UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

Facultatea de MANAGEMENT, Braşov

Specializarea: Contabilitate si informatica de gestiune
Anul II de studiu zi, I.D., F.R.
Anul universitar 2008-2009
Disciplina: AUDIT INTERN - Sinteze
Titular: prof. univ. dr. Posea Constantin

1. CONSIDERAłII PRIVIND DEFINIREA ŞI FUNDAMENTAREA

CONCEPTULUI DE AUDIT
Deşi nu prezintă dificultăŃi majore, conceptul de audit s-a dezvoltat şi perfecŃionat de-a lungul
evoluŃiei sale ajungând la înŃelesul pe care îl are astăzi.
1.1. SemnificaŃia conceptului de audit
Auditul reprezintă:
a. examinarea profesionistă şi obiectivă, de către o persoană competentă şi independentă, a
unei informaŃii, activităŃi sau operaŃiuni, a probităŃii şi credibilităŃii tranzacŃiilor economice, precum şi
a reprezentărilor financiare şi contabile cu scopul de a:
- aprecia fiabilitatea ori eficienŃa sistemelor şi procedurilor unei entităŃi economice
- produce o judecată motivată şi independentă, cu referinŃă la normele de evaluare
- obŃine o concluzie şi o opinie rezonabilă şi independentă, prin raportarea la un criteriu sau
standard
b. procesul desfăşurat de auditori prin care se analizează şi evaluează, profesionist, informaŃii
privind o entitate economică prin tehnici şi procedee specifice, în vederea obŃinerii de dovezi numite
probe de audit.
Obiectivele auditului pot fi entităŃi economice, programe, activităŃi, tranzacŃii, operaŃiuni.
Evaluarea şi interpretarea rezultatelor auditului se bazează pe:
- referinŃe contabile identificate, respectiv norme contabile naŃionale şi internaŃionale sau
recunoscute unanim în domeniu
- principiile sănătoase de management, respectiv buna practică managerială recunoscută de
specialiştii în domeniu
1.2. Tipologia auditului
Auditul poate fi:
a. Audit de conformitate sau legalitate.
Acesta examinează evidenŃele financiare ale agentului economic sau compartimentului pentru
a determina dacă se respectă anumite proceduri, reguli sau norme definite de o autoritate superioară.
El cuprinde atestarea responsabilităŃii financiare a entităŃii economice şi presupune examinarea
şi evaluarea înregistrărilor financiare şi exprimarea opiniilor asupra situaŃiilor financiare.
Auditul de conformitate constă în:
- verificarea sistemelor şi tranzacŃiilor financiare, respectiv evaluarea conformităŃii cu statutele
şi reglementările în vigoare
- controlul intern şi al funcŃiilor acestuia
- onestitatea şi caracterul adecvat al deciziilor administrative luate în cadrul entităŃii economice
auditate
Scopul acestui tip de audit este acela de a:
- determina dacă entitatea examinată respectă anumite proceduri, reguli sau reglementări
definite de o autoritate supraordonată
- personalul contabil respectă procedurile contabile
- se respectă clauzele juridice prevăzute în acordurile contractuale sau cu băncile şi cu alŃi
creditori
Rezultatele auditului conformităŃii se raportează managementului entităŃii economice care sunt
interesaŃi de gradul de conformitate cu anumite proceduri şi norme prestabilite, precum şi utilizatorilor
externi.
El se concepe astfel încât să ofere o asigurare rezonabilă privind detectarea prezentărilor
semnificativ eronate ce rezultă din nerespectarea prevederilor contractelor sau acordurilor de
subvenŃionare cu impact semnificativ şi direct asupra situaŃiilor financiare.
b. Auditul de atestare financiară-audit financiar
Acesta constă în exprimarea opiniei asupra rapoartelor financiare şi în furnizarea de
credibilitate asupra situaŃiilor financiare. Prin urmare auditul financiar este:
 - o examinare independentă a situaŃiilor financiare efectuată de un auditor, în conformitate cu
orice obligaŃie statutară relevantă
- un aport de credibilitate asupra informaŃiilor contabile publicate de entitatea economică
- o revedere critică pentru evaluarea unei situaŃii financiar-contabile determinate
- o examinare efectuată de un profesionist competent şi independent, în vederea exprimării unei
opinii motivate asupra validităŃii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de
managementul entităŃii şi imaginii fidele, clare şi complete a activelor, datoriilor, poziŃiei
financiare, profitului sau pierderilor
PoziŃia financiară reprezintă relaŃia dintre activele, datoriile şi capitalurile proprii ale unei
entităŃi economice, aşa cum sunt raportate în bilanŃ fiind influenŃată de:
- resursele economice pe care le controlează în vederea anticipării capacităŃii de a genera
numerar sau echivalente ale numerarului în viitor
- structura financiară necesară anticipării nevoilor viitoare de creditare, modului în care
profiturile şi fluxurile de trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faŃă de
entitatea respectivă, şanselor entităŃii de a primi finanŃare în viitor
- lichiditatea şi solvabilitatea entităŃii în vederea anticipării capacităŃii de onorare a
angajamentelor financiare. Lichiditatea se referă la disponibilităŃile de numerar în viitorul
apropiat, după luarea în calcul a obligaŃiilor financiare de numerar aferente perioadei.
Solvabilitatea se referă la disponibilităŃile de numerar pe op perioadă mai mare în care
urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente
Obiectivele Auditului financiar sunt:
- reflectarea imaginii fidele a activelor, datoriilor, poziŃiei financiare, profitului sau pierderii în
situaŃiile financiare anuale şi ale celor consolidate
- exprimarea unei opinii privind măsura în care situaŃiile financiare prezintă o imagine fidelă a
afacerilor entităŃii economice şi a rezultatelor exerciŃiului încheiat, cu respectarea legilor în
vigoare şi a practicilor din Ńara în care îşi are sediul entitatea
- menŃinerea coerenŃei şi calităŃii sistemului contabil, astfel încât să asigure certitudinea
reflectării în situaŃiile financiare, sincer şi complet, a situaŃiei financiare şi rezultatelor
exerciŃiului
- îmbunătăŃirea utilizării informaŃiei contabile
- aprecierea performanŃelor şi eficienŃei sistemelor de informare, organizare şi control intern
Auditorul îşi exprimă o opinie cu privire la:
- întocmirea situaŃiilor financiare, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru
general de raportare financiară
- respectarea reglementărilor legale, a statutelor, normelor şi a deciziilor manageriale
- aplicarea bunei practici şi respectarea principiilor sănătoase de management în utilizarea
fondurilor
c. Auditul performanŃei sau al rezultatelor
Reprezintă o examinare obiectivă şi sistematică a realităŃii pentru evaluarea performanŃei unui
program sau a unei activităŃi în scopul de a obŃine informaŃii referitoare la utilizarea fondurilor şi
facilitarea luării deciziilor manageriale în legătură cu supravegherea şi iniŃierea măsurilor corecte ce se
impun.
El urmăreşte dacă:
- banii au fost bine cheltuiŃi, examinând măsurile întreprinse pe linia respectării economicităŃii,
eficienŃei şi eficacităŃii, precum şi rezultatele obŃinute în atingerea indicatorilor de performanŃă
- activitatea a condus la rezultatele programate
Acesta constă în economicitate, eficienŃă şi eficacitate.
Auditul rezultatelor acoperă:
- activităŃi economice şi administrative, urmărind principii şi practici de management
- eficienŃa utilizării resurselor umane, financiare, inclusiv examinarea sistemelor de informare
asupra indicatorilor de performanŃă şi procedurilor urmate de entitate
- eficienŃa şi performanŃa în legătură cu atingerea obiectivelor entităŃii economice auditate
- impactul efectiv al activităŃilor comparativ cu impactul dorit
c. Auditul operaŃional (audit managerial; audit de gestiune)
Acesta reprezintă examinarea oricărei porŃiuni a procedurilor şi metodelor operaŃionale ale
entităŃii în scopul evaluării eficienŃei şi eficacităŃii.
Se finalizează cu recomandări pentru ameliorarea activităŃilor operaŃionale şi nu se limitează la
contabilitate ci poate cuprinde evaluarea structurii organizaŃionale, a operaŃiunilor informatizate, a
metodelor de producŃie ori a altor arii de activitate.
Se evaluează:
 - eficienŃa şi acurateŃea prelucrării operaŃiunilor legate de salarii în cadrul unui sistem electronic
nou instalat
- indicatorii privind satisfacerea clienŃilor
- prevalenŃa şi suficienŃa informaŃiilor utilizate de management în luarea deciziilor privind
achiziŃiile unor active imobilizate
- eficienŃa fluxului informaŃional privind vânzările
1.3. ConŃinutul termenului de audit intern
Auditul intern reprezintă:
- activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităŃilor entităŃii economice în scopul
furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de
conducere a acestuia (OUG 75/1999)
- activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităŃilor entităŃilor în scopul furnizării
unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere
a acestuia; activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităŃii de către persoane din
interiorul sau exteriorul acesteia; Practicile de audit intern se diferenŃiază în funcŃie de scopul,
mărimea, structura şi domeniile de activitate ale entităŃii economice (OMF nr. 1267/2000)
- activitatea organizată independent în structura unei instituŃii publice şi în directa subordonare
a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecŃii şi analize ale
sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta
asigură îndeplinirea obiectivelor instituŃiei publice şi utilizarea resurselor în mod economic,
eficace şi eficient, şi pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi
măsurile propuse de corectare a deficienŃelor şi de ameliorare a performanŃelor sistemului de
control intern (OG 119/1999)
Auditul intern are drept caracteristici:
- este o activitate atotcuprinzătoare, de acoperire a tuturor momentelor activităŃii desfăşurate de
oricare entitate economico-socială
- reprezintă o componentă a controlului activităŃii economice şi sociale, a tuturor laturilor şi
momentelor acesteia
- are specificitatea sa
- se desfăşoară de către compartimente specializate, înfiinŃate prin decizia conducerii entităŃii
economice
- funcŃionează în subordinea directă a conducătorului entităŃii economice

2. PROBLEMATICA AUDITULUI INTERN

EntităŃile economice ale căror situaŃii financiare anuale sunt supuse auditului financiar extern
independent au obligaŃia să organizeze auditul intern.
În categoria celor care trebuie să realizeze auditul financiar extern sunt entităŃile economice ce
îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:
- total active: 3.650.000 euro
- cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro
- numărul mediu de salariaŃi în cursul exerciŃiului financiar: 50

Aceste entităŃi economice întocmesc situaŃii financiare anuale care cuprind:

