................. 44
Capitolul 1

Intreprinderea – componenta de baza a unui sistem de productie. Scurta

prezentare a evolutiei sistemelor de productie.

Dezvoltarea productiei de bunuri material a facut obiectul multor dezbateri teoretice, care in
principiu, reduc aceasta la procesul de productie si valorificare a informatiilor.
In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscandu-se ca sistemele economice actuale
nu vor putea fi in intregime informationale sau postindustriale. Se poate spune ca productia de
bunuri materiale va continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu
conceptiile si metodele actuale de productie. In acest cotext o abordare realista a problematicii
activitatii de producere de bunuri materiale impune abordarea din punct de vedere sistematic a
intregului sistem de productie.
In general, prin sistem se intelege un ansamblu de elemente aflate intr-o relati de interdependenta
si interactiune reciproca, formand un tot organizat functional.
Sistemele sunt caracterizate de trei elemente.

 Obiectivele unui sistem sunt bine definite atunci cand exista un mijloc ce poate
fi utilizat pentru obtinerea rezultatelor dorite.
 Sarcinile sistemului deriva din obiectivul sistemului, in sensul ca un anumit
obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
 Functiile unui sistem sunt proprietatile acestuia dea transforma intrarile in iesiri
si defineste modul cum se realizeaza sarcina.

Sistemul de productie industrial

 Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic national,

contribuind la cristalizarea intr-o structua unitara a tuturor celorlalte sisteme, care
contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale.
 Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul mijloacelor de productie,
exploateaza si modifica elemente din antura in vederea realizarii de bunuri materiale
destinate necesitatilor de consum
Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele acestuia, de structura si
de relatiile sale cu mediul inconjurator si de sistemul social in care evolueaza.
Comportamentul este de trei tipuri:

 Comportamentul anticipativ exista atunci cand sistemul se adapteaza la schimbarile din

mediul inconjurator inainte ca aceste schimbari sa-si manifeste efectele.
 Comportamentul activ exista atunci cand sistemul, paralel cu adaptarea la influentelor
exterioare, are la randul sau influente asupra mediului.
 Comportamentul pasiv exista atunci cand sistemul se adapteaza lent, in timp, la
schimbarile mediului

Structura unui sistem de productie este formata dintr-un ansamblu de elemente care vor actiona
astfel incat sa fie asigurata functiunea principala de productie -> transformarea amteriei prime in
produs finit.
O structura posibila a sistemului de productie poate arata asa.

Din figura se poate constata ca principala componenta a sistemului de productie este subsistemul
de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme.
Intreprinderea de productie – obiect al managementului productiei

Abordarea conceptului de intreprindere de productie

In sens economic, o intreprindere indiferent de marime, forma de proprietate şi organizare -
produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit.
In cadrul oricarei economii, intreprinderea urmareste realizarea urmatoarelor obiective:

 Obiectivul economic se concretizeaza in:

o optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie
utilizati in vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu
costuri cat mai reduse si avand in permanenta in vedere situatia
pietelor de aprovizionare si desfacere
o distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.
 Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei intreprinderi se
desfasoară intr-un context social dat. Rolul social al intreprinderii se manifesta:
o fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din
timpul lor in cadrul intreprinderii unde trebuie sa existe conditii
favorabile atat din punct de vedere al muncii desfasurate cat si din
punct de vedere al salarizarii acestora.
o fata de consumatori, pentru care intreprinderea industriala trebuie
sa produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia

Obiectivul social este tot mai mult asociat intreprinderilor moderne. Din acest punct de vedere o
intreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la urmatoarele probleme: inflatia,
managementul cu fata umana, protectia mediului si a consumatorilor si criza de energie.

 Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a puterii

de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari in comportamentul
consumatorilor, acestia reducandu-si drastic nevoile de consum fata de anumite
produse, boicotand in acest fel pietele de desfacere ale anumitor producatori.
 Managementul cu fata umana presupune luarea in considerare nu numai a
factorilor organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu
fata umana implică crearea unui echilibru intre obiectivele de productie si
rentabilitate si dorintele salariatilor.
 Protectia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei
intreprinderi cu repercusiuni atat pe plan juridic cat si social.
 Protectia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie
avut în vedere de fiecare intreprindere, astfel incat deciziile pe care le iau, sa tina
seama de dorintele si nevoile beneficiarilor ei.
 Criza de energie provine din capacitatile reduse pe plan mondial de a acoperi
nevoile din ce in ce mai mari de diferite feluri de energie.
Trasaturile de baza ale unei intreprinderi de productie
Prin obiectul sau de activitate o intreprindere are rolul de a-si folosi cu eficenta mijloacele de
productie pe care le detine in conditiile folosirii cat mai complete a capacitatilor de productie, a
unei calitati ridicate a produselor si a obtinerii de profit.

O intreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza:

 Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca intreprinderea de productie

industriala dispune de un complex de factori de productie, in anumite raporturi cantitative
si calitative astfel incat sa fie realizat in conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre
aceasta
 Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la infiintarea intreprinderii
se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o denumire, un complex de
mijloace de productie, un personal si o conducere proprie
 Unitatea economico – sociala este data de faptul ca intreprinderea este organizata si
functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta economica.
Capitolul 2

Procesul de productie: notiune, tipologie, factori de influenta

Notiunea de proces de productie

Orice unitate de productie are ca obiectiv principal producerea de bunuri materiale si servicii
care se realizeaza prin desfasurarea unor procese de productie.

Continutul activitatii de productie are un caracter complex si cuprinde atat activitati de fabricatie
propriu-zise cat si activitati de laborator, de cercetare si asimilare in fabricatie a noilor produse.

Fabricatia este o activitate de productie care treansforma materiile prime in produse finite de un
nivel calitativ cat mai ridicat si cu costuri cat mai reduse.

Procesul de productie este format din:

 Procesul tehnologic este format din ansamblul operatiilor tehnologice prin care se
realizeaza un produs sau repere componente ale acestuia. Procesul tehnologic modifica
forma si structura cat si compozitia chimica a diverselor materii prime pe care le
prelucreaza.
 Procesul de munca este acel proces prin care factorul uman actioneaza asupra obiectelor
muncii cu ajutorul unor mijloace de munca

Pe langa procesele de munca si tehnologice in unele ramuri industriale exista si procese naturale
in cadrul carora obiectele muncii sufera transformari fizice si chimice sub actiunea unor factori
naturali.

Tipologia proceselor de productie

Datorita marii diversitati a proceselor de productie acestea trebuie grupate in grupe de procese
care au caracteristici comune in functie de anumite criterii de grupare.

Cele mai utilizate criterii de grupare a proceselor de productie sunt:

- Dupa modul de participare la obtinerea produsului finit

- Dupa gradul de continuitate
- Dupa modul de obtinerea produsului finit
- Dupa gradul de periodicitate
- Dupa natura tehnologica

In functie de modul cum participa la realizarea produsului finit procesele de productie sunt:
  Procesele de productie de baza transforma materiile prime si materiale in produse
finite care constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii.

