CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................................. 2
METODA PUNERII ÎN ECHIVALENŢĂ CONFORM IAS 28 ”INVESTIȚII ÎN
ENTITĂȚILE ASOCIATE ȘI ÎN ASOCIERILE ÎN PARTICIPAȚIE” ...................... 3
CONSOLIDAREA CONTURILOR PRIN PROCEDEUL CONSOLIDĂRII
DIRECTE ............................................................................................................................. 7
CONSOLIDAREA CONTURILOR PRIN PROCEDEUL CONSOLIDĂRII PE
PALIERE ........................................................................................................................... 12
CONCLUZII ...................................................................................................................... 17
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 18
 INTRODUCERE

Metoda punerii în echivalență este o metodă de contabilizare prin care investiția

este inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările post-
achiziționare în cota investitorului din activele nete ale entității în care a investit1. Profitul
sau pierderea investitorului include cota sa din profitul sau pierderea entității în care a
investit.
Controlul comun reprezintă controlul partajat asupra unei anumite entități,
convenit prin contract, care există numai în situația în care deciziile legate de activitățile
relevante necesită consimțământul unanim al părților care dețin controlul comun.
Metoda punerii în echivalenţă este adesea utilizată pentru consolidarea conturilor
societăţilor în care societatea-mamă exercită o influenţă notabilă sau deţine investiţii
strategice. Metoda punerii în echivalență se referă la substituirea costului de achiziţie al
titlurilor de participare deţinute de către societatea-mamă cu cota-parte din capitalurile
proprii deținute la societăţile consolidate, precum şi evidenţierea deţinerii grupului de
societăți în rezervele şi rezultatele înregistrate de către o anumită societate consolidată.
De fapt, metoda punerii în echivalență reprezintă ”evaluarea sau reevaluarea
titlurilor de participare, răspunzând intereselor investitorului într-o anumită entitate”2. Din
acest motiv, comunitatea financiară internațională consideră punerea în echivalență mai
degrabă ca fiind o metodă de evaluare și nu o metodă de consolidare, metoda punerii în
echivalență fiind des utilizată inclusiv la nivelul situațiilor financiare individuale.

1
Malciu L., Feleagă N. (2004), Reglementare și practici de consolidare a conturilor, București,
Editura CECCAR.
2
Săcărin M (2002), Grupurile de societăți și repere ale interpretării conturilor consolidate, București, Editura
Economică.

2
 METODA PUNERII ÎN ECHIVALENŢĂ CONFORM IAS 28
”INVESTIȚII ÎN ENTITĂȚILE ASOCIATE ȘI ÎN
ASOCIERILE ÎN PARTICIPAȚIE”

Conform referențialului contabil internațional, metoda punerii în echivalență se

utilizează pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate în cazurile de control comun
și în cazurile de influență semnificativă.
Punerea în echivalenţă este folosită pentru consolidarea conturilor societăţilor în
care societatea consolidantă exercită o influenţă semnificativă sau deţine investiţii
strategice și constă în substituirea costului de achiziţie al titlurilor deţinute de societatea
consolidantă cu cota-parte a capitalurilor proprii ale societăţii consolidate şi evidenţierea
deţinerii grupului în rezervele şi rezultatele înregistrate de societatea consolidată.
Obiectivul principal al IAS 28 ”Investiții în entitățile asociate și în asocierile în
participație” este de a prescrie contabilizarea referitoare la investițiile în entități asociate și
de a stabili dispoziţiile pentru aplicarea metodei punerii în echivalență la contabilizarea
investițiilor în entități asociate și asocieri în participație3.
Standardul se aplică de toate entitățile care sunt investitori cu control comun sau
influență semnificativă asupra unei entități în care s-a investit. Conform referențialului
contabil internațional, metoda punerii în echivalență se utilizează pentru întocmirea
situațiilor financiare consolidate în cazurile de control comun și în cazurile de influență
semnificativă.
Dacă o entitate deține, direct sau indirect (prin filiale), 20% sau mai mult din
drepturile de vot ale entității în care s-a investit, se presupune că aceasta exercită o
influență semnificativă, cu excepția cazului în care se poate demonstra clar că nu este așa.
Dacă entitatea deține, direct sau indirect, mai puțin de 20% din drepturile de vot
ale entității în care s-a investit, se presupune că aceasta nu exercită o influență
semnificativă, cu excepția cazului în care o astfel de influență poate fi demonstrată clar. O
participație substanțială sau majoritară a unui alt investitor nu exclude neapărat
posibilitatea ca o entitate să exercite o influență semnificativă.

