Lucrare Licenta Fibromul Uterin

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“FUNDENI”,
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTELOR CU

FIBROM UTERIN
COORDONATOR: DIRECTOR:
………………………………….. PROF. STOICA ANA
ABSOLVENT:
PÎRVU DIANA CORINA
SESIUNEA AUGUST 2017

Îngrijirea pacientei cu
fibrom uterin
2
Cuprins
Cuprins pag 3
Argument pag 4
Capitolul I Noţiuni de anatomie şi fiziologie a organelor genital feminine pag 5
1.1 Noţiune de anatomie pag 5
1.1.1 Vascularizaţia organelor genitale pag 10
1.1.2 Inervaţia organelor genital pag 13
1.2 Noţiuni de fiziologie pag 14
Capitolul II Fibromul uterin pag 17
2.1 Etiopatogenie pag 19
2.2 Simptomatologia fibromului uterin pag 20
2.3 Diagnosticul diferenţial pag 21
2.4 Evoluţia fibromului uterin pag 22
2.5 Prognostic pag 23
2.6 Complicaţii pag 23
2.7 Tratament pag 24
2.7.1 Tratament medical (conservator) pag 25
2.7.2 Tratament medicamentos pag 26
2.7.3 Hormonoterapie pag 26
2.7.4 Tratament chirurgical pag 26
2.8 Posibităţi şi limite în profilaxia fibromului uterin pag 27
Capitolul III Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu fibrom uterin pag 29
3.1 Impactul psihologic al histerectomiei pag 29
3.2 Pregătirea preoperatorie pag 30
3.3 Îngrijire preoperatorii . Rolul asistentei medicale pag 31
3.4 Îngrijire postoperatorii . Rolul asistentei medicale pag 31
3.5 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin pag 34
3.5.1 Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic pag 34
Capitolul IV Prezentarea cazurilor pag 36
Fişă de lucru 1 pag 37
Concluzii pag 60
Anexe pag 61
Injecţia intravenoasă pag 61
Spălătura vaginală pag 66
Măsurarea tensiunii arteriale pag 70
Bibliografie pag 72
3
Argument
Trecând şi eu prin experienţa unei intervenţii chirurgicale de acest gen, înţeleg ce
înseamnă suferinţa şi mai ales ce înseamnă viaţa, de aceea consider problemele de îngrijire
trebuie bine cunoscute şi stăpânite deoarece de aplicarea lor corectă şi promptă depinde
vindecarea bolnavilor şi evitarea sau prevenirea complicaţiilor.
Am ales să vin în sprijinul femeilor cu probleme genitale, atât ca femei cât şi din
prisma problemelor pe care le ridică educaţia sanitară cât şi profilaxia.
Lucrarea de faţă se ocupa cu studiul uneia dintre cele mai întâlnite afecţiuni genitale
feminine: fibromul uterin, tumora benignă cu incidenţă crescută care afectează o categorie
largă de femei.
Am ales să aprofundez acest subiect cu scopul de a-mi însuşi cunoştinţe noi despre
afecţiunile aparatului genital feminin, despre fibromul uterin în principal, cât şi pentru
aprofundarea cunoştinţlor dobândite anterior.
Scopul acestei lucrări este acela de a scoate în evidenţă multitudinea îngrijirilor
acordate bolnavelor operate de fibrom uterin. Medicul specialist nu poate să acţioneze singur
în vederea obţinerii succesului scontat. Pentru a efectua operaţia şi a acorda bolnavei îngrjirile
corespunzătoare este nevoie de o echipă completă în care cadrele medii au un rol important.
Actul operator necesită o pregătire minuţioasă, preoperator şi apoi urmărirea atentă a stării de
sănătate.
4
Capitolul I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a organelor genitale feminine
fig 1
1.1 Noţiuni de anatomie
Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţia de reproducere, şi acestea

sunt:
- organe genitale externe
- organe genitale interne
Organele genitale externe sunt alcătuite din:
Regiunea pelviană (muntele lui Venus) este un relief anatomic acoperit
de un tegument cu peri.
Labiile mari sunt două cute tegumentare simetrice acoperite de păr pe fata
externă şi cu foarte multe glande sebacee şi sudoripare pe fata internă. Ele se
unesc formând înainte comisura anterioară şi apoi comisura posterioară. În
5
profunzimea lor se afla situate corpul vulvar format din ţesut erectil.
Labiile mici sau nimfele sunt nişte cute în care tegumentul suferă o
tranziţie către mucoase.
Glandele Bariholin sunt situate în 1/3 posterioara a labiilor mari interpuse
între bulbul vaginal şi mucoasa vulvara. Orificiul canalului lor de excreţie este
situate în unghiul dintre baza labiei mici şi inelul himenal.
Clitorisul este organul erectile situate înaintea şi deasupra meatului urinar.
El este format din cei doi corpi cavemosi înşiraţi pe ramurile ischipoubiene.
Clitorisul, numfele şi meatul urinar (orificiul extern al uretei) delimitează un
spaţiu triunghiular numit vestibule. În această regiune pe lângă uretra se deschid
şi canalele glandelor Skence. Bulbii vaginali sunt constituenţi ai aparatului
erectile alături de clitoris.
Himenul este o membrane muco-fibro-elastica reprezentând graniţe dintre
organele genitale externe şi cele interne. Membrana himenală prezintă orificiul
care permite drenarea fluxului menstrual. Acest orificiu prezintă configuraţii
variate.
Organele genitale interne sunt constituite din: vagin, uter, trompe, ovare.
Vaginul este un organ cavitar, care se întinde de la colul uterin la vulvă.
Lungimea sa este variabilă între 7 şi 9 cm. Canalul vaginal este turtit
anteroposterior, încât I se poate distinge un perete posterior în raport cu vezica
urinară şi cu uretra, şi un perete posterior în raport cu rectul şi fundul de sac
peritoneal Douglas; pereţii laterali ai vaginului vin în contact cu muşchiul
ridicător anal, diferite planuri ale perineului şi bulbii vaginului. Limita
extremităţii inferioare a vaginului este formată din membrane himenala, care se
rupe la primul contact sexual.
Prin extremitatea superioară, vaginul se inserează pe colul uterin,
înconjurând porţiunea vaginală a colului. Se realizează astfel un şanţ circular
6
numit don sau fundul de sac vaginal. Vaginul este un canal musculomembranos
elastic care face legătura între organele genitale interne şi externe.
Trompele. Trompa uterine tuba sau salpinga se prezintă ca un conduct
neregulat, cilindric, care la un capăt se deschide liber în cavitatea peritoneală, iar
la celălalt se continua cu cornul uterin. La nivelul tubelor se întâlneşte ovulul cu
spermatozoidul şi se produce fecundaţia. Prin ele, oul ajunge în uter. Trompa are
o lungime de 10-12 cm şi se împarte în patru porţiuni:
 portinuea interstiţială (intramurala) se afla în grosimea musculaturii uterului;
 porţiunea istmică este porţiunea de lângă uter, strâmbată având o lungine de
3-4 cm.; ‘
 porţiunea ampulara este cea mai largă, flexoasa;
 porţiunea pavilionara cu care se termină; trompa are formă de pâlnie ai cărei
pereţi sunt crestaţi puternic şi tranformati în franjuri fimbrii tubare. Pavilionul
se afla în imediata vecinătate a ovarului. Trompa prezintă un mic mezon
(mezosalpinx), care este format de peritoneu şi prin care ea primeşte vasele şi
nervii. Rolul trompei este de a capta ovulul şi a-1 aduce după fecundaţie spre
uter. Timpul necesar ca să ajungă în uter este de 7-8 zile.
Ovarele reprezintă glandele sexuale feminine şi sunt situate în pelvis, de o
parte şi de alta a uterului, într-o fosetă pe peretele lateral al pelvisului numită
foseta ovariană, înapoia ligamentului larg şi a trompei. Sunt de mărimea unei
nuci uscate, au o culoare albicioasă şi prezintă suprafaţa neregulată cu
numeroase cicatrice şi şanţuri. Este singurul organ din cavitatea abdominală
neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul hilului ovarian (locul pe
unde intră şi ies vasele şi nervii). Ovarul este un organ relative mobil,
ligamentele sale fiind foarte laxe.
Trompele şi ovarele alcătuiesc anexele uterului. Ovarul este format din 2
straturi: unul periferic, numit corticală, şi altul central numit medulara. Zona
7
corticală conţine foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare, corpul galben
şi ţesutul conjunctiv. Foliculii ovarieni conţin celule de reproducere feminine
numit ovul. Când ovulul a fost fecundat şi începe sarcina, corpul galben creşte şi
rămâne funcţional câteva luni de zile. În caz contrat, el evoluează cam în două
săptămâni şi este înlocuit de o cicatrice: corpul albicios, care persistă multă
vreme în ovar. Zona medulară a ovarului este foarte vascularizata, conţine ţesut
conjunctiv, fibre elastice şi numeroase fibre musculare netede. Ovarul are rolul
de a produce ovulul, care, după fecundare, da nasetere ovulului începând deci
sarcina, secretă hormonii sexuali care pregătesc organele genitale în vederea
sarcinii, protejează sarcină în dezvoltarea sa şi menţine şi dezvolta caracterele
feminine.
Uterul este un organ muscular, cavitar, în care se dezvolta oul; la sfârşitul
sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui. Este un organ median, fără pereche.
Uterul are forma unui trunchi de con, turtit în sens anteroposterior, având baza
orientate în sus şi vârful trunchiului în jos. Aproximativ în partea sa mijlocie
uterul prezintă o îngustare aproape circulară numită istm, care îl împarte în două
porţiuni diferite ca formă şi dimensiune: una superioară, mai voluminoasă numit
corp, şi alta inferioară numit col.
Colul uterin, de aspect conic, este separate pe linia inserţiei vaginului într-
o porţiune intravaginala şi una supravaginala. Porţiunea intervaginala prezintă în
centrul ei deschiderea canalului cervical prin orificiul extern. Canalul cervical se
continua în sus în porţiunea supravaginala, deschizându-se în cavitatea uterine
printr-un orificiu, numit orificiu intern.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit anteroposterior, căruia I se
descriu: două fete (vezicala şi intestinala); două margini (dreapta şi stânga);
fundul şi două unghiuri tubare. Corpul uterin este supus influientei hormonilor
ovarieni şi pnesperadivitatii mai mult decât celelalte segmente ale aparatului
8
genital. Corpul este implantat oblic faţă de vagin, axul uterului făcând cu axul
vaginului un unghi deschis înainte, denumit unghiul de versiune. înclinaţia
uterului pe vagin poate varia în mod fiziologic sau patologic. Axul colului uterin
face cu axul uterului un ungi deschis înainte numit ungi de flexiune. În
mod normal uterul este situate în planul sagital uşor anteversat şi anteflectat.
Uterul are o mare mobilitate şi îşi menţine poziţia datorită ligamentelor sale:
largi, rotunde, uterosacrate. În afară de acestea, uterul mai este menţinut şi de
ţesutul conjunctiv pelvian, şi de sistemul de susţinere constituit din planşeul
pelviperineal.
Mijloacele de fixare ale uterului sunt:
a) mijloacele de suspensie
b) mijloacele de susţinere.
Mijloacele de suspensie
Ligamentele uterine sunt:
- ligamentele largi sau late iau naştere printr-o dedublare a peritoneului
care înveleşte uterul şi trompele; ajunse la marginile uterului, foitele pritoneale
se alipesc şi trec mai departe lateral spre peretele pelvian. Marginile superioare
ale ligamentului larg constituie mezosalpinsul, iar pe fata posterioara întâlnim
mezoovarium; lateral la peretele excavaţiei ligamentului larg şi continuă cu
ligamentul infundibilapelvian (lomboovarian)
- ligamentele rotunde sunt cordoane fibromusculare, care se intend de la
coamele uterine până la regiunea pubiană, ridica un plin peritoneal pe fata
anterioară a ligamentului larg, parcurg canalele inghinale şi se termină în
regiunea muntelui venerian şi în labile mari sub formă de "laba găştii". Rolul lor
este de orientare a uterului şi mai puţin de suspensie.
- ligamentele uterosacrate se însera pe istmul uterin înconjura rectul şi se
însera pe sacrum. Conţin pe lângă ţesut conjunctiv şi fibre musculare netede.
9
Aceste ligamente contribuie în mare măsura la susţinerea uterului în poziţia sa
normală de anteversie - flexie. Este singurul ligament adevărat.
Ţesutul conjunctiv pelvian. Este situat sub peritoneu şi este alcătuit din
tracturi fibroase care se fixează de colul uterin, domul vaginal şi pe pereţii
escavatiei pelviene. Mijloace de susţinere sunt reprezentate de aderentele la
organele învecinate (aderente la vezică şi rect), prin lamele sacro-recto-
ganitopelvine şi conexiunile cu perineul.
Perineul constituie cel mai important sic el mai valoros mijloc de susţinere
al uterului, transmiterea foitelor de presiune de la uter asupra perineului se face
prin intermediul vaginului.
Structura uterului
Peretele corpului uterin aceste alcătuit dintr-un strat muscular dens -
miometrul- căptuşit la interior de o mucoasă - endometrul - şi tapetat înspre
cavitatea peritoneală de peritoneu- perimetrium.
Tunica seroasă sau perimetrul, este formată din foiţa peritoneală care
îmbracă uterul. Învelitoarea peritonala este dedublată pe faţa ei profundă de ţesut
conjunctiv - stratul subseros.
Tunica musculară sau miometrul, este stratul cel mai bine reprezentat
(grosimea medie de 15 mm). Este format din mănunchiuri de fibre musculare
netede separate, dar în acelaşi timp solidarizate între ele prin ţesut conjunctiv;
conţine şi numeroase vase sanguine. Fibrele musculare au un important rol în
închiderea vaselor sanguine (hemostaza fiziologică).
Tunica mucoasă sau endometrul adera strâns la miometrul fără
interpunerea unei submucoase.. Mucoasa cavităţii uterine este netedă, are o
culoare roza-rosiatica; foarte aderenţa la miometru şi friabilă. Grosimea ei
variază în funcţie de etapele ciclului menstrual.
10
Mucoasa uterină este puternic hormonodependenta şi prin aceasta supusă
unor intense modificări cilice.
Mucoasa istmului are aceleaşi caractere histologice cu cea a corpului.
Mucoasa canalului cercival este încreţită, destul de groasă şi rezistenţa. Ea este
de tip glandular.
Glandele corpului secretă un mucus gros, uşor alcalin care protejează
cavitatea uterine împotriva infecţiilor ascendente din vagina şi facilitează
ascensiunea spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa porţiunii vaginale - a exocolului - este de tip pavimentos,
stratifica, necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în
glycogen (absent în celulele cancerigene).
Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamaţie
permanentă. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulară cervicala este net
- brusc - separate de mucoasa pavimentoasa necheratinizata a exocolului. Zona
de demarcaţie dintre cele două se numeşte joncţiunea cervico-vaginala. Ce apare
ca un lizereu roşu deschis.
În decursul ciclurilor menstruale uterul se congestionează, volumul lui
creşte puţin, dar nu devine mai dur, ci dimpotrivă consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavităţii uterine.
1.1.1 Vascularizaţia organelor genitale