Procesele de productie de baza pot fi:

 Procesele de baza pregatitoate pregatesc materiile prime si

materialele pentru prelucrarea propriu-zisa
 Procesele de baza prelucratoare efectueaza operatii de
prelucrare propriu-zisa a materiilor prime si a materialelor
in vederea transformarii lor in produsele finite
 Procesele de baza de montaj-finisaj snt acele procese care
asigura obtinerea formei finale a produsului inainte de
livrarea la consumator.
 Procesele de productie auxiliare asigura obtinerea unor produse sau lucrari care
nu constituie obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar care asigura buna
functionare a proceselor de productie de baza.
 Procesele de productie de servire asigura obtinerea unor servicii care nu contituie
obiectul activitatii de baza al intreprinderii, dar ajuta la buna desfasurare a
proceselor de productie de baza si auxiliare.

Dupa gradul de continuitate procesele de productie sunt:

 Continue - se caracterizeaza prin aceea ca asigura o transformare continua a

materiilor prime in produse finite pe tot parcursul fluxului de productie parametrii
tehnologici avand aceleasi valori
 Periodice – se caracterizeaza prin aceea ca produsele sunt elaborate sub forma de
sarje la distante de timp egale cu timpul necesar pentru elaborarea unei sarje.

Dupa modul de obtinere a produselor finite din materia prima procesele de productie
sunt:

 Procese de productie directe – se caracterizeaza prin aceea ca produsul finit se

obtine ca urmare a executarii unor operatii succesive asupra aceleiasi materii
prime
 Procese de productie sintetice – conduc la obtinerea produsului finit dupa
prelucrarea succesiva a mai multor materii prime
 Procesele de productie analitice – conduc la obtinerea a mai multor produse finite
in urma unor prelucrari succesive a unei singure materii prime
Dupa gradul de periodicitate:

 Procesele de productie ciclice au caracter repetitiv si sunt specificate tipului de

productie de serie mare sau masa
 Procesele de productie neciclice se repeta la perioade mari de timp si sunt
specifice pentru tipul de productie de serie mica sau unicate.

In functie de natura tehnologica a operatiilor, procesele de productie sunt:

 Procesele chimice se efectueaza in instalatii capsulate in cadrul carora materiile

prime se transforma in urma unor reactii chimice sau termochimice
 Procesele de schimbare a configuratiei au la baza operatii de prelucrare mecanica
a materiilor prime cu ajutorul unor masini sau agregate tehnologice
 Procesele de asamblare asigura sudura, lipirea sau montajul unor subansamble in
vederea obtinerii produsului finit
 Procesele de transport asigura deplasarea materiilor si materialelor de la un loc de
munca la altul in interiorul intreprinderii.

Factorii care influenteaza asupra modului de organizare a proceselor de

productie

Modul de organizare a procesului de productie este influentat de o serie de factori:

 Felul materiilor prime folosite determina gruparea proceselor de productie in

doua mari grupe
 Procesele de productie extractive se caracterizeaza prin aceea ca factorul
uman cu ajutorul mijloacelor de munca actioneaza in vederea extragerii
din natura a unor minereuri, titei, carbune, lemn, fapt ce contribuie la
adaugarea de valoare transformandu-le in materii prime
 Procesele de productie prelucratoare au ca obiect prelucrarea materiilor
prime extractive si a celor din agricultura.
 Felul produsului finit prin particularitatile de ordin constructiv sau prin forma si
proprietatile sale determina o anumita organizare a procesului de productie.
 Produsele omogeneu pot fi fluide cu livrare continua in cadrul unor retele
de conducte, sau cu livrare discontinua – livrare in butelii sau ambalate
sub forma de pudra in cutii sau saci
 Produsele eterogene sunte de uz curent sau de uz exceptional
 Felul procesului tehnologic utilizat determina un anumit fel de operatii
tehnologice, executate intr-o anumita succesiune, anumite utilaje si forta de
munca de un anumit nivel de calificare.
Metode de organizare a productiei de baza

Una dintre cele mai importante functiuni ale managementului unei intreprinderi de productie este
functiunea de organizare. Aceasta se caracterizeaza printr-un ansamblu de actiuni care vizeaza
toate domeniile de activitate ale intreprinderii, precum si relatiile de interdependenta dintre
acestea.

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al

relatiilor dintre acestea orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale intreprinderii.

Structura organizatorica este componenta principala a structurii generale a intreprinderii.

Structura generala a
intreprinderii

Structura organizatorica Structura componentelor

socio-culturale

Structura Structura
functionala (de operationala (de
conducere) productie si
conceptie)

Structura functionala reprezinta ansamblul cadrelor de conducere si al compartimentelor, modul

de constituire si grupare al acestora, precum si relatiile dintre ele necesare desfasurarii
corespunzatoare a procesului managerial si de executie.

Structura de productie si conceptie, din punct de vedere organizatoric, reflecta locul de

desfasurare a activitatii de productie, de control tehnic de calitate si de cercetare in cadrul unor
verigi organizatorice bine delimitate.
Structura de productie si conceptie a unei intreprinderi de productie industriala se refera la
numarul si componenta unitatilor de productie, de control si cercetare, marimea si amplasarea lor
pe teritoriul intreprinderii, modul de organizare interna a acestora si legaturile functionale care se
stabilesc intre ele in cadrul procesului de productie si cercetare.

Structura de productie si conceptie este formata dintr-un numar stabilit de verigi organizatorice
de productie dintre care cele mai des intalnite sunt:

 Sectia de productie este o veriga de productie, distincta din punct de vedere

administrativ, in cadrul careia se executa un produs, o parte a acestuia sau o faza
de proces tehnologic. In sectia de productie pot fi incluse:
 Sectiile de baza sunt acele verigi de productie in cadrul carora se executa
procese de productie care au drept scop transformarea diferitelor materii
prime si materiale in produse finite ce se contituie in obiecte ale activitatii
de baza al intreprinderii
 Sectiile auxiliare sunt verigi de productie in cadrul carora se executa
produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza al
intreprinderii, dar care sunt absolut obligatorii pentru buna desfasurare a
proceselor de productie de baza (sectia de sdv-uri, sectia de reparatii,
sectia energetica)
 Sectiile de servire sunt acele verigi structurale in cadrul carora se executa
activitati de productie ce se constituie ca servicii atat pentru sectiile de
baza, cat si pentru sectiile auxiliare.
 Sectiile anexa sunt verigile organizatorice destinate valorificarii deseurilor
in acele intreprinderi in care rezulta o cantitate mare de materiale
refolosibile.
Capitolul 3

Pregatirea productiei noilor produse

O caracteristica a intreprinderii moderne de productie industriala o constituie capacitatea acesteia
de a se adapta cat mai rapid la fabricatia unor produse care sa satisfaca cat mai bine cerintele de
consum pe piata interna si externa

Prin pregatirea productiei se intelege ansamblul masurilor de creare si asimilare in fabricatia a

unor noi produse, modernizarea celor aflate deja in fabricatie si de utilizare a celor mai
perfectionate tehnologii si metode de organizare in productie.