- bilanŃ
- cont de profit şi pierdere
- situaŃia modificărilor capitalului propriu
- situaŃia fluxurilor de trezorerie
- notele explicative la situaŃiile financiare
2.1. Scurt istoric privind auditul intern
A devenit componentă a managementului entităŃii economice la începutul sec. XX, pe timpul
recesiunii economice americane.
În anul 1941 s-a înfiinŃat Institutul InternaŃional al Auditorilor Interni în S.U.A.
În anul 1960 s-a înfiinŃat Institutul Francez al Auditorilor şi ConsultanŃilor Interni afiliat la
Institutul InternaŃional al Auditorilor Interni.
Au mai fost înfiinŃate şi alte organisme precum: ConfederaŃia Europeană a Institutelor de
Audit Intern şi Uniunea Francofonă a Auditului Intern.
România a adoptat începând cu anul 2000 Standardele InternaŃionale de Contabilitate şi
auditarea activităŃilor financiare.
 Începând cu anul 2003 Camera Auditorilor Financiari a reglementat auditul intern prin
formula: responsabilii pentru organizarea activităŃii de audit intern, coordonarea
lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor
financiar.
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităŃi o asigurare în
ceea ce priveşte gradul de control asupra operaŃiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăŃi operaŃiunile,
şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută această organizaŃie să îşi atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare
sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control, şi de guvernare a
organizaŃiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
Conceptul de audit implică înŃelegerea unor termeni precum:
a. Control - orice măsură luată de management, de Consiliu sau de alte părŃi, în vederea
îmbunătăŃirii gestionării riscurilor şi creşterii probabilităŃii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie
îndeplinite.
b. Control adecvat – controlul planificat şi organizat de management astfel încât să poată oferi
o asigurare rezonabilă că riscurile la care este expusă entitatea economică au fost gestionate cu
eficacitate şi că scopurile şi obiectivele entităŃii vor fi îndeplinite în mod eficient şi economic.
c. Mediu de control – atitudinea şi acŃiunile managementului cu privire la importanŃa
controlului în cadrul entităŃii şi constituie cadrul şi structura necesare îndeplinirii obiectivelor
primordiale ale sistemului de control intern. Mediul de control conŃine următoarele elemente:
- integritate şi valori etice
- filozofia şi stilul managementului
- structura organizatorică
- atribuirea competenŃelor şi a responsabilităŃilor
- politici şi practici referitoare la resursele umane
- competenŃa personalului
d. Risc – posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra
îndeplinirii obiectivelor; se măsoară în funcŃie de consecinŃe şi probabilitate.
e. Risc de management – proces de identificare, gestionare şi control al evenimentelor sau
situaŃiilor potenŃiale pentru a oferi o asigurare rezonabilă în ceea ce priveşte îndeplinirea obiectivelor
entităŃii economice.
f. Conflict de interese – orice relaŃie care nu este sau nu pare să fie în interesul entităŃii
economice.
g. Plus de valoare/valoare adăugată – este conferit de sporirea numărului de ocazii pentru
atingerea obiectivelor entităŃii, identificând îmbunătăŃirile la nivel operaŃional şi/sau reducând
expunerea la risc prin servicii de asigurare şi de consultanŃă.
h. GuvernanŃa entităŃii – ansamblu de procese şi structuri implementate de management pentru
ain forma, conduce, gestiona şi monitoriza activităŃile entităŃii economice pentru atingerea obiectivelor
acesteia.
2.2. Scopul şi obiectivele auditului intern
Auditul intern are drept scopuri:
- monitorizarea controlului intern
- examinarea informaŃiilor financiare şi operaŃionale
- revizuirea economicităŃii, eficienŃei şi eficacităŃii operaŃiunilor, inclusiv a controalelor non-
financiare
- verificarea conformităŃii cu legi, reglementări şi alte cerinŃe externe entităŃii, precum şi cu
politicile şi directivele manageriale şi cu alte cerinŃe interne
Obiectivele controlului sunt:
- verificarea conformităŃii activităŃilor din entitatea economică auditată, cu politicile,
programele şi managementul acesteia în conformitate cu prevederile legale
- evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare, dispuse şi
efectuate de către conducerea entităŃii în scopul creşterii eficienŃei activităŃii entităŃii
economice
- evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a datelor/informaŃiilor financiare şi nefinanciare,
destinate conducerii pentru cunoaşterea realităŃii din entitatea economică
- protejarea elementelor patrimoniale bilanŃiere şi extrabilanŃiere şi identificarea metodelor de
prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel
2.3. Tipologia auditului intern
Auditul intern poate fi:
a. Audit de conformitate (regularitate) care:
 - examinează şi apreciază dacă regulile şi procedurile sunt bine aplicate, dacă se respectă
organigramele, sistemele de informare etc.
- are la bază un sistem de referinŃă şi acŃionează prin constatări şi completări privind aplicarea,
interpretarea, eventualele deficite sau dezechilibre produse şi consecinŃele acestora, pe care le
raportează managementului entităŃii
- are ca scop compararea realităŃii cu sistemul de referinŃă adecvat
- examinează dacă sunt respectate dispoziŃiile, regulile şi procedurile definite pentru entitate
precum şi reglementările care au legătură cu securitatea entităŃii
b. Auditul de eficacitate se axează pe întrebarea dacă gestionarea entităŃii este exercitată cu
maximum de eficacitate şi eficienŃă stabilind dacă obiectivele fixate pot fi şi sunt atinse, ori
îmbunătăŃite, depăşite. Are în vedere:
- se referă la calitate şi nu la sistem de referinŃă
- se poate numi şi audit de performanŃă care reflectă calitatea măsurilor adoptate prin rezultatele
înregistrate
c. Audit de management care:
- examinează şi se asigură că există o politică de management şi în ce măsură aceasta este
exprimată cu claritate de cel care o arte în responsabilitate
- analizează modul în care politica sectorială corespunde strategiei entităŃii economice sau
politicilor cuprinse şi rezultate din strategie
- cercetează şi i se asigură că pe teren, politica este cunoscută, înŃeleasă şi aplicată
corespunzător
- are ca scop să vadă dacă misiunea responsabililor de activităŃi din structura entităŃii este clar
definită şi dacă se referă la: prevenirea tuturor incidentelor şi penelor de funcŃionare;
reducerea bugetului la costuri minime; creşterea duratei de funcŃionare a instalaŃiilor
d. Auditul strategic se referă la:
- examinează dacă există o strategie definită şi aprobată şi dacă aceasta se aplică
- reprezintă o confruntare între toate politicile şi strategiile entităŃii economice cu mediul în care
aceasta se află pentru aprecierea coerenŃei globale
- se limitează la semnalarea incoerenŃelor parŃiale şi are menirea să faciliteze asigurarea
coerenŃei globale
2.4. RelaŃia dintre auditul intern şi cel extern
a. Auditul intern examinează operaŃiunile, în principal, pentru a provoca ameliorarea, conduce
la aplicarea strictă a politicilor şi procedurilor instituite de entitatea economică şi nu este limitat la
aspectele financiare.
Auditul intern este efectuat de personal ce aparŃine entităŃii economice.
Auditorii interni sunt angajaŃi ai entităŃii economice pentru a realiza audit în atenŃia
managementului.
Auditorul intern este independent faŃă de şeful contabil, dar este supus nevoilor şi cerinŃelor
emise din responsabilitatea entităŃii economice.
Locul auditorului intern în organizarea entităŃii economice este determinat de:
- autoritate-nu exercită o autoritate directă asupra altor persoane ale entităŃii economice, ci are
calitatea de colaborator al managementului
- responsabilitate-are libertatea de a aprecia politicile, planurile, prevederile şi înregistrările, dar
aprecierile sale nu scutesc, în nici o manieră, alte persoane din cadrul firmei de
responsabilităŃile ce le sunt încredinŃate; ei pot efectua audit de rutină al conformităŃii, audit
operaŃional, alte responsabilităŃi
- independenŃa-este determinată de statutul juridic ce i se acordă în cadrul firmei, aceea de a
face constatări şi recomandări; el nu elaborează şi nu aplică proceduri, nu pregătesc
documente şi nu se angajează în nici o altă activitate
- calitatea-trebuie să fie auditor financiar
b. Auditul extern presupune existenŃa auditorului financiar extern, ca profesionist independent
calificat, care examinează şi certifică sinceritatea documentelor financiar-contabile, a situaŃiilor
financiare anuale.
Auditorul extern desfăşoară următoarele activităŃi:
- acŃionează în perfectă independenŃă în scopul certificării situaŃiilor financiare anuale ale firmei
- actele sale nu sunt supuse controlului managementului firmei respective
- are responsabilitate limitată la exprimarea avizului său asupra documentelor financiar-
contabile pe care le examinează
- examinează documentele financiar-contabile în acord cu normele general acceptate şi include
toate procedurile considerate necesare
 - analizează informaŃiile din documentele financiar-contabile prin sondaj, iar constatările sale
nu reflectă o certitudine absolută
- prezintă opinia rezultată în urma examinării documentelor financiar-contabile sub forma unui
raport, în scris
c. DiferenŃe între auditul intern şi cel extern
- În ceea ce priveşte statutul (prima diferenŃă): este o evidenŃă fundamentală. Auditorul intern
aparŃine personalului întreprinderii, auditorul extern (Cabinet internaŃional) este în situaŃia
unui presatator de servicii juridice independente
- În ceea ce priveşte beneficiarii auditului (a doua diferenŃă): auditul intern lucrează în
beneficiul responsabililor întreprinderii: manageri, direcŃia generală, eventual Comitetul de
Audit. Auditorul extern certifică conturile pentru toŃi cei care au nevoie: acŃionari, bancheri,
autorităŃi de tutelă, clienŃi şi furnizori etc.
- În ceea ce priveşte obiectivele auditului (a treia diferenŃă): atunci când obiectivul auditului
intern este de a aprecia buna desfăşurare a activităŃilor întreprinderii (dispozitive de control
intern) si de a recomanda acŃiunile pentru a ameliora, cel al auditului extern este de a certifica:
regularitatea, sinceritatea, imaginea fidelă a conturilor, rezultatelor şi situaŃiei financiare
- În ceea ce priveşte câmpul de aplicare a auditului (a patra diferenŃă): cu privire la obiectivele
sale, câmpul de aplicare a auditului extern înglobează tot ceea ce contribuie la determinarea
rezultatelor, la elaborarea situaŃiei financiare, însă în toate funcŃiile întreprinderii. Auditul
extern care ar limita observaŃiile sale şi investigaŃiile doar în sectorul contabil ar face o lucrare
incompletă. Profesioniştii, (ştiu foarte bine) explorează toate funcŃiile întreprinderii şi toate
sistemele de informaŃie care participă la determinarea rezultatului şi această exigenŃă este din
ce în ce mai mare. Câmpul de aplicare a auditului intern este mult mai vast deoarece el include
nu doar toate funcŃiile întreprinderii dar şi toate demersurile lor
- Cu privire la prevenirea fraudei (a cincea diferenŃă): auditul extern este interesat de orice
fraudă, din momentul în care ea are, sau este susceptibilă de a avea, o incidenŃă asupra
rezultatului. În schimb, o fraudă de confidenŃialitate a dosarelor personale priveşte auditul
intern, şi nu auditul extern
- Cu privire la independenŃă (a şasea diferenŃă): este de la sine că această independenŃă nu este
de aceeaşi natură. IndependenŃa auditorului extern este cea a titularului unei profesiuni libere,
ea este juridică şi statutară, cea a auditorului intern este asemenea restricŃiilor
- Cu privire la periodicitatea auditului (a şaptea diferenŃă): auditorii externi realizează, în
general, misiunile lor într-un mod intermitent şi în momente privilegiate pentru certificarea
conturilor: sfârşit de trimestru, de an. Auditorul intern lucrează în permanenŃă în
întreprinderea sa pentru misiunile planificate în funcŃie de risc şi care îl solicită cu aceeaşi
intensitate oricare ar fi perioada. Din punct de vedere relaŃional, auditul extern este permanent
şi auditul intern este periodic
- Cu privire la metodă (a opta diferenŃă): auditorii externi realizează lucrările lor după metode
care fac proba lor, pe bază de analize, inventare. Metoda auditorilor interni este specifică şi
originală
d. Asemănări
Ele sunt preconizate de normele profesionale ale auditului intern, care precizează (Norma
550): „Directorul auditului intern trebuie să coordoneze eforturile auditului intern şi extern”.
a. Prestările externe
Definite de Institutul de Audit Intern ca asistenŃă punctuală a cabinetelor externe specializate
în audit, la planul formării, al metodologiei şi al consiliului. În acest cadru se poate face apel la
specialişti din multiple discipline: tehnicieni, informaticieni, fiscalişti, jurişti. Se poate observa că
acest tip de prestare prevăzut în norma 220, nu priveşte în mod necesar şi unic auditorii externi,
rămâne punctuală.
b. Co-tratarea
Definită de Institutul de Audit Intern ca constituŃie a unei echipe comune de auditori interni şi
consultanŃi externi în vederea unei misiuni determinate. Această echipă se bazează pe leadershipul
auditului intern. Co-tratarea implică concertaŃia.
c. Sub-tratarea
Caracterul punctual devine permanent, însă el rămâne cantonat activităŃilor specifice. II A
defineşte, ca urmare a sub-tratării în audit intern: AcŃiunea contând în încredinŃarea într-o manieră
permanentă şi punctuală a unui organism extern, auditul unei sau mai multor instituŃii ori unei sau mai
multor funcŃii sau activităŃi specifice. În toate cazurile, sub-tratarea acŃionează sub directivele
directorului auditului intern.
d. Externalizarea
 Termenul nu este foarte fericit şi pretinde să se desemneze sub evoluŃia funcŃiilor auditului
intern unei organizaŃii externe. Per total, a sesiza această oportunitate pentru a integra mai bine funcŃia
în organizare.
2.5. Rolul auditorilor interni şi relaŃia cu auditul financiar
Auditorii interni efectuează o parte importantă din lucrările de audit financiar, asemănător cu
cele realizate de auditorii financiari, ei aplicând conceptele şi metodele de audit financiar.
Auditorii interni îşi dedică timpul de lucru unei singure firme. Drept urmare cunoştinŃele lor
privind operaŃiunile şi mecanismele de control intern ale entităŃii economice sunt cu mult mai
aprofundate decât cele obŃinute de auditorii financiari externi.
Directiva privind responsabilităŃile auditului intern precizează că auditorii interni examinează
şi apreciază:
- fiabilitatea şi integritatea informaŃiilor financiare şi operaŃionale, precum şi mijloacele folosite
pentru identificarea, cuantificarea, clasificarea şi raportarea acestor informaŃii
- sistemele instaurate pentru a se asigura respectarea acelor politici, planuri, proceduri, legi,
norme şi contracte care ar putea avea un impact semnificativ asupra operaŃiunilor şi
rapoartelor entităŃii şi respectarea de către aceasta a tuturor prevederilor legale şi contractuale
aplicabile
- mijloacele de protecŃie a activelor şi existenŃa acestora
- evaluarea economicităŃii şi eficienŃei cu care sunt folosite resursele entităŃii
- operaŃiunile sau programele se desfăşoară conform planurilor
Asemănări:
- competenŃa pentru exercitarea auditului
- obiectivitatea în cursul efectuării lucrărilor şi al raportării rezultatelor obŃinute
- aplicarea unei metodologii similare pentru a efectua auditul, incluzând planificarea şi
efectuarea testelor mecanismelor de control şi a testelor substanŃiale
- folosesc modelul de risc şi pragul de semnificaŃie pentru a determina profunzimea testelor şi
evalua rezultatele obŃinute
Deosebiri:
- auditorul intern răspunde în faŃa managementului firmei, iar auditorul financiar în faŃa
utilizatorilor situaŃiilor financiare
- auditorii financiari pot face apel către auditorii interni pentru un sprijin direct în cursul
efectuării lucrărilor, în timp ce auditorii interni nu por face apel către auditorii financiari
2.6. Probleme ale auditului intern necesare celui extern
Auditul extern ia în considerare următoarele activităŃi ale auditului intern:
- sfera şi obiectivele auditului intern
- relaŃia dintre auditul intern şi auditul extern
- înŃelegerea şi evaluarea preliminară a auditului intern
- momentul colaborării şi coordonarea
- evaluarea activităŃii de audit intern
Auditorul extern evaluează preliminar auditul intern astfel:
- obŃine o înŃelegere suficientă a activităŃilor de audit intern pentru a: identifica şi evalua
riscurile de existenŃă a unor denaturări din situaŃiile financiare; elabora şi efectua proceduri
suplimentare de audit
- efectuează o evaluare a auditului intern, în cazul în care consideră că acesta este relevant
pentru auditul extern în evaluarea riscului pe baza următoarelor criterii: statutul organizaŃional
(statutul specific al auditorului intern; dacă raportează managerului cu rang cel mai înalt; dacă
a luat în considerare constrângerile efectuate de manager); sfera auditului intern (natura şi
întinderea misiunilor de audit intern); competenŃa tehnică (dacă auditul intern este realizat de
persoane calificate); diligenŃa profesională cuvenită (dacă auditul intern este corespunzător
planificat, supravegheat, revizuit şi documentat
În cazul în care munca efectuată de auditorul inter urmează să influenŃeze natura, durata şi
întinderea procedurilor de audit extern se stabilesc dinainte:
- momentul activităŃii auditorului intern
- gradul de acoperire al auditului
- pragurile de semnificaŃie şi metodele propuse pentru eşantionare
- documentarea activităŃilor efectuate şi a revizuirilor
- procedurile de raportare
Evaluarea activităŃilor specifice de audit intern implică:
- luarea în considerare a gradului de adecvare a sferei activităŃilor şi a programelor aferente
- analizarea dacă evaluarea preliminară a auditului intern rămâne adecvată
 Evaluarea include analiza numai dacă:
- activitatea este efectuată de persoane care au pregătirea necesară
- sunt obŃinute suficiente probe de audit adecvate pentru a putea formula concluzii rezonabile
- respectivele concluzii sunt adecvate circumstanŃelor şi rapoartele sunt consecvente cu
rezultatul activităŃii desfăşurate
- orice excepŃii sau aspecte neobişnuite prezentate de auditul intern sunt rezolvate în mod corect
Natura, durata şi întinderea procedurilor de audit intern depind de:
- raŃionamentul auditorului extern cu privire la riscul de denaturare semnificativă a zonei în
cauză
- evaluarea auditului intern
- evaluarea activităŃii specifice efectuate de auditul internâ
Drept proceduri se folosesc: verificarea elementelor deja examinate de auditul intern;
examinări ale altor elemente; observarea procedurilor de audit intern.
2.7. Codul de etică al auditorilor interni
Scopul Codului de etică este să promoveze norme de etică în cadrul profesiei de audit intern.
Activitatea de audit intern se exercită în cadrul entităŃii de către persoane din interiorul sau din
exteriorul acesteia.
Un cod de etică este necesar pentru profesia de auditor intern, bazată, aşa cum este în realitate,
pe încredere în asigurarea obiectivităŃii sale referitoare la managementul riscului, control şi conducere.
Codul etic merge dincolo de definiŃia auditului intern, incluzând două componente esenŃiale:
1. principiile care sunt relevante pentru profesia şi practica de audit intern;
2. regulile de conducere care descriu normele de comportament pentru auditorii interni.
Aceste reguli sunt un ajutor pentru interpretarea principiilor şi aplicarea lor practică şi au rolul
să îndrume din punct de vedere etic auditorii interni.
Codul etic reprezintă un îndrumar pentru auditorii interni care oferă servicii în acest domeniu.
Auditorii interni trebuie să respecte următoarele principii:
• Integritatea. Integritatea auditorilor interni asigură încrederea în raŃionamentul profesional al
acestora. Auditorii interni:
1.1. vor exercita profesia cu onestitate, bună-credinŃă şi responsabilitate;
1.2. vor respecta legea şi vor acŃiona în conformitate cu prevederile legale şi cu cerinŃele profesiei;
1.3. nu vor lua parte, cu bună ştiinŃă, la nici o activitate ilegală şi nu se vor angaja în acte care să
discrediteze profesia de auditor intern sau entitatea;
1.4. vor respecta şi vor contribui la obiectivele etice legitime ale entităŃii.
• Obiectivitatea. Auditorii interni manifestă un înalt nivel profesional de obiectivitate în culegerea,
evaluarea şi comunicarea informaŃiilor despre activitatea şi procesele supuse examinării. Auditorii
interni:
2.1. nu vor fi implicaŃi în nici o activitate sau relaŃii care să afecteze o evaluare obiectivă. Această
implicare include acele activităŃi sau relaŃii care ar putea fi în conflict cu interesele entităŃii;
2.2. nu vor accepta nici un fel de avantaje care ar putea afecta raŃionamentul lor profesional;
2.3. vor dezvălui orice document sau fapt cunoscut de ei, care, dacă nu este dezvăluit, poate denatura
raporturile activităŃii pe care o verifică.
• ConfidenŃialitatea. Auditorii interni respectă valoarea şi proprietatea informaŃiilor pe care le primesc
şi nu dezvăluie informaŃia fără o autorizare a celor în drept, cu excepŃia cazurilor care reprezintă o
obligaŃie profesională sau legală. Auditorii interni:
3.1. vor fi prudenŃi în folosirea şi protejarea informaŃiilor acumulate în cursul activităŃii lor;
3.2. nu vor folosi informaŃiile pentru nici un scop personal sau într-o manieră care poate fi contrară
legii sau în detrimentul obiectivelor legitime şi etice ale entităŃii.
• CompetenŃa. Auditorii interni aplică cunoştinŃele, aptitudinile şi experienŃa necesare în exercitarea
serviciilor de audit intern. Auditorii interni:
4.1. se vor angaja numai în acele servicii pentru care au cunoştinŃele şi experienŃa necesare;
4.2. vor exercita servicii de audit intern în conformitate cu Normele minimale de audit intern (cadrul
general);
4.3. vor continua să îşi îmbunătăŃească cunoştinŃele, eficienŃa şi calitatea serviciilor lor.
2.8. Modul de organizare, exercitare şi implementare a auditului intern
Scopul normelor este:
- definirea principiilor de bază privind modul în care să se exercite auditul intern
- furnizarea cadrului de lucru pentru exercitarea şi promovarea activităŃilor de audit intern
- stabilirea bazelor pentru evaluarea auditului intern
- supravegherea proceselor structurilor organizatorice şi a managementului organizatoric,
precum şi a operaŃiunilor firmei
 2.8.1. Reguli de organizare
Se referă la caracteristicile entităŃilor economice şi persoanelor care exercită activităŃi de audit
intern şi anume: independenŃa şi obiectivitatea; competenŃa şi răspunderea profesională; asigurarea
calităŃii şi îndeplinirea conformităŃii.
a. IndependenŃă şi obiectivitate
1000 – Scopul, autoritatea şi responsabilitatea activităŃii de audit intern vor fi definite în concordanŃă
cu definiŃia auditului intern şi vor fi aprobate de organele de conducere ale entităŃilor.
1100 – IndependenŃa şi obiectivitatea
Activitatea de audit intern va fi independentă de management, iar auditorii interni vor fi obiectivi în
exercitarea meseriei lor.
1110 – IndependenŃă organizaŃională.
Auditorii interni vor raporta în cadrul organizaŃiei, la nivelul care le permite să îşi îndeplinească
responsabilităŃile.
1110.A1 – Auditorii interni vor fi liberi de orice interferenŃă în determinarea scopului auditului intern
şi în exercitarea profesiei lor.
1120 – Obiectivitatea individuală
Auditorii interni vor avea o atitudine imparŃială, o atitudine corectă şi vor evita conflictele de interese.
1130 Subminarea independenŃei şi a obiectivităŃii.
Dacă independenŃa şi obiectivitatea sunt subminate în fapt sau aparent, detaliile subminării vor fi
dezvăluite părŃilor implicate. Natura dezvăluirilor va depinde de situaŃie.
1130.A1 – Auditorii interni vor evita evaluarea unor operaŃiuni specifice pentru care ei au răspuns
anterior. Obiectivitatea se presupune a fi subminată dacă un auditor furnizează servicii în decursul
unui an pentru o activitate de care a răspuns anterior.
1130.A2 – Auditorii interni vor raporta unui management independent, alternativ, dacă exercită
activităŃi pentru structuri organizatorice pentru care şeful executiv al auditului are responsabilităŃi
operative.
b. CompetenŃă şi răspundere profesională
1200 – CompetenŃa şi răspunderea profesională
Angajamentele vor fi exercitate cu competenŃă şi răspundere profesională.
1210 – CompetenŃa
Auditorii interni vor trebui să posede cunoştinŃele, aptitudinile şi competenŃa necesare pentru a
exercita responsabilităŃile care le revin.
1210.A – Şeful executiv al auditului sau auditorul intern, după caz, va trebui să obŃină îndrumare
competentă şi asistenŃă dacă personalul de audit intern este lipsit de cunoştinŃe, aptitudini sau
competenŃe pentru a exercita o parte sau întregul angajament.
1210.A2 – Auditorii interni vor trebui să aibă suficiente cunoştinŃe pentru a identifica indiciile ce arată
că a fost comisă o fraudă. Aceasta necesită ca auditorii interni să cunoască caracteristicile fraudei,
tehnicile folosite pentru comiterea fraudei şi tipurile de fraudă legate de activitatea auditată. Auditorii
interni nu se substituie persoanelor care au ca primă responsabilitate detectarea şi investigarea fraudei.
1220 – Răspunderea profesională
Auditorii interni vor trebui să manifeste răspundere, aptitudini şi abilităŃi specifice unor îndemânări
aşteptate, ca un auditor intern competent şi prudent.
1220.A1 – Auditorii interni îşi vor exercita răspunderea profesională luând în considerare:
• dimensionarea adecvată a volumului de muncă pentru atingerea obiectivelor angajamentului;
• complexitatea relativă şi pragul de semnificaŃie, supuse procedurilor de audit intern al problemelor
relevante;
• conformitatea controlului şi proceselor de management al riscului conducerii;
• posibilitatea unor nereguli sau abateri semnificative;
• costul activităŃii de audit intern în raport cu beneficiile potenŃiale.
1220.A2. – Procedurile de audit, chiar atunci când sunt îndeplinite cu răspundere profesională, nu
garantează că fraudele vor fi depistate. În orice caz, auditorii interni vor fi atenŃi la riscurile şi
expunerile ce pot permite frauda. Atunci când controlul nu reduce aceste riscuri, auditorul va trebui să
investigheze în continuare existenŃa fraudelor. Dacă există suficiente indicii privind comiterea unei
fraude, auditorul intern va recomanda o investigare, după caz.
1230 – Pregătirea profesională continuă
Auditorii interni îşi vor îmbogăŃi cunoştinŃele, aptitudinile şi competenŃele printr-o pregătire
profesională continuă.
c. Asigurarea calităŃii şi îndeplinirea conformităŃii
1300 – Asigurarea calităŃii şi îndeplinirea conformităŃii
Şeful executiv al auditului sau auditorul intern, după caz, va trebui să iniŃieze şi să menŃină un
program de asigurare a calităŃii, destinat să realizeze conformitatea cu Regulile de organizare şi cu
Codul etic.
1310 – Evaluarea programului de asigurare a calităŃii. Programul de asigurare a calităŃii include
monitorizarea, pentru a se determina eficienŃa sa. Monitorizarea se va realiza prin evaluări interne şi
revizuiri independente.
1320 – Evaluarea internă
Evaluările interne vor include monitorizarea permanentă şi revizuiri periodice. Şeful executiv al
auditului sau auditorul intern, după caz, va stabili criterii de măsurare pe baza cărora poate fi evaluată
calitatea.
1321 – Monitorizarea permanentă
Şeful executiv al auditului sau auditorul intern, după caz, ca monitoriza în mod continuu calitatea
auditului intern.
1322 – Revizuirile periodice interne
Revizuirile interne vor fi realizate periodic, prin autoevaluare sau de către persoane din interiorul
organizaŃiei, dar din afara activităŃii de audit intern. Astfel de revizuiri vor fi realizate de persoane care
deŃin cunoştinŃe de practică a auditului intern.
1330 – Revizuirile independente
Conformitatea activităŃii de audit intern cu Regulile de organizare şi cu Codul etic va fi evaluată cel
puŃin o dată la fiecare 3 ani de către un auditor financiar, independent care va folosi în acest sens
instrumente specifice.
1340 - Raportările asupra asigurării calităŃii şi conformităŃii
La încheierea evaluărilor şi revizuirilor asupra calităŃii, şeful executiv al auditului va comunica
rezultatele managementului sau angajatorului (clientului).
1350 – Conformitatea cu Regulile de organizare
Aditorii interni vor declara că activităŃile de audit intern sunt conduse în conformitate cu Regulile
minimale de audit intern numai dacă rezultatele programului de asigurare a calităŃii arată că activitatea
de audit intern este în conformitate cu acestea.
1360 – Dezvăluirea neconformităŃii
Activitatea de audit intern va sesiza conformitatea cu Regulile de organizare şi cu Codul etic. Tot
există situaŃii în care conformisarea deplină cu Regulile de organizare nu este îndeplinită. Când
neconformitatea afectează scopul general sau exercitarea activităŃii de audit intern, dezvăluirea trebuie
făcută managementului superior sau angajatorului (clientului).