Vascularizaţia organelor genirale este asigurată de artere, vene şi vase
limfatice. Sistemul arterial. Organele genitale externe sunt irigate de artera
ruşinoasa internă, ramură a arterei hipogastrice şi artera ruşinoasa externă, care
vine din artera femurală.
Organele genitale interne sunt irigate de artera uterine, artera ovariană,
artera ligamentului rotund, artera funiculară şi artera ligamentului sacrouterin.
11
Vaginul este irigat de artera vaginală şi hemoroidala medie şi artera
cervico-vaginala. Trompa este irigata de artera uterine şi ovariana.
Ovarul este vascularizat de artera ovariană.
Sistemul nervos formează pluxuri bogate care explica posibilitatea
apariţiilor hemoragiilor masive, a dificultăţilor hemostazei şi a trombozelor.
Venele pleacă din toate tunicile uterului formând sinusurile uterine, apoi
plexurile venoase uterine. Din acestea sângele este conduc pe două ai: în jos pre
venele uterine care se varsă în iliaca internă, în sus spre venele tubei şi ale
ovarului în vena ovariană. Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului
rotund.
Limfaticile sunt importante pentru urmărirea metastazelor şi a difuzării
inflamaţiilor.
Limfaticile provin din trei reţele: mucoasa, musculară şi seroasa şi
formează reţeaua subseroasa, care deşi formează un plex continuu, drenajul
limfatic al uterului se descrie separate pentru corp şi col din anumite
considerente practice, clinice.
Limfaticile corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului.
Glandele corpului secretă un mucus gros, uşor alcalin care protejează
cavitatea uterine împotriva infecţiilor ascendente din vagina şi facilitează
ascensiunea spermatozoizilor spre această cavitate.
Mucoasa protiunii vaginale — a exocolului — este de tip pavimentos,
stratifica, necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în
glycogen (absent în celulele cancerigene).
Mucoasa exocolului suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o descuamaţie
permanentă. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulară cervicala este net
- brusc - , separate de mucoasa pavimentoasa necheratinizata a exocolului. Zona
12
de demarcaţie dintre cele două se numeşte joncţiunea cervico-vaginala. Ce apare
ca un lizereu roşu deschis.
În decursul ciclurilor menstruale uterul se congestionează, volumul lu
creşte puţin, dar nu devine mai dur, ci dimpotrivă consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavităţii uterine.
Sistemul arterial. Organele genitale externe sunt irrigate de artera
ruşinoasa internă, ramură a arterei hipogastrice şi artera ruşinoasa externă, care
vine din artera femurală.
Organele genitale interne sunt irigate de artera uterine, artera ovariană,
artera ligamentului rotund, artera funiculară şi artera ligamentului sacrouterin.
Vaginul este irigat de artera vaginală şi hemoroidala medie şi artera
cervico-vaginala. Trompa este irigata de artera uterine şi ovariana.
Ovarul este vascularizat de artera ovariană.
Sistemul nervos formează pluxuri bogate care explica posibilitatea
apariţiilor hemoragiilor masive, a dificultăţilor hemostazei şi a trombozelor.
Venele pleacă din toate tunicile uterului formând sinusurile uterine, apoi
plexurile venoase uterine. Din acestea sângele este conduc pe două ai: în jos pre
venele uterine care se varsă în iliaca internă, în sus spre venele tubei şi ale
ovarului în vena ovariană. Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului
rotund.
Limfaticile sunt importante pentru urmărirea metastazelor şi a difuzării
imflamatiilor. Limfaticile provin din trei reţele: mucoasa, musculară şi seroasa şi
formează reţeaua subseroasa, care deşi formează un plex continuu, drenajul
limfatic al uterului se descrie separate pentru corp şi col din anumite
considerente practice, clinice. Limfaticile corpului se adună aproape toate înspre
unghiurile uterului plexul hipogastric inferior.
13
1.1.2 Inervaţia organelor genitale
Inervaţia vaginului este dată de plexul pelvic şi plexul sacral.
Organele genitale externe şi treimea interioară a vaginului sunt inervate de
nervul rusionus intern care provine din plexul sacrat.
1.2 Noţiuni de fiziologie