Obiective si posibilitati de asimilare a noilor produse

Obiectivele care stau in fata activitatii de pregatire a productiei pot fi in ansamblu urmatoarele:

 Asigurarea fabricatiei noilor produse si modernizarea celor existente la nivelul cerintelor

din ce in ce mai diversificate ale consumatorilor
 Asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii de pregatire a fabricatiei
noilor produse si de asimilare a celor mai perfectionate tehnologii de fabricatie
 Reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei si realizarea acesteia cu
cele mai mici costuri

Pregatirea tehnica cuprinde la randul sau:

- Proiectarea produselor
- Pregatirea tehnologica
- Executarea, incercarea si omologarea prototipului si a seriei zero.

Asimilarea in fabricatie a noilor produse se poate realiza in trei moduri:

1. Asimilarea dupa o conceptie proprie consta in valorificarea posibilitatilor proprii de

cercetare si proiectare a noilor produse, avantajele principale sunt reprezentate in
principal de faptul ca se valorifica resursele proprii de cercetare si in acelasi timp se fac
economii insemnate legate de achizitionarea unor licente de fabricatie.
2. Asimilarea pe baza unor licente de fabricatie consta in achizitionarea de documentatie
tehnica de la alte intreprinderi cu profil similar din tara sau strainatate.

Avantajele acestei metode sunt:

 Reducerea duratei de asimilare in fabricatie cu durata de timp necesara

elaborarii documentatiei noilor produse
 Asigurarea, o perioada de timp, a asistentei tehnice de catre firma
propducatoare a produsului asimilat
  Cheltuieli reduse de publicitate, datorita faptului ca noul produs asimilat
este deja cunoscut pe pietele de desfacere,

3. Asimilarea dupa un model de referinta se foloseste mai rar, modelul de referinta este un
produs care se contituie ca punct de plecare in activitatea de proiectare a noilor produse.
Noul produs trebuie sa inlature toate elementele de uzura morala a modelului de referinta,
retinand numai acele caracteristici de performanta ale acestuia.

Etapele principale ale stabilirii unui proces de pregatire a fabricatiei

O caracteristica a intreprinderii moderne de productie industriala o constituie capacitatea acesteia
de a se adapta cat mai rapid la fabricatia unor produse care sa satisfaca cat mai bine cerintele de
consum pe piata interna si externa.

Prin pregatirea productiei se intelege ansamblul masurilor de creare si asimilare in fabricatie a

unor noi produse, modernizarea celor aflate deja in fabricatie si de utilizarea a celor mai
perfectionate tehnologii si metode de organizare in productie.

Obiectivele care stau in fata activitatii de pregatire a productiei pot fi in ansamblu

urmatoarele:

 Asigurarea fabricatiei noilor produse si modernizarea celor existente la nivelul

cerintelor din ce in ce mai diversificate ale consumatorilor
 Asigurarea celor mai bune conditii de desfasurare a activitatii de pregatire a
fabricatiei noilor produse si de asimilare a celor mai perfectionate tehnologii de
fabricatie.
 Reducerea la minimum posibil a duratei de pregatire a productiei si realizarea
acesteia cu cele mai mici costuri

Pregatirea productiei cuprinde doua etape:

 Pregatirea tehnica
 Pregatirea material-organizatorica
Problematica pregatirii fabricatiei. Studiu de conjunctura si prognoza
Pentru fiecare produs care urmează să fie analizat din punct de vedere al necesităţii şi
oportunitătii, precum şi a posibilităţii de realizare se pune problema elaborării unui „studiu de
piaţă” în vederea stabilirii pe de o parte a modului şi ritmului în care un produs poate fi cerut
respectiv absorbit de către piaţă, iar pe de altă parte a posibilităţii de fabricare în condiţii
economice a produsului respectiv ţinând cont şi de condiţiile concurenţei.

Studiile de piaţă se efectuează cu ajutorul metodelor specifice prognozei în care sunt luate în
considerare activităţi care s-au desfăşurat cu mulţi ani în urmă într-un domeniu oarecare, studii
care trebuie să conţină referiri pertinente şi exacte asupra condiţiilor în care s-a desfăşurat
procesul de producţie, precum şi a modului în care s-a realizat absorţia de către piaţă a
produselor respectiv utilizarea acestora în condiţii satisfăcătoare de fiabilitate şi calitate. Numai
pe baza unor asemenea date şi studii este posibilă crearea unei baze de date autentice care să
servească la fundamentarea unor proiecte corecte pe baza cărora să se iniţieze sau să se continue
un proces de producţie oarecare.

Studiile de prognoză fundamentează şi concură la elaborarea proiectelor pe baza cărora poate fi

proiectat şi realizat un nou proces de productie sau chiar o ramură de producţie.

Pregatirea tehnica
Proiectarea noilor produse – se urmareste determinarea formei, a dimensiunilor si a
caracteristicilor calitative a produselor care urmeaza sa fie asimilate in fabricatie si cuprinde
urmatoarele:

 Elaborarea temei de proiectare si a studiului tehnico-economic

 Elaborarea proiectului tehnic
 Elaborarea desenelor de executie

Tema de proiectare si studiului tehnico-economic cuprind datele de baza care vor servi la
elaborarea proiectului tehnic si a desenelor de executie si cuprinde:

 Denumirea produsului
 Destinatia produsului
 Conditiile de utilizare
 Caracteristicile constructive si de calitate ale produsului
 Parametrii de exploatare, cantitatea in care se va produce
 Termenele de proiectare pe faze
Studiul tehnico-economic se elaboreaza concomitent cu tema de proiectare si va demonstra prin
continutul sau necesitatea, oportunitatea, urgenta si rentabilitatea asimilarii noului produsu. In
cadrul studiului tehnico-economic vor fi cuprinse date referitoare la:

 Cererile pe piata interna si externa pentru noul produs

 Necesarul de resurse materiale
 Posibilitatile tehnologice de fabricatie
 Caracteristicile tehnice si de epxploatare ale noului produs comparativ cu cele ale
produselor similare existente deja pe piata

Exista situatii cand pentru asimilarea noilor produse nu este necesara parcurgerea tuturor aceste
etape. Astfel, pentru fabricarea unor produse unicat de mai mica importanta se parcurge doar
tema de proiectare si desenele de executie.

Pregatirea tehnologica a productiei

In cadrul etapei de pregatire tehnologica are loc elaborarea tehnologiei de fabricatie a noilor
produse. Tehnologia de fabricatie se refera la ansamblul tuturor operatiilor de prelucrare a
materiilor prime.

Pregatirea tehnologica cuprinde proiectarea unor procese tehnologice noi sau perfectionarea
celor existente, atat pentru productia de baza a intreprinderii, cat si pentru procesele auxiliare sau
de control tehnic de calitate.

Etapa de pregatire tehnologica trebuie sa rezolve urmatoarele probleme:

 Procesele tehnologice nou elaborate sa aiba un nivel ridicat de mecanizare si

automatizare
 Sa asigure fabricarea produselor printr-un consum rational de materii prime si
materiale
 Sa asigure fabricarea unor produse de calitate superioara si cu cheltuieli cat mai
reduse.