2.8.2. Reguli de exercitare

Regulile de exercitare au în vedere:
- conducerea activităŃii de audit intern
- natura activităŃii
- planificarea angajamentului
- executarea angajamentului
- comunicarea rezultatelor
- monitorizarea implementării rezultatelor
a. Conducerea activităŃii de audit intern
2000 – Conducerea activităŃii de audit intern
Şeful executiv al auditului va conduce efectiv activitatea de audit intern pentru îmbunătăŃirea în
general a activităŃii.
2010 – Planificarea
Şeful executiv al auditului va stabili planurile de angajament după evaluarea riscurilor pentru
realizarea obiectivelor de audit intern, în conformitate cu obiectivele entităŃilor.
2010.A1. – Activitatea de angajament a activităŃii de audit intern se va baza pe evaluarea riscurilor.
Procesul de evaluare a riscurilor va fi efectuat cel puŃin anual, avându-se în vedere evaluarea riscurilor
relevante şi semnificaŃia lor, deciziile consiliului de administraŃie sau ale angajatorului (clientului),
concluziile profesionale ale şefului executiv al auditului intern, identificarea activităŃilor ce trebuie
auditate.
2020 – Comunicarea şi aprobarea
Şeful executiv al auditului va comunica planurile activităŃile de audit intern şi resursele necesare,
inclusiv schimbările interimare semnificative, consiliului de administraŃie sau angajatorului, pentru
revizuirea şi aprobare. Şeful executiv al auditului intern va comunica, de asemenea, impactul asupra
limitării resurselor.
2030 – Managementul resurselor
Şeful executiv al auditului se va asigura că resursele sunt suficiente şi eficient utilizate.
2040 – Politici şi proceduri
Şeful executiv al auditului va stabili politicile şi procedurile pentru exercitarea activităŃii de audit
intern.
2050 – Coordonarea
Şeful executiv al auditului intern îşi va coordona activitatea cu auditorul financiar, pentru a asigura
îndeplinirea corespunzătoare a obiectivelor de audit şi pentru a minimiza suprapunerea.
2060 – Raportarea către consiliul de administraŃie
Şeful executiv al auditului intern va raporta periodic angajatorului (clientului) şi consiliului de
administraŃie despre scopul activităŃii de audit, autoritatea, responsabilitatea şi execuŃia conform
planului său, riscurile semnificative şi aspecte ale controlului şi conducerii, precum şi alte probleme
necesare sau solicitate de angajator (client) sau de consiliul de administraŃie.
b. Natura activităŃii
2100 – Natura activităŃii
Activitatea de audit intern va evalua şi va îmbunătăŃi managementul riscurilor din cadrul entităŃii,
controlul şi procesele de conducere.
2110 – Managementul riscurilor
Activitatea de audit intern va asista entitatea în gestionarea riscurilor. AsistenŃa poate fi furnizată prin
evaluarea şi identificarea riscurilor semnificative, evaluarea riscurilor pe durata angajamentelor şi prin
îmbunătăŃirea procesului de management al riscurilor.
2110.A1. – Activitatea de audit intern va realiza evaluarea riscurilor cel puŃin anual. Evaluarea va lua
în considerare factorii interni şi externi care pot afecta şi pot avea un impact asupra mediului de risc şi
control.
2110.A2. – Auditorii interni vor evalua riscurile legate de:
• mediul sistemelor informatice;
• integritatea informaŃiilor operaŃionale şi financiare;
• eficienŃa activităŃii;
• securitatea activelor;
• conformitatea cu reglementările şi contractele .
2120 – Controlul
Activitatea de audit va asista entitatea în menŃinerea unor controale eficiente. AsistenŃa poate fi
furnizată prin evaluarea controalelor entităŃii pentru a determina eficienŃa şi prin recomandări în
vederea îmbunătăŃirii.
2120.A1 – Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor, auditorii interni vor evalua controlul intern în
privinŃa:
• mediului sistemelor informatice;
• integrităŃii informaŃiilor operaŃionale şi financiare;
• eficienŃei activităŃii;
• securităŃii activelor;
• conformităŃii cu reglementările şi contractele.
2120.A2. – Auditorii interni vor trebui să revizuiască programele şi activitatea pentru a constata dacă
revizuirile corespund obiectivelor şi Ńintelor stabilite şi dacă programele sunt implementate şi realizate
conform planificării.
2120.A3 – Auditorii interni vor trebui să constate dacă obiectivele programului sunt conforme cu cele
ale entităŃii şi dacă au fost atinse.
2120.A4 – Auditorii interni vor constata dacă s-au stabilit criterii adecvate, pentru a determina dacă
obiectivele au fost realizate. Dacă da, auditorii interni vor folosi astfel de criterii în evaluarea lor.
2120.A5 – Auditorii interni vor comunica consiliului de administraŃie rezultatele angajamentului.
Comunicarea va include criteriile stabilite de consiliul de administraŃie, utilizate de auditorii interni.
Aceştia vor comunica inexistenŃa sau inadecvarea oricărui criteriu necesar.
2130 – Conducerea
Activitatea de audit intern va asista entitatea în atingerea obiectivelor sale prin evaluarea şi
îmbunătăŃirea procesului prin care:
1. obiectivele şi valorile sunt stabilite şi comunicate;
2. realizarea obiectivelor este monitorizată;
3. responsabilitatea este asigurată.
2130.A1 – Auditorii interni vor revizui programele, pentru a evalua dacă:
• obiectivele au fost stabilite şi sunt în concordanŃă cu cele ale entităŃii;
• au fost stabilite criterii de performanŃă adecvate pentru a evalua realizările;
• Ńelurile şi obiectivele sunt îndeplinite;
• responsabilitatea a fost stabilită
 c. Planificarea aranjamentelor
2200 – Planificarea aranjamentelor
Auditorii interni vor elabora un plan pentru fiecare angajament.
2210 – Obiectivele angajamentelor
Obiectivele angajamentelor vor lua în considerare riscurile şi controalele legate de activităŃile supuse
auditului.
2210.A1. – Auditorul intern va realiza evaluarea riscului în faza de planificare, pentru a identifica
domeniile de risc relevante în raport cu obiectivele angajamentelor.
2210.A2 – Auditorul intern va lua în considerare posibilitatea existenŃei unor nereguli sau abateri
semnificative la stabilirea obiectivelor angajamentului
2220. – Scopul angajamentului trebuie să fie suficient pentru satisfacerea obiectivelor acestuia.
2220.A1 – Scopul angajamentului va include modalitatea de monitorizare a eficienŃei şi oportunităŃii
măsurilor luate de conducerea în vederea corectării problemelor raportate anterior.
2220.A2. – Scopul angajamentului va avea în vedere sistemele, evidenŃele, personalul şi activele fizice
relevante, inclusiv pe cele aflate sub controlul terŃilor.
2230 – Alocarea resurselor
Auditorii interni vor determina resursele necesare pentru atingerea obiectivelor. Alocarea resurselor
umane se va baza pe evaluarea naturii şi complexităŃii fiecărui angajament a constrângerilor de timp şi
a resurselor disponibile.
2240 – Programul de activitate
Auditorii interni vor elabora programe de activitate în vederea realizării obiectivelor angajamentelor.
2240.A1. – Programele de activitate vor stabili procedurile pentru identificarea, analiza, evaluarea şi
înregistrarea informaŃiilor pe perioada angajamentului. Programul de activitate trebuie aprobat înaintea
începerii activităŃii, iar modificările se vor aproba imediat.
d. Executarea angajamentului
2300 – Executarea angajamentului
Auditorii interni vor identifica, vor analiza, vor evalua şi vor înregistra informaŃii suficiente pentru
îndeplinirea obiectivelor angajamentului.
2310 – Identificarea informaŃiilor
Auditorii interni vor identifica informaŃii utile, suficiente, credibile şi relevante pentru a susŃine
obiectivele şi scopul angajamentului.
2320 – Analiza şi evaluarea
Auditorii interni îşi vor baza concluziile şi rezultatele angajamentului pe analize şi evaluări
corespunzătoare.
2320.A1. – În scopul evaluării auditorii interni vor folosi criterii de evaluare stabilite de consiliul de
administraŃie. Auditorii interni vor face cunoscută inexistenŃa sau inadecvarea unor criterii necesare.
Dacă auditorii interni au formulat criteriile de evaluare, acestea vor fi comunicate în consecinŃă.
2330 – Înregistrarea informaŃiilor
Auditorii interni vor înregistra orice informaŃie relevantă care să susŃină concluziile şi rezultatele
angajamentului.
2330.A1. – Şeful executiv al auditului intern va controla accesul la evidenŃele legate de angajament.
Şeful executiv al auditului va obŃine aprobarea consiliului de administraŃie şi/sau a consilierului juridic
înainte de a prezenta astfel de evidenŃe terŃilor.
2330.A2. – Şeful executiv al auditului va elabora reguli de păstrare a confidenŃialităŃii evidenŃelor
legate de angajament. Aceste reguli trebuie să fie în concordanŃă cu regulile interne ale unităŃii şi cu
prevederile legale.
2340 – Supervizarea angajamentelor
Angajamentele vor fi supervizate în mod corespunzător pentru a monitoriza activitatea, a evalua
calitatea şi pentru a asista personalul.
e. Comunicarea rezultatelor
2400 – Comunicarea rezultatelor
Auditorii interni vor comunica rezultatele angajamentului.
2410 – Criterii pentru comunicare
Comunicările vor include obiectivele şi scopul angajamentului, precum şi concluziile, recomandările şi
planurile de măsuri aplicate.
2410.A1 – Comunicare finală a rezultatelor va conŃine când este cazul, opinia generală a auditorilor
interni.
2410.A2 – Comunicările legate de angajament vor confirma executarea satisfăcătoare şi, după caz, vor
include recomandări pentru îmbunătăŃirea activităŃii entităŃii şi planurile de măsuri ce trebuie adoptate
de conducere.
2420 – Calitatea comunicărilor
Comunicarea va fi obiectivă, clară, concisă, constructivă, oportună şi exactă.
2421 – Erorile şi omisiunile
Dacă o comunicare finală conŃine o eroare sau o omisiune semnificativă, şeful executiv al auditului va
comunica informaŃiile corectate tuturor persoanelor care au primit comunicarea iniŃială.
2430 – Prezentarea neconformităŃii cu regulile
În cazul în care neconformitatea cu regulile afectează un angajament specific, comunicarea
rezultatelor cuprinde:
• regulile a căror conformitate nu a fost complet întrunită;
• motivul neconformităŃii;
• impactul neconformităŃii asupra angajamentului.
2440 – Transmiterea rezultatelor
Şeful executiv al auditului va transmite celor implicaŃi rezultatele.
2440.A1 – Şeful executiv al auditului este responsabil pentru comunicarea rezultatelor finale
persoanelor competente să ia decizii în legătură cu acestea.
2.8.3. Reguli de implementare
2500 – Monitorizarea implementării rezultatelor
Şeful executiv al auditului va verifica dacă au fost luate în mod corespunzător de către conducere
măsuri în legătură cu riscurile semnificative raportate sau dacă consiliul de administraŃie a acceptat
riscul de a nu lua nici o măsură.
2500.A1 – Şeful executiv al auditului va stabili proceduri de monitorizare a implementării măsurilor
luate de conducere.
2510 – Acceptarea riscurilor de către conducere
Şeful executiv al auditului va informa adunarea generală a asociaŃilor în cazul în care consiliul de
administraŃie a decis să accepte riscurile semnificative raportate.