3
Malciu L., Feleagă N. (2004), Reglementare și practici de consolidare a conturilor, București,
Editura CECCAR.

3
 Existența influenței semnificative exercitate de o entitate este de obicei reflectată
în unul sau mai multe din modurile următoare:
 reprezentarea în consiliul de administrație sau în organul de conducere echivalent
al entității în care s-a investit;
 participarea la procesul de elaborare a politicilor, inclusiv participarea la luarea
deciziilor cu privire la dividende și alte distribuiri;
 tranzacții semnificative între entitate și entitatea în care aceasta a investit;
 interschimbarea personalului de conducere; sau
 furnizarea de informații tehnice esențiale.
Metoda punerii în echivalență presupune ca ”titlurile de participare deținute la o
societate comercială asociată să fie contabilizate în momentul achiziționării la costul lor de
achiziție”4. Ulterior achiziției respectivelor titluri, costul acestora urmează să fie ajustat
corespunzător în funcție de evoluția capitalurilor proprii ale entității asociate.
În bilanțul consolidat al grupului, titlurile de participare vor fi prezentate la
rubrica ”Titluri puse în echivalență“, iar în contul de profit și pierdere consolidat, partea ce
revine societății consolidante din rezultatul societății consolidate se reflectă la rubrica
”Partea din rezultatul entităților asociate”.
În ceea ce privește bilanţul consolidat al grupului, metoda punerii în echivalenţă
constă în principal în substituirea directă a valorii contabile a titlurilor de participare
deţinute cu suma părţii cu care aceste titluri sunt echivalente în capitalurile proprii ale
societăţilor emitente.
Metoda punerii în echivalenţă constă în corectarea valorii titlurilor de participare
în bilanţul societăţii deţinătoare, corecţie ce ţine cont de partea societății deținătoare în
capitalurile societăţilor consolidate la data achiziţiei, precum şi în rezultatele ulterioare.
În cadrul bilanţului consolidat al grupului de societăți prin intermediul metodei
punerii în echivalenţă, ”titlurile de participare deţinute de către societatea-mamă vor fi
reevaluate pe baza valorilor din bilanţul societăţilor consolidate, iar beneficiile acumulate
de către societatea-mamă în acest mod vor apărea în contraparte”5.

4
Fărcane N. (1999), Grupuri de societăţi şi imaginea lor contabilă, Timișoara, Editura Mirton.
5
Malciu L., Feleagă N. (2004), Reglementare și practici de consolidare a contu rilor, București,
Editura CECCAR.