Pregatirea tehnologica se compune dintr-un ansamblu de activitati, dintre care mai importante
sunt urmatoarele:

 Elaborarea procesului tehnologic pe faze de proces tehnologic si in cadrul

acestora pe operatii
 Alegerea utilajelor necesare si stabilirea regimului lor de lucru, in cadrul
intreprinderilor mari care fabrica productie de serie mare sau de masa, utilajele se
aleg pana a se stabili denumirea si numarul de inventar al acetuia, iar
 intreprinderile care fabrica productie de unicate si de serie mica, se preciseaza
tipul de utila, regimul de lucru, precizia de executie.
 Stabilirea echipamentului tehnologic pentru desfasurarea procesului tehnologic
 Elaborarea normelor de timp de munca si de consum de materii prime si
materiale, combustibil si energie
 Proiectarea tehnologiei necesare controlului tehnic de calitate

Conditia principala care se cere indeplinita in cadrul pregatirii tehnologice o constituie asigurarea
unitatii procesului tehnologic, in totalitatea sa.

Controlul aprovizionarii
Controlul aprovizionarii se face cu ajutorul urmatoarelor chestionare.

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA FURNIZORILOR

I. Informaţii generale
a. Societatea:
_____________________________________________________________________
i. Adresa:
______________________________________________________________
___
ii. Telefon:
______________________________________________________________
__
iii. Fax:
______________________________________________________________
_____
b. Numărul total de angajaţi:
_________________________________________________________
i. Numărul angajaţilor în Controlul Calităţii:
_____________________________________
ii. Numărul angajaţilor în Asigurarea Calităţii:
____________________________________
Pregatirea utilajelor, instalatiilor, masinilor si suprafetelor de productie
Indiferent de marimea sau sfera in care isi desfasoara activitatea o firma, aceasta trebuie sa se
aprovizioneze cu o serie de materiale specifice proceselor ce trebuie efectuate. Aceste materiale
pot fi:

 Materii prime
 Piese semifabricat
 Componente
 Subansamble
 Dispozitive de verificare
 Scule

Asigurarea materiala si organizatorica a fabricatiei urmeaza etapei de pregatire

tehnologica si cuprinde ansamblul masinilor, utilajelor si instalatiilor de lucru, precum si
activitatile care au drept scop asigurarea tuturor conditiilor tehnice, materiale si de forta de
munca cerute de realizarea eficienta a sarcinilor din programul de productie pentru o anumita
perioada.

In cadrul acestei etape un rol important revine activitatilor de pregatire a factorilor activi
de productie:

 Masinile
 Utilajele
 Instalatiile
 Suprafetele de productie

Aceasta activitate se realizeaza parcurcand un proces care cuprinde:

 Analiza documentatiei de pregatire tehnologica pentru produsele din programul de

fabricatie si intocmirea situatiei centralizatoare a tuturor utilajelor prevazute in fisele
tehnologice, concretizata in “Lista utilajelor”
 Confruntarea tipului si caracteristicilor utilajelor stabilite in secventa anterioara cu
existentul de utilaje din cadrul verigilor de productie si intocmirea listei cu utilaje,
masinile si instalatiile de procurat prin investitii care vor fi puse ulterior in functiune. In
cadrul acestei secvente se executa urmatoarele activitati:
 Verificarea starii tehnice a fiecarui utilaj existent
 Analiza planului de reparatii pentru fiecare utilaj
 Verificarea formelor de contractare cu furnizorii pentru masinile, utilajele
si instalatiile ce se procura prin investitii, astfel ca acestea sa intre in
productie la termen, cu precizarea totodata, a masurilor interne pentru
montarea si efectuarea rodajelor si probelor tehnologice aferente acestora
  Controlul activitatii de pregatire tehnica a executiei, cand se compara
sarcina de productie ordonantata pe termene de livrare a produselor, cu
starea tehnica a utilajelor cuprinse in capacitatile de productie cu care se
executa acestea

Dupa ce se stabileste numarul de masini, utilaje sau instalatii tehnologice, este necesara dotarea
acestora si a locurilor de munca cu SDV-urile necesare. Aceasta etapa se realizeaza in mai multe
etape:

 Analiza documentatiei tehnologice, urmarind elaborarea unei situatii centralizatoare pe

tipuri de sdv-uri codificate
 Analiza comparativa a necesarului de sdv-uri cu sdv-urile existente atat in depozit cat si
in sectiile de productie, inclusiv comenzile lansate pentru conceperea si executia sdv-
urilor speciale
 Stabilirea sistemului de aprovizionare a locurilor de munca cu sdv-uri
 Stabilirea masurilor tehnico-administrative pentru intretinerea, repararea si
reconditionarea sdv-urilor

Calitatea lucrarilor si a masurilor stabilite in etapa de pregatire materiala si organizatorica

a fabricatiei influenteaza in mod hotarator rezultatele activitatii de productie, atat pe linia
costurilor de productie, pe linia productivitatii muncii cati si pe linia realizarii sarcinii de
productie.

In acest proces complex de control al aprovizionarii trebuie avute in vedere cateva etape
cheie foarte importante in buna desfasurare a acestuia:

 Evaluarea furnizorilor
 Metodologia de evaluare a furnizorilor
 Date despre aprovizionare
 Controlul oportunitatii si exactitatii datelor de aprovizionare
 Verificarea produsului aprovizionat
 Inregistrarea calitatii materialelor aprovizionate
 Relatiile cu furnizorii
Capitolul 4
Date initiale generale

Sistemul de productie este un ansamblu de factori productivi interdependenti, determinand

principalele proportii de desfasurare ale procesului de productie in spatiu si in timp, permite
crearea conditiilor materiale si tehnico-organizatorice necesare realizarii fabricatiei la parametrii
optimi de eficienta economica.

Caracteristici de material

Masa reperului
Piesa are o masa de 1,2kg.

Clasa piesei
Piesa face parte din clasa Bucse

Proiectarea semifabricatului

Vezi Anexa 1.

Adaosurile totale de prelucrare

Vezi Anexa 2.

Normarea tehnica

Norma tehnica de timp este durata necesara pentru executarea unei operatii, in conditii tehnico-
organizatorice determinate si cu folosirea rationala a tuturor mijloacelor de productie.

Structura normei de timp Nt se determina cu relatia:

T pi
N T  Tb  Ta  Tdt  Tdo  Ton  min
n

In care Tb – timpul de baza, Ta – timpul auziliar, Tdt – timpul de deservire tehnica, Tdo – timpul
de deservire organizatorica, Ton – timpul de odihna si necesitati, Tpi – timpul de pregatire-
incheiere.
In continuare se vor prezenta detaliat calculele pentru determinarea normei de timp.