Menstruaţia este prierderea de sânge periodica şi temporară prin organele
genitale, care se produc ciclic, începând cu pubertatea şi sfârşind cu menopauza,
constituind expresia activităţii feminine.
Caracterul de periodicitate a ciclului este o consecinţa a interrelaţiilor
hipotalamo - hipofizare - ovariene în care fenomenele se condiţionează reciproc
astfel: periodicitatea 27 +/- 4 zile, durata 3-5 zile (rar 5-6 zile), cantitatea variază
între 50-200 gr.
Mucoasa uterine este alcătuita din două straturi:
a) stratul superficial său funcţional, care se elimină cu menstruaţia;
b) stratul bâzâi, din care se va reface mucoasa în cursul ciclului următor.
Mucoasa uterine nu rămâne niciodată în repaus, cu tot timpul suferă schimbări în
structura sa.
Există o strânsa corelaţie între procesele ciclice, care se petrec în ovar şi
modificările concomitente ale mucoasei uterine. Imediat după menstruaţie,
mucoasa uterină este foarte subţire, alcătuita numai din stratul bâzâi.Începând
din acest moment, ea se îngroaşă treptat, glandele se alungesc, ajungând în a 14-
a zi a ciclului menstrual la o grosime de 2-3 mm. Această fază de dezvoltare a
mucoasei se numeşte faza proliferativă, ea durează în medie 14 zile, calculând
din prima zi a menstruaţiei. În această perioadă ovarul secretă foliculina, din ce
în ce mai mult, influenţând endometrul care va răspunde printr-o proliferare
intensă. Predominând hormonal follicular o von numi faza foliculinica.
14
De la a 15-a zi a ciclului menstrual, mucoasa uterine îşi continua
hipertrofia, iar glandele mucoase se dezvolta foarte mult şi capătă un aspect
secretos- Această fază este faza secretorie.
Foliculina creşte progresiv şi în această perioadă, până la câteva zile
înainte de menstruaţie, ea este însoţită de al II-lea hormone secretat de ovar-
progresteronul sau luterina.
Deoarece sunt prezenţi cei doi hormone în organism - foliculina şi
progesteronul denumim această fază foliculino -luteinica, în care mucoasa
uterine se pregăteşte pentru nidarea ovulului fecundat. Dacă ovului eliminate de
orav prin trompa nu este fecundat după a 28-a zi a ciclului menstrual începe a
IlI-a faza numită menstruala, care durează 3-5 zile. Dacă ovulul a fost fecundat,
apare sarcina; mucoasa uterine se dezvolta cu scopul pregătirii unui cuib propice
ovulului în creştere.
Prima menstra (menarha) apare între 11-14 ani iar ultima menstruaţie arata
instalarea menopauzei intre 48-55 ani şi care este însoţită de încetarea funcţiei
ovarieni.
Modificările mucoasei uterine din timpul ciclului menstrual sunt date de
incitaţiile hormonale din partea ovarelor, astfel că există o corelaţie strânsa între
procesele ciclice care se petrec în orav şi modificările concomitente ale
mucoasei uterine.
Mucoasa vaginală va reacţiona şi ea sub influenţa hormonilor genitali.
Epiteliul vaginal este format din 3 straturi de celule:
a) stratul bâzâi profund
b) startul intermediar
c) stratul superficial
Epiteliul vaginal are 2 funcţii importante: de a acumula glicogen şi de a
cornifica la suprafaţa. Ambele funcţii se exercita în timpul dezvoltării foliculitor,
15
prin urmare în plină activitate policulinica. Foliculina determina proliferarea,
depunerile de glicogen şi cornificarea celulelor mucoasei vaginale. Ciclul
ovarian.
începutul activităţii ovarelor se face în perioada pubertăţii, perioada de matriţate
sexuală şi de apariţie a primelor menstruaţii. Ovarele prin secreţia lor au o
funcţie dublă:
- secreţia externă, prin care se elimină ovulele cu rol în perpetuarea
speciei.
- secreţia internă — hormonală, care produce o serie de transformări
locale ale organelor genitale, de asemenea creează condiţiile necesare pentru
fecundaţie şi menţinerea sarcinii.
Din punct de vedere hormonal, ovarul prezintă un ciclu corespunzător
celor 2 faze de transformări folieulare.
În primele zile de ciclu menstrual, foliculina este secretata în cantite mică,
ca după aceea să crească progresiv, continua să crească şi în faza de luteinizare,
ca să scadă brusc în câteva zile înainte de menstruaţie.
Sub denumirea de foliculina sunt înglobaţi un complex de hormone numiţi
estrogeni. Ei produc estusrul sau rutul la femeie cu toate transformările
corespunzătoare din organismul acestora. Aceşti hormone sunt: foliculina sau
hormonal feminităţii şi progesteronul sau luteina.
Secreţia ovarului este stimulate şi menţinută de secreţiile specifice ale
glandei hipofize: hormone gonadotropi. Secreţiile hipofizei depind direct de
integritatea şi conexiunile hipotalamusului.
Celulele organismului sunt sisteme programate, pentru că ele
interceptează un mesaj transmis de hormone într-un mod specific.
Orice abatere de la normal aduce la perturbări care se observa la întregul
nivel al organismului.
16
Capitolul II
Fibromul uterin
fig 2
Fibromul uterin este o tumoră benignă dezvoltată din ţesutul miomatos şi
fibromatos al uterului.
Tumorile benigne ale uterului, din punct de vedere anatomopatologic, sunt
bine delimitate (încapsulate), nu dau metastaze şi după extirpare nu recidivează.
Din punct de vedere citologic, celulele care le compun sunt adulate şi nu
prezintă mitoze caracteristice tumorilor maligne.
Frecvenţa. Se întâlneşte la femeile între 30-45 ani. Reprezintă aproximativ
17
18-25% din afecţiunile ginecologice şi apare mai frecvent la femeile sterile. În
ultimii ani se întâlnesc fibroame şi la femei sub 30 ani.
Numărul, fibroamelor uterine este variabil. Uneori se întâlneşte un singur
nodul fibromatos mic în uter, alterori, şi de cele mai multe ori se întâlnesc o
mulţime de noduli fibromatoşi.
Volumul fibromului uterin este variabil, mai frecvent mic, dar poate
ajunge până la mărimea unui cap de adult şi chiar mai mare. Se întâlnesc rar
fibroame care cântăresc 15-30 kg.
Localizarea În raport cu peretele uterin şi regiunea afectată se întâlnesc
mai multe forme:
a) în raport cu peretele uterin întâlnim fobromul uterin localizat:
interstiţial sau intramural; subsrios care poate să fie sesil sau pediculat, ultimul
putând dulce la torsinonarea fibromului cu sfacelare; submucos, realizând
polipul submucos, sesil sau pediculat.
b) În raport cu regiunea uterumul fibromul poate fi localizat la nivelul
corpului uterin, colului uterin, în care caz poate evolua spre vagin. Vascularizaţia
fibromului euterin este bogată la periferie şi săraca în centru, din care motiv sunt
frecvente tulburatile ischemice.
Structura fibromului uterin:
a) fibre musculare duspuse în spirală.
b) fibre conjunctive intercalate între fibrele musculare;
c) capsula fibromului formată din ţesut conjunctiv lax şi fibre musculare
turtite;
d) vasul central, care asigura nutriţia fibromului, este un vas de tip
terminal. Vorbim de miom uterin atunci când exista o prevalenţă a fibrelor
musculare (tumora este moale, elastică) şi de fibron uterin, când predomina
fibrele conjunctive (tumora este dură, rezistenta).
18
De fapt întotdeauna există şi fibre musculare şi fibre conjunctive de aceea
denumirea corectă este de fibromiom uterin.
În eventualitatea în care tumora are şi incluziuni glandular (epiteliu)
vorbim de adenomion sau adenofirbrom.
2.1 ETIOPATOGENIA
Etiopatogenia fibromului uterin este necesară. Există mai multe terorii
care încearcă să explice apariţia
a) teoria vasculară Pilliet - Klebs explica apariţia fibromului uterin ca o
proliferare a ţesutului miomatos şi conjunctiv prerivascular;
b) teroria resturilor embrionare. Conheim considera fibromul uterin ca
fiind consecinţa unor resturi embrionare, localizate perivascular, care se
multiplică, formând resturi concentrice de fibre netede, la periferia cărora, în
mod secundar, proliferează ţesutul conjunctiv;
c) teoria inflomatorie ,enunţata ca o curiozitate (captele cumulate o
infirmă);
d) teroria neurofibromatozei Recklinghausen explica apariţia fibromului
uterin în cadrul unui process de neurofibromatoza generalizată.
e) teoria hormonală hiperestrogenica considera dezvoltarea fibromului
uterin drept o consecinţa a unei stări de hiperfoliculinemie existenta în
organismul femeii. În sprijiniul acestei terorii exista date experimentale ca acelea
ale lui Klenitchi, care, injectând zilnic la 50 cobăite tinere câte 10000 u.i de
foliculina, timp de 42 săptămâni a obţinut la 27 dintre ele fibronaioame uterine.
O serie de date clinice pledează în favoarea acestei teorii.
Fibromul uterin apare în perioada de activitate genitală. Starea de
hiperfoliculineamie din organismul femeii şi în general foliculina administrate în
exces, favorizează în mod inconstand dezvoltarea fibroamelor.
19
Ovarita sclerochistica şi hiperplazia glandulochistica a mucoasei uterine,
cunoscute ca expresit a unei stări de hiperfoliculinemie, sunt extreme de întâlnite
la femeile cu fibrom uterin.
În graviditate fibromul uterin creşte în dimensiuni din cauza "bicuilui
hormonal" existent în sarcina. La menopauza fibromul uterin diminuează. Se
pare că teoria hiperfoliculinica rămâne cea mai plauzibilă în explicarea etiologiei
fibromului uterin.
2.2 SIMPTOMATOLOGIA FIBROMULUI UTERIN

Simptome subiective:
1) Hemoragia, simptomul cel mai frecvent este întâlnit în 89% din cazuri,
sub aspect de menoragii şi metroragii, mai ales în fibroame cu localizare
submucoasa. Explică frecventa anemiei secundare la femeile cu fibrom uterin şi
metroragic
2) Leucoreea este "frecvent întâlnită. Când fibromul are o localizare în
regiunea istmică, este posibil ca tumoarea să joace un rol de "dop" sau "vomica
uterină" (Trillat)
3) Durerea este întâlnită sub formă de senzaţie de greutate în pelvis,
tracţiune în sfera genitală sau sub formă de durere surdă.
4) Compresiunea se manifestă printr-o serie de tulburări apărute la nivelul
organelor vecine; pe vezica sub formă de disurie, micţiuni frecvente; p erect,
constripatie cronică; pe vasele pelvine, edem al membrelor inferioare, stază în
micul bazin. Predispizitie în promboflebite; pe uretre, hidronefroza urmată de
pielonefrita ascendentă; pe nervi, nevralgii lombare şi aspect de nevrite pelviene.
Simptome obiective:
1) creşterea în volum a uterului, cu afectarea cavităţii uterine, care poate fi
pusă în evidenţă prin histerometrie şi histerografie
20
2) prezenţa unei tumori, care face corp comun cu uterul. În urma ei, colul
uterin devine înalt (ridicat retrosimfizar). La nivelul uterului se palpează una sau
mai multe tumori dure, netede sau de aspect nodular.
Din acest motiv în cazul unei singure tumori, uterul este mărit global şi
poate duce la confuzii cu sarcina, iar în cazul unor noduli fibromatoşi multilpii
are aspect boselat, deformat. Diagnosticul pozitiv se face pe baza
simptomelor subiective şi obiective.
2.3 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferenţial se face cu:
- sarcina de diferite vârste (mai ales în prima jumătate), deşi aceasta este
relative uşor de recunoscut, pe baza antecedentelor, în care oprirea menstruaţiei
şi nu sangerearea este semnul cel mai important, ca şi baza examenului vaginal,
care nu arata caracterele speciale ale uterului geavid (moale, globules,
contracţii).
Examenul biologic de sarcina înlătura orice îndoiala.
- chistul de ovar şi hidrosalpinxul sunt tumori laterală de uter care nu fac
corp comun cu uterul
- sarcină extrauterină sau hematocelul au caractere bine destincte care face
confuzia puţin probabilă;
- inflamaţiile anexiale, pot da naştere la erori, deoarece prin aderentele
statilite, masele anexiale se alătura adesea uterului Evoluţia fibromului; acestea
produc însă dureri vii, febra;
- cancerul corpului uterin, nu are în general regularităţile fibromului, apare
în jurul menopauzei sau dup ace, sangeraarea este fără legătura cu menstruaţia,
neregulată;
21
- fibromul asociat cu sarcina care este destul de frecvent în sarcina se
acomodează destul de bine.
Când sarcina este dusă la termen se pun în discuţie două probleme:
a) acţiunea sarcinii asupra fibromului (sarcină în general hipertrofiază
fibromul uterin). Hipertrofia se produce la fibroamele subseroase, cele
interstiţiale se ramolesc, suferind modificările uterului gravid, dar este posibil să
şi coboare în masă musculară care este "ramolita", astfel că un modul al corpului
poate deveni al regiunii istmice având o localizare praevia. Nu se intervine în
fibromul asociat cu sarcina.
b) acţiunea fibromului asupra sarcinii. Există complicaţii ca: avortul,
naşterea prematură, inseratia praevia a placentei, prezentaţii vicioase.
2.4 EVOLUŢIA FIBRONULUI UTERIN