4
 Metoda punerii în echivalență este adesea contestată, deoarece se referă în
principal la capitalurile proprii ale filialelor şi nu la elementele componente ale acestora,
respectiv activele şi datoriile. În acest caz s-ar putea aprecia că metoda punerii în
echivalență este de fapt o metodă de reevaluare a titlurilor de participare pe baza
consolidării.
În ceea ce privește punerea în echivalenţă a contului de rezultate al grupului de
societăți la nivelul contului de rezultate al societăţii consolidante, partea deținută de
societatea-mamă în rezultatul societăţii consolidate se cumulează pe un rând specific,
respectiv cota-parte în rezultatele societăţilor comerciale puse în echivalenţă.
În cazul metodei punerii în echivalenţă nu se preia în mod distinct nici un
element de activ, de datorii sau de capitaluri proprii, respectiv nici un element de venituri
sau de cheltuieli, fiindcă substituirea se efectuează în mod direct la nivelul capitalurilor
proprii şi rezultatului societăților consolidate şi nu la nivelul elementelor de active și
pasive, respectiv venituri şi cheltuieli.
În ceea ce privește bilanţurile, punerea în echivalenţă constă în substituirea directă
a valorii contabile a titlurilor deţinute cu suma părţii cu care acestea sunt echivalente în
capitalurile proprii ale societăţii emitente.
În ceea ce privește contul de rezultate, se menţionează că la nivelul contului
derezultate al societăţii consolidante, partea acesteia în rezultatul societăţii consolidate se
adaugă pe un rând specific denumit ca şi cotă-parte în rezultatele societăţilor puse în
echivalenţă.
Procesul de consolidare a conturilor are ca obiectiv întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare consolidate la nivel de grup, care cuprind bilanţul consolidat la nivel
de grup, contul de profit şi pierdere consolidat la nivel de grup, situaţia consolidată a
variaţiei capitalurilor proprii la nivel de grup, tabloul fluxurilor de trezorerie consolidat la
nivel de grup, precum şi anexa consolidată la nivel de grup.
În prezent, există mai multe puncte diferite de vedere privind prezentarea
informației consolidate:
 consolidarea trebuie să pună în evidență partea ce revine proprietarilor
societății-mama în active, pasive, cheltuieli și venituri
 consolidarea trebuie să pună în evidență ansamblul operațiilor grupului fără a
face distincția între interesele majoritare și interesele minoritare
 consolidarea trebuie să reflecte operațiile grupului, prezentând interesele
minoritare ca un element de datorie
5
  consolidarea trebuie să prezinte distinct operațiile grupului ce vizează
interesele minoritare de cele care vizează interesele majoritare și datoriile.
În acest sens, consolidarea se referă la cumularea situaţiilor financiare individuale
ale unor societăţi comerciale, cu scopul clar de a realiza un singur set de situaţii
financiare6. Ulterior eliminării tranzacţiilor, operațiunilor şi soldurilor interne, se vor
elabora situaţiile financiare consolidate, care oferă informaţii esențiale referitoare la
rezultatele şi poziţia financiară a grupului, ca şi când acesta ar fi o singură societate.
Aplicarea metodelor de consolidare se poate face pe nivele globale sau în funcție
de gradul de dependență, iar aceste tehnici de consolidare sunt cunoscute în literatura de
specialitate ca și tehnica de consolidare pe paliere și tehnica de consolidare directă7.
Consolidarea pe paliere presupune ca totalitatea metodelor de integrare ce
urmează a fi utilizate să fie aplicate mai întâi la nivelul subgrupurilor de societăți, urmând
ca ulterior situațiile intermediare să fie consolidate cu situațiile financiare ale societății-
mamă.
Consolidarea directă presupune că procedeul de consolidare este efectuat în mod
direct de către societatea-mamă pentru toate societățile comerciale incluse în perimetrul de
consolidare, indiferent de complexitatea și de tipologia grupului de societăți.

6
Săcărin M (2002), Grupurile de societăți și repere ale interpretării conturilor consolidate, București, Editura
Economică, pag.
7
Malciu L. (2002), Politici şi opţiuni contabile, București, Editura Economică, pag. 63.

6
 CONSOLIDAREA CONTURILOR PRIN PROCEDEUL
CONSOLIDĂRII DIRECTE

Presupunem că există societatea A, care deţine 70% din titlurile societăţii B, iar
aceasta deţine 40% din titlurile societăţii C, diferenţa de 60% fiind deţinută de o altă
societate din afara grupului. Societatea C deține 40% din titlurile societății D, iar restul de
60% din titluri sunt deținute de o societate din afara grupului. Prin urmare societatea A
exercită un control exclusiv asupra societăţii B şi o influenţă semnificativă asupra
societăţilor C și D, prin intermediul societăţii B, respectiv C.
Bilanțul contabil pentru societățile din cadrul grupului se prezintă astfel:
Structuri bilanțiere Societatea Societatea Societatea Societatea
A B C D
Active imobilizate 770000 520000 340000 350000
Imobilizări corporale 455000 440000 220000 350000
Titluri de participare 315000 80000 120000 -
Active circulante 530000 200000 180000 200000
Stocuri 200000 150000 20000 50000
Clienți 200000 40000 150000 130000
Casa și conturi la bănci 130000 10000 10000 20000
Datorii ce trebuie plătite într-o 100000 100000 80000 70000
perioadă de până la un an
Furnizori 40000 60000 40000 70000
Creditori diverși 60000 40000 40000 -
Active circulante nete 430000 100000 100000 130000
Total active – datorii curente 1200000 620000 440000 480000
Datorii ce trebuie plătite într-o 20000 20000 40000 30000
perioadă mai mare de un an
Capital și rezerve 1180000 600000 400000 450000
Capital 1000000 450000 200000 300000
Rezerve 80000 50000 50000 100000
Rezultat 100000 100000 150000 50000
Total capitaluri proprii 1180000 600000 400000 450000