Faza numarul 1 (strunjire cilindrica exterioara de degrosare)

1
l1   1,5  2,6 [mm]
tg 45
l2 = 2 [mm]
2,6  21,2  2
Tb 2   0,37326 [min]
96  0,72
Ta2 = 0,50[min]
k1 2
Tdt   Tb 2   0,37326  0,00746 [min]
100 100
k 1
Tdo  1  (Tb 2 T a 2)   0,87326  0,00873 [min]
100 100
k 3,5
Ton  1  (Tb1  Ta 2 )   0,87326  0,03056 [min]
100 100

Faza numarul 2 (strunjire exterioara canal degajare)

1
l1   1,5  2,6 [mm]
tg 45

l2 = 2 [mm]
2,6  8,8  2
Tb3   0,19386 [min]
96  0,72

Ta3 = 0,50[min]
k1 2
Tdt   Tb3   0,19386  0,00387 [min]
100 100

k1 1
Tdo   (Tb3 T a3)   0,69386  0,00693 [min]
100 100

k1 3,5
Ton   (Tb3  Ta3 )   0,69386  0,02428 [min]
100 100

Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton = (0,037326 + 0,19386) + (0,50 + 0,50) + (0,00746 + 0,00387) +

(0,00873 + 0,00693) + (0,03056 + 0,02428) = 1,313016 min
𝑇𝑝𝑖 15
Nt = Tu + 100 = 1,313016 + 100 = 1,463016 min
Determinarea sistemului de productie

Prin managementul producţiei se înţelege totalitatea activităţilor legate de planificare,

coordonare, comanda şi controlul producţiei. Ĩn definiţia de mai sus se găsesc principalele funcţii
ale managementului.

In cadrul funcţiei de planificare managerii trebuie să facă planificarea resurselor tehnice,

de timp şi umane pentru fiecare loc de muncă. Ĩn procesul de planificare a producţiei reperului
care face obiectul prezentului proiect se pleacă de la datele rezultate din proiectul tehnologic
sintetizate în tabelul 1.

Tabelul 1. Datele necesare analizei tehnico-economice

Nr. Denumirea Timpul Timpul Norma Retribuţ Aria

operaţ operaţiei unitar de de timp ia utilajul
ie pregătire ui
Tu [min] încheiere NT [min] [lei/oră]
[m2]
Tp,i [min]

1 Strunjire de 14,49246 10 14,5924 3.85 2,52

degroşare 1 61

2 Strunjire de 10,14692 10 10,2469 3.85 2,52

degajare 1 21

3 Gaurire 6.131616 9 6.22166 3.57 0.9814

7 67

4 Adancire 2.380773 9 2.47077 3.57 0.9814

6 36

5 Frezare 22,04554 10 22,1455 3.5 2.2

6 46

6 Frezare 22,04554 10 22,1455 3.5 2.2

6 46
Sistemul de producţie este un ansamblu de factori productivi interdependenţi, determinând
principalele proporţii de desfăşurare ale procesului de producţie în spaţiu şi în timp, permite
crearea condiţiilor materiale şi tehnico-organizatorice necesare realizării fabricaţiei la parametrii
optimi de eficienţă economică.

Una dintre metodele de fundamentare ştiinţifică, de estimare a sistemului de producţie

este metoda coeficientului sistemului de producţie.

Coeficientul sistemului de producţie ksp se calculează cu relaţia:

rg
k sp 
t ig
unde: rg este ritmul mediu de fabricaţie al produsului[min/buc]; tig – norma de timp la operaţia i.
Dacă din calcule rezultă:
- ksp  1- producţia este considerată de masă (M);
- 1< ksp  10 - producţia este considerată de serie mare (SM);
- 10 < ksp  20 - producţia este considerată de serie mijlocie (Sm);
- ksp >20 - producţia este considerată de serie mică (sm).
Ritmul mediu de fabricaţie rmed se calculează cu relaţia:
Fn
rmed   60 [min/buc]
N
unde: Fn este fondul nominal de timp (resursa de timp)[min];

N – programa de producţie (N = 7000 buc/an).

Termenul de livrare fixat prin comandă este de un an. În aceste condiţii resursa de timp Fn se
calculează cu relaţia:

Fn  60  z  k s  h
unde : z este numărul de zile lucrătoare în perioada luată în considerare; ks – numărul de
schimburi în care se lucrează; h – numărul de ore lucrate pe schimb.

Deci, indicele de apreciere a tipului de producţie kij, devine:

60  z  k s  h
k ij 
N j  t ij

Pentru cazul luat în considerare:

Fn= 60 x 260 x 2 x 8 = 249600 min/an

Nj = N1 + N2 + N3 = 7000 + 200 + 80 = 7280 buc/an

 249600
Rmed = = 34.285714 min/buc
7280

În continuare se prezintă valorile obţinute pentru kij la fiecare operaţie:

Pentru operatia 1:
𝑟11 34.2825714
K11= 𝑡11 = = 2.34 => serie mare
14,592461

Pentru operatia 2:
𝑟21 34.2825714
K21= 𝑡21 = = 3.34 => serie mare
10,246921

Pentru operatia 3:
𝑟31 34.2825714
K31= 𝑡31 = = 5.51 => serie mare
6.2216667

Pentru operatia 4:
𝑟41 34.2825714
K41= 𝑡41 = = 13.87 => serie mijlocie
2.4707736

Pentru operatia 5:
𝑟51 34.2825714
K51= 𝑡51 = = 1.54=> serie mare
22,145546

Pentru operatia 6:
𝑟61 34.2825714
K61= 𝑡61 = = 1.54=> serie mare
22,145546

5
Pm = 6 x 100% = 83.33%

1
Psmij = 6 x 100% = 16.66%

Deoarece predomină producţia de serie mare se alege ca tipologie a producţiei seria mare şi se
va face în continuare organizarea produţiei în conformitate cu principiile de proiectare
corespunzătoare caracteristicilor acestui tip de producţie.
Determinarea numarului de masini unelte

Determinarea numărului de maşini-unelte ma,i necesare executării operaţiei i, în cadrul

procesului tehnologic de fabricaţie a reperului j, se calculează cu

ti
mc ,i 
rmed  kup

unde: ti este timpul necesar executării operaţiei i; mc,i – numărul calculat de maşini la operaţia i;
rmed – ritmul mediu de fabricaţie; kup – coeficientul de utilizare planificat (kup = 0,93).

Din considerente de ordin practic, numărul de maşini-unelte rezultat din calcul se majorează sau
se micşorează până la o valoare întreagă (mi) după următoarele reguli:

m’ = a, dacă b ≤ 0,15

m’’ = a + 1, dacă b>0,15

Deci:
14,492461
M11 = 34.285714 x 0.93 = 0.4545126696 MU, se alege M11 = 1 MU

10,146921
M12 = 34.285714 x 0.93 = 0.3182278118 MU, se alege M12 = 1MU

6.1316167
M13 = 34.285714 x 0.93 = 0.1922998085 MU, se alege M13 = 1MU

2.3807736
M14 = 34.285714 x 0.93 = 0.07466583933 MU, se alege M14 = 1MU

22,045546
M15 = 34.285714 x 0.93 = 0.6913925774 MU, se alege M15 = 1MU

22,045546
M16 = 34.285714 x 0.93 = 0.6913925774 MU, se alege M16 = 1MU
Determinarea coeficientului de incarcare al MU

Coeficientul de încărcare al maşinilor-unelte se determină cu relaţia:

mc ,i
kin, ci   100[%]
mo,i

unde: kîn,ci este coeficientul de încărcare al maşinii-unelte de la operaţia i; mci – numărul de

maşini calculat la operaţia i; mo,i – numărul de maşini adoptat la operaţia i.