3. DESPRE CAMERA AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

DEPARTAMENTUL DE AUDIT INTERN
CAFR este persoană juridică autonomă, ca organizaŃie profesională de utilitate publică fără
scop lucrativ, care în numele statului, organizează, coordonează şi autorizează desfăşurarea activităŃii
de audit financiar în România.
Misiunea Camerei Auditorilor Financiari din Romania ("CAFR") este de a construi pe o
baza solida, identitatea si recunoasterea publica a profesiei de auditor financiar din Romania, avand ca
obiectiv principal dezvoltarea sustinuta a profesiei si intarirea acesteia cu Standardele de Audit si
Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar, prin asimilarea integrala a
Standardelor Internationale si a Codului de etica al IFAC, care sa permita auditorilor financiari,
membri ai CAFR sa ofere servicii de audit financiar de o inalta calitate, in interesul publicului, in
general, si al comunitatii de afaceri, in special.
Pentru indeplinirea misiunii sale, Camera Auditorilor Financiari din Romania a stabilit
urmatoarele obiective:
• Sa dezvolte permanent profesia de auditor financiar din Romania, asumandu-si
responsabilitatea de a proteja interesul public, cautand sa se asigure ca auditorii financiari,
membri ai CAFR, respecta cele mai inalte standarde profesionale si de conduita etica
dezvoltate pe plan european si international;
• Sa reprezinte profesia de auditor financiar la nivel national si international si sa promoveze
interesele profesionale ale auditorilor financiari, membri ai CAFR fata de institutiile statului
si fata de organizatii profesionale nationale si internationale din domeniu;
• Sa se preocupe ca serviciile de auditare a situatiilor financiare sa creasca calitativ, prin
dezvoltarea in permanenta a sistemului de monitorizare si competenta profesionala,
asigurandu-se ca stagiarii si membrii CAFR sa participe activ la programele de pregatire si
educatie profesionala organizate anual de Camera;
• Sa se preocupe de dezvoltarea CAFR, de promovarea renumelui ei, de protejarea bunastarii si
interesului acesteia, in beneficiul profesiei de auditor financiar din Romania;
• Sa pastreze permanent conditiile adecvate pentru ca auditorii financiari, membri ai CAFR sa
isi exercite independent profesia de auditor financiar;
• Sa comunice in permanenta cu auditorii financiari, membri ai CAFR, pentru identificarea
necesitatilor acestora, pentru a raspunde lor intr-o maniera eficienta si in timp real,
asigurandu-se astfel ca primesc sprijin care sa le permita sa satisfaca, la randul lor, cerintele
clientilor pentru care lucreaza;
 • Sa promoveze activ si permanent cele mai bune practici ale profesiei pentru imbunatatirea
serviciilor de auditarea a situatiilor financiare si sa identifice tendintele de pe piata de audit
financiar romaneasca si internationala care ar putea avea impact asupra practicii profesiei si
sa sfatuiasca din timp, auditorii financiari pentru ca ei sa adopte conduita optima;
• Sa faca constient rolul Camerei Auditorilor Financiari din Romania si sa promoveze
cooperarea cu Ministerul Finantelor Publice si cu alte institutii ale statului, organizatii
profesionale din domeniu, care au ca obiectiv dezvoltarea profesiei contabile din tara;
• Sa educe publicul asupra rolului si misiunii auditorului financiar, membru al CAFR si sa
promoveze implicarea sa in toate ramurile profesiei.
Camera are, în principal, următoarele atribuŃii:
- organizează examenele şi atribuie calitatea de auditor financiar;
- coordonează activitatea de audit financiar;
- supraveghează programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;
- controlează calitatea activităŃii de audit financiar;
- sesizează Ministerul FinanŃelor asupra necesităŃii actualizării normelor şi procedurilor profesionale
de audit, în raport cu modificările intervenite în reglementările instituŃiilor profesionale europene şi
internaŃionale;
- retrage calitatea de auditor financiar în condiŃiile prevederilor Regulamentului de organizare şi
funcŃionare a Camerei;
- elaborează normele interne privind activitatea Camerei.
3.1. Conducerea si organizarea Camerei Auditorilor Financiari din Romania
a. ConferinŃa CAFR este organul superior de conducere al CAFR; formată din toŃi membrii cu
drept de vot ai CAFR; poate fi ordinară (se întruneşte o data pe an, la convocarea Consiliului, în cel
mult 4 luni de la încheierea exerciŃiului financiar precedent ); poate fi extraordinară ( poate fi
convocată de Biroul Permanent sau la cererea a cel puŃin două treimi din numărul membrilor
Consiliului CAFR ori a unei cincimi din numărul membrilor CAFR, cu drept de vot ).
Atributii
- dezbaterea raportului anual de activitate a Consiliului Camerei;
- dezbaterea, aprobarea sau modificarea situaŃiilor financiare anuale ale Camerei;
- dezbaterea şi aprobarea raportului Comisiei de auditori statutari asupra gestiunii financiare a
Consiliului Camerei;
- aprobarea execuŃiei bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciŃiul financiar încheiat;
- aprobarea proiectului bugetului de venituri şi cheltuieli aferent exerciŃiului financiar următor;
- aprobarea normelor de reprezentare la ConferinŃă;
- alegerea şi revocarea membrilor Consiliului Camerei;
- alegerea şi revocarea membrilor Comisiei de auditori statutari;
- alegerea şi revocarea membrilor Comisiei de apel;
- stabilirea obiectivelor strategice ale Camerei;
- aprobarea programului de activităŃi al Consiliului Camerei pe anul în curs;
- aprobarea constituirii, reorganizării sau desfiinŃării reprezentanŃelor din Ńară şi din străinătate ale
Camerei;
- aprobarea modificărilor şi completărilor la Regulamentul de organizare şi funcŃionare a Camerei.
b. Consiliul CAFR este format din 15 membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România,
aleşi de ConferinŃa ordinară pe o perioada de cinci ani; membrii aleşi în Consiliul CAFR pot îndeplini
cel mult două mandate; Consiliul CAFR se întruneşte trimestrial şi ori de câte ori se consideră
necesar, la cererea Preşedintelui sau a cel puŃin unei treimi din numărul membrilor săi; şedinŃele
Consiliului CAFR nu pot avea loc decât în prezenŃa majorităŃii simple a membrilor săi;
CompetenŃe şi atribuŃii
Consiliul CAFR coordonează, conduce şi controlează activitatea Camerei Auditorilor Financiari din
România, având următoarele atribuŃii:
- asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor conferinŃelor Camerei;
- asigură condiŃiile pentru administrarea şi gestionarea patrimoniului Camerei, potrivit legii;
- stabileşte strategia şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al Camerei;
- prezintă spre aprobare ConferinŃei raportul de activitate pe perioada anterioară, situaŃiile financiare şi
proiectul programului de activitate al Camerei;
- aprobă Regulamentul intern de organizare şi funcŃionare a Biroului Permanent;
- aprobă organigrama şi politica de personal ale Camerei;
- aprobă normele privind desfăşurarea activităŃii curente a aparatului executiv al Camerei;
- stabileşte anual indemnizaŃiile membrilor Consiliului Camerei, ai Biroului permanent al Consiliului
Camerei, ai Comisiei de auditori statutari şi ai Comisiei de apel;
- desemnează un membru al Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România pentru a
reprezenta Camera şi Consiliu Camerei, pe lângă Ministerul FinanŃelor Publice, conform OrdonanŃei
de UrgenŃă a Guvernului nr. 75/1999;
- desemnează un membru al Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România pentru a
reprezenta auditorii nonactivi;
- îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute de lege, de prezentul regulament şi de hotărârile
ConferinŃei.
c. Biroul permanent al Consiliului Camerei are în componenŃa sa: Preşedintele, Prim-
Vicepreşedintele şi cei 5 VicepreşedinŃi ai Consiliului Camerei; se întruneşte o data pe luna sau de
cate ori este necesar.
Atributii
- elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli anual pe care îl înaintează spre dezbatere şi aprobare
Consiliului Camerei, nu mai târziu de data de 15 decembrie a fiecărui an anterior anului la care se
referă bugetul respectiv;
- supraveghează lunar execuŃia bugetului de venituri şi cheltuieli al Camerei;
- examinează şi propune spre aprobare Consiliului Camerei programul de activitate al Camerei;
- aprobă programele de activitate ale departamentelor executive;
- aprobă programul deplasărilor în străinătate;
- numeşte, sancŃionează şi revocă secretarul general, şefii departamentelor Camerei şi alte persoane cu
funcŃii de conducere din aparatul executiv al Camerei;
- aprobă organigrama aparatului executiv al Camerei şi salarizarea pentru fiecare funcŃie prevăzută în
aceasta;
- monitorizează Registrul auditorilor financiari;
- aprobă documentele emise de Cameră, supuse publicării.
d. Comisia de auditori statutari este alcătuită din 3 persoane alese dintre membrii Camerei;
mandatul comisiei de auditori statutari este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată; membrii
Consiliului sau angajaŃii Camerei precum şi asociaŃii, angajaŃii, rudele sau afinii pana la gradul al IV-
lea ai acestora nu pot îndeplini mandatul de auditor statutar al Camerei;
Atributii
- efectuează auditul situaŃiilor financiare ale Camerei;
- întocmeşte raportul anual de audit, precum şi alte rapoarte solicitate de Consiliul Camerei şi le
prezintă ConferinŃei spre dezbatere şi aprobare ;
- poate participa la şedinŃele Consiliului Camerei fără drept de vot.
e. Comisia de apel este compusă din 5 membri: 3 auditori financiari activi, membri ai
Camerei, aleşi de ConferinŃă şi care nu fac parte din alte organe de conducere ale Camerei, un
reprezentant al Ministerului FinanŃelor Publice şi un reprezentant al Ministerului JustiŃiei. Membrii
Comisiei de apel aleg dintre ei un preşedinte, care este auditor financiar activ. Mandatul comisiei de
apel este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată .
Atributii
- efectuează auditul situaŃiilor financiare ale Camerei;
- întocmeşte raportul anual de audit, precum şi alte rapoarte solicitate de Consiliul Camerei şi le
prezintă ConferinŃei spre dezbatere şi aprobare ;
- poate participa la şedinŃele Consiliului Camerei fără drept de vot.
f. Departamentul de audit intern are, în principal, următoarele atribuŃii:
- asimilarea, actualizarea şi publicarea Standardelor InternaŃionale de Audit Intern, denumite
Standarde de Audit Intern;
- asimilarea, actualizarea şi publicarea Cadrului General al Standardelor InternaŃionale de Audit Intern,
denumit Cadrul General al Standardelor de Audit Intern;
- elaborarea şi publicarea Normelor Profesionale de Audit Intern;
- coordonarea şi monitorizarea activităŃii de Audit Intern;
- colaborarea cu celelalte departamente ale Camerei Auditorilor Financiari din România în ceea ce
priveşte pregătirea profesională a auditorilor interni membri ai CAFR, precum şi respectarea
Standardelor şi Normelor Profesionale de Audit Intern;
- asigurarea dezvoltării relaŃiilor internaŃionale şi consolidarea acestora în domeniul Auditului Intern;
- colaborarea cu societăŃile interne şi internaŃionale de audit financiar şi audit intern în vederea
perfecŃionării cadrului de lucru din domeniul Auditului Intern;
- alte atribuŃii stabilite de Consiliul şi Biroul Permanent ale Camerei Auditorilor Financiari din
România.
g. Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari are, in principal, urmatoarele
atributii:
- organizeaza testul de verificare a cunostintelor in domeniul financiar-contabil, pentru accesul la
stagiu;
- organizeaza examenul de aptitudini profesionale;
- organizeaza cursuri si stabileste cerintele de pregatire profesionala continua;
- atribuie calitatea de membru pentru persoanele fizice, juridice si pentru persoanele cu calificare
obtinuta in strainatate;
- desemneaza in fiecare an auditorii financiari care pot indruma desfasurarea stagiului de pregatire
practica a stagiarilor;
- asigura conformitatea cu normele Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC) si cu alte norme
internationale in materie de invatamant;
h. Departamentul de monitorizare si competenta profesionala.
Departamentul are in componenta inspectori seniori si inspectori asistenti coordonati de un sef de
departament. Scopul Departamentului este asigurarea unei calitati ridicate a activitatii de audit
financiar si acordarea de asistenta membrilor Camerei. Prin calitate se intelege "reflectarea unei
imagini fidele" sau "prezentarea in mod corect sub toate aspectele semnificative" a activitatii entitatilor
auditate, conform Standardelor Internationale de Audit (ISA) si normelor emise de Camera.
i. Departamentul de servicii pentru membri are, in principal, urmatoarele atributii:
- întocmirea, actualizarea şi publicarea Registrului auditorilor financiari;
- asigurarea asistenŃei profesionale pentru membrii Camerei;
- aplicarea reglementărilor privind asigurarea pentru riscul profesional al membrilor Camerei;
alte atribuŃii stabilite de Biroul Permanent
j. Departamentul de Servicii Generale are, in principal, urmatoarele atributii:
- intocmirea documentelor justificative privind operatiunile patrimoniale;
- organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii;
- organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, precum si valorificarea rezultatelor acesteia;
- respectarea regulilor de intocmire a bilantului contabil si a termenelor de depunere la organele in
drept;
- pastrarea documentelor justificative, a registrelor si a situatiilor financiare anuale;
- evidentierea corecta si reala a veniturilor prin urmarirea incasarii taxelor si cotizatiilor stabilite prin
hotararile Camerei;
- evidentierea corecta si reala a cheltuielilor, in limita bugetului anual aprobat de Conferinta Ordinara
Anuala a Camerei Auditorilor Financiari din Romania;
- intocmirea Bugetului de Venituri - Cheltuieli, precum si organizarea si urmarirea executiei bugetare;
- asigurarea serviciilor administrative si de supraveghere a patrimoniului Camerei;
alte atributii stabilite de Biroul Permanent.
k. Departamentul de conduita si disciplina profesionala
Activitatea Departamentul de conduita si disciplina profesionala se desfasoara dupa cum urmeaza:
- Abaterile disciplinare se constata, iar sanctiunile disciplinare se aplica prin procedurile disciplinare
care se desfasoara potrivit competentelor urmatoarelor organe ale Camerei: Departamentul de conduita
si disciplina profesionala; Consiliul; Comisia de apel.
- Toate problemele, faptele sau circumstantele care sunt de natura sa atraga raspunderea disciplinara a
unui membru se aduc la cunostinta Secretariatului general. Dupa analiza Secretariatul general
transmite documentatia Departamentului de conduita si disciplina profesionala.
- Departamentul de conduita si disciplina profesionala efectueaza cercetari asupra documentatiei
primite.
- Departamentul de conduita si disciplina profesionala poate solicita, iar membrul ofera informatiile
cerute, inclusiv registre, documente, dosare sau evidente. Departamentul de conduita si disciplina
profesionala se pronunta asupra initierii sau neinitierii unei actiuni disciplinare in ceea ce priveste
membrul respectiv.
- Departamentul de conduita si disciplina profesionala stabileste termene pentru furnizarea unor astfel
de informatii de catre membri, oferind posibilitatea acestora de a face declaratii scrise sau verbale
înainte de a lua o decizie.
(1) In situatia in care Departamentul de conduita si disciplina profesionala considera ca nu exista un
caz aparent - prima facie (nu sunt indeplinite conditiile necesare pentru atragerea raspunderii
disciplinare, dupa aceasta prima analiza), persoana reclamata si reclamantul primesc o notificare
corespunzatoare.
(2) In situatia in care Departamentul de conduita si disciplina profesionala considera ca exista un caz
aparent - prima facie, hotaraste:
- fie in sensul emiterii unui ordin, cu consimtamantul persoanei reclamate ("ordin cu consimtamant");
- fie in sensul sesizarii Consiliului Camerei.
(3) In cazul in care Departamentul de conduita si disciplina profesionala hotaraste sa emita un ordin cu
consimtamant, pot fi aplicate una sau mai multe dintre urmatoarele sanctiuni: avertisment; mustrare.
(4) In cazul in care Departamentul de conduita si disciplina profesionala hotaraste sa sesizeze
Consiliul Camerei, trimite acestuia un raport cuprinzand acuzatiile aduse persoanei reclamate si o
sinteza a probelor care vin in sprijinul acuzatiilor, precum si orice alte informatii pe care s-a bazat
opinia sa, in sensul initierii unei actiuni disciplinare. Decizia Departamentului de conduita si disciplina
profesionala se comunica persoanei reclamate, insotita de o copie de pe raport.
(5) Dupa sesizarea Consiliului Camerei, la solicitarea acestuia, Departamentul de conduita si disciplina
profesionala poate continua investigarea cazului. Secretariatul general este coordonat de Presedintele
Consiliului si este condus de secretarul general, numit de Biroul permanent.
l. Secretariatul general are, in principal, urmatoarele atributii:
- asigurarea serviciilor de secretariat pentru Conferinta, Consiliu si Biroul permanent;
- asigurarea serviciilor juridice pentru activitatile proprii ale Camerei;
- asigurarea serviciilor de relatii publice si protocol;
- alte atributii stabilite de Biroul permanent.
3.2. Cadrul General al Standardelor de Audit Intern
Se compune din:
A. Standarde de Audit Intern care cuprind:
- Codul Deontologic
- Norme de Calificare
- Norme de FuncŃionare
- Norme de Implementare
- de Asigurare
- de ConsultanŃă
B. Norme Profesionale
- ModalităŃi Practice de Aplicare
- Norme Minimale de Audit Intern
- Carta de Audit Intern
- Manualul de Audit Intern
- Planul de Audit Intern
- Dosarele de Audit Intern
- Documentele de Lucru
- Ghiduri Profesionale
3.2. Auditorul financiar
Auditorul financiar este persoana fizică sau juridică ce dobândeşte această calitate prin atribuire de
către Camera Auditorilor din România în condiŃiile legii.
a. Reguli de atribuire a calităŃii de auditor financiar
Pentru atribuirea calităŃii de auditor financiar potrivit prevederilor prezentei ordonanŃe de
urgenŃă şi ale regulamentului de organizare a examenelor candidaŃii trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
A. Persoanele fizice:
a) să fie licenŃiaŃi ai unei facultăŃi cu profil economic de cel puŃin 3 ani şi să aibă experienŃă în
domeniul contabil, considerată de Cameră ca fiind edificatoare, sau să aibă calitatea de expert contabil
de cel puŃin 3 ani şi să fi desfăşurat activitate în această calitate;
b) să fi efectuat un stagiu practic de 3 ani în activitatea de audit financiar sub îndrumarea unui auditor
financiar;
c) să satisfacă cerinŃele Codului privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar;
d) să susŃină şi să promoveze examenul de aptitudini profesionale, prevăzut la art. 18.
Camera, prin derogare de la prevederile lit. b), poate atribui calitatea de auditor financiar, potrivit
prevederilor Regulamentului de organizare a examenelor, persoanelor care au exercitat timp de 11 ani
activităŃi profesionale în domeniul financiar-contabil şi au dobândit o experienŃă edificatoare.
Persoana fizică care solicită atribuirea calităŃii de auditor financiar potrivit prezentelor norme
trebuie să depună la sediul Camerei un dosar care va conŃine următoarele documente:
- cerere - tip pentru acordarea calităŃii de auditor financiar;
- copie de pe paşaport sau alt act de identitate;
- copie de pe certificat/diplomă sau alte acte oficiale care atestă pregătirea superioară financiar-
contabilă obŃinută în alt stat;
- scrisoare de recomandare de la organismul profesional autorizat al cărui membru este, cu precizarea
expresă a calităŃii de membru pe care o deŃine la data emiterii scrisorii şi că nu are nici o sancŃiune
disciplinară rămasă definitivă de la organismul profesional respectiv;
- scrisoare de confirmare din partea organismului profesional, din care să rezulte că instituŃia
respectivă este recunoscută de IFAC, că organismul profesional este membru cu drepturi depline sau
membru asociat al IFAC şi a asimilat Codul de etică emis de aceasta;
- curriculum vitae care să ateste cei 3 ani de experienŃă în activitatea de audit financiar;
- 3 fotografii tip legitimaŃie (3/4);
- copie de pe documentul care atestă achitarea taxei de înscriere la interviul-test
B. Persoanele juridice:
a) persoanele care efectuează auditul financiar al conturilor anuale în numele societăŃilor de audit
trebuie să satisfacă condiŃiile prevăzute;
b) majoritatea drepturilor de vot trebuie deŃinută de persoane fizice sau de societăŃi de audit care
satisfac condiŃiile prevăzute;
c) majoritatea membrilor consiliului de administraŃie al unei societăŃi de audit trebuie să fie persoane
fizice sau societăŃi de audit care satisfac condiŃiile prevăzute.
Pot îndeplini mandatul de auditor financiar numai persoanele care se bucură de o reputaŃie
profesională neştirbită şi care nu exercită activităŃi incompatibile cu cea de audit.
Calitatea de auditor financiar se atribuie pe bază de examen de aptitudini profesionale, prin
care trebuie să se certifice un nivel corespunzător de cunoştinŃe teoretice, precum şi capacitatea de a le
aplica.
Examenele pentru atribuirea calităŃii de auditor financiar se organizează de Cameră conform
regulamentului elaborat de aceasta, aprobat prin ordin al ministrului finanŃelor. Examenul constă în
susŃinerea de probe scrise la disciplinele stabilite potrivit reglementărilor europene şi internaŃionale în
domeniu, astfel:
a) audit financiar;
b) contabilitate generală: reglementări naŃionale şi internaŃionale; aspecte teoretice, metodologice şi
practice privind tratamentele contabile potrivit standardelor de contabilitate internaŃionale; evaluarea
elementelor bilanŃiere; determinarea rezultatului financiar;
c) analiza şi evaluarea critică a conturilor anuale;
d) contabilitatea costurilor şi contabilitatea managerială; relaŃia dintre contabilitate şi management;
e) reguli de consolidare a conturilor;
f) audit intern;
g) standardele legale şi profesionale privind auditul financiar al conturilor anuale şi al celorlalte
documente contabile, precum şi cele privind auditorii financiari;
h) elemente de drept comercial, civil, protecŃie socială şi a muncii;
i) legislaŃie fiscală;
j) elemente privind finanŃele naŃionale; tehnici şi metode moderne de management general şi financiar;
k) elemente de matematică, statistică şi sisteme informatice.
b. Exercitarea mandatului de auditor financiar
Auditorul financiar poate îndeplini mandatul numai în următoarele condiŃii:
a) are calitatea de auditor financiar;
b) este membru al Camerei;
c) îndeplineşte condiŃiile stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcŃionare a Camerei.
O persoană nu poate îndeplini mandatul de auditor financiar al unei societăŃi comerciale, dacă
este angajată a acesteia ori dacă are relaŃii cu aceasta sau cu orice persoană cu care societatea însăşi are
relaŃii care conduc la situaŃia de incompatibilitate sau conflict de interese.
Prin incompatibilitate se înŃelege toate situaŃiile care conduc la ştirbirea cerinŃei fundamentale
de independenŃă în exercitarea mandatului de auditor financiar.
Dacă pe durata mandatului auditorul financiar nu mai îndeplineşte condiŃiile pentru exercitarea
acestuia, auditorul financiar are obligaŃia să renunŃe imediat la mandatul său şi să notifice societăŃii
comerciale auditate încetarea mandatului şi motivul renunŃării.
În cazul în care pe o anumită perioadă auditorul financiar nu a îndeplinit condiŃiile de
exercitare a mandatului, Ministerul FinanŃelor, pe baza informaŃiilor primite în acest sens, poate
solicita societăŃii comerciale efectuarea, încă o dată, de către un alt auditor financiar a auditului
financiar al conturilor respective sau să revadă primul audit efectuat şi să recomande, motivat, dacă
este necesară efectuarea unui al doilea audit.
În situaŃia în care se recomandă efectuarea unui al doilea audit financiar, societăŃile comerciale
vor lua, în cel mai scurt timp, măsurile necesare pentru îndeplinirea acestei recomandări.
Pentru recuperarea cheltuielilor efectuate societatea comercială se poate îndrepta împotriva
auditorului care acceptă sau continuă să îndeplinească mandatul de auditor financiar din momentul în
care cunoaşte că nu mai îndeplineşte condiŃiile de exercitare a mandatului.
 4. EXERCITAREA PROFESIEI DE AUDITOR INTERN
În exercitarea profesiei de auditor aceştia pot desfăşura următoarele activităŃi: audit financiar,
audit intern, consultanŃă financiar-contabilă şi fiscală, asigurare a managementului financiar-contabil,
pregătire profesională de specialitate în domeniu, expertiză contabilă, evaluare, reorganizare judiciară
şi lichidare.
4.1. CondiŃii pentru exercitarea profesiei de auditor
Auditorul poate exercita independent profesia numai dacă îndeplineşte următoarele condiŃii:
are calitatea de auditor financiar; este membru al Camerei, persoană activă; îndeplineşte condiŃiile
stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcŃionare a Camerei.
Profesia de auditor are la bază: contractul de audit încheiat cu clientul, care include în mod
obligatoriu clauza de confidenŃialitate şi eventualele condiŃii speciale, adoptate de la caz la caz;
rapoartele de audit financiar; viza anuală, respectiv, autorizaŃia pentru exercitarea profesiei.
În îndeplinirea atribuŃiilor profesiei auditorii aplică şi respectă:
- Sandardele internaŃionale de audit financiar, adoptate integral de Cameră, Normele minimale
de audit financiar, Standardele de audit intern şi Normele de audit intern, precum şi alte norme
profesionale elaborate de Cameră
- Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar elaborat de
FederaŃia InternaŃională a Contabililor (IFAC)
- Normele privind pregătirea profesională continuă a auditorilor financiari, emise de Cameră
- Procedurile de control a calităŃii activităŃii de audit financiar emise de Cameră
- Normele referitoare la obligaŃiile financiare privitoare la cotizaŃii şi tarife, elaborate de
Cameră
- Normele privind asigurarea pentru riscul profesional, elaborate de Cameră
3.2. Reguli pentru desfăşurarea auditului
Se respectă următoarele reguli generale:
- să nu încheie contractul dacă în ultimii doi ani anteriori acceptării acestuia au fost
administratori sau angajaŃi ai clientului ori ai unei entităŃi din cadrul aceluiaşi grup
- să nu încheie contractul dacă în conducerea sau în acŃionariatul semnificativ al clientului ori al
unei entităŃi din cadrul aceluiaşi grup se regăsesc rude sau afini până la gradul al IV lea a
auditorului
- să nu se implice direct sau indirect în desfăşurarea activităŃii financiare a clientului, neavând
dreptul să deŃină acŃiuni sau părŃi sociale, să încheie contracte de împrumut sau de garantare a
unor împrumuturi, să încheie acte de comerŃ ori să beneficieze de alte avantaje din partea
clientului, cu excepŃia onorariilor
- pe parcursul desfăşurării auditului nu pot efectua operaŃiuni contabile pentru clientul respectiv,
însă pot face recomandări privind înregistrările contabile
- dacă desfăşoară activităŃi de contabilitate, consultanŃă, fiscalitate sau alte alctivităŃi
profesionale similare, să nu accepte contract pentru activitatea de auditor la acelaşi client
- contractul de audit cu clientul trebuie să cuprindă clauza de confidenŃialitate şi eventualele
condiŃii speciale, adaptate de la caz la caz
- să respecte hotărârile Camerei referitoare la eventualele limitări în timp ale numărului
contractelor care pot fi încheiate cu acelaşi client
- să organizeze propriile mecanisme de control pentru a asigura acceptarea sau continuarea în
mod corespunzător a fiecărui angajament
3.3 ObligaŃii ale auditorilor activi
- să dea dovadă de: integritate în toate relaŃiile profesionale, de afaceri şi personale;
obiectivitate în exercitarea profesiei, avându-se în vedere toate considerentele relevante în
cazul încheierii fiecărui angajament profesional; independenŃă în exercitarea profesiei
- să accepte şi să desfăşoare activitatea pentru care sunt competenŃi
- să desfăşoare activitatea profesională cu respectarea confidenŃialităŃii asupra informaŃiilor cu
care operează
3.4. Asigurarea pentru risc profesional a auditorilor
Membrii Camerei garantează răspunderea civilă privind activitatea desfăşurată prin exercitarea
calităŃii de auditor prin încheierea contractului de asigurare civilă profesională. Riscul profesional este
riscul ca auditorul să emită un raport care să inducă în eroare utilizatorii acestuia, în condiŃiile în care
reglementările emise de Cameră în domeniu au fost respectate cu profesionalism şi bună credinŃă.
Subiectul asigurării îl constituie contractul de asigurare de răspundere civilă profesională
încheiat pentru toată perioada în care desfăşoară efectiv activitate în calitate de auditor. Contractul se
încheie cu un asigurator, altul decât cel pentru care desfăşoară activităŃi în calitate de auditor. Limita
minimă de acoperire a riscului profesional asumat reprezintă valoarea riscurilor asumate de acesta prin
contractele încheiate cu beneficiarii. În cazul în care valoarea riscurilor nu este menŃionată în contract
ea reprezintă venitul brut din onorarii x 2. Dacă asigurarea se face evenimente ea nu poate fi mai mică
decât cea mai mare valoare a riscului profesional asumat în contractele de audit.
Monitorizarea se realizează de către Cameră urmărindu-se modul în care membrii săi respectă
normele privind asigurarea pentru risc profesional. Auditorii plătesc prima de asigurare integral sau în
rate şi depun dovada plăŃii fiecărei rate, precum şi, la cerere, documente suplimentare (acte adiŃionale
ale contractului de asigurare).

