UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Data trimiterii :14.12.2019

LUCRARE DE EVALUARE
la
Teoria şi Metodologia Instruirii; Teoria şi Metodologia Evaluării
(Pedagogie II)

Ungureanu(Popescu) Andreea

Program postuniversitar de formare psihopedagogică nivel I

Învățarea activă

Rezumat: Învățarea activă este o abordare în care elevii participă la procesul de învățare prin construirea
de cunoștințe și înțelegere. În școli, ei vor face acest lucru de obicei ca răspuns la oportunitățile de
învățare proiectate de profesorul lor.

Cuvinte cheie: învățarea activă, proiecte, profesori

I. CAPITOLUL I

Punctul de plecare este o filosofie de bază a predării. Cu toții avem unul, deși este posibil
să nu fie articulat formal. Pentru mine, sunt prezentate mai jos cele patru convingeri
fundamentale pe care se bazează abordarea mea de a învăța adulții.

1. Învățatul este dialog - Din momentul în care Socrate s-a plimbat pe căile de grădină din
Grecia, implicând elevii în raționamentul dialectic ca mijloc prin care se transmit și se produc
cunoștințe, am recunoscut că dialogul dintre studenți și profesori și între elevi și alți studenți este
absolut fundamental pentru procesul și rezultatul învățare și predare.
2. Învățarea este îngrijire - În timp ce participarea pasivă poate duce la învățare, cred că elevii
învață mult mai bine atunci când sunt angajați în conținut și cu procesul de instruire. Unele dintre
cele mai bune metode de predare includ participarea activă, iar unul dintre obiectivele noastre
principale este implicarea unei astfel de participări.

3. Creșterea este descoperire - Dorința de cunoaștere începe cu minune, continuă cu curiozitatea

și este condusă de o nevoie pentru descoperirea și sinteza cunoașterii. O învățătură bună permite
studenților să satisfacă minunea, să exercite curiozitatea și să asocieze ceea ce este nou cu ceea
ce este deja cunoscut.

4. Cunoașterea este aplicare - Dăm dovadă de cunoștințe atunci când o aplicăm în mod
corespunzător și eficient. Devine evident și relevant atunci când este utilizat. De asemenea, este
aplicarea cunoștințelor care servește la consolidarea învățării. Este modul în care testăm și
demonstrăm beneficiile sale.

Este interesant de menționat că fiecare dintre aceste afirmații filozofice poate fi citită și
înapoi, cu un sens la fel de semnificativ. Dialogul predă. Angajarea înseamnă învățare.
Descoperirea este creștere. Iar aplicarea este cunoaștere. Și sunt câteva zile în care cred că aceste
versiuni inversate au mai mult sens

II. Capitolul II

Ce alți termeni sunt asociați cu învățarea activă?

Alte abordări și terminologie care sunt asociate cu învățarea activă includ cele enumerate
mai jos. Trebuie menționat că există o variație în definirea și utilizarea termenilor de către diferiți
autori, iar unele aspecte pot intra în conflict:

• Învățarea centrată pe elev sau centrată pe elev, unde elevii joacă un rol activ în învățarea lor, cu
profesorul ca activator de învățare, mai degrabă decât de instructor.
• Învățare bazată pe anchetă, bazată pe probleme sau descoperire, unde elevii învață adresând și
punând întrebări, analizând dovezi, conectând astfel de dovezi la cunoștințe preexistente, trag
concluzii și reflectând concluziile lor.
• Învățare experimentală, care descrie pe scară pe cineva care învață din experiența direct

Care sunt avantajele învățării active?

• Învățarea activă creează atât cunoștințe, cât și înțelegeri pe care elevii le pot aplica apoi în
contexte și probleme noi. Această abordare de înțelegere și rezolvare a problemelor este atractivă
pentru angajatori și universități
• Învățarea activă favorizează învățarea studenților și autonomia lor, oferindu-le o implicare mai
mare și un control asupra învățării lor și oferindu-le abilități de învățare pe tot parcursul vieții.
Acest lucru va permite de asemenea cursanților să-și dezvolte gândirea metacognitivă.
• Învățarea activă nu necesită în mod necesar clase mici sau resurse mari. Este tentant să credem
că învățarea activă nu poate avea loc în școli cu dimensiuni mari de grup și în săli de clasă cu
resurse relativ limitate. Întrebarea și instruirea centrată pe elev, cu pereche și discuții de grup bine
concentrate, pot permite învățarea activă în grupuri mai mari, fără costuri mari.
• Examenele de înaltă calitate, cer studenților să dezvolte abilități de gândire de ordin superior
pentru a obține note înalte. Abordări de învățare activă îi ajută pe cursanți să dezvolte aceste
abilități.

III. Concluzii

Cum pot profesorii să utilizeze cât mai bine învățarea activă?

• Profesorii ar trebui să examineze și să activeze învățarea anterioară a elevilor și să-i ajute să

creeze legături cu material nou. Aceștia ar trebui să obțină continuu feedback cu privire la
învățarea tuturor elevilor prin utilizarea de interogare eficientă, inclusiv sisteme de răspuns
tuturor elevilor. Acest feedback cu privire la învățarea studenților ar trebui utilizat pentru a
confirma sau pentru a adapta planurile de predare viitoare.
• Noile cunoștințe trebuie prezentate în pași mici, cu oportunități de practică și revizuire bună.
Abordările bine utilizate bazate pe anchetă pot crește în mod semnificativ atingerea, dar numai
atunci când sunt utilizate cu mod redus și sunt încorporate într-un context mai larg de învățare de
înaltă calitate
• Studenții au nevoie de timp adecvat pentru a procesa noi informații. În general, studenții
trebuie să se angajeze cu conținut complet explicat de cel puțin trei ori și în moduri diferite.
• Profesorii ar trebui să încurajeze elevii să fie conștienți și strategici în strategiile cognitive pe
care le folosesc. Aceștia ar trebui susținuți în dezvoltarea abilităților de planificare, monitorizare
și evaluare a învățării lor
• Având în vedere că elevii construiesc cunoștințe prin intermediul limbajului, profesorii ar trebui
să le permită cursanților să construiască cunoștințe prin vorbire, ascultare, citit și scris. Utilizarea
unui dialog concentrat și de înaltă calitate, a discuțiilor în perechi și a lucrului în grup este
importantă în procesarea noilor învățări și stimularea înțelegerii.

Referinţe bibliografice

1. Manolescu, M.. (2004). Activitatea evaluativă între cogniţie şi metacogniţie. Bucureşti: Meteor
Press.
2. Manolescu, M.. (2005). Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente. Bucureşti: Meteor Press.
3. Siebert, H..(2001). Pedagogie constructivistă. Bilanţ al dezbaterii constructiviste asupra practicii
educative. Iaşi: Institutul European. 11. Stoica, A. (coord.). (2001).
4. Evaluarea curentă şi examenele. Ghid pentru profesori. Bucureşti: Editura ProGnosis.
5. J.BRUNER, Procesul educației intelectuale, Ed. Științifică, Buc.,1970, p.70