Făcând calculele rezultă:

0.4545126696
K11= X 100 = 45.45126696 %
1

0.3182278118
K12= X 100 = 31.82278188 %
1

0.1922998085
K13= X 100 = 19.22998085 %
1

0.07466583933
K14= X 100 = 7.466583933 %
1

0.6913925774
K15= X 100 = 69.13925774 %
1

0.6913925774
K16= X 100 = 69.13925774 %
1

Coeficientul de încărcare a liniei de fabricaţie kin,L se calculează cu relaţia:

n

m c,i
kin, L  i 1
n
 100[%]
m
i 1
a ,i

Făcând calculele rezultă:

2.4221
Kin,L = x 100 = 40.368333 %
6
Determinarea lotului optim de productie

Din analiza lucrărilor de specialitate rezultă că producţia de serie se realizează numai pe loturi de
fabricaţie. Fabricaţia pe loturi este impusă de respectarea principiilor paralelismului şi
ritmicităţii, constituind o premisă de bază a optimizării operative a procesului tehnologic de
fabricaţie.

Optimizarea lotului de fabricaţie constă în minimizarea cheltuielilor de producţie pe

unitatea de obiect al muncii.

Determinarea lotului optim se face cu relaţia următoare:

2N j  D
nopt 
C m  A1      n
unde: Nj = 7000 [buc/an] este volumul de producţie; D – cheltuielile dependente de mărimea
lotului, în [ron/lot]; Cm – cheltuieli materiale (cheltuiele cu semifabricatul), în [ron/buc]; A1 –
cheltuielile independente de mărimea lotului, în [ron/buc]; τ – coeficient ce are valori funcţie de
forma de organizare; εn = 0,2, este un coeficient care cuantifică pierderea în lei.

Cheltuielile dependente de lot, D se calculează cu relaţia:

D  B  B ' [ron / lot ]

în care: B reprezintă cheltuielile cu pregătirea-încheierea fabricaţiei la locul de muncă [ron/lot];

Cheltuielile B se determină cu o relaţie de forma:

n t pi,i
B  smi  mi ron/lot
i 1 60

unde: tpî,i este timpul de pregătire-încheiere, la operaţia i, în [min/lot]; smi – salariul pe oră al
muncitorului la operaţia i, în [ron/oră]; mi – numărul de maşini-unelte de la operaţia i.
10
B1 = x 3,85 x 1 = 0.6416
60

10
B2 = 60 x 3,85 x 1 = 0.6416

9
B3 = 60 x 3,57 x 1 = 0.5355

9
B4 = 60 x 3,57 x 1 = 0.5355

10
B5 = 60 x 3,5 x 1 = 0.5833
 10
B6 = 60 x 3,5 x 1 = 0.5833

B = 0.6416 + 0.6416 + 0.5355 + 0.5355 + 0.5833 + 0.5833 = 3.5208 lei/lot

25
B’ = 100 x 3.5208 = 0.8802 lei/lot

D = 3.5208 + 0.8802 = 4.401 lei/lot

Cheltuielile materiale Cm se determina cu relatia:

Cm  ms  Csf  md  Cd

unde: ms este masa semifabricatului, în Kg (1,2 Kg); Csf – costul unui Kg de piesă turnată, se
consideră C1 = 5,3 [lei/lot]; md – masa deşeurilor, (md = 0,3kg) în Kg; Cd – costul unui Kg de
deşeu, (Cd = 1,1 lei/Kg)

Cm = 1,2 x 5,3 – 0,3 x 1,1 = 6.03 lei/buc

Cheltuielile A independente de marimea lotului:

A  Cm  Cs  Cind  Cif

unde: Cm este cheltuielile cu materialul, în [lei/lot]; Cs – cheltuielile cu salariul muncitorului

direct operativ, în [lei/buc]; Cind – cheltuieli indirecte, în [lei/buc]; Cif – cheltuielile cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor pe durata timpului de lucru efectiv, în [lei/buc].

Cheltuielile cu salariul se determina cu relatia :

1 n
Cs   topi  smi
60 i 1

în care: topi este este timpul operativ la operaţia i, în [min]; smi – salariul muncitorului de la
operaţia i, în [lei/oră].
1
Cs = x (14,492461 x 3,85 + 10,146921 x 3,85 + 6.1316167 x 3,57 + 2.3807736 x 3,57 +
60
22,045546 x 3,5 + 22,045546 x 3,5) = 4,6594 lei/buc

Cheltuielile indirecte se determina cu relatia :

Rf
Cind  Cs 
100

unde: Rf este regia de fabricaţie a secţiei, în procente, se consideră Rf = 250%.

 250
Cind = 4,6594 x 100 = 11,6485 lei/buc

Cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor pe durata timpului de lucru efectiv se

determina cu relatia:
n
tui
Cif    ai  mi
i 1 60

unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaţiei i, în [min/buc]; ai – cota orară a
cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea utilajului la operaţia i, în [lei/oră]; m i – numărul de
maşini-unelte de acelaşi tip care participă simultan la realizarea operaţiei i, [lei/h].
1
Cif = x (14,492461 x 2 x 1 + 10,146921 x 2 x 1 + 6.1316167 x 2 x 1 + 2.3807736 x 2 x 1 +
60
22,045546 x 2 x 1 + 22,045546 x 2 x 1) = 2.5747 lei/buc

A = 6,03 + 4,6549 + 11,6485 + 2.5747 = 24.9081 lei/buc

Coeficientul i se determină cu relaţia:

I
I 
rmed

în care: i este un coeficient ce reprezintă numărul mediu de loturi pentru diverse forme de
organizare a producţiei (organizare succesivă - si, organizare paralelă - p, organizare mixtă -
m).

Deoarece producţia este de serie mare se aplică organizarea paralelă fără respectarea principiului
proporţionalităţii, deci:
n
 s   tui
i 1

unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaţiei i, în [min/buc]
14,492461+10,146921+ 6.1316167+ 2.3807736+22,045546 x 2
τ = = 2.25
34.285714

2 𝑥 7280 𝑥 4.401
no = √(6,03+ 24.9081)𝑥 2,25 𝑥 0,2 = 67.8427 buc/lot
Se adopta nec=68 buc/lot si se determina nr de loturi pe an:
7280
n= = 107.05 lot/an
68

Calculul duratei ciclului de productie in cazul productiei de serie mare se face cu relatia:
k
Tc   tui  (n  1)(tu ) max
i 1

unde: tui este timpul unitar pe operaţie; n – numărul de piese din lot; k – numărul de operaţii.