Este lentă şi adesea asimptomatica;deşi această cauză de multe ori este
descoperită cu ocazia unui examen ginecologic.
În evoluţia sa fibromul uterin poate suferi o serie de transformări şi
modificări.
Transformările dure,sunt mai frecvent întâlnite;apar sub formă de
condensare fibroasă,întâlnită în menopauza;calcifieri.
Transformările moi îmbracă adesea forme de:
-degenerescenta edematoasa sau mixomatoasa a fibronului;
-degenerescenta grasoasa întâlnită în sarcina;
-degenerescenta roşie(fibromul roşu) care este consecinţa unor tulburări
circulatorii prin destruarea arterială;
-degenerescenta chistica, caracterizată prin prezentată unor formaţiuni
chistice în parenchin;
-ramolisment, consecinţă a necrozei de colicvatie, consecutive unor
22
tulburări circulatorii;
-degenerecsenta angiomatoasa prezenta în fîbroanele vasculare;
-transformări moi în resturile unor insule glandulare din canalele Wolff;
-necroza fibronului uterin, consecinţă a obstrurarii vaselor din pediculul
fibromului; poate îmbrăca 2 aspecte
a)necroza aseptică,consecinţa unui process de necroliza ischemică;
b)necroza septică,consecutive infectării dând aspect de supuraţie.În
ambele cazuri procesul evoluează spre sfacelare;
-malignizarea(cancerizare) fibronului se întâlneşte la 1-3% din cazuri şi
poate prezenta următoarele aspecte:în cazul degenerării ţesutului conjunctiv al
fibromului ia aspectul de fibrosarcom cu diferite aspecte histopatologice.
2.5 PROGNOSTIC
Fibromul uterin evoluează uneori capricios, cu perioade de stagnare şi
creştere,iar după menopauza cu regresiune.
În general prognosticul este bun,fiind vorba de o tumoră
care,histologic,are un character benigu.Prognosticul poate deveni grav prin
complicaţii.
2.6 COMPLICAŢIILE
Complicaţiile pot fi:
 hemoragice, întâlnite mai ales în fibroamele submucoase,urmate de
anemie.compresiuni grave pe organele vecine(vezica, uretere, rinichi, rect, vase
şi în fibroamele mari, asupra diafragmului).
 necrobioza fibromului favorizează alterarea stării generale cu fenomene
toxice şi modificări grave în evoluţia procesului.
 torsionarea fibromului apăruta în formele pediculate(poate determina
abdomenul acut).
23
 supuraţia fibromului care se manifestă sub aspectul unei septicemii cu
evoluţie gravă.
 cardiopatii,flebite şi tromboflebite,urmate de embolii consecutive,mai
frecvente după intervenţii.
2.7 TRATAMENTUL
Fig 3
Tratamentul fibromului uterin a evoluat şi a prezentat modificări de
concepţie în decursul timpului. De unde până la sfârşitul secolului al XIX-
lea,tratamentul era aproape exclusive medical,după această dată a devenit
aproape exclusive chirurgical.
În ultimul timp hormonoterapia a dat rezultate satisfăcătoare şi este
considerate,cel puţin în formele iniţiale,ca o armă terapeutica eficace.
În schema terapeutică a fibromului uterin trebuie să avem în vedere:
24
 diagnosticul minuţios al formei în faza de evoluţie a fibromului care trebuie
să constituie baza tratamentului;
 regresiunea spontană posibilă a tumorii în menopauza,fiind vorba de o
regresiune a fibromului uterin din punct de vedere chimic,nu a dispariţiei
histologice;
 evoluţia mai lentă a nodulilor mai mici; d)rezultatele insuficiente ale
tratamentului medical;
 există un risc de deces postoperator în 2-3% din cazuri prin complicaţii
inerente.
2.7.1 TRATAMENTUL MEDICAL(CONSERVATOR)

Se aplică în:
 fibrom uterin fără hemoragii abundente;
 fibrom uterin fără fenomene dureroase;
 fibrom uterin fără fenomene de compresiune;
 fibrom uterin care nu are tendinţa la crestera rapidă;
 la femei cu stare generală alterata sau care prezintă organopatii ce
contraindica operaţia.
Tratamentul conservator consta în instituirea unui regim igienodietetic,cu
repaus absolut la pat pe perioada internării,prin care se evita congestia
pelvina;local se vor aplica irigaţii firbinti vaginale în hemoragii rebele la
tratament şi care sunt în cantitate moderată.
25
2.7.2 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Se va administra: ergotamine (ergomet, venostat, adrenostazin, extracte de
Hidratis Canadensis, Hamamelis Virginiana).
Ergotamina se poate administra şi sub formă de extract fluid de Secale
comutum(de 3 ori câte 10-15 picături/zi).
Se administrează tratament medicamentos cu hemostatice şi coagulante.
Dintre hemostatice amintim: calciu, vitamina K, vitamina C; iar dintre
coagulante: coagulenul, sangostopul, claudenul, hemofobinul.
2.7.3 HORMONOTERAPIA
Tratamentul hormonal consta în administrarea preparatelor antgoniste din
care amintim:testosteronul,lutestantul(în doze de 100-250 mg repartizate
fracţionat la 2-3 zile o fiolă),Medroxiprogesteronul(per oral) şi
acetoxiprogesteron(per os).
2.7.4 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

Se va individualiza de la caz la caz.În aplicarea lui se va avea în vedere,pe
cât posibil,păstrarea funcţionalităţii sferei genitale.
Dintre procedeele chirurgicale amintim:
 chiuretajul,aplicat în scop hemostatic şi biopsic(este un tratament de multe ori
provizoriu)
 miomectomia se aplică în fibroamele cu localizare subseroasa şi în
fibroamele solitare intramurale. mai preconizează miometrectomia(Aburel)
 histerectomia supraistimica se practica deasupra istmului şi se poate face cu
păstrarea anexelor sau extirparea anexelor
26
 histerectomiasubtotala aplicată la femei mai tinere şi când colul uterin este
îndemn.Se excuta cu păstrarea anexelor, fiind o histerectomie
interanexialasau cu extirparea anexelor,atunci când acestea sunt alterate.
 histerectomia totală practicată în cazul femeilor tecute de 45 ani şi în toate
cazurile în care colul uterin prezintă leziuni cu un potenţial de malignizare în
perspective.
Având în vedere posibilitatea apariţiei unui neoplasm de bont restant,
numeroşi autori opiniaza pentru histerectomia totală în cazul fibromului uterin.
Ea se poate practica cu păstrarea anexelor sau extirparea acestora.
2.8 POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ÎN PROFILAXIA FIBROMULUI UTERIN

Tumora benignă cu largă răspândire în populaţia feminine, fibromul uterin
se caracterizeza prin potenţial minim de malignizare şi evoluţia din majoritatea
cazurilor, asimptomatica ce nu necesită, tratament ci numai supraveghere.În
acelaşi timp, până în prezent, nu este cunoscut stimulul declanşator al proliferării
tumoraie şi se discută posibilitatea unei predispoziţii genetice.
În aceste condiţii, profilaxia fibromului ar părea inutilă şi iluzorie şi se
explică de ce în unele tratate de specialitate nici nu figurează.
Şi totuşi, fibromul uterin constituie cea mai frecventă indicaţie de
chirurgie majoră la femei,cauzează serioase complicaţii ale sarcinii, încurca
tratamentul menopauzei şi maschiaza diagnosticul altor afecţiuni ginecologice
mai grave.
Cunostiintele actuale de etiopatogenie au dus suficiente argumente în
sensul existenţei a doi factori favorizând dezvoltării tumorale: factorii 1
hormonal şi vascular oferind condiţiile prin care proliferarea tumorală poate fi
influenţată.
27
Se ajunge astfel ca profilaxia fibromiomului uterin să fie justificată şi
posibilă.
Deci, profilaxia fibromului uterin este posibilă şi au ca scop întreţinerea
unui echilibru hormonal cu evitarea încărcărilor hormonale şi combaterea
sindromului de congestie pelviană. Reglementarea măsurilor profilactice se
realizează eşalonat de-a lungul perioadei de activitate genitală a femeii.
În principal, profilaxia fibromiomului uterin consta în:
 supravegherea întregi dezvoltări şi funcţiei genitale a femeii începând de la
pubertate cu combaterea disfuncţiilor neuroendocrine şi a cauzelor de
congestie pelviană;
 precauţii în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
 evitarea inteventiilor chirurgicale timpurii şi repetată pe sfera genitala ce pot
afecta circulaţia venoasă pelviană; precauţii în utilizarea tratamentelor cu
hormoni;
 stimularea natalităţii la vârsta tânără,când practice debutează fibromul;
 depistarea tumorilor în fazele incipiente, latente; prevenirea dezvoltării lor şi
a complicaţiilor prin prescriptiide igiena şi medicaţie decongestina;
Cadrul organizatoric propice pentru profilaxie îl constituie consultul
periodic şi dispensarizarea cazurilor cu risc de îmbolnăvire( pubertate patologia,
sterilitate primară,ţesut genital încărcat cu intervenţii chirurgicale,femei ce au
făcut tratamente hormonale) şi supravegherea tumorilor depistate şi tratate.
28
Capitolul III
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu fibrom uterin
fig 4
3.1 Impactul psihologic al histerectomiei
Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei

pierderea vitalităţii şi a încrederii de sine.
Depresia e cel mai frecvent simptom psihiatric. Posibilitatea de a
apărea probleme psihologice postoperatorii se colrelează cu o serie de factori în
care se include indicaţia pentru histerectomie, starea de discomfort a femeii
preoperator, generată de prezenţa fibromului uterin, acomodarea şi comfortul
marital după operaţie, ca şi dorinţa de a avea copii.
Tulburările sexuale pot surveni după histerectomie în funcţie de
efectuarea unei histrerectomii totale sau subtotale.
S-au făcut câteva observaţii cum ar fi: libidoul nu a fost influenţat de tipul
de interveţie, el diminuându-se la pacientele de peste 45 ani şi la cele
29
ovarectomizate; orgasmul este redus la grupul cu histerectomie totală şi a rămas
neinfluenţat la cele cu histerectomie subtotală.
3.2 Pregătirea preoperatorie
Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist

iar la nevoie cu sprijinul medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie
depinde pe de o parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe
de altă parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru
operaţie să fie complete sunt necesare următoarele evaluări:
 Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea
dată de intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin
este o tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea un impact psihic
nefavorabil declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de
societate. Este indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a
implicaţiilor asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după
intervenţie, iar că suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.
 Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de
laborator, adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează să se
intervină, întrezărind eventualele dificultăţi de anestezie operatorii sau
postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA, antecedentele
flebitice, isuficienţa respiratorie, necesită informaţii suplimentare în cadrul
examenelor de laborator funcţionale.
 Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada
ciclului menstrual.
30
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru
histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile
endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt minime
sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.
3.3 Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale
Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a

medicului.
 în seara precedentă operaţia directă a medicului;
 în seara precedentă operaţiei se va administra un barbituric (Fenobarbital) ce
va asigura un somn odihnitor şi fără vise;
 pregătirea tubului digestiv se va face cu alimente fără reziduu, cu o
săptămână înaintea operaţiei, cu un laxativ uşor cu două zile preoperator, iar
în seara dinaintea operaţiei o clismă evacuatoare;
 pregătirea tegumentelor se va face cu o seară înainte prin radearea părului
pubian, degresarea tegumentelor cu alcool, iar la pacientele pregătite pentru
histerectomie totală se face o spălătură vaginală cu o soluţie antiseptică şi se
introduce în vagin o meşă sterilă înainte de operaţie;
 nu se recomanda o spitalizare prelungită preoperator.
3.4 Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistenţei medicale
Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea

efectuând atât îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături
de asistentă participă o întreagă echipă.
31
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi
vindecarea completă a bolnavei. În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul
şi patul pentru primirea bolnavei, într-un salon cu pături puţine, cât mai izolat de
zgomote; temperatura camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai
redusă; patul să fie cu lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil
din trei părţi
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi
ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va
supraveghea foarte atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnavă
este transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifică poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o
cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent :
TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va
raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se
va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii
ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o
parte, pentru a se evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea,
asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori este
necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnavă, pe zile, până la externare.
Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente),
temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal,
32
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de
dren, plaga şi se raportează medicului orice modificare în starea pacientei. Ca
tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge
izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continuă oxigenoterapia cu
intermitenţă şi se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face
prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat
tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea
ei, pentru a produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor
inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă
strecurată, după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt.
Dacă mai este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu
este productiv.
În a patra zi, dacă tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia
medicului, se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă
evacuatorie. Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat.
Se urmăreşte plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite
deplasarea prin salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va
ajuta medicul să scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
33
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin
complicaţii.
3.5 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin
Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea

complicaţiilor, sechelelor postchirurgicale.
3.5.1 Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :

 necesită supravegherea continuă a evoluţiei lor, pentru aprecierea ritmului de
creştere a fibromului;
 sunt necesare examene efectuate la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni şi la un
an în cazurile staţionare;
 evitarea stării de congestie pelviană prin prescrierea unor măsuri de igienă;
 evitarea exerciţiilor violente şi a situaţiilor de erotism sexual;
 respectarea repausului în perioadele menstruale.
Dispensarizarea necesită o bună cooperare din partea femeilor şi de aceea
este nevoie de o pregătire psihologică şi educaţională corespunzătoare. În
această pregătire trebuie insistat pe caracterul benign al tumorii, care are o
evoluţie lentă cu risc neglijabil de cancerizare şi pentru care menopauza
reprezintă o formă naturală a vindecării.
3.5.2 Supravegherea cazurilor tratate hormonal

 iniţierea tratamentului se face după un prealabil bilanţ lipidic şi glucidic,
clinic şi general;
34
 supravegherea tratamentului se face prin controale repetate la 3 luni, când se
evaluează eficienţa tratamentului, greutatea bolnavei, TA, glicemia;
 tratamentul se întrerupe când persistă sau se accentuează durerile, tumora
creşte şi se ramoleşte;
 după întreruperea tratamentului, tumora revine la dimensiunile iniţiale în
câteva luni.
3.5.3 Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

 recuperarea primară – vizează refacerea stării generale, corectarea anemiei şi
a unor incidente survenite în procesul de vindecare, precum şi o reintegrare
familială şi socio-profesională;
 recuperarea secundară – în sindromul dureros pelvin, tratamentul durerilor
pelviene este îndelungat, impune supraveghere medicală, este costisitor şi nu
întotdeauna cu eficienţă deplină
35
Capitolul IV
Studii de caz
fig 5
36
FIŞĂ DE LUCRU 1 – proba practică
DATE GENERALE DESPRE PACIENT

Nume: Moise
Prenume: Ioana
Vârsta: 52
Sex: F
Religie: Ortodoxă
Domiciliu: Strada Victoriei, nr 13, Judeţul Argeş
Ocupaţie: Casnică
Înălţime: 1.56 cm
Greutate: 64 kg
MOTIVELE INTERNĂRII: Metroragie, dureri lombare şi pelvine
DATE PE NEVOI:
1.NEVOIA DE A RESPIRA ŞI AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
SEMNE DE SEMNE DE SURSA DE
INDEPENDENŢĂ DEPENDENŢĂ DIFICULTATE
Pacienta prezintă normal
conformat, care participă
simetric la mişcările
respiraţiei. - -
Funcţii vitale:
R=23 respiraţii/min
P=78 pulsaţii/min
T.A.=120/70 mm/Hg
2.NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

Cavitate bucală integră,
nu prezintă edentaţie,
mucoasă bucală umedă ,
de culoare roz, gingiile - -
sunt aderente la dinţi.
Preferă lactatele,
alimentele de origine
animală, brânzeturile,
fructele; legumele
37
3. NEVOIA DE A ELIMINA
Eliminare urinei se face Pacienta prezintă Pacienta pierde sânge pe
prin micţiuni frecvente, 7 metroragie în cantitate de cale vaginală
pe zi, de culoare galbenă, 120 ml fapt pentru care
tansparentă. are tegumentele palide,
uscate
4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

Aparat locomotor integru Postoperator, capacitatea Oboseală, ameţeli,
şi mobil, ceea ce îi de efort este redusă slăbiciune fizică.
permite pacientei o
independenţă totală în
mişcare, atât ca
amplitudine, cât şi ca
mobilitate articulară
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

Înainte de prezentarea Pacienta acuză dureri Insomnie
pentru internare avea un lombo-pelviene,
somn odihnitor. anxietate, stres
6. NEVOIA DE A SE IMBRĂCA ŞI A SE DEZBRĂCA

Pacienta preferă Necesită ajutor în actul
vestimentaţia uşoară şi înbrăcării datorită actului -
comodă , încălţămintea operator
joasă
38
7. NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
Pacienta prezintă o Hipertermie
- uşoară ridicare a
temperaturii peste
limitele normale 37.7° C
8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA

TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE
Mucoasa bucală este După intervenţia Intervenţia chirurgicală
integră, fosele nazale chirurgicală, pacienta
libere necesită pansament steril
Pacienta îşi efectuează timp de 3 zile.
toaleta singură După 3 zile plaga este
curată, iar tegumentele
normal colorate.
9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pacienta este o persoană Bolnava pierde sânge pe Metroragie
prudentă, ştie să evite cale vaginală, are dureri
pericolele. lombo-pelviene
10. NEVOIA DE A COMUNICA

Pacientei îi place să
converseze cu celelalte - -
persoane din jurul ei
39
11. NEVOIA DE A ACŢIONA DUPĂ CREDINŢA ŞI VALORILE SALE
Pacienta este de religie
ortodoxă, îi place să - -
citească seara din cartea
cu rugăciuni
12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Pacienta este mulţumită
de realizările pe care le - -
are până în momentul
actual
13. NEVOIA DE A SE RECREA

Pacientei îi plac
emisiunile de la TV, îi - -
place să citeasca romane
de acţiune
14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

Pacienta nu are destule Lipsa cunoştinţelor
- cunoştinţe în ceea ce medicale
privesţe diagnosticul pe
cale l-a pus medicul
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE IDENTIFICATE: Fibrom uterin
40
Prima zi
NEVOIA DG. DE OBIECTIVUL INTERVENŢII
NURSING AUTONOME DELEGATE
De a Scurgere Pacientei să i se facă Am efectuat toaleta Am administrat la indicaţia
elimina vaginală toaleta locală locală de cate ori este medicului Clotrimazol
neadecvată corespunzătoare şi să i se nevoie, pansament 2cp/zi- d+s
cantitativ şi asigure hidratarea local steril, repaus la
calitativ corespunzătoare pat, lichide
De a dormi Insomnie Pacienta să aibe un somn Am aerisit salonul Am administrat la indicaia

odihnitor înainte de culcare. Am medicului Diazepam 1 tb
schimbat lenjeria pe seara
pat, lenjerie de corp
corespunzătoare
De a evita Metroragie Bolnava sa fie liniştită, Repaus la pat; se T.A= 120/70 mm/Hg
pericolele sa fie prevenite urmăresc funcţiile P= 78 pulsaţii/min
complicaţiile, vitale ale R= 23 respiraţii/min
supravegherea pacientei organismului : T.A.,
puls, scaun temperatură
De a Hipertermie Pacierta sa aibă o Am asigurat pacientei Am administrat la indicaţia
menţine temperatură cât mai lenjerie curată ori de medicului indometacin 2
temperature aproape de limitele câte ori transpiră supozitoare, unul dimineaţa si
corpului în normale unul seara intrarectal
limite
normale
EVALUARE: După 24 de ore de la internare pacienta pierde sânge vaginal, este hidratată corespunzător, după
administrarea medicaţiei este liniştită, iar în dimineaţa următoare este puţin mai odihnită
41
ZIUA 2
A Metroragie Pacientei să i se facă Am efectuat toaleta Am administrat Clotrimazol
elimina toaleta locala locală ori de cate ori 2cp/zi vaginale (1 seara + 1
corespunzătoare şi să i se este nevoie, lichide in dimineaţa)
asigure hidratarea cantitate de 2000 ml/zi
corespunzătoare (compot, supe, sucuri
de fructe, apa, ceaiuri)
A-si Ridicarea Pacienta sa aibe o Am adus lenjerie Am administrat 2