7
 Contul de profit și pierdere pentru societățile din cadrul grupului se prezintă
astfel:
Denumirea indicatorilor Societatea Societatea Societatea Societatea
A B C D
Venituri 2600000 1500000 1300000 1400000
Cheltuieli 2500000 1400000 1150000 1350000
Rezultat 100000 100000 150000 50000

Procentajul de control şi metodele de consolidare utilizate sunt:

A în B: 70% =>consolidarea se va face prin metoda integrării globale
A în C: 40% =>consolidarea se va face prin metoda punerii în echivalenţă.
A în D: 40% =>consolidarea se va face prin metoda punerii în echivalenţă.
Procentajul de interes deţinut de:
A în B este de 70%
B în C este de 40%
A în C este de 70% * 40% = 28%
C în D este de 40%
A în D este de 70% * 40% = 28%

1. Societatea A consolidează prin integrare globală societatea B.

Preluarea posturilor din bilanţul societăţii A:
Cumulul conturilor din Bilanț:
1300000 % = % 1300000
455000 Imobilizări corporale Capital social A 1000000
315000 Titluri de participare B Rezerve A 80000
200000 Stocuri Profit sau pierdere A 100000
200000 Clienți Furnizori 60000
130000 Casa și conturi la bănci Creditori diverși 40000
Credite bancare pe termen lung 20000
Cumulul conturilor din Contul de profit și pierdere:
2600000 % = Venituri 2600000
2500000 Cheltuieli
100000 Profit sau pierdere A

8
 Preluarea posturilor din bilanţul societăţii B:
Cumulul conturilor din Bilanț:
720000 % = % 720000
440000 Imobilizări corporale Capital social B 450000
80000 Titluri de participare C Rezerve B 50000
150000 Stocuri Profit sau pierdere B 100000
40000 Clienți Furnizori 40000
10000 Casa și conturi la bănci Creditori diverși 60000
Credite bancare pe termen lung 20000
Cumulul conturilor din Contul de profit și pierdere:
1500000 % = Venituri 1500000
1400000 Cheltuieli
100000 Profit sau pierdere B

Partajul capitalurilor proprii ale societăţii B și eliminarea titlurilor:

Capitaluri proprii B Total Societatea A (70%) Interes minoritar (30%)
Capital social 450000 315000 135000
Rezerve 50000 35000 15000
Rezultat 100000 70000 30000
TOTAL 600000 420000 180000
600000 % = % 600000
450000 Capital B Acțiuni la entități afiliate B 315000
50000 Rezerve B Rezerve consolidate 35000
100000 Rezultat B Rezultat consolidat 70000
Interese minoritare 180000
Partajul rezultatului societății B în partea ce revine societății A (la rezultatul consolidat) și
partea ce revine intereselor ce nu controleaza (minoritarilor) la nivelul contului de profit și
pierdere:
100000 % = Profit sau pierdere B 100000
70000 Rezultat ce revine societății-mamă
30000 Rezultat ce revine intereselor ce
nu controlează

9
 Punerea în echivalenţă a societăţii C de către societatea A:
Capitaluri Valori Valori Partea grupului Interes minoritar
proprii C totale integrate(40%) (70%*40%=28%) (40%-28%=12%)
Capital social 200000 80000 56000 24000
Rezerve 50000 20000 14000 6000
Rezultat 150000 60000 42000 18000
TOTAL 400000 160000 112000 48000

Titlurile deţinute de societatea B în societatea C sunt finanţate astfel:

 70% de către societatea A
 30% de către minoritari.