T = 14,492461 + 10,146921 + 6.1316167 + 2.3807736 + 22,045546 x 2 + (107.05 −

1) 𝑥 22,045546

T = 4040,7770 min/lot

Perioada de repetare a loturilor

Perioada de repetare a loturilor reprezintă intervalul de timp care separă lansarea în producţie la
un anumit stadiu de prelucrare două loturi succesive de obiecte ale muncii de acelaşi fel.

Perioada de repetare a loturilor Rc se calculează cu relaţia:

Fn
Rc 
L

unde: Fn este fondul nominal de timp al perioadei considerate [min/ore/zile]; L – numărul de

loturi ce se lansează în fabricaţie în perioada de timp considerată.

Introducând datele rezultă:

254400
Rc= = 2376.4595 min = 39.6076 ore = 3.3005 zile lucratoare
107.05

Perioada de repetare a loturilor obţinută din calcule se corectează prin scădere astfel încât să
rezulte un număr întreg de zile lucrătoare, care să fie comod pentru activitatea de programare şi
lansare a producţiei.

Se adoptă Rc = 3 zile lucrătoare, adică fiecare lot se execută în 3 zile lucrătoare.

Capitolul 5
Aprovizionarea locurilor de munca cu materii prime si materiale
necesare
Dupa stabilirea tipului de productie si al numarului de masini unelte necesare, se va trece la
aprovizionarea cu materii prime si materiale necesare fabricatiei. Astfel se va calcula necesarul
de materiale si se va analiza lista furnizorilor. Furnizorii reprezinta un factor cheie in procesul de
productie. Unul din cele opt principii de management prezentate in standardul ISO 9001 : 2008
se numeste “Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii”. Nu se pot realiza produse bune prin
utilizarea unor materiale si servicii slab calitative. Practic include evaluarea furnizorilor folosind
principiul calitate si certificarea sistemelor de management.

Principalele aspecte de care trebuie sa tina cont firma in selectarea furnizorilor sai sunt:

 costul materialelor livrate

- garantii oferite de producator pentru produsele sale
- calitatea materialelor pe care le livreaza
- daca este sau nu certificata firma
- certificate de conformitate
- istoric al firmei

S.D.V.-urile care se utilizeaza pentru fabricatia “piulitei cu ax vertical” sunt prezentate in fisa
film. Sculele care nu exista in magazia fabricii sau sunt defecte se vor cumpara in vedere
producerii piesei.

În orice firmă industrială se disting următoarele tipuri de stocuri:

- stocuri necesare fabricaţiei compuse din materii prime, repere special tratate, repere
normale, repere intermediare fabricate de firmă;

- stocuri de piese de schimb necesare maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice,

inclusiv materiale consumabile, piese, materiale şi produse pentru întreţinerea acestora;

- stocuri de semifabricate, care apar între diferitele faze tehnologice ale procesului de
fabricare a produsului finit;

- stocurile de produse finite.

Tabelul 1. Lista materiilor prime

Materiale STAS Număr Bucăţi

Semifabricat piesă: semifabricat turnat - 1

Cuţite de strunjit exterior pentru degajare STAS 6377 - 80 1

Cuţite de strunjit exterior pentru finisare STAS 6379 - 80 1

Cutite de filetat STAS 6377 – 80 1

Cuţite de degajare (profilate) STAS 6378 - 80 1

Burghiu elicoidal ( 8,5;  14;  6,5) STAS 9128 / 2 -77 1; 1; 1; 4;

Freza cilindro-frontală STAS 579 - 76 1

Şubler - 1

Metode de dimensionare a suprafetelor de productie

In urma analizei modului de organizare a procesului de productie poate rezulta necesitatea unor
modificari de fluxuri tehnologice sau de amplasari sau reamplasari de utilaje. In acest caz este
nevoie sa se faca o dimensionare judicioasa a suprafetelor de productie. Pentru aceasta se
folosesc mai multe metode dintre care mai utilizate sunt urmatoarele:

- metoda pe baza de calcul

- metoda prin elaborarea unui proiect sumar
- metoda pe baza tendintei coeficientilor si a extrapolarii

Metoda pe baza de calcul consta in stabilirea necesarului de masini, utilaje si instalatii a

necesarului de suprafata pentru fiecare tip de utilaj sau instalatie in parte. In final se calculeaza
suprafata pe total grupa de utilaje prin inmultirea normativului de suprafata si numarul de utilaje
de acelasi tip. Tot pe baza normativului de suprafata se stabilesc si suprafetele necesare
deplasarii muncitorilor, a mijloacelor de transport pentru depozitarea materiilor si materialelor
sau a echipamentelor tehnologice. Suprafata totala de productie se obtine prin insumare la
suprafata de productie suprafetele necesare serviciilor auxiliare sau de servire sau pentru
administratia intreprinderii.
Determinarea necesarului de masini, utilaje sau instalatii se poate face prin utilizarea unor relatii
de calcul specifice, acestea sunt diferentiate dupa cum utilajele sunt de prelucrare mecanica,
elaboreaza sarje sau sunt folosite in turnatorii.

Metoda pe baza unui proiect sumar consta in aceea ca se elaboreaza un proiect de detaliu
care sa ofere o prima orientare asupra spatiilor necesare in functie de solutiile de amplasare
adoptate, solutiilor adoptate. Dimensionarea spatiilor pe baza normativelor de utilizare a
spatiului se foloseste in mod frecvent in cazul in care anumite ripuri de suprafete se repeta de la
un proiect la altul.

In concluzie, folosirea acestei metode se bazeaza pe normativele existente pentru diferitele

masini sau utilaje

Astfel, pentru masinile mici este necesara o suprafata de 10-12mp, pentru cele mijlocii 15-25mp,
iar pentru cele mari 30-45mp.

La fel se stabileste suprafata de productie necesara pentru activitati de control tehnic de calitate
sau auxiliare

Metoda pe baza tendintei coeficientilor sau a extrapolarii. Pe baza acestei metode se pot
determina indicatori precum raportul dintre suprafata utila si suprafata totala, sau intre suprafata
construita si cea utila.

Suprafetele de productie se pot determina si prin extrapolare, adica tinandu-se seama de tendinta
acestor coeficienti si necesarul de suprafata estimat intr-o perioada viitoare.

Tipuri de amplasare a mijloacelor de munca pe suprafetele de productie

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere a organizarii productiei o

constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe suprafetele de productie si modul in
care se va face circulatia produselor si deplasarea personalului pentru executarea operatiilor de
prelucrare. Din acest punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si anume:

- proiectare pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat

- proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de masini
- proiectare de functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice

Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta in aceea ca produsul care
trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar muncitorii impreuna cu echipamentele tehnologice se
deplaseaza la acesta, in ordinea impusa de succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de
organizare a procesului de productie se recomanda a se folosi in acele unitati de productie care
fabrica produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este mic, iar procesul tehnologic
este relativ simplu.
 Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele au o pozitie fixa in
acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care urmeaza a fi prelucrate. Utilajele sunt
grupate pe grupe omogene de masini asemanatoare din punctul de vedere al tehnologiei de
prelucrare. Va exista in acest caz grupa de masini strunguri, freze, raboteze etc. Acest mod de
amplasare a locurilor de munca este specific unitatilor de productie cu tip de productie de serie
mica sau unicate.