menţine temperaturii temperatură cât mai curată ori de câte ori supozitoare, unul dimineaţa
temperatura peste limitele aproape de limitele este nevoie si unul seara intrarectal
corpului in normalului T- normale
limite 37°C
normale
A dormi, a Treziri Pacienta sa aibe un somn Repaus la pat; aerisirea Am administrat diazepam 1
se odihni repetate, odihnitor salonului; tb seara la culcare
constrângeri semiobscuritate ; linişte
fizice
A evita Probabilitate Pacientei sa i se asigure Repaus la pat, Am administrat Lizadon 2

pericolele de atingere a regim hiposodat supraveghere supozitoare/zi
integrităţii intrareetal
fizice Glubifer 3-6
drjeuri/zi
Clorocalcin 60 picături de 3
42
ori/zi in lichide
A Insuficienţă de Bolnava să fie liniştită, Am explicat boala, Am masurat funcţiile vitale:

comunica cunoştiinţe să fie prevenite evoluţia sub tratament T.A= 125/75
complicaţiile, medicamentos si P= 80 pulsaţii/min
supraveghere chirurgical tinand cont R= 24 respiraţii/min
de vârsta
EVALUARE
În urma tratamentului pacienta tot mai pierde sânge vaginal, dar în cantităţi mult mai mici, nu mai este afebrilă, a
reuşit să aibe un somn odihnitor.Ea se simte mult mai bine decât în ziua internării iar durerile lombaro-pelviene
sunt diminuate.Sub tratamentul administrat, starea bolnavei se ameliorează considerabil iar ea capătă noi
cunoştinţe
43
ZIUA 3
NEVOIA DG. DE NURSING OBIECTIVUL INTERVENŢII
AUTONOME DELEGATE
A Metroragie Pacienta să fie Repasus a pat, Am administrat Clotrimazol 2cp/zi
elimina supravegheată, toaleta locală si de intravaginal (1 seara, 1 dimineaţa)
să nu prezinte cate ori este nevoie indometacin supozitoare 2/zi (1
complicaţii pansament steril dimineaţa +1 seara) intrarectal
A evita Anxietate Pacienta să fie Repaus la pat, Am administrat Lizadon 2

pericolele liniştită, să nu supraveghere supozitoare/ zi (1 dimineaţa + 1
aibe dureri seara) intrarectal Clorocalcin 60
picături/zi, de 3 ori zi in lichide
EVALUARE
Pacienta nu mai pierde sânge vaginal şi nu mai prezintă complicaţii.Nu mai prezintă dureri lombo-pelviane
44
FIŞĂ DE LUCRU 2– proba practică

Nume: Popescu
Prenume: Elizabeta
Vârsta: 48
Sex: F
Religie: Ortodoxă
Domiciliu: Strada Ana Ipătescu , nr 4, Judetul Argeş
Ocupaţie: Profesoară
Greutate: 55 kg
MOTIVELE INTERNĂRII: Menoragie de 5 – 6 luni, paliditate, stare general
alterată
DATE PE NEVOI:
Pacienta prezintă torace
normal conformat, care
participă simetric la
mişcările respiratorii - -
T.A=120/80 mm/Hg
P=80 pulsaţii/min

Cavitate bucală integră, După intervenţia Intervenţie chirurgicală
nu prezintă edentaţie. chirurgicală prezintă
Orarul meselor era de 3 dificultăţi în a se alimenta
mese principale şi 2 din cauza stării
gustări, de preferinţă postoperatorii, până la
paste făinoase, fripturi de reluarea tranzitului
carne de porc intestinal ( care s-a reluat
în a treia zi postoperator);
45
Metroragie infecţie Pacienta pierde sânge
- urinara vaginal si elimina o urina
necorespunzatoare din
punct de vedere calitativ.

Aparat locomotor integru Postoperator, pacienta Intervenţia chirurgicală
şi mobilîi ce permite adoptă o postură de
pacientei o independenţă decubit dorsal cu capul
totală în ceea ce priveşte întors într-o parte; îşi
mişcarea, ca amplitudine schimbă singură poziţia în
şi mobilitate articulară; pat.

Înainte de internare,
pacienta avea un somn
liniştit, adormea uşor,
durata somnului era de 7 - -
– 8 ore pe noapte,
obişnuia să doarmă şi în
timpul zilei 1- 2 ore,
după orele de program de
la serviciu

Pacienta se îmbracă - -
adecvat cerinţelor şi
circumstanţelor
46
NORMALE
Pacienta este afebrilă; După intervenţia Interventie chirurgicală
chirurgicală prezintă
subfebrilitate, dar după
două zile temperatura
revine la limitele
fiziologice

Pacientei îi place să fie - -
tot timpul curată

Risc de complicaţii Pacienta pierde sânge pe
(scăderea TA, infecţie, cale vaginala si are
- cefalee, ameţeli, drureri ameţeli cand se ridica din
accentuate) pat

Pacienta are o fire
sociabilă; - -
Îi place să discute cu
celelate paciente din
salon

47
ortodoxă;
Acordă o importanţă - -
deosebită respectării
intimităţii şi politeţii

de realizările sale, atât - -
profesionale, cât şi
familiale

Îi place să se plimbe, să
tricoteze, citeşte şi este - -
vizitată de prieteni, colegi
şi rude

Pacienta este interesată să
afle cât mai multe despre
evoluţia postoperatorie şi - -
despre ce ar putea şi ce
nu ar putea să facă după
externare.
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE IDENTIFICATE: Polifibromatoză

uterină
48
ZIUA 1
AUTONOME DELEGATE
A Scurgere vaginală Pacienta sa aibe Am asigurat repaus la Am administrat Gluconolactat
elimina neadecvată o toaletă pat, toaleta locală, de Ca si Mg f I/zi (dimineaţa),
cantitativ şi corespunzatoare, Am recoltat urina pt. Etamsilatf 1/6 ore
calitativ, eliminare să aibe o diureză urocultura. Fitromenadion f 1/6 ore
urinară corespunzătoare Am ajutat-o petntru Adrenostazin f 1/6 ore
necorespunzătoare calitativ. hidratare corespunzătoare Nitrofurantoin lcp/6 ore
Biseptol 2cp la 12 ore Nistatin
ovul 1 intravaginal, seara la
culare
A evita Risc de atingere a Pacienta să fie Pansament local steril, Am administrat Piafen sup. 2
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, supravegherea funcţiilor pe zi (s+d)
durerea să i se calmeze vitale, punga cu gheata Ultrogestan cpl/zi
durerile, sa nu pe abdomen etiltestosteron cp 2/zi
existe riscul
complicaţiilor
EVALUARE: După 24 ore bolnava pierde sânge vaginal, este hidratată corespunzător, pacienta are o stare
generală bună,
Funcţiile vitale:TA-120/60mm Hg, T°-36,8°C Puls-68/min Respiraţie 16/min
49
ZIUA 2(postoperator)
A Dispnee Pacienta să Am aerisit salonul ,am pus
respira respire normal pacienta în decubit dorsal cu
capul într-o parte in uşoară -
hipcrextensie
A bea si a Dificultatea de a Pacienta sa fie Am asigurat pacientei dieta Am administrat la indicaţia
mânca se hidrata si reechilibrată hidrică, administrare de medicului perfuzie cu
alimenta hidroelectrolitic lichide, ceai 200-300 ml glucoza 10%, 500 ml soluţie
fiziologica 500 ml
A se Dificultatea pentru Pacienta să se Am ajutat bolnava la
imbrăca, îmbrăcat- poată îmbrăca- îmbrăcat-dezbrăcat fără
dezbrăca dezbrăcat dezbrăca modificarea poziţiei sondei
singură vezicale, Am asigurat o -
lenjerie curată
A se mişca, Imobilitate Pacienta să aibe Supravegherea permanentă a
păstra o o poziţie corectă poziţiei în decubit dorsal,
bună şi comodă fără pernă timp de 3 ore, cu
postură schimbarea poziţiei la -
intervale de o oră
A fi curat şi Dificultatea de a- Pacienta să fie Am efectuat : toaleta Am schimbat pansamentul

a-şi proteja şi efectua îngrijiri curată, toaleta parţială a bolnavei la pat
tegumentele igienice plăgii operatorii
50
A evita Durere. Prevenirea Pansament, supravegherea Am administrat: Piafen fi.
pericolele probabilitatea de complicaţiilor, bolnavei, poziţie care sa i.m. Ampicilina 500 mg f 1
incalcare Ia calmarea pună plaga în repaus(perna la 6 ore
integritatea fizica durerii, sub bazin) linişte, Polivitamine o tb de 3
supravegherea semiobscuritate,
bolnavei supravegherea funcţiilor
vitale
EVALUARE: După 2 ore de la intervenţie pacienta respiră uşor fără greutate.Are haine curate, se mobilizează
uşor, toaletă a fost efectuată de 2 ori pe zi. După 12 ore pacienta se alimentează si hidrateaza singura, respectând
regimul hidric. Tratamentul s-a efectuat la timp TA=130/60mm Hg, T°=37°C 17 resp/min, durerea s-a diminuat
51
ZIUA 3
A Dificultatea de a Pacienta sa aibe Ajut bolnava în timpul Am adminisrat soluţii
mânca şi a se hidrata un regim hidric hidratării, educaţie sanitară perfuzabile glucoză 5%, 500
se hidrata echilibrat privind importanţa dietei ml ser fiziologic 500 ml
hidrice
A se mişca, Imobilitate Ajut bolnava sa Schimb pansamentul ,
a păstra o se plimbe, însoţesc bolnava la toaleta,
buna mobilizarea o ajut sa plimbări prin
postura activa salon dar fara a obosi
A fi curat, Dificultatea de a Pacienta sa fie Am efectuat toaleta parţială Am schimbat pansamentul,am
si a-si efectua îngrijiri curată, sa aibe la pat fractionat, facut toaleta
proteja igienice pasament curat schimbarea lenjeriei plăgii
tegumentele durere, anxietate şi steril pacienta
să nu aibă
complicaţii
EVALUARE: Pacienta nu mai prezintă semne de dezhidratare, execută mişcări active şi îşi poate schimba
poziţia singură, plaga este în curs de epitelizare.
52
FIŞĂ DE LUCRU 3– proba practică

Nume: Dobrescu
Prenume: Elena
Vârsta: 50
Sex: F
Religie: Ortodoxă
Domiciliu: Strada Anton Pann, nr 32, Judeţul Argeş
Ocupaţie: Economist
Greutate: 55 kg
MOTIVELE INTERNĂRII: Pierderea intermitentă de sânge prin vagin, durere
lombară şi pelviană.
DATE PE NEVOI:
Pacienta prezintă normal
conformat, care participă
simetric la mişcările
respiraţiei. - -
Funcţii vitale:
P=73 pulsaţii/min
T.A.=130/80 mm/Hg

Cavitate bucală integră,
nu prezintă edentaţie,
mucoasă bucală umedă ,
de culoare roz, gingiile - -
sunt aderente la dinţi.
53
Eliminare urinei se face Pacienta prezintă Pacienta pierde sânge pe
prin micţiuni frecvente, 3 metroragie în cantitate de cale vaginală
pe zi, de culoare galbenă, 130 ml
tansparentă.