Eliminarea titlurilor se va face:

 pe seama capitalului social al societăţii C pentru 70% *80000 = 56000 lei
 pe seama interesului minoritar pentru 30% *80000 = 24000 lei.Aceasta sumă
diminuează interesele minoritare (48000 - 24000 = 24000 lei)
Punerea în echivalenţă a titlurilor deţinute de B în C şi evidenţierea intereselor
minoritare în C:
160000 Titluri puse în echivalenţă = % = 160000
Titluri de participare C 80000
Rezervă consolidată 14000
Rezultat consolidat 42000
Interese minoritare 24000

Punerea în echivalenţă a societăţii D de către societatea A:

Capitaluri Valori Valori integrate Partea grupului Interes minoritar
proprii C totale (40%) (70% * 40% = (40% - 28% =
28%) 12%)
Capital social 300000 120000 84000 36000
Rezerve 100000 40000 28000 12000
Rezultat 50000 20000 14000 6000
TOTAL 450000 180000 126000 54000

10
 Titlurile deţinute de societatea C în societatea D sunt finanţate astfel:
 70% de către societatea A
 30% de către minoritari.
Eliminarea titlurilor se va face:
 pe seama capitalului social al societăţii C pentru 70% * 120000 = 84000 lei
 pe seama interesului minoritar pentru 30% * 120000 = 36000 lei. Aceasta sumă
diminueazăm interesele minoritare (54000 - 36000 = 18000 lei)

Punerea în echivalenţă a titlurilor deţinute de C în D şi evidenţierea intereselor

minoritare în D:
180000 Titluri puse în = = % 180000
echivalenţă Titluri de participare C 120000
Rezervă consolidată 28000
Rezultat consolidat 14000
Interese minoritare 18000

Prezentarea Bilanțului consolidat al grupului:

Structuri bilanțiere Subgrup B
Active imobilizate 1235000
Imobilizări corporale 895000
Titluri puse în echivalență 340000
Active circulante 730000
Stocuri 350000
Clienți 240000
Casa și conturi la bănci 140000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de 200000
până la un an
Furnizori 100000
Creditori diverși 100000
Active circulante nete 530000
Total active – datorii curente 1765000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă 40000
mai mare de un an

11
 Capital și rezerve 1725000
Capital social 1000000
Rezerve consolidate 157000
Rezultat consolidat 226000
Interese minoritare 342000
Total capitaluri proprii 1725000

CONSOLIDAREA CONTURILOR PRIN PROCEDEUL

CONSOLIDĂRII PE PALIERE

Se utilizează același grup format din societățile A, B, C și D, respectiv aceleași

Bilanțuri și Conturi de profit și pierdere. Consolidarea grupului se realizează în etape astfel:
1. Consolidarea începe de la societatea D înspre societatea A. Societatea D va fi
consolidată prin punere în echivalenţă de către societatea C, formându-se astfel subgrupul
consolidat C.
2. Societatea C va fi consolidată prin punere în echivalenţă de către societatea B,
formându-se astfel subgrupul consolidat B.
3. Subgrupul consolidat B va fi integrat global de societatea-mamăA, formându-se astfel
grupul consolidat. Capitalurile proprii ale subgrupului B vor fi partajate între grup (70%) şi
minoritari (30%).

Palierul 1: Consolidarea societăţii D de către societatea C

Partea ce revine societăţii C în capitalurile proprii ale societăţii D:
Capitaluri proprii D TOTAL Societatea C (40%)
Capital social 300000 120000
Rezerve 100000 40000
Rezultat 50000 20000
TOTAL 450000 180000

12
 Punerea în echivalenţă a titlurilor deţinute de societatea C în societatea D:
180000 Titluri puse în = % 180000
echivalenţă Titluri de participare C 120000
Rezervă consolidată 40000
Rezultat consolidat 20000

Bilanţul consolidat al subgrupului C se prezintă astfel:

Structuri bilanțiere Subgrup C
Active imobilizate 300000
Imobilizări corporale 220000
Titluri puse în echivalență 180000
Active circulante 180000
Stocuri 20000
Clienți 150000
Casa și conturi la bănci 10000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 80000
Furnizori 40000
Creditori diverși 40000
Active circulante nete 100000
Total active – datorii curente 400000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 40000
Capital și rezerve 360000
Capital 300000
Rezerve consolidate 40000
Rezultat consolidat 20000
Total capitaluri proprii 360000

13
 Palierul 2: Consolidarea subgrupului C de către societatea B
Preluarea posturilor din bilanţul societăţii B:
720000 % = = % 720000
440000 Imobilizări corporale Capital social 450000
80000 Titluri de participare B Rezerve 50000
150000 Stocuri Rezultat 100000
40000 Clienți Furnizori 60000
10000 Casa și conturi la bănci Creditori diverși 40000
Credite pe termen lung 20000

Partea ce revine societăţii B în capitalurile proprii ale societăţii C:

Capitaluri proprii C TOTAL Societatea C (40%)
Capital social 200000 80000
Rezerve 50000 20000
Rezultat 150000 60000
TOTAL 400000 160000

Punerea în echivalenţă a titlurilor deţinute de societatea C în societatea D:

160000 Titluri puse în = = % 160000
echivalenţă Titluri de participare C 80000
Rezervă consolidată 20000
Rezultat consolidat 60000

Bilanţul consolidat al subgrupului B se prezintă astfel:

Structuri bilanțiere Subgrup B
Active imobilizate 460000
Imobilizări corporale 440000
Titluri puse în echivalență 20000
Active circulante 200000
Stocuri 150000
Clienți 40000
Casa și conturi la bănci 10000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 100000

14
 Furnizori 60000
Creditori diverși 40000
Active circulante nete 100000
Total active – datorii curente 560000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 20000
Capital și rezerve 600000
Capital 450000
Rezerve consolidate 50000
Rezultat consolidat 100000
Total capitaluri proprii 600000

Partajul capitalurilor subgrupului B:

Capitaluri proprii Societatea A(70%) Interes minoritar
Total
subgrup B (30%)
Capital social 450000 315000 135000
Rezerve 50000 35000 15000
Rezultat 100000 70000 30000
Total 600000 420000 180000

Eliminarea titlurilor deţinute de A în subgrupul B:

600000 % = =% 600000
450000 Capital social subgrup B Titluri de participare 315000
50000 Rezerve subgrup B Rezervă consolidată 35000
100000 Rezultat subgrup B Rezultat consolidat 70000
Interese minoritare 180000

Bilanţul consolidat al grupului se prezintă astfel:

Structuri bilanțiere Subgrup B
Active imobilizate 1235000
Imobilizări corporale 895000
Titluri puse în echivalență 340000
Active circulante 730000
Stocuri 350000

15
 Clienți 240000
Casa și conturi la bănci 140000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an 200000
Furnizori 100000
Creditori diverși 100000
Active circulante nete 530000
Total active - datorii curente 1765000
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an 40000
Capital și rezerve 1725000
Capital social 1000000
Rezerve consolidate 157000
Rezultat consolidat 226000
Interese minoritare 342000
Total capitaluri proprii 1725000

16
 CONCLUZII

În momentul de față, în țările UE se aplică două sisteme de contabilitate, respectiv

sistemele contabile în conformitate cu directivele europene IV, VII și VIII și un sistem de
contabilitate în conformitate cu IFRS pentru societățile cotate,care întocmesc situații
financiare consolidate, existând opțiunea de convergență cu IFRS și pentru societățile
necotate sau cotate, care nu au participații de capital.
Comisia Europeană ar trebui să aibă în principal în vedere aplicarea setului
complet de standard IFRS și de către societățile de mari dimensiuni sau de către societățile
care sunt interesate de a deveni mai competitive pe piețele externe. Totuși, dacă Comisia
Europeană a decis să nu abandoneze instrumentele clasice ale euro-armonizării
(Directivele Contabile Europene), această institutile și-a asumat deplină responsabilitate
pentru modernizarea continuă a Directivelor Contabile Europene, în sensul eliminării
inconsecvențelor cu IAS sau IFRS.
Se poate considera că metoda punerii în echivalenţă este de fapt un rezumat al
metodei integrării globale. Integrarea globală oferă o detaliere patrimonială a
participaţiilor, iar punerea în echivalenţă indică doar cota-parte din capitalurile proprii şi
din rezultatul societăţii consolidate ce revine societăţi-mamă.
Dacă comparăm Bilanţurile consolidate întocmite prin aplicarea consecutivă a
celor două tehnici diferite de consolidare prin metode punerii în echivalență se constată că
acestea sunt identice, neexistând diferențe între ele.

17
 BIBLIOGRAFIE

Fărcane N. (1999), Grupuri de societăţi şi imaginea lor contabilă, Timișoara,

Editura Mirton.
Malciu L., Feleagă N. (2004), Reglementare și practici de consolidare a
conturilor, București, Editura CECCAR.
Săcărin M (2002), Grupurile de societăți și repere ale interpretării conturilor
consolidate, București, Editura Economică.

18