Proiectarea in functie de produsul prelucrat se foloseste in unitatile de productie care au

un tip de productie de serie mare sau masa. Amplasarea utilajelor se face incadrul unor linii
tehnologice specializate in fabricarea unui produs sau a unor produse asemanatoare din punct de
vedere tehnologic, in succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.

Organizarea halei de productie

Intrare

Intrare
Capitolul 6

Analiza proiectelor

Punerea la punct a unor modele de programare si conducere a proiectelor implica urmatoarele

necesitati:

 identificarea activitatilor din proiect

 analiza derularii logice a acestor activitati
 cuantificarea activitatilor prin termene, sarcini si resurse
 identificarea si alocarea resurselor

Aceste elemente rezulta din analiza proiectului, ce se situeaza in timp inaintea programarii
propriu-zise. Analiza unui proiect necesita formalizarea problemelor ce trebuie rezolvate.

1. Structura de descompunere a produsului (SDP)

Produsul oricarui proiect poate fi considerat ca o structura de sistem. Ca urmare se poate imagina
descompunerea produsului in structuri de ordin inferior. Descompunerea se poate efectua pana la
nivelul entitatilor individuale din sistem numite conventional piese. De cele mai multe ori SDP
este condusa pana la obtinerea pieselor componente ale sistemului.

2. Structura de descompunere a lucrarilor (SDL)

Aceasta este o reprezentare structurala a tuturor activitatilor din proiect. In activitatea de

programare si conducere a proiectelor un cod SDL permite structurarea programului de lucru
pana la cel mai mic detaliu.

O problema majora in programarea si conducerea proiectelor este accea de a identifica cu

precizie tot ceea ce trebuie realizat pentru atingerea obiectivului. Una din principalele cauza ale
intrarii unor proiecte in deriva consta in faptul ca anumite lucrari de executat n-au fost
identificate si ca urmare nu au fost planificate.

3. Structura de descompunere a organizarii (SDO)

Primul obiectiv al SDO este acela de a preciza cine face si ce anume face. Responsabilul unei
lucrari este persoana sau grupul de persoane care declara lucrarea terminata la momentul stabilit
prin program.

Identificarea a cine este responsabil si al cui conduce la stabilirea unei ierarhii a sarcinii lor.

Structura legaturilor ierarhizarii este denumita structura de descompunere a resurselor (SDR)

 4. Reteaua si scenariul

Reteaua este o reprezentare grafica a unor elemente specifice programarii si conducerii

proiectelor cum sunt activitati, durate, sarcini, resurse.

Retelele pot fi reprezentate in diferite forme.

Programarea si conducerea proiectelor prin setele asigura facilitati multiple in abordarea acestor
probleme cu ajutorul calculatorului. Tratarea retelelor cu tehnici de programare si conducere
permite obtinerea diferitelor scenarii de realizare a proiectelor. Elaborarea unui nou scenariu
conduce la costuri suplimentare.

Schema simplificata de elaborare a unui scenariu:

 5. Tipuri de legaturi in retea

Reprezentarea activitatilor din retea prin segmente ingorsate au urmatoarea semnificatie:

 Extremitatea din stanga reprezinta inceputul activitatii

 Extremitatea din dreapta reprezinta sfarsitul activitatii

Tipuri de legaturi:

 Legatura de tip S-I (sfarsit-inceput). Acest tip de legatura este cel mai des intalnit.
Activitatea B poate sa inceapa numai daca activitatea A a fost terminata. Nu este
obligatoriu ca B sa inceapa odata ce A s-a terminat, activitatea B poate sa inceapa odata
cu sfarsitul lui A sau mai tarziu.

 Legatura de tip I-I (inceput-inceput). Acest tip de legatura are o utilizare mai mica.
Activitatea B poate sa inceapa numai daca activitatea A a inceput. Cu alte cuvinte
activitatea B poate sa inceapa odata cu inceputul activitatii A sau mai tarziu.

B
 Legatura de tip S-S (sfarsit-sfarsit). Activitatea B poate fi terminata numai daca
activitatea A a fost terminata. Cu alte cuvinte activitatea B se poate termina odata cu
terminarea activitatii A sau mai tarziu.

 Legatura de tip I-S (inceput-sfarsit). Acest tip de legatura se intalneste foarte rar.
Activitatea B se poate termina daca activitatea A a inceput. Cu alte cuvinte activitatea B
se poate termina odata cu inceperea activitatii A sau mai tarziu.

 Combinatii de legaturi. Itr-o retea sunt posibile orice combinatii de legatura, in afara de
bucle.
Practica programarii si conducerii prin durate

Acest model reprezinta o extensie a modelului PERT-timp, prin luarea in considerare a resurselor
alocate pentru realizarea proiectului.

Prin resursa se poate intelege urmatoarele:

o O persoana
o O echipa
o Un colaborator
o O masina
o Un utilaj
o Un stoc de materii prime

Aceeasi resursa poate fi alocata mai multor activitati ale aceluiasi proiect sau altui proiect. Unei
singure activitati i se pot aloca mai multe resurse. Alocarea unei resurse pentru o anumita
activitate poate capata diferite interpretari, in functie de intensitatea participarii la activitatea
respectiva.

Calculul datelor cel mai devreme (CMD)

Datele CMD se obtin prin tratarea retelei logice a proiectului in raport cu o scara de timp care are
ca origine o data tp si se deruleaza catre viitor.

Calculul CMD corespunde, intuitiv intrebarii “Daca proiectul incepe la momentul tp, cand se va
termina el si care sunt termenele intermediare importante?”

Exprimarea cel mai devreme este introdusa prin conventie.

In calculul CMD timpul se scurge in sens natural. In consecinta succesiunea starilor fiecarei
activitati este:

 Activitatea nu este inceputa

 Inceputul activitatii
 Activitatea este in curs de desfasurare
 Sfarsitul activitatii
 Activitatea este terminata
Calculul datelor cel mai tarziu (CMT)

Datele CMT se obtin prin tratarea retelei logice a proiectului in raport cu o scara de timp care are
ca origine o data tf si se deruleaza spre trecut.

In calculul datelor CTM timpul se scurge in sens invers celui natural.

Succesiunea starii a fiecarei activitati este:

 Activitatea este terminata

 Sfarsitul activitatii
 Activitatea este in curs de desfasurare
 Inceputul activitatii
 Activitatea nu este inca inceputa

CMD

Activitati:

A – aprovizionare – 2 min

B – control – 3 min

C – strunjire de degrosare – 14,492461 min

D – strunjire de degajare – 10,146921 min

E – Gaurire – 6,1316167 min

F – Adancire – 2,3807736 min

G – Frezare – 22,045546 min

H – Frezare - 22,045546 min

I – Control final – 6 min

J – Ambalare – 2 min

Marja = 0
 G

A B C D E F I J

CMD

CMT