5. STANDARDE DE PERFORMANłĂ
5.1. Gestionarea activităŃii de audit intern
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să gestioneze în mod eficient activitatea de
audit intern, astfel încât să se asigure că ea aduce un plus de valoare entităŃii.
A. Planificarea
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să realizeze o planificare bazată pe
riscuri pentru a defini priorităŃile activităŃii de audit intern în concordanŃă cu obiectivele entităŃii.
Programul misiunilor de audit intern trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor, realizată
cel puŃin o dată pe an. La stabilirea acestui proces, auditorul intern trebuie să ia în calcul punctele de
vedere ale managementului şi Consiliului organizaŃiei.
Atunci când îi este propusă o misiune de consultanŃă, responsabilul pentru activitatea de audit
intern trebuie, înainte de a o accepta, să ia în calcul în ce măsură aceasta poate aduce un plus de
valoare şi îmbunătăŃi managementul riscurilor şi funcŃionarea entităŃii. Misiunile care au fost acceptate
trebuie să fie integrate în planul de audit.
B. Comunicarea şi aprobarea
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să comunice managementului şi
Consiliului planurile privind activitatea de audit intern şi resursele necesare, inclusiv modificările
intermediare semnificative, în vederea examinării şi aprobării acestora. Conducătorul activităŃii de
audit intern trebuie să semnaleze, de asemenea, impactul oricărei limitări a resurselor.
C. Gestionarea resurselor
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să se asigure că resursele alocate acestei
activităŃi sunt adecvate, suficiente şi alocate efectiv în vederea realizării planului de audit aprobat.
D. Politici şi proceduri
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să stabilească politicile şi procedurile care să
dirijeze activitatea de audit intern.
E. Coordonarea
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să comunice celorlalŃi prestatori interni şi
externi de servicii de asigurare şi de consiliere informaŃiile necesare şi să îşi coordoneze activităŃile cu
aceştia, astfel încât să asigure o acoperire adecvată a activităŃilor şi să minimizeze suprapunerile.
F. Rapoarte transmise managementului şi Consiliului
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să raporteze periodic managementului şi
Consiliului cu privire la scopul, autoritatea, responsabilitatea şi funcŃionarea activităŃii de audit intern,
în raport cu planul stabilit. Aceste rapoarte trebuie să includă, de asemenea, aspecte legate de
expunerile la riscurile semnificative şi de controlul acestora, aspectele legate de guvernanŃa
corporativă, precum şi alte aspecte necesare conducerii executive şi Consiliului, sau solicitate de
acestea.
G. Natura activităŃii
Activitatea de audit intern trebuie să evalueze şi să contribuie la îmbunătăŃirea sistemelor de
management al riscurilor, de control şi de guvernanŃă a entităŃii folosind o abordare sistematică şi
metodică.
H. Managementul riscurilor
Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea prin identificarea şi evaluarea expunerilor
semnificative la riscuri şi să contribuie la îmbunătăŃirea sistemelor de management şi control al
riscurilor.
Activitatea de audit intern trebuie să monitorizeze şi să evalueze eficacitatea sistemului de
management al riscurilor aparŃinând entităŃii.
Activitatea de audit intern trebuie să evalueze expunerile la riscurile aferente guvernanŃei
entităŃii, operaŃiunilor şi sistemelor informaŃionale cu privire la:
• fiabilitatea şi integritatea informaŃiilor financiare şi operaŃionale;
• eficacitatea şi eficienŃa operaŃiunilor;
• protejarea activelor;
• respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor.
 Pe parcursul misiunilor de consultanŃă, auditorii interni trebuie să abordeze riscurile în
conformitate cu obiectivele misiunii şi să fie atenŃi la existenŃa unor alte riscuri semnificative.
În procesul de identificare şi de evaluare a expunerii semnificative la riscuri ale organizaŃiei,
auditorii interni trebuie să includă cunoştinŃele despre riscuri dobândite din misiunile de consultanŃă.
I. Controlul
Activitatea de audit intern trebuie să ajute entitatea să păstreze controale eficace prin evaluarea
eficacităŃii şi eficienŃei acestora şi prin promovarea îmbunătăŃirii continue a lor.
Pe baza rezultatelor evaluărilor riscurilor, activitatea de audit intern trebuie să evalueze
adecvarea şi eficacitatea controalelor privind guvernanŃa entităŃii, operaŃiunile şi sistemele de
informare din organizaŃie. Această evaluare trebuie să vizeze următoarele aspecte:
• fiabilitatea şi integritatea informaŃiilor financiare şi operaŃionale;
• eficacitatea şi eficienŃa operaŃiunilor;
• protejarea activelor;
• respectarea legilor, regulamentelor şi contractelor.
Auditorii interni trebuie să stabilească în ce măsură au fost definite scopurile şi obiectivele
privind operaŃiunile şi programele şi dacă aceste scopuri şi obiective sunt conforme cu cele ale
organizaŃiei.
Auditorii interni trebuie să revizuiască operaŃiunile şi programele pentru a stabili în ce măsură
rezultatele corespund scopurilor şi obiectivelor stabilite şi dacă aceste operaŃiuni şi programe sunt
implementate sau realizate aşa cum s-a prevăzut.
Pentru evaluarea controalelor sunt necesare criterii adecvate. Auditorii interni trebuie să
stabilească în ce măsură a definit managementul criterii adecvate pentru a determina dacă au fost
atinse obiectivele şi scopurile. Dacă aceste criterii sunt adecvate, auditorii interni trebuie să le utilizeze
în evaluarea pe care o fac. Dacă nu sunt adecvate, auditorii interni trebuie să colaboreze cu
managementul pentru a elabora criterii corespunzătoare de evaluare.
În cursul misiunilor de consultanŃă, auditorii interni trebuie să examineze controalele în
conformitate cu obiectivele misiunii şi să fie atenŃi la existenŃa oricărui punct slab semnificativ privind
controlul.
În cadrul procesului de identificare şi de evaluare a expunerilor semnificative la risc ale
organizaŃiei, auditorii interni trebuie să ia în consideraŃie cunoştinŃele despre sistemele de control pe
care le-au dobândit în cursul misiunilor lor de consultanŃă.
J. GuvernanŃa
Activitatea de audit intern trebuie să evalueze şi să facă recomandări adecvate pentru
îmbunătăŃirea procesului de guvernanŃă în vederea atingerii următoarelor obiective:
• promovarea valorilor etice adecvate în cadrul organizaŃiei;
• asigurarea efectuării unui management organizaŃional eficace şi asigurarea responsabilizării aferente;
• comunicarea eficace a informaŃiilor despre riscuri şi control structurilor adecvate din cadrul
organizaŃiei;
• coordonarea efectivă a activităŃilor şi comunicarea informaŃiilor între conducerea executivă, precum
şi auditorilor interni şi externi şi Consiliului.
Activitatea de audit intern trebuie să evalueze proiectarea, implementarea şi eficacitatea
obiectivelor, programelor şi activităŃilor legate de etica organizaŃiei.
Obiectivele misiunii de consultanŃă trebuie să corespundă valorilor şi obiectivelor generale ale
entităŃii.
K. Planificarea misiunii
Auditorii interni trebuie să elaboreze şi să înregistreze un plan pentru fiecare misiune, plan
care să includă aria de aplicabilitate, obiectivele, calendarul şi alocarea resurselor.
La planificarea misiunii, auditorii interni trebuie să ia în considerare:
• obiectivele activităŃii care este revizuită şi mijloacele prin care activitatea îşi controlează
desfăşurarea;
• riscurile semnificative legate de activitate, obiectivele sale, resursele utilizate, precum şi operaŃiile şi
mijloacele prin care impactul potenŃial al riscului este menŃinut la un nivel acceptabil;
• adecvarea şi eficacitatea sistemelor de management şi control al riscurilor activităŃii, cu referire la un
cadru sau model relevant de control;
• oportunităŃile de îmbunătăŃire semnificativă a sistemelor de management şi control al riscurilor
activităŃii.
La planificarea unei misiuni pentru părŃile din afara organizaŃiei, auditorii interni trebuie să
stabilească o înŃelegere scrisă cu aceştia în legătură cu obiectivele, aria de aplicabilitate,
responsabilităŃile fiecărei părŃi şi alte aşteptări ale clientului, inclusiv în ce priveşte restricŃiile cu
privire la comunicarea rezultatelor misiunii şi accesul la dosarul misiunii.
 Auditorii interni trebuie să stabilească cu clientul misiunii de consultanŃă o înŃelegere cu
privire la obiectivele, aria de aplicabilitate, responsabilităŃile fiecărei părŃi şi alte aşteptări ale
clientului. Pentru misiunile semnificative, acest acord trebuie să fie documentat.
L. Obiectivele misiunii
Obiectivele trebuie să fie stabilite pentru fiecare misiune în parte.
Auditorii interni trebuie să realizeze o evaluare preliminară a riscurilor relevante pentru
activitatea revizuită. Obiectivele misiunii trebuie să reflecte rezultatele acestei evaluări.
La elaborarea obiectivelor misiunii, auditorul intern trebuie să Ńină cont de probabilitatea
existenŃei erorilor, neregularităŃilor, a cazurilor de neconformitate, precum şi a altor expuneri
semnificative.
Obiectivele unei misiuni de consultanŃă trebuie să abordeze procesele care privesc riscurile,
controlul şi guvernanŃa organizaŃiei în limita convenită cu clientul.
M. Aria de aplicabilitate a misiunii
Aria de aplicabilitate stabilită trebuie să fie suficientă astfel încât să îndeplinească obiectivele
misiunii.
Aria de aplicabilitate a misiunii trebuie să includă luarea în consideraŃie a sistemelor,
înregistrărilor, personalului şi activelor relevante, inclusiv a acelor aflate sub controlul unor terŃe părŃi.
Dacă pe parcursul unei misiuni de asigurare apar oportunităŃi semnificative de consultanŃă,
trebuie să se încheie în scris o înŃelegere în legătură cu obiectivele, aria de aplicabilitate,
responsabilităŃile fiecărei părŃi şi alte aşteptări, iar rezultatele misiunii de consultanŃă trebuie să fie
comunicate în conformitate cu standardele de consultanŃă.
Atunci când efectuează o misiune de consultanŃă, auditorii interni trebuie să se asigure că aria
de aplicabilitate a misiunii permite îndeplinirea obiectivelor convenite. Dacă, în cursul misiunii,
auditorii interni manifestă rezerve privind aria de aplicabilitate, aceste rezerve trebuie discutate cu
clientul pentru a decide dacă misiunea poate fi continuată.
N. Resurse alocate misiunii
Auditorii interni trebuie să stabilească resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii.
Selectarea personalului din cadrul departamentului de audit intern trebuie să se bazeze pe o evaluare a
naturii şi complexităŃii fiecărei misiuni, a constrângerilor de timp şi a resurselor disponibile.
O. Programul de lucru al misiunii
Auditorii interni trebuie să elaboreze un program de lucru care să permită îndeplinirea
obiectivelor misiunii. Acest program de lucru trebuie să fie îndosariat.
Prin programul de lucru trebuie să se stabilească procedurile ce urmează a fi aplicate pentru a
identifica, analiza, evalua şi înregistra informaŃiile pe durata misiunii. Programul de lucru trebuie să fie
aprobat înainte de implementarea sa şi orice ajustări trebuie să fie aprobate cu promptitudine.
Programul de lucru al unei misiuni de consultanŃă poate varia din punct de vedere al formei şi
al conŃinutului, în funcŃie de natura misiunii.
P. Realizarea misiunii
Auditorii interni trebuie să identifice, analizeze, evalueze şi să documenteze informaŃii
suficiente pentru atingerea obiectivelor misiunii.
R. Identificarea informaŃiilor
Auditorii interni trebuie să identifice informaŃii suficiente, fiabile, relevante şi utile pentru
atingerea obiectivelor misiunii.
S. Analiza şi evaluarea
Auditorii interni trebuie să-şi bazeze concluziile şi rezultatele misiunii lor pe analize şi
evaluări corespunzătoare.
Ş. Documentarea informaŃiilor
Auditorii interni trebuie să documenteze informaŃiile relevante în vederea justificării
concluziilor şi rezultatelor misiunii.
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să controleze accesul la dosarele misiunii.
Acesta trebuie să obŃină acordul conducerii superioare executive şi/sau consultanŃă juridică, dacă este
cazul, înainte de a transmite aceste dosare unor terŃi.
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să stabilească reguli privind păstrarea dosarelor
misiunii. Aceste reguli trebuie să fie în conformitate cu regulamentele organizaŃiei, precum şi cu alte
cerinŃe legale sau reglementări adecvate.
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să stabilească reguli privind atât custodia şi
păstrarea dosarelor misiunii, cât şi transmiterea lor către terŃi interni sau externi. Aceste reguli trebuie
să fie în conformitate cu regulamentele entităŃii, precum şi cu alte cerinŃe legale sau reglementări
adecvate.
T. Supervizarea misiunii
 Misiunile trebuie să facă obiectul unei supervizări corespunzătoare în vederea asigurării
îndeplinirii obiectivelor, asigurării calităŃii şi dezvoltării profesionale a personalului.
ł. Comunicarea rezultatelor
Auditorii interni trebuie să comunice rezultatele misiunii.
U. Criterii în ceea ce priveşte comunicarea
Comunicarea trebuie să includă obiectivele şi aria de aplicabilitate ale misiunii, precum şi
concluziile, recomandările şi planurile de acŃiune aplicabile.
Comunicarea finală a rezultatelor trebuie să conŃină, acolo unde este cazul, opinia de ansamblu
a auditorului intern şi/sau concluziile acestuia.
Auditorii interni sunt încurajaŃi să atingă performanŃe satisfăcătoare în comunicările privind
misiunile.
Atunci când rezultatele misiunii sunt puse la dispoziŃia unor părŃi din afara entităŃii,
comunicarea trebuie să includă restricŃii în ceea ce priveşte distribuirea şi utilizarea acestor rezultate.
Comunicarea privind evoluŃia şi rezultatele unei misiuni de consultanŃă vor varia ca formă şi
conŃinut în funcŃie de natura misiunii şi de necesităŃile clientului.
V. Calitatea comunicării
Comunicarea trebuie să fie corectă, obiectivă, clară, concisă, constructivă, completă şi
realizată în timp util.
X. Erori şi omisiuni
Dacă o comunicare finală conŃine o eroare sau o omisiune semnificativă, conducătorul
activităŃii de audit intern trebuie să comunice informaŃiile corectate tuturor părŃilor care au primit
versiunea iniŃială.
Y. Comunicarea neconformităŃii cu Standardele
Atunci când nerespectarea Standardelor are un impact asupra unei anumite misiuni,
comunicarea rezultatelor trebuie să cuprindă:
• Standardul(ele) care nu a(u) fost respectat(e) în totalitate;
• Motivul sau motivele neconformităŃii;
• Efectul neconformităŃii asupra misiunii.
Z. Diseminarea rezultatelor
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să comunice rezultatele părŃilor îndreptăŃite.
Conducătorul activităŃii de audit intern este responsabil cu comunicarea rezultatelor finale
părŃilor care pot acorda atenŃia cuvenită acestora.
Dacă nu este mandatat în baza unor cerinŃe legale, statutare sau de reglementare, înaintea
comunicării rezultatelor misiunii către părŃi din afara organizaŃiei, conducătorul activităŃii de audit
intern trebuie:
• să evalueze riscul potenŃial pentru entitate;
• să se consulte cu conducerea superioară executivă şi/sau cu consilierul juridic, dacă este cazul;
• Să controleze diseminarea rezultatelor prin restricŃionarea folosirii acestora.
Conducătorul activităŃii de audit intern este responsabil pentru comunicarea către clienŃi a
rezultatelor finale ale misiunilor de consultanŃă.
Pe parcursul misiunilor de consultanŃă, pot fi identificate aspecte referitoare la managementul
riscurilor, la control şi la guvernanŃă. Ori de câte ori aceste aspecte sunt semnificative pentru entitate,
ele trebuie să fie comunicate conducerii executive şi Consiliului.
Z1. Monitorizarea evoluŃiei
Conducătorul activităŃii de audit intern trebuie să stabilească şi să menŃină un sistem care să
permită monitorizarea acŃiunilor întreprinse ca urmare a dispoziŃiilor managementului în baza
rezultatelor comunicate.
Responsabilul pentru activitatea de audit intern trebuie să stabilească un proces de urmărire a
implementării rezultatelor a care să permită monitorizarea şi garantarea faptului că măsurile luate de
conducerea au fost implementate în mod eficient sau că managementul a acceptat să-şi asume riscul de
a nu întreprinde nici o măsură.
Activitatea de audit intern trebuie să monitorizeze implementarea dispoziŃiilor
managementului în baza rezultatelor misiunii de consultanŃă în limitele în care acestea au fost
convenite cu clientul.
Z2. SoluŃionarea acceptării riscurilor de către management
Atunci când conducătorul activităŃii de audit intern consideră că managementul a acceptat un
nivel al riscului rezidual care poate fi inacceptabil pentru entitate, conducătorul activităŃii de audit
intern trebuie să discute acest aspect împreună cu conducerea executivă la cel mai înalt nivel. Dacă nu
pot lua o decizie cu privire la riscul rezidual, conducătorul activităŃii de audit intern şi conducerea
executivă trebuie să se adreseze Consiliului pentru soluŃionarea acestei situaŃii.
 6. PROBELE DE AUDIT
Auditorul trebuie să obŃină suficiente probe de audit adecvate pentru a fi capabil să emită
concluzii rezonabile pe care se bazează opinia de audit.
Termenul "probe de audit" reprezintă informaŃiile obŃinute de către auditor pentru a trage
concluziile pe care se va baza opinia de audit. Probele de audit vor cuprinde documente primare şi
înregistrări contabile ce stau la baza situaŃiilor financiare coroborând şi informaŃii din alte surse.
Probele de audit sunt obŃinute printr-o combinaŃie adecvată de teste de control şi proceduri de
fond.
"Testele de control" reprezintă testele eficiente pentru a obŃine probe de audit privind
proiectarea adecvată şi, respectiv, modul efectiv de funcŃionare a sistemului contabil şi a celui de
control intern.
"Procedurile de fond" reprezintă testele efectuate pentru a obŃine probe de audit în scopul
detectării erorilor semnificative din situaŃiile financiare şi sunt de două tipuri:
a) teste de detaliu ale tranzacŃiilor şi soldurilor;
b) proceduri analitice.
RaŃionamentul auditorului despre ce înseamnă o probă de audit adecvată şi suficientă este
influenŃat de anumiŃi factori, cum ar fi:
• evaluarea de către auditor a naturii şi a nivelului riscului inerent atât la nivelul situaŃiilor financiare,
cât şi la nivelul soldului unui cont sau unei categorii de tranzacŃii;
• natura sistemelor contabile şi de control intern, precum şi evaluarea riscului de control;
• pragul de semnificaŃie al elementului care este examinat;
• experienŃa câştigată în timpul lucrărilor de audit anterioare;
• rezultatele procedurilor de audit, incluzând fraude sau erori ce ar fi putut fi descoperite;
• sursa şi credibilitatea informaŃiilor disponibile.
Atunci când obŃine probe de audit prin teste de control, auditorul trebuie să considere
suficienŃa şi gradul de adecvate al probelor de audit pentru a susŃine nivelul evaluat al riscului de
control.
Aspectele privind sistemele contabile şi de control intern despre care auditorul trebuie să
obŃină probe de audit sunt:
(a) proiectarea: sistemul contabil şi de control intern sunt în mod corespunzător proiectate pentru a
preveni şi/sau detecta şi corecta erorile semnificative;
(b) funcŃionarea: sistemul există şi a funcŃionat efectiv de-a lungul unei perioade relevante.
Atunci când obŃine probe de audit prin proceduri de fond, auditorul trebuie să considere suficienŃa şi
gradul de adecvare al probelor de audit obŃinute prin astfel de proceduri, împreună cu orice altă probă
obŃinută prin testele de control pentru a susŃine aserŃiunile conducerii privind situaŃiile financiare.
AserŃiunile privind situaŃiile financiare ale entităŃii sunt aserŃiuni făcute de către conducere, în
mod explicit sau în alt fel, care sunt incluse în situaŃiile financiare. Acestea pot fi împărŃite după cum
urmează:
(a) existenŃa: un activ sau o datorie există la un moment dat;
(b) drepturi şi obligaŃii: un activ sau o datorie aparŃin entităŃii la un momnent dat;
(c) apariŃia: o tranzacŃie sau un eveniment au avut loc pe durata unei perioade şi este legat de entitatea
respectivă;
(d) exhaustivitatea: nu există active, datorii, tranzacŃii sau evenimente neînregistrate, sau elemente
neprezentate;
(e) evaluarea: un activ sau o datorie sunt înregistrate la o valoare contabilă adecvată;
(f) comensurarea: o tranzacŃie sau un eveniment sunt înregistrate la valoarea corespunzătoare şi
venitul sau cheltuiala este alocat perioadei corespunzătoare;
(g) întocmirea şi prezentarea informaŃiilor: un element este prezentat, clasificat şi descris în
conformitate cu cadrul general de raportare financiară aplicabil.
Credibilitatea probelor de audit este influenŃată de sursa lor care poate fi: internă sau externă şi
de natura lor, care poate fi: internă sau externă şi de natura lor, care poate fi: vizuală, documentară sau
orală. În timp ce credibilitatea probelor de audit este dependentă de circumstanŃe individuale,
următoarele generalizări vor fi utile în stabilirea credibilităŃii probelor de audit:
• probele de audit din surse externe sunt mai credibile decât cele generate intern;
• probele de audit intern sunt mai credibile, atunci când sistemul contabil asociat şi sistemul de control
intern sunt funcŃionale;
• probele de audit obŃinute direct de către auditor sunt mai credibile decât cele obŃinute de la entitate;
• probele de audit sub formă de documentare şi de declaraŃii în scris sunt mai credibile decât
declaraŃiile orale.
 Atunci când există îndoieli serioase în ce priveşte o aserŃiune semnificativă privind o situaŃie
financiară, auditorul trebuie să încerce să obŃină probe de audit adecvate şi suficiente care să înlăture
aceste îndoieli. Cu toate acestea, dacă auditorul se află în imposibilitatea de a obŃine probe de audit
adecvate şi suficiente, el trebuie să exprime o opinie cu rezerve (calificată) sau imposibilitatea de a
exprima o opinie.
Auditorul poate obŃine probe de audit prin una sau mai multe dintre următoarele proceduri:
inspecŃia, observaŃia, investigaŃia şi confirmarea, calcule şi proceduri analitice.
InspecŃia constă în examinarea înregistrărilor, documentelor sau imobilizărilor corporale.
InspecŃia înregistrărilor şi documentelor furnizează probe de audit cu grade de credibilitate variate
depinzând de natura şi sursa lor, şi de funcŃionarea efectivă a controalelor interne în timpul procesării
informaŃiilor.
ObservaŃia constă în urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alŃii, de
exemplu, observarea de către auditor a inventarierii stocurilor de către personalul entităŃii sau a
efectuării unor proceduri de control care nu generează probe de audit.
Investigarea şi confirmarea
InvestigaŃia constă în obŃinerea de informaŃii de la persoanele care le posedă, fie din interiorul,
fie din afara entităŃii. InvestigaŃiile pot varia de la cereri de informaŃii oficiale în scris adresate unor
terŃe părŃi, până la întrebări orale neoficiale adresate persoanelor din interiorul entităŃii. Răspunsurile la
investigaŃii pot oferi auditorului informaŃii pe care nu le deŃinea anterior sau informaŃii care se
coroborează cu probele de audit.
Confirmarea constă în răspunsul la o investigaŃie pentru a corobora informaŃiile conŃinute în
înregistrările contabile. De exemplu, în mod obişnuit auditorul caută confirmarea directă a creanŃelor
prin consultarea debitorilor.
Calculul constă în verificarea acurateŃii aritmetice a documentelor sursă şi a înregistrărilor
contabile sau în efectuarea de calcule independente.
Proceduri analitice constau din analiza indicatorilor şi a tendinŃelor semnificative, incluzând
investigarea fluctuaŃiilor şi a relaŃiilor care sunt inconsecvente faŃă de alte informaŃii relevante sau care
se abat de la valorile aşteptate.
6.1 Probele de audit - considerente suplimentare pentru elemente specifice
SecŃiunea A: Participarea la inventarierea stocurilor
Atunci când stocurile sunt semnificative pentru situaŃiile financiare, auditorul trebuie să obŃină
probe de audit adecvate şi suficiente privind existenŃa şi starea acestora prin participarea la
inventariere, mai puŃin decât acest lucru nu este posibil.
Dacă auditorul se află în imposibilitatea de a participa la inventarierea stocurilor la data
planificată, datorită unor circumstanŃe neprevăzute, acesta trebuie să ia parte sau să observe unele
inventarieri la o dată ulterioară şi, dacă este necesar, să efectueze teste ale tranzacŃiilor care au
intervenit între timp.
Acolo unde participarea auditorului la inventarierea stocurilor nu este posibilă, datorită unor
factori cum sunt natura şi localizarea acestora, auditorul trebuie să aprecieze dacă alte proceduri
alternative furnizează probe de audit adecvate şi suficiente despre existenŃa şi starea stocurilor pentru a
concluziona că nu are nevoie să facă referiri la o limitare a ariei de aplicabilitate.
SecŃiunea B: Confirmarea creanŃelor
Atunci când creanŃele sunt semnificative pentru situaŃiile financiare şi atunci când, în mod
rezonabil, se estimează că debitorii vor răspunde cererii de confirmare, în mod obişnuit auditorul
trebuie să planifice obŃinerea confirmării directe a creanŃelor sau a unor înregistrări contabile într-un
anumit cont.
Atunci când se estimează că debitorii nu vor răspunde cererii de confirmare, auditorul trebuie
să planifice efectuarea de proceduri alternative.
Dacă nu este primit un răspuns la o confirmare pozitivă, trebuie aplicate proceduri alternative
sau cazul respectiv trebuie tratat ca şi eroare.
Atunci când conducerea entităŃii îi cere auditorului să nu confirme anumite solduri ale
conturilor creanŃelor, auditorul trebuie să ia în considerare dacă există motive serioase pentru o astfel
de cerere.
Înainte de a accepta un refuz ca fiind justificat, auditorul trebuie să examineze orice probă
disponibilă în sprijinul explicaŃiilor conducerii. În aceste cazuri, auditorul trebuie să aplice proceduri
alternative conturilor creanŃelor care nu fac subiectul confirmării.
SecŃiunea C: InvestigaŃia privind litigiile şi revendicările
Auditorul trebuie să efectueze procedurile necesare pentru a deveni conştient de orice litigiu
sau revendicare care implică entitatea şi care poate avea un efect semnificativ asupra situaŃiilor
financiare.
 Atunci când au fost identificate litigii şi revendicări sau atunci când auditorul crede că ele pot
exista, acesta trebuie să stabilească o comunicare directă cu avocaŃii entităŃii.
Scrisoarea care trebuie întocmită de conducerea entităŃii şi trimisă de auditor, trebuie să ceară
avocatului să comunice direct cu auditorul.
În cazul în care conducerea refuză să-i dea auditorului permisiunea de a comunica cu avocaŃii
entităŃii, acest fapt va fi considerat o limitare a activităŃii şi va conduce în mod obişnuit la o opinie
calificată sau la imposibilitatea de a exprima o opinie.
SecŃiunea D: Evaluarea şi prezentarea investigaŃiilor pe termen lung
Atunci când invitaŃiile pe termen lung sunt semnificative pentru situaŃiile financiare, auditorul
trebuie să obŃină probe de audit adecvate şi suficiente în ceea ce priveşte evaluarea şi prezentarea lor.
SecŃiunea E: InformaŃii pe segmente
Atunci când informaŃiile pe segmente sunt semnificative pentru situaŃiile financiare, auditorul
trebuie să obŃină probe de audit adecvate şi suficiente privind prezentarea acestora în conformitate cu
cadrul general de raportare financiară aplicabil.
6.2 Angajamente iniŃiale – solduri de trezorerie
Pentru angajamentele iniŃiale de audit, auditorul trebuie să obŃină probe de audit adecvate şi
suficiente că:
(a) soldurile de deschidere nu conŃin informaŃii eronate care afectează în mod semnificativ situaŃiile
financiare ale exerciŃiului financiar curent;
(b) soldurile de închidere ale exerciŃiului financiar precedent au fost corect reportate în perioada
curentă sau, acolo unde este adecvat au fost retratate;
(c) politicile contabile corespunzătoare sunt aplicate în mod consecvent sau schimbările în politicile
contabile au fost contabilizate corect şi reprezentate în mod adecvat;
"Soldurile de deschidere" reprezintă acele solduri contabile care există la începutul exerciŃiului
financiar. Soldurile de la începutul exerciŃiului financiar se bazează pe soldurile de includere ale
exerciŃiului financiar precedent şi reflectă efectele:
(a) tranzacŃiilor din exerciŃiile financiare precedente şi ale
(b) politicilor contabile aplicate în exerciŃiul financiar precedent.
Proceduri de audit SuficienŃa şi gradul de adecvare al probelor de audit pe care auditorul
trebuie să le obŃină privind soldurile de deschidere depinde de anumite elemente, ca:
• politicile contabile aplicate de entitate;
• dacă situaŃiile financiare ale exerciŃiului financiar precedent au fost auditate şi, în caz afirmativ, dacă
raportul auditorului a fost modificat;
• natura conturilor şi riscul declasărilor eronate în situaŃiile financiare ale exerciŃiului financiar curent;
• pragul de semnificaŃie al soldurilor de deschidere referitor la situaŃiile financiare ale exerciŃiului
financiar curent.
A. Concluziile şi raportul de audit
Dacă, după aplicarea procedurilor incluzând şi cele prezentate mai sus, auditorul nu poate
obŃine suficiente probe de audit adecvate privind soldurile de deschidere, raportul auditorului trebuie
să includă:
(a) o opinie cu rezerve (calificată);
(b) imposibilitatea de a exprima o opinie;
(c) în jurisdicŃiile în care este permis, o opinie cu rezerve (calificată) sau imposibilitatea exprimării
unei opinii privind rezultatele operaŃiunilor şi modificată în legătură cu poziŃia financiară.
În cazul în care o informaŃie eronată nu a fost contabilizată în mod corespunzător şi prezentată
adecvat, auditorul îşi va exprima o opinie cu rezerve (calificată) sau o opinie contrară, după caz.
Dacă politicile contabile ale perioadei curente nu au fost aplicate în mod consecvent în ceea ce
priveşte soldurile de deschidere şi dacă modificarea nu a fost contabilizată corect şi prezentată în mod
adecvat, auditorul îşi va exprima o opinie cu rezerve (calificată) sau o opinie contrară, după caz.
Cu toate acestea, dacă o modificare privind situaŃiile financiare ale perioadei anterioare
rămâne relevantă şi semnificativă pentru situaŃiile financiare ale perioadei curente, auditorul actual
trebuie să modifice raportul de audit în mod corespunzător.
6.3. Proceduri analitice
Introducere Auditorul trebuie să aplice procedurile analitice în cadrul etapelor de planificare şi
de revizuire generală ale auditorului.
"Procedurile analitice" constau în analizarea indicatorilor şi a tendinŃelor semnificative,
incluzând investigarea acelor fluctuaŃii şi relaŃii care nu sunt consecvente cu alte informaŃii relevante
sau care se abat de la valorile aşteptate.
 A. Natura şi scopul procedurilor analitice
Procedurile analitice includ luarea în considerare a comparaŃiilor dintre informaŃiile financiare
ale unei entităŃi cu:
• informaŃii comparabile aferente perioadelor anterioare;
• rezultatele anticipate ale entităŃii, care pot îmbrăca forma prognozelor şi a previziunilor, sau
estimările auditorului, cum ar fi o estimare a amortizării;
• informaŃiile referitoare la un sector de activitate similar, cum ar fi compararea indicatorului
vânzărilor unei entităŃi cu media pe ramura de activitate sau cu alte entităŃi comparabile ca
dimensiune, aparŃinând aceleiaşi ramuri.
Procedurile analitice includ, de asemenea, consideraŃii privind relaŃiile:
• între elemente ale informaŃiilor financiare care se estimează a fi conforme unui model previzibil
bogat pe experienŃa entităŃii, cum ar fi procentele marjei brute;
• dintre informaŃiile financiare şi cele nefinanciare, dar relevante, cum ar fi costurile cu salarizarea în
relaŃie cu numărul de angajaŃi.
Procedurile analitice sunt utilizate în următoarele scopuri:
(a) de a ajuta auditorul în planificarea naturii, duratei şi întinderii altor proceduri de audit;
(b) ca proceduri de fond, atunci când utilizarea lor poate fi mult mai funcŃională şi eficientă decât
testele de detaliu necesare reducerii riscului de nedetectare pentru anumite aserŃiuni privind situaŃiile
financiare;
(c) ca o revizuire generală a situaŃiilor financiare din cadrul etapei de revizuire finală a activităŃii de
audit.
B. Procedurile analitice în planificarea activităŃii de audit
Auditorul trebuie să aplice proceduri analitice în cadrul etapei de planificare pentru a ajuta la
înŃelegerea activităŃii şi la identificarea domeniilor cu risc potenŃial.
a. Proceduri analitice privite ca proceduri de fond
Atunci când auditorul intenŃionează să execute procedurile analitice, ca proceduri de fond, el
va trebui să ia în considerare un număr de factori, cum ar fi:
• obiectivele procedurilor analitice şi măsura în care se poate baza pe rezultatele lor;
• natura entităŃii şi gradul în care informaŃiile pot fi împărŃite; de exemplu, procedurile analitice pot fi
mai eficiente atunci când sunt aplicate informaŃiilor financiare referitoare la secŃiuni individuale ale
unei activităŃi sau situaŃiilor financiare ale componentelor unei entităŃi diversificate, decât atunci când
sunt aplicate situaŃiilor financiare ale entităŃii considerată ca un întreg;
• disponibilitatea informaŃiilor atât financiare, cum ar fi prognozele şi previziunile, cât şi nefinanciare,
cum ar fi numărul de unităŃi produse sau vândute;
• credibilitatea informaŃiilor disponibile (de exemplu, dacă previziunile sunt întocmite cu suficientă
atenŃie);
• relevanŃa informaŃiilor disponibile (de exemplu, dacă previziunile au fost întocmite mai degrabă ca
rezultate ce se preconizează a fi decât ca obiective care se vor atinge);
• sursa informaŃiilor disponibile ( de exemplu, sursele independente de entitate sunt, în mod normal,
mai credibile decât sursele în teren);
• comparabilitatea informaŃiilor disponibile (de exemplu, datele referitoare la o ramură de activitate
extinsă ar putea avea nevoie de o completare pentru a putea fi comparate cu acelea ale unei entităŃi
care produce şi comercializează produse specializate);
• cunoştinŃele acumulate pe parcursul activităŃilor anterioare de audit; împreună cu capacitatea
autitorului de a înŃelege funcŃionarea sistemelor contabile şi de control intern, precum şi tipurile de
probleme care au generat ajustări contabile în perioadele precedente.
b. Proceduri analitice în cadrul revizuirii generale de la finalul auditului
Auditorul trebuie să aplice procedurile analitice la/sau aproape de sfârşitul auditului, atunci
când poate formula o concluzie generală privind conformitatea situaŃiilor financiare, ca întreg, cu ceea
ce auditorul cunoaşte referitor la client.
c. Gradul de siguranŃă în cazul procedurilor analitice
Gradul de siguranŃă pe care auditorul îl acordă rezultatelor procedurilor analitice depinde de
următorii factori:
(a) Pragul de semnificaŃie al elementelor implicate, de exemplu, atunci când soldurile sistemelor sunt
semnificative, auditorul nu se bazează doar pe procedurile analitice pentru a-şi formula concluziile. În
orice caz, auditorul se poate baza doar pe procedurile analitice pentru anumite elemente de venituri şi
cheltuieli, atunci când acestea nu sunt semnificative ca elemente individuale;
(b) Alte proceduri de audit direcŃionate către aceleaşi obiective de audit, de exemplu, alte proceduri
executate de auditor pentru revizuirea creanŃelor, cum ar fi revizuirea încasărilor ulterioare, de
numerar, pot confirma sau infirma întrebări apărute în urma aplicării procedurilor analitice asupra
analizei pe maturităŃi a conturilor de creanŃe;
(c) Precizia cu care rezultatele preconizate ale procedurilor analitice pot fi prezente. De exemplu,
auditorul se va aştepta, în mod normal, la o consecvenŃă mai mare în cazul comparării marjei profitului
brut de la o perioadă la alta decât în cazul comparării cheltuielilor opŃionale, cum ar fi cele pentru
cercetare sau reclamă;
(d) Evaluarea riscului inerent şi a nivelului de control, de exemplu, în cazul în care controlul intern
asupra procesării ordinelor de vânzare este slab şi, prin urmare, riscul de control este ridicat, atunci
pentru desprinderea concluziilor referitoare la creanŃe este necesară o mai mare încredere în testele de
detaliu a tranzacŃiilor şi soldurilor decât în procedurile analitice.
6.4 Auditul estimărilor contabile
Introducere Auditorul trebuie să obŃină suficiente probe de audit adecvate cu privire la
estimările contabile.
"Estimările contabile" reprezintă o aproximare a valorii unui element în absenŃa unor mijloace
de evaluare precise. De exemplu:
• provizioanele de reducere a stocului şi conturilor de creanŃe la valoarea lor realizabilă estimată;
• provizioanele de alocare a costurilor activelor imobilizate în timpul vieŃilor utile estimate;
• veniturile angajate;
• impozitele amânate;
• provizioanele pentru pierderi provenite în urma unui proces;
• pierderile din contracte de construcŃii în derulare;
• provizioanele pentru satisfacerea garanŃiilor.
Auditorul trebuie să obŃină suficiente probe de audit adecvate dacă o estimare contabilă este
rezonabilă în circumstanŃele date şi, când este nevoie, dacă este prezentată în mod adecvat.
Auditorul va adopta una sau o combinaŃie din următoarele modalităŃi de abordare în auditarea
estimărilor contabile:
(a) revizuirea şi testarea procesului utilizat de conducere pentru elaborarea estimării;
(b) folosirea unei estimări independente pentru comparaŃie cu cea întocmităde conducere;
(c) revizuirea evenimentelor ulterioare care confirmă estimarea făcută.
6.5 Principiul continuităŃii activităŃii
Atunci când se planifică şi se efectuează proceduri de audit şi când se evaluează rezultatele
acestora, auditorul trebuie să ia în considerare gradul de adecvare al principiului continuităŃii activităŃii
care stă la baza întocmirii situaŃiilor financiare.
a. Gradul de adecvare al principiului continuităŃii activităŃii
Auditorul trebuie să ia în considerare riscul că principiul continuităŃii activităŃii poate să nu
mai fie adecvat.
Indicii care sugerează încălcarea principiului continuităŃii activităŃii pot apărea din situaŃiile
financiare, dar şi din alte surse.
Indicii financiari
• Datoria netă sau situaŃia datoriei nete curente;
• Apropierea scadenŃei împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire sau
rambursare, sau bazarea excesivă pe împrumuturile pe termen scurt pentru finanŃarea activelor
financiare pe termen lung;
• Indicatori financiari cheie nefavorabili;
• Pierderi substanŃiale din exploatare;
• RestanŃe sau întreruperi în plata dividendelor;
• Incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenŃei;
• Dificultate în conformarea cu termenii acordurilor de împrumut;
• Schimbarea tranzacŃiilor pe credit în tranzacŃii cu plata la livrare pentru furnizori;
• Incapacitatea de a obŃine finanŃare pentru dezvoltarea de noi produse esenŃiale sau alte investiŃii
esenŃiale.
Indicii din exploatare
• Pierderea de membri cheie din conducere fără posibilitatea de înlocuire;
• Pierderea unei pieŃe principale, a franşizei a licenŃei sau a furnizorului principal;
• DificultăŃi cu forŃa de muncă sau lipsa furnizorilor importanŃi.
Alte indicii
• Neconformitatea cu cerinŃele referitoarela capital sau cu alte cerinŃe statutare.
• AcŃiuni în justiŃie pe rol împotriva entităŃii, care, dacă au succes, pot avea drept rezultat hotărâri
judecătoreşti care nu ar putea fi îndeplinite.
• Schimbări în legislaŃie sau în politica guvernamentală.
 Când se ridică o întrebare cu privire la gradul de adecvare al principiului continuităŃii
activităŃii, auditorului trebuie să adune suficiente probe de audit adecvate pentru a încerca să rezolve
satisfăcător îndoiala privind capacitatea entităŃii de a continua să funcŃioneze în viitorul previzibil.
Pe durata auditului, auditorul efectuează procedurile de audit proiectate pentru a obŃine probe
de audit ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaŃiilor financiare. Când se ridică o întrebare
cu privire la principiul continuităŃii activităŃii, unele dintre aceste proceduri pot avea o semnificaŃie
suplimentară sau poate fi necesar să se efectueze proceduri adiŃionale sau să se actualizeze informaŃiile
obŃinute anterior. Procedurile care sunt relevante în aceste situaŃii pot include:
• Analiza şi discutarea fluxului de numerar, profitului şi a altor previziuni relevante cu conducerea;
• Verificarea evenimentelor după sfârşitul perioadei pentru elementele care efectuează capacitatea
entităŃii de a continua pe principiul continuităŃii;
• Analiza şi discutarea celor mai recente situaŃii financiare interimare disponibile ale entităŃii;
• Verificarea termenilor împrumuturilor obligatare şi acordurilor de credit şi determinarea situaŃiilor în
care vreunul a fost nerespectat;
• Citirea proceselor verbale ale Adunărilor Generale ale AcŃionarilor, ale Consiliului de AdministraŃie
şi ale întrunirilor comitetelor importante pentru orice referiri la dificultăŃile financiare;
• Investigarea avocatului entităŃii în ce priveşte litigiile şi reclamaŃiile;
• Confirmarea existenŃei, legalităŃii şi obligativităŃii contractelor prin care se oferă sau se obŃine
suportul financiar al terŃilor şi al părŃilor afiliate şi estimarea capacităŃii financiare a unor astfel de părŃi
de a oferi fonduri suplimentare;
• Luarea în consideraŃie a poziŃiei entităŃii cu privire la comenzile neonorate ale clienŃilor.
b. Concluziile auditului şi raportului
După ce procedurile considerate necesare au fost efectuate, toate informaŃiile cerute au fost
obŃinute şi efectul oricăror proiecte ale conducerii şi ale altor factori de atenuare au fost luate în
considerare, auditorul va decide dacă problema apărută în ce priveşte principiul continuităŃii activităŃii
a fost rezolvată în mod satisfăcător.
c. Principiul continuităŃii activităŃii considerat adecvat
Dacă, conform randamentului auditorului, au fost obŃinute probe de audit suficiente şi
adecvate în sprijinul ipotezei continuităŃii activităŃii, auditorul nu va modifica raportul de audit.
Dacă, conform raŃionamentului auditorului, principiul continuităŃii activităŃii este adecvat în
cazul proiectelor conducerii privind acŃiunile viitoare datorită factorilor de atenuare, auditorul va lua în
considerare dacă asemenea planuri sau alŃi factori necesită a fi prezenŃi în situaŃiile financiare. Dacă nu
este făcută prezentarea adecvată, auditorul trebuie să exprime o opinie calificată sau o opinie contrară,
după cum este cazul.
d. Problema continuităŃii activităŃii, nerezolvată
Dacă, conform raŃionamentului auditorului problema continuităŃii activităŃii nu este rezolvată
în mod satisfăcător, auditorul va lua în considerare dacă situaŃiile financiare:
(a) descriu în mod adecvat condiŃiile principale care generează îndoieli substanŃiale privind capacitatea
entităŃii de a continua să funcŃioneze în viitorul previzibil;
(b) afirmă că există o incertitudine semnificativă dacă entitatea va fi capabilă să continue activitatea şi,
prin urmare, este incapabilă să realizeze activele şi să-şi reducă datoriile în cursul normal al activităŃii;
(c) afirmă că situaŃiile financiare nu include ajustări în legătură cu recuperabilitatea şi clasificarea
valorilor activelor înregistrate sau în legătură cu valorile şi clasificarea datoriilor care pot fi necesare
dacă entitatea este incapabilă să continue activitatea.
Dacă în situaŃiile financiare este făcută prezentarea adecvată, auditorul poate să exprime în
mod obişnuit o opinie necalificată şi să modifice raportul de audit prin adăugarea unui paragraf de
evidenŃiere a problemei legate de principiul continuităŃii a activităŃii prin atragerea atenŃiei asupra
notei din situaŃiile financiare care prezintă aspectele stabilite în paragraful anterior.
Dacă în situaŃiile financiare nu este făcută o prezentare adecvată, auditorul trebuie să exprime
o opinie calificată sau o opinie contrară după caz.
e. Principiul continuităŃii activităŃii, considerat inadecvat
Dacă, pe baza procedurilor suplimentare efectuate şi a informaŃiilor obŃinute, inclusiv a
efectului circumstanŃelor de atenuare, raŃionamentul auditorului este că entitatea nu este capabilă să
continue funcŃionarea în viitorul previzibil, auditorul va decide că principiul continuităŃii activităŃii
utilizat la întocmirea situaŃiilor financiare este inadecvat.
Dacă rezultatul ipotezei inadecvate utilizate la întocmirea situaŃiilor financiare este atât de
semnificativ şi atotcuprinzător încât are ca rezultat situaŃii financiare eronate, auditorul trebuie să
exprime o opinie contrară.

7. CONCLUZIILE AUDITULUI ŞI RAPORTAREA

 Auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele de audit
obŃinute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaŃiilor financiare. Această revizuire şi
evaluare implică luarea în considerare a faptului dacă situaŃiile financiare au fost întocmite în
conformitate cu un cadru general de raportare financiară acceptat, ce ar putea fi Standardele
InternaŃionale de Contabilitate, fie standarde şi practici naŃionale relevante.
Raportul de audit trebuie să conŃină în scris o exprimare clară a opiniei asupra situaŃiilor financiare
considerate ca un întreg.
7.1. Elemente de bază ale raportului de audit
Raportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază, prezentate, de regulă, sub forma de
mai jos:
(a) titlul;
(b) cui se adresează (adresantul);
(c) paragraful de deschidere sau introductiv:
(i) identificarea situaŃiilor financiare auditate;
(ii) o declaraŃie privind responsabilitatea conducerii entităŃii, precum şi responsabilitatea auditorului.
(d) paragraful referitor la aria de aplicabilitate (în care se prezintă natura unui audit):
(i) o referire la Standardele InternaŃionale de Audit sau la standardele naŃionale de audit relevante);
(ii) o prezentare a raportului de audit efectuat.
(e) paragraful referitor la opinie, ce conŃine o prezentare a opiniei privind situaŃiile financiare;
(f) data raportului;
(g) adresa auditului;
(h) semnătura auditorului.
Titlul
Raportul de audit trebuie să aibă un titlu corespunzător.
Cui se adresează
Raportul de audit trebuie să fie adresat în conformitate cu condiŃiile prevăzute în angajament şi
în reglementările locale.
Paragraful de deschidere sau introducere
Raportul de audit trebuie să identifice situaŃiile financiare ale entităŃii, care au fost auditate,
inclusiv data şi perioada acoperită de situaŃiile financiare.
Raportul trebuie să includă o declaraŃie asupra faptului că situaŃiile financiare revin în
responsabilitatea conducerii entităŃii, precum şi o declaraŃie privind faptul că responsabilitatea
auditorului este de a exprima o opinie asupra situaŃiilor financiare pe baza auditului.
Paragraful referitor la aria de aplicabilitate
Raportul auditorului trebuie să prezinte aria de aplicabilitate a auditorului, declarând că auditul
a fost efectuat în conformitate cu Standardele de Audit.
Raportul trebuie să includă o declaraŃie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat
pentru a se obŃine o asigurare rezonabilă asupra situaŃiilor financiare şi că acestea nu conŃin erori
semnificative.
Raportul de audit trebuie să releve faptul că auditul include:
(a) examinarea, pe bază de teste, a probelor pentru susŃinerea sumelor din situaŃiile financiare şi a altor
informaŃii prezentate;
(b) evaluarea principiilor contabile folosite la întocmirea situaŃiilor financiare;
(c) evaluarea estimărilor semnificative făcute de către conducere la întocmirea situaŃiilor financiare;
(d) evaluarea prezentării generale a situaŃiilor financiare.
Raportul trebuie să includă o declaraŃie a auditorului asupra faptului că auditul conferă o bază
rezonabilă pentru opinie.
Paragraful referitor la opinie
Raportul de audit trebuie să conŃină, în mod clar, opinia auditorului, dacă situaŃiile financiare
oferă o imagine fidelă (sau dacă acestea prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative) în
concordanŃă cu un cadru general de raportate financiară şi, atunci când este cazul, dacă situaŃiile
financiare îndeplinesc cerinŃele statutare.
Data raportului
Auditorul trebuie să dateze raportul de audit cu data la care s-a încheiat auditul. Deoarece
responsabilitatea auditorului este de a întocmi rapoarte asupra situaŃiilor financiare întocmite şi
prezentate de către conducere, auditorul nu trebuie să dateze raportul înainte de data la care situaŃiile
financiare sunt semnate sau aprobate de către conducere.
Adresa auditorului
Raportul trebuie să menŃioneze un anumit amplasament, care, de regulă, este oraşul în care se
află biroul auditorului ce are responsabilitatea efectuării auditului.
 Semnătura auditorului
Raportul trebuie să fie semnat în numele firmei de audit, cu numele personal al auditorului sau
amândouă, după cum este cazul.
7.2. Raportul auditorului
O opinie fără rezerve trebuie exprimată, atunci când auditorul ajunge la concluzia că
situaŃiilefinanciare prezintă o imagine fidelă (sau prezintă în mod corect toate aspectele semnificative),
în concordanŃăcu cadrul general de raportare financiară stabilit.
Rapoarte modificate
Raportul auditorului este considerat ca fiind modificat în următoarele situaŃii:
• Aspecte ce nu afectează opinia auditorului
(a) paragraf de evidenŃiere a acestora.
• Aspecte ce afectează opinia auditorului
(a) opinia cu rezerve;
(b) imposibilitatea exprimării unei opinii;
(c) opinia contrară.
• Aspecte ce nu afectează opinia auditorului
Auditorul trebuie să modifice raportul auditorului prin adăugarea unui paragraf pentru a
sublinia un aspect semnificativ privind o problemă de continuitate a activităŃii.
Auditorul trebuie să aibă în vedere modificarea raportului auditorului prin adăugarea unui
paragraf, în cazul în care există o incertitudine semnificativă (alta decât o problemă de continuitate a
activităŃii) a cărei rezoluŃie depinde de evenimente viitoare şi care poate afecta situaŃiile financiare.
• Aspecte ce afectează opinia auditorului
O opinie cu rezerve (calificată) trebuie exprimată atunci când auditorul ajunge la concluzia că
nu poate fi exprimată o opinie fără rezerve (necalificată), dar că efectul oricărui dezacord cu
conducerea sau Concluziile auditului şi raportarea la limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de
semnificativ şi de profund, încât să necesite o opinie contrară sau o imposibilitate de exprimare a
opiniei.
O imposibilitate de exprimare a opiniei trebuie să fie exprimată atunci când efectul posibil al
limitării ariei de aplicabilitate este atât de semnificativ şi cuprinzător, încât auditorul nu poate exprima
o opinie asupra situaŃiilor financiare.
O opinie contrară trebuie exprimată, atunci când efectul unui dezacord este atât de
semnificativ şi de profund pentru situaŃiile financiare, încât auditorul concluzionează că nu este
oportună o opinie cu rezerve determinate de prezentarea incompletă sau înşelătoare a situaŃiilor
financiare.
Ori de câte ori auditorul exprimă o opinie alta decât una fără rezerve, în raport trebuie inclusă
o prezentare clară a motivelor şi, mai puŃin, dacă este imposibil, o autentificare a efectului(lor)
posibil(e) asupra situaŃiilor financiare.
CircumstanŃele ce pot avea ca rezultat o opinie alta decât cea cu rezerve
• Limitarea ariei de aplicabilitate
Limitarea ariei de aplicabilitate a activităŃii auditorului poate fi impusă uneori de către entitate
(de exemplu, atunci când termenii angajamentului specifică faptul că auditorul nu va efectua o
procedură de audit pe care auditorul o consideră ca fiind necesară).
O limitare a ariei de aplicabilitate poate fi impusă de circumstanŃe (de exemplu, atunci când
numirea auditorului se face ulterior momentului inventarierii stocurilor, iar auditorul nu poate participa
la inventariere). O limitare poate, de asemenea, să apară, atunci când, conform opiniei auditorului,
evidenŃele contabile sunt necorespunzătoare sau atunci când auditorul este în imposibilitatea de a
desfăşura procedurile de audit considerate ca fiind necesare.
Atunci când există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităŃii auditorului ce necesită
exprimarea unei opinii calificate sau o imposibilitate de exprimare a opiniei, raportul auditorului
trebuie să prezinte limitarea şi să indice posibile ajustări ale situaŃiilor financiare ce ar fi putut fi
determinate ca fiind necesare, dacă nu ar fi existat limitarea.
• Dezacordul cu conducerea
Auditorul poate să nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte, cum ar fi
acceptabilitatea politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea
prezentării informaŃiilor în situaŃiile financiare. În cazul în care aceste dezacorduri sunt semnificative
pentru situaŃiile financiare, auditorul trebuie să exprime o opinie calificată sau o opinie contrară.
7.3. Date comparative
Auditorul trebuie să determine dacă situaŃiile comparative sunt în conformitate, sub toate
aspectele semnificative, cu cadrul general de raportare financiară relevant pentru situaŃiile financiare
care sunt auditate.
 ExistenŃa unor diferenŃe între cadrele generale de raportare financiară din Ńări diferite
determină ca informaŃiile financiare comparative să fie prezentate, în mod diferit, în fiecare cadru
general. Comparativele din situaŃiile financiare, de exemplu, pot prezenta valori (cum ar fi poziŃia
financiară, rezultate ale operaŃiunilor, fluxuri de numerar) şi informaŃii adecvate aferente unei entităŃi
pentru mai mult de o perioadă (exerciŃiu financiar), în funcŃie de cadrul general. Cadrele generale şi
matodele de prezentare se regăsesc ca:
(a) Cifre corespondente – când cifrele şi alte prezentări de informaŃii aferente perioadei anterioare sunt
incluse ca parte a situaŃiilor financiare ale perioadei curente şi urmează a fi analizate în legătură cu
cifrele şi urmează a fi analizate în legătură cu cifrele şi prezentările de informaŃii aferente perioadei
curente. Aceste cifre corespondente nu sunt prezentate ca situaŃii financiare complete, de sine-
stătătoare, ci constituie o parte integrantă a situaŃiilor financiare aferente perioadei curente, destinate a
fi interpretate numai în corelaŃi cu cifrele aferente perioadei curente;
(b) SituaŃii financiare comparative, în care cifrele şi alte prezentări de informaŃii aferente perioadei
anterioare sunt incluse în scopul comparării cu situaŃiile financiare ale perioadei curente, dar ele nu
constituie parte integrantă a situaŃiilor financiare aferente perioadei curente.
Responsabilitatea auditorului
Auditorul trebuie să obŃină probe de audit suficient adecvate, care să ateste că cifrele
corespondente îndeplinesc cerinŃele cadrului general de raportare financiară relevant.
Acest fapt implică ca auditorul să evalueze dacă:
(a) politicile contabile utilizate pentru cifrele corespondente sunt în concordanŃă cu cele aferente
perioadei curente sau dacă au fost realizate modificări şi/sau prezentări de informaŃii corespunzătoare;
(b) cifrele corespondente sunt în concordanŃă cu valorile şi alte prezentări de informaŃii din perioadele
anterioare sau dacă au fost realizate modificări şi/sau prezentări de informaŃii adecvate.
Raportare
În situaŃia în care datele comparative sunt prezentate ca fiind cifre corespondente, auditorul
trebuie să emită un raport de auditare în care acestea nu sunt identificate în mod special, datorită
faptului că opinia auditorului se referă la situaŃiile financiare aferente perioadei curente în întregul lor,
incluzând cifrele corespondente.
În cazul în care raportul auditorului asupra perioadei anterioare, aşa cum a fost emis anterior,
include o opinie calificată, contrară sau exprimă imposibilitatea de a exprima o opinie, iar aspectul
care a determinat apariŃia modificării este:
(a) nerezolvat şi determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte cifrele aferente
perioadei curente, atunci raportul auditorului trebuie, de asemenea, să fie modificat în cea ce priveşte
cifrele corespondente;
(b) nerezolvat, dar nu determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte cifrele aferente
perioadei curente, atunci raportul auditorului trebuie să fie modificat în ceea ce priveşte cifrele
corespondente. În astfel de circumstanŃe, auditorul trebuie să considere instrucŃiunile din "Evenimente
ulterioare" şi:
i) în cazul în care situaŃiile financiare ale perioadei anterioare au fost revizuite şi emise din nou
împreună cu un nou raport al auditorului, acesta trebuie să determine dacă cifrele corespondente sunt
în concordanŃă cu situaŃiile financiare revizuite;
ii) în cazul în care situaŃiile financiare anterioare nu au fost revizuite şi emise din nou, iar cifrele
corespondente nu au fost retratate în mod corespunzător şi/sau nu au fost realizate prezentările de
informaŃii corespunzătoare, auditorul trebuie să emită un raport modificat asupra situaŃiilor financiare
aferente perioadei curente modificate în ceea ce priveşte cifrele corespondente incluse în acestea.
Noul auditor - CerinŃe suplimentare
• SituaŃii financiare aferente perioadei anterioare auditate de un alt auditor
În situaŃia în care auditorul decide să facă referire la alt auditor, raportul noului auditor trebuie
să indice:
(a) faptul că situaŃiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de către un alt auditor;
(b) tipul de raport emis de către auditorul anterior şi, în cazul în care raportul a fost modificat,
motivele pentru care a fost modificat şi
(c) data acelui raport.
• SituaŃii financiare neauditate aferente perioadei anterioare
În cazul în care situaŃiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt auditate, noul auditor
trebuie să menŃioneze în cadrul raportului sau că cifrele corespondente sunt neauditate.
SituaŃii financiare comparative
• ResponsabilităŃile auditorului
 Auditorul trebuie să obŃină probe de audit adecvate suficient care să arate că situaŃiile
financiare comparative îndeplinesc cerinŃele cadrului general relevant de raportare financiară. Acest
fapt presupune ca auditorul să evalueze dacă:
(a) politicile contabile aferente perioadei anterioare sunt consecvente cu cele ale perioadei curente sau
dacă au fost realizate modificările şi/sau prezentările de informaŃii corespunzătoare;
(b) cifrele prezentate aferente perioadei anterioare sunt în conformitate cu sumele şi alte prezentări de
informaŃii prezentate în perioada anterioară sau dacă au fost realizate modificările şi/sau prezentările
de informaŃii corespunzătoare.
• Raportare
Atunci când sunt prezentate situaŃii financiare comparative, auditorul trebuie să emită un
raport în care datele comparative să fie identificate în mod specific, deoarece opinia auditorului
privind situaŃiile financiare este exprimată separat pentru fiecare perioadă prezentată.
Atunci când raportează asupra situaŃiilor financiare ale perioadei anterioare în acelaşi timp cu
efectuarea auditorului pentru anul în curs, dacă opinia în legătură cu aceste situaŃii financiare este
diferită de
Noul auditor - CerinŃe suplimentare
• SituaŃii financiare aferente perioadei anterioare auditate de un alt auditor
În situaŃia în care situaŃiile financiare aferente perioadei anterioare au fost audiate de un alt
auditor:
(a) auditorul anterior poate emite din nou raportul de audit aferent perioadei anterioare, noul auditor
procedând numai la raportarea aferentă perioadei cerute sau
(b) raportul noului auditor trebuie să precizeze că perioada anterioară a fost auditată de către un alt
auditor, iar raportul noului auditor trebuie să indice:
(i) faptul că situaŃiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de către un alt auditor;
(ii) tipul de raport emis de către auditorul anterior şi, în cazul în care raportul a fost modificat,
motivele pentru care a fost modificat;
(iii) data acelui raport.
În aceste circumstanŃe, noul auditor trebuie să discute problema cu conducerea şi, după
obŃinerea autorizării acesteia, să contracteze auditorul anterior şi să propună retratarea situaŃiilor
financiare aferente perioadei anterioare. În cazul în care auditorul anterior este de acord să emită un
nou raport asupra situaŃiilor financiare retratate aferente perioadei anterioare auditorul trebuie să
urmeze instrucŃiunile din paragraful anterior.
• SituaŃii financiare neauditate aferente perioadei anterioare
Atunci când situaŃiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt auditate, noul auditor
trebuie să menŃioneze în cadrul raportului său că situaŃiile financiare comparative sunt neauditate.
În situaŃiile în care noul auditor identifică faptul că cifrele neauditate aferente anului anterior
sunt în mod semnificativ eronate, acesta trebuie să solicite conducerii revizuirea cifrelor aferente
anului anterior sau, în cazul în care conducerea refuză să realizeze acest lucru, să modifice în mod
adecvat raportul.
7.4. Raportul auditorului asupra angajamentelor de audit cu scop special
Auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile rezultate din probele de audit
obŃinute în timpul angajamentului de audit cu scop special ca bază pentru exprimarea unei opinii.
Raportul trebuie să conŃină o exprimare clară a opiniei în scris.
ConsideraŃii speciale
Înainte de acceptarea unui angajament de audit cu scop special, auditorul trebuie să se asigure
că există un acord cu clientul în ceea ce priveşte natura exactă a angajamentului, forma şi conŃinutul
raportului ce va fi emis.
Raportul auditorului asupra unui angajament de audit cu scop special, cu excepŃia unui raport
asupra situaŃiilor financiare sintetice, trebuie să includă următoarele elemente de bază, de obicei în
următoarea ordine:
(a) titlu;
(b) destinatar;
(c) un paragraf introductiv;
(i) identificarea informaŃiilor financiare auditate;
(ii) o declaraŃie cu privire la responsabilitatea conducerii entităŃii şi responsabilitatea auditorului;
(d) un paragraf privind aria de aplicabilitate (descrierea naturii unui audit);
(i) referire la standard-urile aplicabile angajamentelor de audit cu scop special sau la standarde, sau
practici naŃionale relevante;
(ii) o descriere a activităŃii de audit desfăşurate de auditor pe durata angajamentului;
(e) un paragraf de opinie ce conŃine exprimarea opiniei asupra informaŃiilor financiare;
(f) data raportului;
(g) adresa auditorului;
(h) semnătura auditorului.
Atunci când se cere raportarea într-un format predeterminat, auditorul trebuie să analizeze
conŃinutul şi terminologia folosită în raportul predeterminat şi, acolo unde este necesar, să facă
modificări adecvate pentru a fi în conformitate cu cerinŃele din acest standard, fie prin modificarea
terminologiei folosite, fie prin ataşarea unui raport separat.
Auditorul trebuie să ia în considerare dacă orice interpretări semnificative ale unui acord pe
care se bazează informaŃiile financiare sunt în mod clar prezentate în informaŃiile financiare.
Rapoarte asupra situaŃiilor financiare întocmite în conformitate cu o bază cuprinzătoare a
contabilităŃii, alta decât Standardele InternaŃionale sau Standardele NaŃionale de Contabilitate.
Raportul auditorului asupra situaŃiilor financiare întocmite în concordanŃă cu o altă bază
cuprinzătoare a contabilităŃii trebuie să includă o declaraŃie care să indice baza contabilităŃii folosită
sau să se refere la nota, la situaŃiile financiare în care este prezentată această informaŃie. Opinia trebuie
să stabilească dacă situaŃiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele semnificative, în
conformitate cu baza identificată a contabilităŃii.
Dacă situaŃiile financiare întocmite pe o altă bază cuprinzătoare nu sunt corespunzător
intitulate sau baza contabilităŃii nu este adecvat prezentată, auditorul trebuie să emită un raport
modificat în consecinŃă.
Rapoarte asupra unei componente a situaŃiilor financiare
La determinarea ariei de aplicabilitate a angajamentului, auditorul trebuie să considere acele
elemente din situaŃiile financiare care sunt corelate şi care ar putea afecta în mod semnificativ
informaŃiile asupra cărora trebuie să se exprime opinia de audit.
Auditorul trebuie să considere conceptul pragului de semnificaŃie în legătură cu componenta
situaŃiilor financiare asupra căreia se face raportarea.
Raportul auditorului asupra unei componente a situaŃiilor financiare trebuie să includă o
declaraŃie care indică baza contabilităŃii în conformitate cu care componenta este prezentată sau se
referă la un acord care specifică baza. Opinia trebuie să exprime dacă acea componentă este întocmită,
sub toate aspectele semnificative, în concordanŃă cu baza identificată a contabilităŃii.
Rapoarte asupra conformităŃii cu acordurile contractuale
Angajamentele de exprimare a unei opinii privind conformitatea entităŃii cu acordurile
contractuale trebuie acceptate doar atunci când aspectele generale ale conformităŃii sunt legate de
aspectele financiare şi contabile incluse în aria competenŃei profesionale a auditorului.
Raportul trebuie să specifice dacă, în opinia auditorului, entitatea s-a conformat cu prevederile
particulare ale acordului.
Rapoarte asupra situaŃiilor financiare sintetizate
]Auditorul nu trebuie să raporteze asupra situaŃiilor financiare sintetizate decât dacă a exprimat
o opinie asupra situaŃiilor financiare din care derivă acestea.
Raportul auditorului asupra situaŃiilor financiare sintetizate trebuie să includă următoarele elemente de
bază, în mod obişnuit în următoarea ordine:
(a) Titlu;
(b) Destinatar;
(c) Identificarea situaŃiilor financiare auditate din care derivă situaŃiile financiare sintetizate;
(d) O referire la data raportului de audit asupra situaŃiilor financiare prezentate pe larg şi asupra tipului
de opinie exprimată în acel raport;
(e) O opinie în legătură cu consecvenŃa informaŃiilor din situaŃiile financiare sintetizate cu informaŃiile
din situaŃiile financiare auditate din care acestea derivă. Atunci când auditorul a emis o opinie
modificată asupra situaŃiilor financiare prezentate pe larg şi totuşi este mulŃumit cu prezentarea
situaŃiilor financiare sintetizate, raportul acestuia trebuie să specifice că, deşi sunt în conformitate cu
situaŃiile financiare prezentate pe larg, situaŃiile financiare sintetizate au fost întocmite pe baza
situaŃiilor financiare asupra cărora s-a emis un raport de audit modificat;
(f) O declaraŃie sau o referire la nota din situaŃiile financiare sintetizate, care indică faptul că pentru o
mai bună înŃelegere a performanŃei financiare şi a poziŃiei entităŃii, dar şi a aspectelor acoperite de
auditul efectuat, situaŃiile financiare sintetizate trebuie citite împreună cu situaŃiile financiare
prezentate pe larg şi cu raportul de audit asupra lor;
(g) Data raportului;
(h) Adresa auditorului;
(i) Semnătura auditorului.
 GLOSAR
Valoare adăugată – Valoarea este conferită de sporirea numărului de ocazii pentru atingerea
obiectivelor entităŃii, identificând îmbunătăŃirile la nivel operaŃional şi/sau reducând expunerea la risc
atât prin servicii de asigurare, cât şi de consultanŃă.
Control adecvat – este controlul planificat şi organizat de conducere astfel încât să poată oferi o
asigurare rezonabilă că riscurile la care este expusă entitatea au fost gestionate eficace şi că scopurile
şi obiectivele entităŃii vor fi îndeplinite în mod eficient şi economic.
Servicii de asigurare – reprezintă examinarea obiectivă a elementelor probante, efectuată în scopul de
a furniza entităŃii o evaluare independentă a proceselor de management al riscurilor, de control sau de
guvernare ale entităŃii. Exemplele pot include auditurile financiare, operaŃionale, de conformitate, de
securitate a sistemelor şi cu scop special.
Consiliu – este un organism de guvernare al unei entităŃi, cum ar fi un Consiliu Director, un consiliu
de supraveghere, şeful unei agenŃii sau al unui organism legislativ, consiliul de administraŃie sau de
conducere al unei organizaŃii non-profit sau orice alt organism desemnat al entităŃii, inclusiv comitetul
de audit, în faŃa căruia raportează auditorii interni.
Regulament – regulamentul de organizare şi funcŃionare al activităŃii de audit intern este un document
oficial care defineşte misiunea, competenŃele şi responsabilităŃile acestei activităŃi. Regulamentul
trebuie: (a) să definească poziŃia auditului intern în cadrul entităŃii; (b) să autorizeze accesul la
documentele, bunurile şi persoanele relevante pentru îndeplinirea corespunzătoare a misiunii; şi (c) să
definească aria de aplicabilitate a activităŃilor de audit intern.
Conducătorul activităŃii de audit intern – postul de cel mai înalt nivel din cadrul entităŃii, cu
responsabilităŃi privind activităŃile de audit intern. Într-o activitate de audit intern, organizată în mod
clasic, acesta ar fi Directorul de audit intern. În cazul în care activităŃile de audit intern sunt
încredinŃate unor prestatori externi de servicii, conducătorul activităŃii de audit intern este persoana
însărcinată să supravegheze executarea contractului de servicii şi să asigurare calitatea de ansamblu a
acestor activităŃi, dar şi care raportează conducerii generale şi Consiliului asupra activităŃilor de audit
intern şi monitorizează implementarea recomandărilor rezultate în cadrul misiunii. Acest post poate,
de asemenea, să poarte denumirea de auditor general, şef al auditului intern sau inspector general.
Cod Etic – Codul Etic al Institutului Auditorilor Interni (IIA) prezintă principiile relevante pentru
profesia şi practica de audit intern, precum şi regulile de conduită care descriu comportamentul
aşteptat din partea auditorilor interni. Codul Etic se aplică atât persoanelor, cât şi organismelor care
furnizează servicii de audit intern. Scopul Codului Etic este de a promova o culturi etice la nivel global
în cadrul profesiei de audit intern.
Conformitate – aderarea şi respectarea politicilor, planurilor, procedurilor, legilor, regulamentelor,
contractelor sau altor cerinŃe.
Conflict de interese – orice relaŃie care nu este sau nu pare să fie în interesul entităŃii. Un conflict de
interese poate afecta capacitatea unei persoane de a-şi îndeplini în mod obiectiv sarcinile şi
responsabilităŃile.
Servicii de consultanŃă – activităŃi de consultanŃă sau alte servicii conexe clientului, a căror natură şi
sferă de activitate sunt convenite în prealabil cu clientul. Aceste activităŃi au ca obiective adăugarea
unui plus de valoare şi îmbunătăŃirea guvernanŃei unei organizaŃii, managementul riscului şi proceselor
de control fără ca auditorul intern să îşi asume responsabilităŃi de conducere. Exemple: consultanŃă,
consiliere, facilitare şi formare profesională.
Control – orice măsură luată de conducere, de Consiliu sau de alte părŃi, în vederea îmbunătăŃirii
gestionării riscurilor şi creşterii probabilităŃii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie îndeplinite.
Managerii planifică, organizează şi coordonează aplicarea de măsuri suficiente pentru a oferi o
asigurare rezonabilă că scopurile şi obiectivele vor fi îndeplinite.
Mediul de control – atitudinea şi acŃiunile Consiliului şi ale managementului cu privire la importanŃa
controlului în cadrul entităŃii. Mediul de control furnizează disciplina şi structura necesară îndeplinirii
obiectivelor primordiale ale sistemului de control intern.
Mediul de control conŃine următoarele elemente:
• Integritate şi valori etice;
• Filosofia managementului şi stilul de operare;
• Structura organizaŃională;
• Delegarea autorităŃii şi a responsabilităŃilor;
• Politici şi practici referitoare la resursele umane;
• CompetenŃa personalului.
Procese de control – politicile, procedurile şi activităŃile care fac parte dintr-un cadru general pentru
desfăşurarea controlului, concepute pentru a asigura că riscurile se înscriu în limitele de toleranŃă
stabilite de procesul de management al riscurilor.
Misiune – o misiune , sarcină sau o activitate de revizuire specifică auditului intern, cum ar fi un audit
intern, o revizuire a controlului auto-evaluării, investigarea unei fraude sau o misiune de consultanŃă.
O misiune poate îngloba mai multe sarcini sau activităŃi desfăşurate în vederea atingerii unui set
determinat de obiective aferente.
Obiectivele misiunii – enunŃuri generale elaborate de auditorii interni şi care definesc ceea ce se
doreşte să se realizeze în timpul misiunii.
Programul de lucru al misiunii – un document care enumără procedurile ce trebuie urmate în cadrul
unei misiuni în vederea îndeplinirii planului misiunii.
Prestator extern de servicii – o persoană sau o firmă din afara entităŃii, care deŃine cunoştinŃe,
abilităŃi şi experienŃă specializată într-un domeniu particular.
Fraudă – orice acte ilegale caracterizate prin înşelătorie, disimulare sau trădarea încrederii. Aceste
acte nu sunt caracterizate în mod necesar de ameninŃarea cu violenŃa sau de utilizarea forŃei fizice.
Fraudele sunt comise de persoane şi organizaŃii în scopul de a obŃine bani, bunuri sau servicii; pentru a
evita plata sau pierderea serviciilor; sau pentru a-şi asigura un avantaj personal sau de afaceri.
GuvernanŃă – ansamblu de procese şi structuri implementate de conducere în scopul de a informa,
coordona, conduce şi monitoriza activităŃile organizaŃiei pentru atingerea obiectivelor acesteia.
Impedimente – afectări ale obiectivităŃii unei persoane şi ale independenŃei entităŃii care pot include
conflicte de interese, limitări ale ariei de aplicabilitate, restricŃionări ale accesului la documente,
înregistrări, bunuri, la anumite persoane, precum şi limitări ale resurselor (finanŃărilor).
IndependenŃa – absenŃa condiŃiilor care ameninŃă obiectivitatea în fapt sau obiectivitatea în aparenŃă.
Asemenea ameninŃări ale obiectivităŃii trebuie Ńinute sub control la nivelul auditorului intern, al
misiunii, la nivel funcŃional şi organizaŃional.
Activitatea de audit intern – este un departament, divizie, serviciu, echipă de consultanŃi sau alt/alŃi
practician(eni) care oferă o asigurare independentă şi obiectivă, precum şi servicii de consultanŃă care
contribuie la adăugarea unui plus de valoare şi la îmbunătăŃirea operaŃiunilor entităŃii. Activitatea de
audit intern ajută organizaŃia să îşi atingă obiectivele aducând o abordare sistematică şi metodică la
evaluarea şi îmbunătăŃirea eficacităŃii proceselor de management al riscurilor, de control, şi de
guvernanŃă.
Obiectivitate – atitudine intelectuală neinfluenŃată care permite auditorilor interni să îşi efectueze
misiunile într-o manieră care demonstrează credinŃa lor sinceră în rezultatele muncii lor şi faptul că nu
au făcut compromisuri semnificative privind calitatea. Obiectivitatea le cere auditorilor interni să nu
îşi subordoneze propria judecată în probleme de audit altor persoane.
Riscuri reziduale – Riscul care rămâne după ce managementul a luat măsurile necesare pentru
reducerea impactului şi a probabilităŃii apariŃiei unui eveniment advers, inclusiv măsurile legate de
activităŃile de control ca răspuns la un anumit risc.
Risc – posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii
obiectivelor. Riscul se măsoară în funcŃie de consecinŃe şi probabilitate.
Managementul riscului – reprezintă un proces de identificare, evaluare, gestionare şi control al
evenimentelor sau situaŃiilor potenŃiale, pentru a oferi o asigurare rezonabilă în ceea ce priveşte
îndeplinirea obiectivelor entităŃii.
Trebuie – Atunci când se foloseşte cuvântul „trebuie” în cuprinsul standardelor, aceasta denotă o
obligaŃie imperativă a acelei prevederi.
Standard – reprezintă o normă profesională elaborată de Consiliul Institutului Auditorilor Interni
(IIA) care delimitează cerinŃele necesare pentru efectuarea unei game vaste de activităŃi de audit intern
şi pentru evaluarea modului de funcŃionare a activităŃii de audit intern.

BIBLIOGRAFIE
Mircea Boulescu, Liana Gadau, Audit intern entitati economice, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2007