Aparat locomotor integru
şi mobil, ceea ce îi
permite pacientei o - -
independenţă totală în
mişcare, atât ca
amplitudine, cât şi ca
mobilitate articulară

Înainte de prezentarea Pacienta acuză dureri Insomnie
pentru internare avea un lombo-pelviene,
somn odihnitor. anxietate, stres

Pacienta preferă Necesită ajutor în actul
vestimentaţia uşoară şi înbrăcării datorită actului -
comodă , încălţămintea operator
joasă
54
NORMALE
Pacienta prezintă - -
temperature corpului în
limite normale

Mucoasa bucală este
integră, fosele nazale - -
libere
Pacienta îşi efectuează
toaleta singură

Pacienta este o persoană Bolnava pierde sânge pe Metroragie
prudentă, ştie să evite cale vaginală, are dureri
pericolele. lombo-pelviene

Pacientei îi place să
converseze cu celelalte - -
persoane din jurul ei

ortodoxă, îi place să - -
citească seara din cartea
cu rugăciuni
55
de realizările pe care le - -
are până în momentul
actual

Pacientei îi plac
emisiunile de la TV, îi - -
place să citeasca romane
de acţiune

Pacienta nu are destule Lipsa cunoştinţelor
- cunoştinţe în ceea ce medicale
privesţe diagnosticul pe
cale l-a pus medicul
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE IDENTIFICATE: Fibromatoză uterină-

hiperestrogenism
56
ZIUA 1
AUTONOME DELEGATE
A elimina Scurgere vaginală Pacienta sa aibe Am efectuat Am administrat Gluconolactat de Ca
neadecvată cantitativ o toaletă paciente repaus si Mg f I/zi (dimineaţa), Etamsilatf
si calitativ, eliminare corespunzatoare, la pat , toaleta 1/6 ore Fitromenadion f 1/6 ore
urinară să aibe o diureza locala, Adrenostazin f 1/6 ore Nitrofurantoin
necorespunzătoare corespunzătoare recoltarea de lcp/6 ore
calitativ. urină pt. Biseptol 2cp la 12 ore Nistatin ovul 1
Urocultura, intravaginal, seara la culare
hidratare
corespunzătoare
A evita Risc de atingere a Pacienta sa fie Am efectuat AM administrat Piafen sup. 2 pe zi
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, pansament local (s+d)
durerea să i se calmeze steril, Ultrogestan cpl/zi etiltestosteron cp
durerile, sa nu supravegherea 2/zi
existe riscul funcţiilor vitale,
complicaţiilor pungă cu
gheata pe
abdomen
EVALUARE: După 24 ore bolnava pierde sânge vaginal, este hidratată corespunzător.Pacienta are o stare
generală bună,
Funcţiile vitale:TA-120/60, mm Hg T°-36,8°C, Puls-68/min Respiraţie 16/min
57
ZIUA 2
AUTONOME DELEGATE
A Scurgere vaginală Pacienta sa nu Repaus la pat, Am administrat Gluconolactat de Ca siMg
elimina neadecvată prezinte infecţii pansament f ]/zi
cantitativ şi vaginale, sa local (dimineaţa),
calitativ, eliminare aibe o steril,recoltarea Etamsilaî f 1/6 ore
urinară diureză de Fitromenadion f 1/6 ore
necorespunzătoare normală urocultură si Adrenostazin f 1/6 ore
calitativ din punct de examen Nitrofurantoin lcp/6
vedere calitativ sumar Ore Biseptol 2cp la 12 ore
A evita Risc de atingere a Pacienta sa fie Pansament Am administrat piafen sup.2/zi
pericolele integrităţii fizice, supravegheată, local steril, ultrogestan cp.2/zi
durerea să microclimatul metiltestosteron cp. 2tbt/zi
i se urmărească salonului
zilnic evoluţia corespunzător,
să i evitarea
se combată stresului
durerea
EVALUARE: Pacienta pierde sânge vaginal cu chiaguri in cantitate mică. Urocultura evidenţiază sub 100000
germeni/ml. Ex sediment urinar evidenţiază rare epitelii si leucocite, flora microbiană. Pacienta este liniştita,
cefaleea si ameţelile s-au diminuat.
ZIUA 3
58
A elimina Scurgere vaginală Toaleta locală Repaus la pat, Am administrat Gluconolactat de Ca si Mg
neadecvată corespunzătoare, toaletă şi f I/zi (dimineaţa), Eitamsilat f 1/6 ore
cantitativ si hidratare pansament Fitromenadion f 1/6 ore Adrenostazin f 1/6
calitativ corespunzătoare steril ore Nitrativ 1 ovul intravaginal seara la
culcare
A evita Risc de atingere a Supravegherea Supravegherea Am administrat Piafen sup 2/zi
pericolele integrităţii fizice pacientei pentru pacientei Ultrogestan 2 tb/zi Metiltestosteron 2 tb/zi
prevenirea
complicaţiilor
A invăţa Insuficienta de Pacienta să fie Explicarea
cunoaştere informată mijloacelor de
tratament si
importanta lor.
explicarea
tehnicilor ce
trebuie
efectuate,
EVALUARE: Pacienta prezintă stare bună, toate obiectivele au fost realizate.
59
Concluzii
Boala fibromul uterin se manifestă foarte variat în funcţie de numărul,
mărimea şi localizarea tumorilor.
De multe ori evidenţierea tumorii este o surpriză operatorie sau a
examenului clinic, iar în alte cazuri deşi dimensiunile tumorii sunt relativ reduse,
tabloul clinic este zgomotos, fiind dominat de hemoragii genitale, dureri sau alte
complicaţii care pot periclita chiar viaţa femeii.
Pe de altă parte sunt o serie de fibroame care sunt bine tolerate, rămân
stabile în toată perioada de activitate denitala, iar la menopauza devin silenţioase
şi regresează.
În fibroamele hemoragice menoragia reprezintă cea mai obişnuita şi
caracteristica formă de sângerare.
Menoragiile nu se instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin
progresiv mai abundente, frecvent cu chiaguri, durează mai mult de o săptămâna,
până la 10-12 zile, când se sfârşesc cu o serozitate rozacee.
Metroragiile sunt mult mai rare. Ele survin intre cicluri, discontinuu.
Apariţia durerilor avertizează că "există ceva mai mult decât un fibrom
banal".
Procesul de nursing a presupune îngrijiri specifice tipului de îmbolnăvire a
disfuncţiei nevoilor afectate precum şi îngrijiri individualizate, remarcate în
studiul clinic al celor 3 cazuri cu următoarele diferenţieri: vârsta, activitatea
socială, implicare psihică, gradul de înţelegere şi comunicare, mediul de
provenienţa şi stadiul involutiv al afecţiunii.
Particularităţile de îngrijire individualizate pe fiecare caz în parte şi
prezentate pe larg în plan, dau dimensiunea umană a îngrijirilor tip nursing.
60
Anexe
INJECŢIA INTRAVENOASĂ
Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe
direct în circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai
folosesc staţii intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile
injectate ajungând rapid, pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere,
deci la locul de acţiune. Dintre toate căile de introducere parenterală a
medicamentelor, calea intravenoasă este mai puţin dureroasă pentru pacient, cea
mai puţin traumatizantă.
Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente – 5 sau 6
litri de soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie – fără ca,
practic, regiunea anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de asemenea, o
serie de substanţe care nu sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales dacă
soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene.
Este, deci, după calea digestivă, modalitatea cea mai bună de introducere a
medicamentelor. La ea trebuie apelat ori de câte ori felul medicamentelor care
urmează a fi introduse o cere şi starea clinică a pacientului o permite. Însă, nu
toate medicamentele pot fi introduse pe cale intravenoasă.
Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie uleioasă,
anumite produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu încetul
trebuie să treacă neapărat printr-un filtru ţesutul pericelular, şi în consecinţă nu
pot fi administrate intravenos.
Scopul injecţiei intravenoase poate fi:
 explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;
 terapeutic:
- administrarea medicamentelor sub forma injecţiei şi perfuziei
intravenoase;
61
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, H.T.A.
Locul puncţiei:
 venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică);
 venele antebraţului;
 venele de pe faţa dorsală a mâinii;
 venele subclaviculare;
 venele femurale;
 venele maleolare interne;
 venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).
Materialele necesare:
 de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool
sanitar;
 sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de
scop: cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi
sterile, tampoane;
 alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii medicamentoase,
soluţii perfuzabile, tăviţă renală.
Acele pentru puncţia venoasă trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat
scurt), pentru că numai astfel de bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o
înţepare fină, făcând puncţia mai sigură şi totodată fără traumatizarea importantă
a venei. Pentru puncţia venei nu trebuie utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm,
deoarece manevrarea acelor lungi este nesigură.
Tehnica de lucru:
 explicarea pacientului asupra necesităţii tehnicii,
62
 aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal),
 evaluarea calităţii şi stării venelor,
 aşezarea braţului pe perniţă şi muşama,
 încărcarea seringii,
 dezinfectarea pielii se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului unde
se face injecţia. Garoul trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază venoasă, să
scoată în relief vena, dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu ajutorul
garoului moderat strâns se opreşte întoarcerea sângelui venos către cord şi se
lasă şi vină prin arteră sânge în segmentul respectiv de corp.
 în cazul în care se puncţionează o venă de pe faţa posterioară a mâinii
sau de pe cea anterioară a antebraţului sau a cotului, pentru a crea o turgescenţă
mai mare a ei, cerem pacientului să facă mişcări de închidere şi deschidere a
pumnului, mişcări prin care musculatura pompează sângele către vene.
 cu degetul mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub
locul unde se va face puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;
 seringa la care este adaptat acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în
mâna dreaptă şi se înţeapă pielea şi vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea
deasupra locului care este fixat de policele stâng, se introduce acul uşor de-a
lungul peretelui anterior al venei – câţiva milimetri, oblic, către venă, până când
se simte că a fost înţepată vena; se pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena
pe ac şi se continuă înaintarea în lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să
nu iasă prin peretele opus.
 controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor
pistonul seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care
pacientul are o presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau
în perfuzor.
63
 după ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se desface
garoul, se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta medicală
urmăreşte ca în tot timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în venă.
După ce se termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi
rapid şi se aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se
ţine presat pe locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast.
Pentru cazurile în care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri
clorurate hipertonice, clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent,
iar la sfârşitul injecţiei trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla
acul de soluţia respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub
piele în timpul extragerii acului, vreo picătură din substanţa iritantă.
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de
perfuzie şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe
minut).
Incidente şi accidente:
 Defecţiuni tehnice, determinate de un ac neascuţit care sparge vena, sau
pentru că acul a fost greşit manevrat şi a perforat vena, nepătrunzând în lumenul
acesteia.
 Introducerea de lichid iritant paravenos, care poate determina necroze
locale, cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave.
 Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie
gazoasă. Acest incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei
de seruri, dacă aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de
a se introduce sângele sau serurile.
 Neridicarea garoului. Introducerea lichidului face să se mărească
orificiul prin care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie paravenos.
64
 Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a
tegumentelor. De aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse
lent şi, în felul acesta, se evită senzaţii neplăcute.
 Lipotimiile care pot apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn
prin efectuarea injecţiilor numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.
 După injectarea unor substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei
tratament este dificil şi de lungă durată.
 Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în locul
venei. În seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest caz,
se scoate acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un
tampon de vată cu alcool şi se puncţionează în alt loc.
 Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este
înţeparea unui nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu
blândeţe şi atenţie vena.
 Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de puncţionare
al venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care multă
vreme dă un aspect neplăcut tegumentului.
65
SPĂLĂTURA VAGINALĂ (IRIGAŢIA VAGINALĂ)
 Obiectivele procedurii
- Curăţirea regiunii de secreţii
- Îndepărtarea mirosului
- Prevenirea iritaţiei şi escoriaţiei
- Prevenirea infecţiei
- Promovarea confortului
 Pregătirea materialelor
- canula vaginală cu duza perforată (pentru reducerea presiunii
lichidului)
- Soluţie la temperatura corpului (cantitatea şi tipul recomandate de
medici)
- Irigator curat
- Pensă
- Gel pentru lubrifiere
- Tub de cauciuc cu pensă sau tub din material plastic cu clemă
- Tampoane de vată
- Stativ pentru suspendarea irigatorului
- Aleza, muşama
- Pled
- Mănuşi sterile
66
 Pregătirea pacientului
 Psihică:
- Instruiţi pacienta şi explicaţi procedura şi motivele pentru care s-a
recomandat
- Instruiţi pacienta să stea liniştită şi relaxată pentru a evita
eventualele senzaţii neplăcute
- Obţineţi consimţământul pacientului
 Fizică:
- Asiguraţi intimitatea
- Instruiţi pacienta să-şi golească vezica
- Asiguraţi poziţia corectă (ginecologică)
 Efectuarea procedurii
- Asamblaţi echipamentul şi verificaţi temperatura lichidului
- Verificaţi recomandarea medicală
- Explicaţi desfăşurarea procedurii
- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica
- Aşezaţi pacienta pe masă (de preferat ginecologică)
- Înveliţi pacientă cu un pled şi aşezaţi muşamaua şi aleza sub
pacientă
- Spălaţi mâinile
- Clampaţi tubul şi puneţi în irigator soluţia la temperatura corpului
- Declampaţi tubul, evacuaţi aerul şi reclampati
- Îmbrăcaţi mănuşi sterile
- Spălaţi perineul cu tampoane de vată umezite cu apă caldă
67
- Începeţi curăţirea dinspre partea anterioară spre spate, folosind
tamponul o singură dată
- Lubrifiaţi canula cu gel sau vaselină
- Agăţaţi punga/irigatorul în stativ la o înălţime de 50-70 cm de la
simfiza pubiană
- Îndepărtaţi cu o mână labiile iar cu cealaltă introduceţi canula în
vagin, înclinând-o spre fata apoi spre spatele pacientei; introduceţi
aproximativ 8-10 cm (la 10-11 cm se atinge fundul de sac vaginal)
- Îndepărtaţi pensă şi permiteţi soluţiei să curgă sub forţa gravitaţiei;
rotiţi cu blândeţe canula în timpul irigaţiei;
- Clampaţi tubul înainte de terminarea lichidului şi îndepărtaţi canula
cu blândeţe
 Îngrijirea pacientei
- Conduceţi pacientă la pat şi asezzati-o într-o poziţie confortabilă
- Verificaţi dacă pacienta are dureri
- Instruiţi pacienta cum să-şi facă singura spălătura dacă este nevoie
 Reorganizarea locului de muncă

- Dezasamblaţi materialele
- Spălaţi materialele folosite şi aşezaţi-le în dulap
- Spălaţi mâinile
 Notarea procedurii
 Notaţi:
- Dată, oră, soluţia folosită, numele persoanei care a efectuat irigaţia
- Orice observaţie legată de starea pacientei sau aspectul local:
durere, iritaţie, scurgeri
68
- Dacă pacienta a înţeles informaţiile
 Evaluarea eficacităţii procedurii

 Rezultate aşteptate/ dorite:
- Spălătura s-a desfăşurat fără incidente, pacienta se simte bine
- Pacienta este cooperantă şi demonstrează înţelegerea informaţiilor
primite
- Pacienta este capabilă să-şi efectueze spălătura
 Rezultatele nedorite/ ce faceţi:

- Pacienta acuza senzaţii neplăcute, durere
- Verificaţi temperatura soluţiei, presiunea şi viteza de scurgere
- Verificaţi dacă pacienta şi-a golit vezica
- Scădeţi presiunea prin coborârea irigatorului sub 50 cm
Fig 7
69
Măsurarea TENSIUNII ARTERIALE:
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenta
determinate de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Se evaluează: TA sistolica (maximă) şi TA diastolică (minimă)
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea TA: stetoscop, tampon de vată,
alcool, creion roşu
Intervenţiile asistenţei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic 15 minute
- spălarea pe mâini
- se aplică manşeta aparatului pe braţul pacientului sprijinit în extensie
- se fixează mambrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a masetei
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până
la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din
manşeta prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea TA maxime
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului
pentru a fi consemnată
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului în
momentul în care zgomotele dispar aceasta reprezintă TA minimă
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală
de culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie o unitate de mercur
70
- se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
Fig 8
71
Bibliografie
1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed.

Medicală, Bucureşti, 1995
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1986
5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. ÎI, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990
7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 1995
72

Lucrare Licenta Fibromul Uterin

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta Fibromul Uterin

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENTELOR CU

SESIUNEA AUGUST 2017

1.1 Noţiuni de anatomie

Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţia de reproducere, şi acestea

1.1.1 Vascularizaţia organelor genitale

1.2 Noţiuni de fiziologie

2.2 SIMPTOMATOLOGIA FIBROMULUI UTERIN

2.3 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

2.4 EVOLUŢIA FIBRONULUI UTERIN

2.7.1 TRATAMENTUL MEDICAL(CONSERVATOR)

2.7.4 TRATAMENTUL CHIRURGICAL

2.8 POSIBILITĂŢI ŞI LIMITE ÎN PROFILAXIA FIBROMULUI UTERIN

3.1 Impactul psihologic al histerectomiei

Pierderea uterului şi dispariţia menstruaţiei reprezintă pentru unele femei

3.2 Pregătirea preoperatorie

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist

3.3 Îngrijirile preoperatorii. Rolul asistentei medicale

Pregătirea propriu-zisă se realizează de către asistentă la indicaţia directă a

3.4 Îngrijirile postoperatorii. Rolul asistenţei medicale

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea

3.5 Supravegherea bolnavelor cu fibrom uterin

Are în vedere cazurile asimptomatice, ţinute sub observaţie şi tratarea

3.5.1 Dispensarizarea femeilor cu fibrom uterin asimptomatic :

3.5.2 Supravegherea cazurilor tratate hormonal

3.5.3 Recuperarea bolnavei tratate chirurgical :

DATE GENERALE DESPRE PACIENT

2.NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

6. NEVOIA DE A SE IMBRĂCA ŞI A SE DEZBRĂCA

8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

10. NEVOIA DE A COMUNICA

12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

13. NEVOIA DE A SE RECREA

14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE IDENTIFICATE: Fibrom uterin

De a dormi Insomnie Pacienta să aibe un somn Am aerisit salonul Am administrat la indicaia

A-si Ridicarea Pacienta sa aibe o Am adus lenjerie Am administrat 2

A evita Probabilitate Pacientei sa i se asigure Repaus la pat, Am administrat Lizadon 2

A Insuficienţă de Bolnava să fie liniştită, Am explicat boala, Am masurat funcţiile vitale:

A evita Anxietate Pacienta să fie Repaus la pat, Am administrat Lizadon 2

DATE GENERALE DESPRE PACIENT

2.NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI

6. NEVOIA DE A SE IMBRĂCA ŞI A SE DEZBRĂCA

8. NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA

9. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

10. NEVOIA DE A COMUNICA

11. NEVOIA DE A ACŢIONA DUPĂ CREDINŢA ŞI VALORILE SALE

12. NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

13. NEVOIA DE A SE RECREA

14. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE IDENTIFICATE: Polifibromatoză

A fi curat şi Dificultatea de a- Pacienta să fie Am efectuat : toaleta Am schimbat pansamentul

DATE GENERALE DESPRE PACIENT

2.NEVOIA DE A BEA ŞI A MÂNCA

4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI