CUPRINS

Introducere. Istoric 3
Capitolul I. Noţiuni de anatomia şi fiziologia organelor genitale
feminine 4
1. Anatomia aparatului genital feminin 4
I.1.1. Structura uterului 8
I.1.2. Vascularizaţia şi intervenţia organelor genitale feminine 10
2. Fiziologia aparatului genital feminin 11
Capitolul II. Fibromul uterin 13
II.1. Definiţie 13
II.2. Etiologie. Frecvenţă 13
II.3. Patogenie 14
II.4. Anatomie patologică 14
II.4.1. Forme anatomo – clinice 14
II.5. Simptomatologie 15
II.6. Investigaţii paraclinice 19
II.7. Diagnostic 20
II.8. Complicaţii 20
II.9. Evoluţie 23
II.10. Prognostic 23
II.11. Tratament 23
II.12. Profilaxia fibromului uterin 30
Capitolul III. Noţiuni de îngrijiri de nursing 31
III.1. Aspecte teoretice ale procesului de nursing 31
III.1.1. Evoluţia îngrijirilor 31
III.2. Îngrijirile primare de sănătate (IPS) 32

1
III.3. Caracterul conceptual al îngrijirilor 33
III.3.1. Independenţa şi dependenţa în satisfacerea nevoilor
fundamentale ***
35
III.3.2. Sursele de dificultate 36
III.4. Procesul de îngrijire 37
III.5. Îngrijirea bolnavei cu histerectomie 38
Capitolul IV. Cazuri clinice 40
Capitolul V. Concluzii 65
Anexe ***
67
Bibliografie 71

2
 Introducere. Istoric

Fibromul uterin este o tumoră benignă dezvoltată din ţesutul muscular

şi fibroconjunctiv al uterului, constituit din elemente histologice analoge
muşchiului şi ţesutului conjunctiv uterin, caracterizată prin hipertrofia,
hiperplazia şi metaplazia fibrelor acestor ţesuturi.
Fibromul uterin are frecvenţă mare a îmbolnăvirilor, dar şi
posibilităţile limitate ale tratamentului conservativ şi printr-o chirurgie
efectuată de multe ori abuziv şi inutil.
Fibromul uterin a fost semnalat din cele mai vechi timpuri, ca şi pietre
ale uterului.
Hipocrate descrie cazul unei femei de 60 ani, care a prezentat dureri
abdominale, a eliminat prin vagin „o piatră” (fibrom calcificat).
În tratamentul chirurgical al fibromului, primele succese apar la
Strasbourg, fiind citate extirpările de tumori pediculare rezectate prin
strangulare cu fibre metalice.

3
 CAPITOLUL I
Noţiuni anatomice şi fiziologice ale organelor genitale feminine

1.1. Anatomia aparatului genital feminin

Organele genitale ale femeii îndeplinesc funcţia de reproducere şi

sunt:
• organele genitale externe;
• organele genitale interne
Organele genitale externe. Regiunea pubiană (muntele lui Venus) –
este un relief anatomic acoperit de un tegument cu peri:
Labiile mari – sunt două cute tegumentare simetrice, acoperite de păr
pe faţa externă şi sunt foarte multe glande sebacee şi sudoripare pe faţa
internă se unesc înainte formând comisura anterioară şi apoi formând
comisura posterioară, iar în profunzimea lor este situat corpul valvular,
format din ţesut erectil.
Labiile mici (nimfele) – arată ca nişte cute în care tegumentul suferă
tranziţia către mucoasă.
Glandele Bartholim – sunt situate în treimea posterioară a labiilor
mari, unde se află bulbul vaginal şi mucoasa vulvară; este orificiul canalului
lor de extreţie, unde este situat unghiul dintre baza labiei mici şi inelul
himelar.
Clitorisul este organul erectil al femeii, este situat înainte şi deasupra
meatului urinar. Este format din doi corpi cavernoşi inseraţi pe ramurile

4
ischio – pubiene; împreună cu nimfele şi cu meatul urinar, care este un
spaţiu triunghiular numit vestibul vaginal, clitorisul împreună cu bulbii
vaginali care formează aparatul erectil al femeii.
Himenul este o membrană muco – fibro – elastică reprezintă o graniţă
dintre organele genitale externe şi cele interne; prezintă un orificiu care
permite drenarea fluxului menstrual; membrana himelară se rupe la primul
contact sexual.
Organele genitale interne sunt reprezentate de:
- vagin;
- uter;
- trompe uterine.
Vaginul – organ cavito – membranos elastic, se întinde de la colul
uterin la vulvă, canalul vaginal este turtit antero – posterior, i se pot distinge
în perete anterior – în raport cu rectul şi fundul de sac peritoneal Douglas:
pereţii laterali ai vaginului vin în contact cu ridicătorii anali.
Extremitatea superioară a vaginului se inseră pe colul uterin,
înconjurând porţiunea vaginală a colului, se realizează astfel fundurile de
sac vaginale.
Trompele uterine (salpigele, tubele uterine), conducte neregulate
cilindrice, care la un capăt se deschid liber în cavitatea peritoneală, iar la
celălalt capăt se continuă c cornul uterin; la nivelul acesta se produce
fecundaţia, iar trompa uterină mai are rolul de capta ovulul fecundat şi de a-l
duce în uter (timpul necesar pentru a ajunge în uter este de 7 – 8 zile), care
are o lungime de 10 – 12 cm şi se împarte în patru porţiuni:
- interstiţială (intramurală) – în grosimea musculaturii uterine;
- istmică – în lungime de 3 – 4 cm;
- ampulară – mai lungă, flexuoasă;

5
 - pavilionară – are forma de pâlnie, ai cărei pereţi se transformă în
franjuri numite limbi tubare; pavilionul se află în imediata apropiere a
ovarului.
Trompa prezintă un mic mezou (mezosopin) format de peritoneu, şi
prin care primeşte vasele şi nervii.
Ovarele – reprezintă glandele sexuale feminine; sunt situate în pelvis,
de o parte şi de alta a uterului, într-o fosetă pe peretele lateral al pelvisului,
numită fosetă ovarian, înapoia ligamentului larg şi a trompei; este singurul
organ din cavitatea abdominală care nu este acoperit, relativ mobil,
ligamentele sale sunt foarte laxe; ovarele împreună cu trompele alcătuiesc
anexele uterului; ovarul este alcătuit din două straturi:
- unul periferic - zonă corticală;
- unul central, numit medulară.
Corticola conţine foliculii ovarieni (care conţin ovulele feminine de
reproducere), iar corpul galben (care creşte, rămâne funcţional câteva luni,
după care ovulul este fecundat în câteva săptămâni; dacă ovulul nu este
fecundat, lăsând în locul lui o cicatrice albicioasă persistentă mult timp;
corpul albicos) şi ţesut conjunctiv, medular; este bogat vascularizată şi
conţine ţesut conjunctiv, fibre musculare netede; ovarul are rolul de a
produce ovulul şi secretă hormoni sexuală care pregătesc organele genitale
în vederea sarcinii, care protejează sarcina în dezvoltarea sa şi menţin
caracterele sexuale secundare.
Uterul este un organ nepereche, muscular, cavitar, în care se dezvoltă
oul; la sfârşitul sarcinii el expulzează fătul şi anexele lui; este situat median
în pelvis, are lungimea de aproximativ 7 cm.
Forma uterului - este un trunchi de con turtit antero – posterior, care
are baza orientată în sus şi vârful trunchiat în jos; uterul prezintă o îngustare

6
aproape circulară numită istm, care împarte uterul în două porţiuni; sunt
diferite ca formă şi dimensiune:
- una superioară, numită corp,
- alta inferioară, numită col.
Colul uterin, de aspect conic, este separat pe linia inserţiei vaginului,
într-o porţiune supravaginală şi una intravaginală; porţiunea intravaginală
prezintă în centrul ei deschiderea canalului cervical prin orificiul extern;
canalul cervical se continuă în sus, în porţiunea supravaginală, deschizându-
se în cavitatea uterină prin orificiul numit orificiu intern.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero – posterior, unde i
se descriu două feţe (anterioară şi posterioară, respectiv vericală şi
intestinală), are două margini (stânga şi dreapta), fundul şi două nghiuri
tubare.
Corpul uterin este supus influenţelor hormonilor ovarieni şi sunt mai
mult decât celelalte segmente ale aparatului genital.
Uterul este situat în planul sagital, uşor anterversat şi ontoflectat.
Uterul îşi menţine poziţia datorită mijloacelor sale de fixare:
mijloacele de suspensie, mijloacele de susţinere şi ţesutul conjunctul
pelvian.
Mijloacele de susţinere sunt reprezentate prin aderenţele la organele
învecinate (vezica urinară şi rectul), prin care lamele sacro – recto – genito –
pubiene sunt conexiunile cu perineul.
Perineul este cel mai important mijloc de susţinere al uterului, care
transmite forţa de la uter asupra perineului şi se face prin intermediul
vaginului.
Peritoneul este alcătuit din facturi fibroase, care sunt fixate pe colul
uterin.

7
 Mijloacele de suspensie sunt ligamentele uterine.
- ligamentele largi (late); ele iau naştere printr-o dublare a
peritoneului, unde se înveleşte uterul şi trompele;
- ligamentele rotunde – sunt cordoane fibro – musculare, ele se întind
de la coarnele uterine şi ajung în regiunea pubiană, unde ridică un pliu
peritoneal pe faţa anterioară a ligamentului larg, care parcurg canalele
inghinale şi se termină în regiunea muntelui venerian, între labiile mari, sub
formă de „laba gâştei”, unde au mai mult rol de orientare a uterului decât de
susţinere;
- ligamentele utero – sacrate – se găsesc pe istmul uterin, care
înconjoară rectul şi se găseşte pe sacru. Pe lângă ţesut conjunctiv sau fibre
musculare netede, acestea sunt ligamente care contribuie în mare măsură la
susţinerea lor, dar în poziţia sa normală. El delimitează intrarea prin fundul
de sac Douglas şi sunt singurele ligamente adevărate.

I.1.1. Structura uterului

Peretele corpului uterin, care este alcătuit dintr-un strat muscular dens
şi miometrul gros de circa 2 cm, este căptuşit la interior de mucoasa unde
endometrul este treptat la exterior, în cavitatea peritoneală, de peritoneu
perimetrul.
Uterul este alcătuit din trei tunici.
Tunica seroasă, „perimetrul” care este format din foiţa peritoneală,
îmbracă uterul în învelişul peritoneal, care este dublat pe faţa profundă de o
pătură subţire, de un ţesut conjunctiv – strat subseros.

8
 Tunica musculară, „miometrul”, care este stratul cel mai
reprezentativ; el este alcătuit din trei fibre musculare netede, printr-un ţesut
conjunctiv:
- extern: fibre longitudinale;
- mijlociu: fibre întretăiate;
- intern: fibre circulare.
Conţin numeroase vase sanguine: fibrele musculare au rol important
în includerea vaselor sanguine, cum ar fi „hemostaza fiziolgică”.
Tunica mucoasă, „endometrul”, este strâns la miometru, dar fără
întrerupere a unei mucoase; este netedă mucoasa cavităţii uterine. Este de
culoare roz – roşie şi este foarte friabilă. Grosimea ei ajunge în funcţie de
etapele ciclului menstrual.
Microscopic, endometrul este alcătuit din următoarele: corion, epiteliu
unistratificat de tip cilindric, dar şi glandele provenite din invaginarea în
corion a epiteliului, acestea au structuri care sunt repartizate în două straturi:
- stratul superficial este „funcţional”, dar suferă modificările
structurale de la timpul ciclului menstrual;
- stratul profund „bazal” este format din corion, dar şi din invaginările
profunde ale tubilor glandulari.
Mucoasa uterină este foarte puternic hormonodependentă, dar prin
aceasta este supusă unor intense modificări ciclice.
Mucoasa istmului are tot aceleaşi caractere histologice cu cea a
corpului.
Mucoasa canalului cervical este încreţită, dar şi destul de groasă şi
rezistentă. Este de tip glandular. Glandele colului secretă un mucus gros şi
uşor alcalin, dar protejează cavitatea împotriva infecţiilor ascendente de
vagin şi facilitează ascensiunea spermatozoizilor spre cavitatea uterină.

9
 Mucoasa porţiunii vaginale „a exocolului” este de tip pavimentos,
stratificat şi necheratinizată. Celulele din straturile superficiale sunt bogate
în glicogen (dar absent în celulele canceroase).
Mucoasa exocolului, care suferă, împreună cu mucoasa vaginală, o
descuamaţie permanentă.
În decursul ciclurilor menstruale, uterul se congestionează, iar
volumul lui creşte puţin, dar nu de4vine mai dur, şi dimpotrivă, consistenţa
sa scade. Cele mai multe fenomene se petrec la nivelul mucoasei cavităţii
uterine.
La nivelul ostimului uterin, mucoasa glandulară endocervicală se
separă brusc de o mucoasă pavimentoasă necheratinizată a exocolului.
Dintre zona de demarcaţie a celor dou mucoase se numeşte joncţiunea
cervico – vaginală, care apare ca un lizeren roşu – deschis.

I.1.2. Vacularizaţia şi inervaţia organelor genitale

Arterele
Organele genitale sunt irigate pe ramuri din aorta abdominală şi
arterele iliace internă şi externă şi din artera femurală.
Din artera abdominală se desprinde o artera ovariană, dar pătrunde
între foiţele ligamentului larg al uterului pe marginea acestuia şi trimite mici
ramuri către tubele uterine şi către hilul ovarian; ramurile aortei ovariene ale
arterei uterine; - din artera iliacă externă reiese artera epigastrică inferioară,
care dă artera ligamentului rotund al uterului, dar merge împreună cu
ligamentul rotund al uterului până la grosimea labiei mari.
- artera iliacă internă are ramuri viscerale;

10
 - artera uterină este în apropierea peretelui uterin, dar are ca ramură
artera vaginală, unde urcă la marginea laterală a uterului, unde dă ramuri
tubare, dar şi ramuri ovariene; din urma acestora se anastomează cu ramurile
arterei ovariene;
- artera ruşinoasă internă are ca ramuri artera bulbului vestibulului
vaginal, artera profundă clitoridiană (se anastomează cu cea contro-
laterală), artera perineală (dă ramuri labiale posterioare);
- artera femurală are ramuri arterele ruşinoase externe, dar dau ramuri
labiale anterioare.

Venele
Sistemul venos formează plexuri bogate, care explică posibilitatea
apariţiei hemoragiilor masive, a dificultăţilor dintre hemostază şi a
trombozelor.
Vena ovariană pleacă de la hilul ovarian, împreună cu venele
ligamentului rotund ale ligamentului larg, ele formează plexul
pampiniform al ovarului, se găseşte în cele două foiţe ale ligamentului larg
al uterului; se anastomează cu plexul venos uterin şi cu venele tubelor
uterine.
Vena ovariană care continuă în plexul pampiniform urcă în artera
ovariană, prin ligamentul infundibulo – pelvic, în abdomen, dar se varsă în
vena cavă inferioară.
Venele labiale posterioare, venele bulbului vestibulului vaginului,
vena dorsală profundă a clitorisului şi vena profundă care formează plexul
venos vaginal, unde se deschid în plexurile venoase uterine.
Venele labiale anterioare şi vena dorsală superficială a clitorisului,
unde se deschid în venele ruşinoase externe şi se varsă în vena femurală.

11
 Limfaticele
Este importantă cunoaşterea circulaţiei limfatice pentru urmărirea
metastazelor şi difuzarea inflamaţiilor.
Limfaticele uterului provin din următoarele reţele: mucoasă,
musculară şi seroasă, se formează reţeaua subseroasă. Deşi formează un plex
continuu, drenajul limfatic al uterului deschis separat pentru corp şi pentru
col, din anumite considerente practice, clinice.
Limfaticele corpului adună aproape toate unghiurile uterului, dar
formează un plex comun şi cele ale tubelor uterine şi cele ovariene.
Plexul formează calea vaselor ovariene şi sfârşeşte în ganglionii
limfatici aorto – renali. Unele limfatice ale fundului uterului şi ale corpului
trec prin traiectul ligamentului rotund al uterului, în care se găsesc ganglionii
limfatici şi inghinali. Sunt o serie de vase limfatice ale miometrului care
varsă în ganglionii limfatici ai vezicii urinare.
Limfaticele colului şi ale porţiunii superioare a vaginului merg direct
în ganglionii sacrali şi iliaci (interni – externi).

12
 CAPITOLUL II
Fibromul uterin

II.1. Definiţie

Fibromul uterin este o tumoră benignă, care este constituită din

elemente histologice analoge în muşchiul uterin. Predominanţa elementelor
structurale conferă aspectul miomatos sau fibros al tumorii.
Proliferarea structurală trebuie să fie acceptată ca o distrofie, nu ca o
polimitoză canceroasă.
Tumorile benigne ale uterului sunt din punct de vedere anatomo –
patologice, dar sunt bine delimitate (încapsulate), ele nu dau metastaze şi
după extirpare nu recidivează.

II.2. Etiologie. Frecvenţă

Este în raport cu vârsta. Fibromul apare numai în perioada de

nubilitate a femeii, nu apare niciodată înaintea pubertăţii, şi cel mai frecvent
între 36 – 45 ani. Apare foarte rar sub 25 ani (dar mai frecvent în ultimii
ani); se întâlneşte mai frecvent la nulipare şi la rasa neagră.
Afecţiunile ginecologice reprezintă aproximativ 18 – 25%.

13
 Volumul fibromului este variabil, mai frecvent mic, dar ajunge la
mărimea unui cap de adult (ele în literatură sunt descrise fibroame gigant,
dar în greutate de până la 15 – 20 kg). Volumul fibromului creşte în sarcină,
la administrarea de estrogeni în doze mari şi regresează în leguzie şi la
menopauză.
Numărul fibroamelor este variabil. Se întâlneşte un singur nodul
fibromatos mic în uter, dar de cele mai multe ori se întâlnesc mai mulţi
noduli fibromatoşi (polifibromatoză).

II.3. Patogenie

În fibromul uterin sunt incriminaţi mai mulţi factori, precum:

- paritatea – fără a avea un rol important (s-a observat că nuliparele
fac mai frecvent fibroame);
- factorul rasial – nu este concludent, dar totuşi este sugestiv
(negresele au o dispoziţie exuberantă a ţesutului conjunctiv – ele fac mai des
fibroame);
- fibro – biomiomul subseros (subperitoneal) are o formă de creştere
centrifugă a fibro – biomiomului intramural; forma este neregulată, labulată
şi tinde să devină periculat, periculul dacă este lung, tumora este flotantă în
cavitatea peritoneală.

II.4. Anatomie patologică

Modificările endometrului în fibro - biomioame

14
 Endometrul are sediul unor modificări regresive sau reactive în
evoluţia fibrobiomioamelor, şi care sunt mai ales dezoltate în submucoasă.
Presiunea care este mai ales exercitată de un fibromiom submucos
asupra mucoasei uterine.
Unele fibro – biomioane care însoţesc de o hiperplazie glandulo –
chistică a endometrului şi o adenomioză difuză sau localizată.

15
16
 II.5. Simptomatologie

Miomatoza uterină este peretele uterin care este îngroşat, are pe

secţiune aspectul fibros şi numeroase aglomerări de celule musculare netede
imature, intricate cu celule musculare netede normale.
- leucoreea este un simptom frecvent, este comun cu mai multe
afecţiuni ginecologice, are caracter uterin (trenantă, abundentă premenstrual,
clară în afara unei infecţii). Uneori este intermitentă în stenoze ale celulei
sau în cazul polipilor endocavitari (ele jucând un rol de „dop”);
- piometria (sunt acele pierderi purulente din uter), are un simptom
relativ rar, dar poate apărea în polipii endocervicali care s-au asociat cu
concursul endocavitar;
- durerea are un simptom greu de interpretat, este un element comun
afecţiunilor ginecologice şi nu este prezentă în toate fibroamele; sunt
complicaţii care survin în boala fibromatoasă; se datoreşte compresiunii,
infecţiei, torsiunii de fibrom pediculat, modificărilor distrofice; are şi origine
neginecologică (lombopatii, discopatii asociate cu un fibrom); are caracter
de greutate, presiune în pelvis;
- tulburări urinare – apar destul de frecvent (55 – 0% din cazuri), se
manifestă sub formă de palachurie diurnă, micţiuni frecvente în imperioase,

17
tulburări de golire a vezicii (pot merge până la retenţie acută) sunt
compresiuni pe vezică sau iritaţia trigonului vezical de către fibroamele
istmice.
- tulburări digestive – nesemnificative, frecvent constipaţie,
excepţional ocluzie;
- sterilitatea şi infertilitatea – relativ mai frecvent întâlnite în
fibromul uterin;
- distonii neuro – endocrine - vegetative – ele sunt asociate u dureri
mamare premenstruale, sunt legate de puseul congestiv – hiperestrogenic.
Simptome obiective:
- examenul obiectiv general – sunt furnizate cu date privind
sindromul hiperestrogenic asociat cu complicaţiile generale şi la distanţă,
posibil anemii, tulburări vasculare, cardiace, renale, digestie, hepatice;
- examenul local:
- Palparea hipogastrului – poate să sesizeze puncte dureroase pentru
eventualele tumori abdominale.
În fibroamele voluminoase palpabile transabdominal, care poate
aprecia volumul tumorii, forma (boselată sau netedă).
- examenul cu valve – se pot vizualiza fibroamele dezvoltate la col
sau endocervical, cu tendinţa de a proemina în vagin (polipii); colul este
mărit de volum, ca un butoiaş, iar prin orificiul cervical se observă
formaţiunea papiloasă care să-l deschidă.
În cazul fibroamelor pe istm, iar colul se evidenţiază foarte greu, ca
fiind camuflat de acestea; sunt împinse sub simfiză sau spre sacru.
Examenul cu valve se completează cu prelevarea secreţiei din col şi
din vagin pentru examenul citologic şi bacteriologic.

18
 - tuşeul vaginal este volumul sau mobilitatea colului uterin (în
fibroamele endocavitare când acesta este deschis).
Se pot examina zonele aneriale (care pot fi ocupate de un nodul istmic
sau intraligamentar), fundul de sac Douglas (pentru aprecierea volumului,
fixaţia unui fibrom localizat pe peretele posterior al uterului).
- tuşeul rectal – nu este obligatoriu, dar poate fi util în aprecierea
contingentului cu colul sigmoid sau cu rectul;
- examenul perineului – se apreciază deschiderea vulvo – vaginală şi
eventualitatea unui cistorectocel, pentru a se ţine seama la adoptarea
atitudinii chirurgicale.

II.6. Investigaţii paraclinice

Semnele indirecte vor fi obţinute prin examene complementare

paraclinice:
• histerometria – este alungirea cavităţii uterine până la 15 – 25 cm;
• histero – salpingografia cu substanţe de contract lipo sau
hidrosolubile şi oferă imagini caracteristice; cavitatea uterină este alungită,
în formă de semilună, are un contur net, regulat; are valoare deosebită în
localizarea fibroamelor submucoase şi pentru aprecierea permeabilităţii
tubare (dar la femeile tinere cu sterilitate secundară, fibromul are în vedere
adoptarea tacticii chirurgicale);
• radiografia simplă – pentru fibroame cu impregnări calcare;
• controlul instrumental al cavităţii uterine – se face cu scop
terapeutic, bioptic şi explorator, se va face anestezie, iar orice produs
recoltat prin control instrumental al cavităţii uterine va fi examinat
histopatologic, pentru un eventual proces neoplazic sau tuberculos;

19
 • examenul echografic – se evidenţiază existenţa fibromului, în
localizarea sa, cu forma anatomo – clinică şi modificările de volum ale
uterului şi anexelor, cu diagnostic diferenţial sau cu o sarcină în evoluţie.
Examenul va fi completat cu interpretarea datelor ce pot permite
aprecierea riscului operator:
- date clinice: anemie secundară, obezitate, patologia cardiorenală şi
tiroidiană, terenul varicos;
- date de laborator: hemo – leucogramă, glicemia, ureea sanguină,
colesterolemia, ECG, teste de disproteinemie, teste de coagulare, tensiune
arterială şi examenul complet de urină.

II.7. Diagnostic

Diagnosticul pozitiv – se bazează pe datele clinice şi paraclinice şi pe

examenul local genital.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
• sarcină complicată cu endometrita deciduală hemoragică şi leucoree;
• ameninţarea de avort, avortul incipient;
• sarcină ectopică;
• sarcină normală (în prima jumătate) cu caracterul păstos al uterului,
cu restul Reed, reacţia biologică de sarcină; trebuie să aibă în vedere posibila
asociere a fibromului cu sarcina, în care cere o existenţă crescută;
• tumorile uterine maligne: cancer de col uterin, sarcom uterin,
carioepiteliom;
• fibromul submucos – cu avortul în curs, polipul placentar;
• fibromul subseros pediculat – are tumorile solide de ovar, tumorile
Brenner, fibromul de ovar şi sarcină ectopică neruptă.

20
 II.8. Complicaţii

Complicaţiile fibromului uterin pot fi locale, generale şi sunt legate de

sarcină sau de actul operator.

Complicaţiile locale:
- hemoragice – sunt datorate de tulburările hormonale, de hiperplazie
glandulo – histice şi ulceraţiile mecanice ale unui polip submucos;
- infecţioase anexiale – sunt fibroame submucoase care au prin
compresiune menţinerea colului întredeschis şi o leucoree abundentă şi
devine în urmă fetidă; apare endometrita, salpigita, piosalpinc, metro –
anexite acute sau subacute;
- degenerescenţa hialină – este modificarea cel mai frecvent întâlnită;
este compojnenta fibroasă a tumorii şi pierderea striurilor fibroase, dar se
poate hialiniza şi prin aceste zone cu fibrele musculare şi tind să dispară; se
poate produce necroză şi lichefacţia materialului hialin şi cu formarea de
cavităţi pseudochistice pline şi au un material de aspect mucoid; distrofia
hialină poate să fie limitată, interesând zone întinse ale tumorii;
- degenerescenţa pseudochistică – apare o independenţă asociată cu
cea hialină, dar începe ca un edem perivascular, care are un punct de plecare
în septurile conjunctive, dar pe măsură are modificările care se extind cu
spaţii neregulate, dar pline cu lichid seros; dau tumorii o consistenţă scăzută;
- degenerescenţă calcară;
- degenerescenţă roşie – este de tip specific de necroză şi se întâlneşte
în special în fibrobiomioamele din timpul sarcinii;

21
 - Necrobioza – poate să fie locală sau difuză, septică sau aseptică; este
foarte frecventă prin urmarea degenerescenţei hialine; este masivă şi poate fi
determinată prin lichefierea cavităţii pseudochistice;
- degenerescenţa grasă – este în fibrobiomioamele mai vechi, dar este
asociată cu distrofia hialină, iar în unele cazuri acumularea de lipide cu
aspect de lipomatoză, care au ca urmare posibilă o metaplazie adipoasă;
- degenerescenţa telongiencatică se asociază cu proliferarea
biomatoasă, o dezvoltare exuberantă a reţelei vasculare, care are un aspect
pseudoangiomatoasă.

Complicaţii generale
Se pot datora unor situaţii speciale de la relaţii reciproce (obezitate,
tulburări cardiovasculare, HTA, terenurile trombo – flebitice). Complicaţiile
generale de croză sanguină se pot datora existenţei fibromului.

Complicaţii legate de sarcină şi travaliu

Între fibrom şi sarcină există o relaţie reciprocă. Fibromul induce de
obicei sterilitatea prin modificarea cavităţii uterine, dar şi prin modificările
endometriale. Ele determină inserţii vicioase de placentă, cu prezentaţii
distocice, obstacol praevia şi infertilitate.
Sarcina reprezintă creşterea volumului fibromului, necrobioza
aseptică.
La naştere, fibromul poate determina perturbarea dinamicii uterine, în
expulzie se poate constitui un obstacol pe filiera pelvi – genitală; care în
perioada a III-a poate să determine hemoragii de expulzie placentară.
În lehuzie se determină subinvoluţie uterină, necrobioză (dar în
special fibroamele submucoase).

22
 Complicaţii intra şi postoperatorii
Ele sunt legate de teren, dotare, organizare şi experienţa chirurgului şi
a reanimatorului.
Pot surveni unele incidente ca. Tromboza postoperatorie, desfacerea
unei ligaturi, lezarea uterului în fibromul intraligamentar sau a vezicii în
fibroamele voluminoase şi aderente.
- complicaţii infecţioase postoperatorii: pelvi – peritonită, abces al
peretelui abdominal, abces subaponevrotic şi tromboflebită;
- malignizarea colului restant.

II.9. Evoluţie

Evoluţia fibromului uterin este în general lentă, progresivă, cu

exacerbări în sarcină, stagnează în lehuzie şi după menopauză.

II.10. Prognostic

Prognosticul fibromului uterin este în general bening cu privire la

evoluţia tumorii, care poate fi agravat de la complicaţiile ce pot să survină.

II.11. Tratament

Tratamentul fibromului uterin a evoluat şi a prezentat modificări de

concepţie în decursul timpului. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea este
aproape exclusiv medical, dar după această dată a devenit aproape exclusiv
chirurgical.

23
 În schema terapeutică trebuie avute în vedere:
a) vârsta;
b) evoluţia mai lentă a nodurilor mai mici;
c) rezultatele insuficiente ale tratamentului medical;
d) diagnosticul minuţios al formei şi faza de evoluţie a fibromului,
trebuie să constituie baza tratamentului;
e) există un risc de montabilitate postoperatorie în 2 – 3% din cazuri,
prin complicaţiile inerente;
f) regresiunea spontană a tumorii în menopauză - este vorba de
regresiunea fibromului uterin din punct de vedere clinic, nu a dispoziţiei
histologice.
Tratamentul medical se aplică în:
- fibroame uterine fără hemoragii abundente;
- fibroame uterine fără fenomene dureroase;
- fibroame uterine fără tendinţă la creştere rapidă;
- fibroame uterine fără fenomene de compresiune;
- la femei cu stare generală alterată, care prezintă organopatii care
contraindică operaţia.
Tratamentul conservator – constă în instruirea unui regim igieno –
dietetic, cu repaus absolut la pat pe perioada internării, care să evite
congestia pelviană.
Local se pot aplica irigaţii fierbinţi, vaginale, în hemoragii rebele cu
tratament în cantitate moderată.
Medicaţia hemostatică – vor fi administrate:
• Metilergometrină (Methergin) 1 – 2 fiole/zi (are acţiune
vasoconstrictivă capilară);

24
 • Ergometria (alcaloid de secară cornută) – Ergomet f.sub formă de
extract fluid 3 x 10 – 150 picături/zi;
• Venostat 1 – 2 fiole/zi;
• Vitamina K 1 – 3 fiole/zi (cu acţiune asupra coagulării);
• Adrenostazin 1 – 3 f./zi;
• Clorură de calciu (se administrează oral sau intravenos);
Se va asocia cu medicaţia antianemică: fier asociat cu vitamina C.

Hormonoterapia constă în administrarea preparatelor antagoniste

estrogenilor: Testosteronul, Medroxiprogesteronul, Aedoxiprogesteron.
Radioterapia constă în radium şi roentgen terapie, în doze de castrare,
care duc la oprirea hemoragiei şi la regresiunea fibromului uterin.

Tratamentul chirurgical

Este individualizat de la caz la caz. În aplicarea lui se va avea în

vedere, pe cât posibil, păstrarea funcţionalităţii aparatului genital.
Dintre procedeele chirurgicale care se pot aplica în clinică sunt
următoarele:
- chiuretajul uterin, aplicat în scop hemostatic şi bioptic: are acţiunea
cea mai rapidă şi cea mai eficientă în combaterea hemoragiei (dar cu efect de
scurtă durată);
- miomectomia multiplă sau simplă;
- miometrectomia – se aplică în fibroamele subseroase;
- histerectomia supraistmică cu sau fără păstrarea anexelor;

25
 - histerectomia subtotală – la femei în jur de 40 de ani, când colul este
demn (cu sau fără anexectomie), dar dacă există şi o displazie de col, care se
tratează prin electrocoagulare şi apoi se practică histerectomia subtotală;
- histerectomia totală – la femei peste 45 de ani şi anexectomia
laterală, cu fixarea domului vaginal la ligamentele rotunde;
- histerectomia fundică – se practică la femeile între 35 şi 45 de ani,
cu fibroame dezvoltate la fundul uterului; cu variante: subtuboligamentară
(Beuttner), supratuboligamentară (Eweifel), intermediară (Soresi – Brocg);
- histerectomia segmentară subcorporală, cu implantarea uterului la
vagin – în fibroamele cervico – istmice.
Fibromul submucos se va opera pe calea vaginală, dar este pediculat
sau aroemină în vagin. Fibroamele complicate se operează întotdeauna.
Toate fibroamele se vor opera, al căror volum creşte brusc sau care
sângerează la scurt timp după chiuretaj.

Embolizarea, o nouă procedură pentru tratarea fibromului uterin

Embolizarea este o procedură terapeutică, care constă în astuparea

vaselor de sânge ale arterei uterine, dar se pare că sunt responsabile de
vascularizarea fibromului uterin.
Fibromul uterin este descris de către specialişti ca fiind o tumoare
benignă şi este prezentă la nivelul uterului. Tehnica nechirurgicală oferă
posibilitatea femeilor tinere de a avea şanse mult mai mari în a rămâne
însărcinate.
Tehnica reuşeşte să vină şi în sprijinul celor care suferă de mai multe
afecţiuni, cum ar fi sângerările uterine dintre menstre, sângerările abundente
de după sarcină, sângerările cauzate de prezenţa unui cancer de col.

26
 Primele simptome apar atunci când suferiţi de fibrom uterin şi sunt
legate de abundenţă şi perioada destul de lungă a ciclului menstrual.
De cele mai multe ori femeia descoperă că are fibrom uterin în
momentul în care doreşte să aibă un copil, dar constată că acest lucru nu este
posibil. În urma unui control amănunţit, medicul ginecolog pune
diagnosticul de fibrom uterin.
Embolizarea arterei uterine poate fi sau nu urmată de o intervenţie
chirurgicală.
Fiind o tehnică relativ nouă, embolizarea arterei uterine nu se
realizează la noi decât în Spitalul Universitar din Bucureşti, ceea ce
înseamnă că va trebui să aşteptaţi un timp mai mult sau poate mai scurt, în
funcţie de numărul de cazuri programate.
Este nevoie de o masă de angiografie, pacienta fiind anesteziată local
la nivelul şoldului, pentru ca medicul să poată ajunge în zona arterelor
uterine prin puncţia arterei femurale.
O tehnică recent apărută şi dezvoltată în România permite
embolizarea arterelor uterine prin puncţie la nivelul arterei rahiale, în zona
cotului.
Cu ajutorul cateterului, în artera uterină se introduc particule de
embolizare pentru a bloca vasele de sânge care irigă fibromul uterin.
Repausul la pat după o astfel de intervenţie este de 6 ore, spre deosebire de
intervenţia chirurgicală clasică, unde timpul de repaus este de min im 12 ore.
Prin această tehnică a embolizării se poate renunţa la rezolvarea
chirurgicală a fibromului uterin, dar timpul de internare este de o zi.
Avantajul important al embolizării este faptul că, de cele mai multe
ori, pacienta poate avea copii, spre deosebire de metoda chirurgicală clasică,
unde se renunţă la întreg uterul.

27
 Embolizarea este eficientă şi în cazul tumorilor cerebrale (dar în cele
mai multe cazuri prin chirurgia clasică se distruge trompa uterină, fertilitatea
scăzând cu 50%, prin tehnica embolizării nu se distruge trompa uterină).

Laparoscopia

Laparoscopia nu este o metodă de diagnostic chiar aşa de nouă. Ea a

împlinit curând respectabila vârstă de 100 de ani, de când s-a efectuat prima
vizualizare a cavităţii peritoneale.
Inspectarea cavităţii peritoneale era făcută direct, chirurgul privind
printr-un capăt al telescopului, exact printr-o lunetă.
Perfecţionarea sistemelor optice, cu realizarea de telescoape
performante, a permis folosirea laparoscopiei ca metodă de diagnostic pe o
scară mai largă, doar de 50 de ani.
La noi în ţară s-au efectuat primele laparoscopii diagnostice de la
începutul anilor ’60, în Spitalul Giuleşti.
În primul rând trebuie subliniat faptul că laparoscopia este o metodă
de diagnostic care necesită abordare chirurgicală.
Pentru asemenea pregătiri trebuie luate toate măsurile, ca şi în
cazurile de intervenţie chirurgicală clasică:
- internarea în spital
- set complet de analize preoperatorii
- procedura se execută în blocul operator
- terapie intensivă postoperator
- condiţii de sterilitate adecvate

28
 - anestezie generală cu intubaţie oro – traheală (IOT), poziţionare
specifică a pacientei pe masa de operaţie, instrumentar specific.
După operaţie pacienta poate pleca acasă (prin externare) chiar de a
doua zi, deci este vorba de aşa-numita „one day surgery”. Din perioada
ciclului pacientei, în care se va efectua procedura, depinde de aceste
intervenţii: în cazul unui bilanţ hipofertil al cuplului, perioada imediat post –
ovulatorie şi verificarea prezenţei corpului galben, dar şi a cicatricei de la
expulzarea ovulului.
Lapasorcopia este efectuată înaintea implantării eventuale a
embrionului, dar nu compromite dezvoltarea ulterioară a sarcinii. Când
cuplul se adresează chirurgului pentru a rezulta problema unei sterilităţi de
cauză, cel mai probabil tubară, este momentul optim, dar cel dinainte de
ovulaţie, cu siguranţă nu există o sarcină ce poate fi compromisă prin
metodele de diagnostic pentru permeabilitate tubară.
Intervenţia se va desfăşura obligatoriu sub o anestezie generală cu
(IOT).

Afecţiuni ce pot fi diagnosticate prin laparoscopie

Cu ajutorul laparoscopiei se poate vizualiza toată cavitatea

peritoneală. Vizualizarea pelvisului este făcută metodic şi sistematic. Fundul
de ac anterior, uterul, fundul de sac Douglas, trompele, cele două feţe ale
ovarului, dar şi cele două loje parietocolice, ficatul, diafragmul, toate
trebuie explorate cu minuţiozitate.
Aspectul peritoneului trebuie evaluat în detaliu, în care priveşte
strălucirea şi vascularizaţia sa şi în structura sa. Lichidul colectat în sacul
Douglas trebuie, de asemenea, evaluat în ceea ce priveşte volumul său.

29
 Fiecare organ în parte trebuie mobilizat şi palpat cu ajutorul unor
probe speciale, care pot fi şi folosite în palparea peritoneului, a fundului de
sac Douglas. Ureterele şi vezica sunt, de asemenea, explorate în părţile lor
subperitoneale accesibile.

II.12. Profilaxia fibromului uterin

Deşi poate părea iluzorie şi inutilă, o profilaxie a fibromului uterin

este posibilă. Se ajunge la ideea că profilaxia fibromului uterin este posibilă
şi justificată.
Profilaxia are ca scop întreţinerea un ui echilibru hormonal, cu
evitarea şi combaterea sindromului de congestie pelvină.
În principal, profilaxia fibromului uterin constă din:
- supravegherea întregii dezvoltări a funcţiei genitale a femeii,
începând de la pubertate, cu combaterea disfuncţiilor neuroendocrine şi a
cauzelor de congestie pelviană;
- evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera
genitală, ce poate afecta circulaţia nervoasă pelviană;
- precauţii în utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a
contraceptivelor;
- depistarea tumorilor în fazele incipiente, latenta prevenire a
dezvoltării lor şi a complicaţiilor prin prescripţie de igienă şi medicamentaţie
decongestivă;
- prevenirea recidivelor după operaţii, prin combaterea cauzelor
favorizante (încărcări hormonale, congestia pelviană).

30
 Chiar dacă în prezent profilaxia fibromului uterin are încă limite, în
perspectiva tehnicilor de diagnostic şi performanţele farmacologice ce vor
permite o depistare precoce a tumorii, cu o supraveghere şi un control mai
eficiente ale evoluţiei şi evitându-se astfel complicaţiile grave, cât şi
tratamentele chirurgicale nejustificate.

CAPITOLUL III
Noţiuni de îngrijiri infirmiere

III.1. Aspecte teoretice ale procesului de îngrijire (nursing)

Nursing-ul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii,

cuprinzând:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea bolii;
- îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, cu deficienţe) de toate
vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele
de asistenţă socială.
Aceste reacţii umane cuprind o sferă mai largă, de la reacţii de
restabilire a sănătăţii, până la faza individuală a bolii, a dezvoltării politicii
de promovare pe o perioadă îndelungată a ocrotirii sănătăţii populaţiei.
Virginia Henderson defineşte nursingul astfel:
„Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre
sănătate sau recuperare, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau

31
cunoaşterea necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta
să-şi poarte de grijă singur cât mai curând posibil”.

III.1.1. Evoluţia îngrijirilor

Până la jumătatea secolului al XX-lea, îngrijirile erau tributare mai

ales recepţiei religioase, moştenite din trecut.
Iniţial, competenţa nursei (asistentei medicale, surorii) era limitată.
Progresele medicinii au modificat conţinutul îngrijirilor. Medicii dau
o parte din sarcinile lor surorilor, îngrijirile au fost organizate pe principiul
orismului (realizarea sarcinilor în serie). Progresele în medicină au
contribuit la aceasta, punându-se accentul pe aspectele tehnice.
La sfârşitul anilor ’70, graţie lucrărilor Virginiei Henderson (care
descrie necesităţile fundamentale ale omului ca bază a îngrijirilor), unde
apare un curent de orientare, de revalorizare a relaţiei dintre cel îngrijit şi cel
care îngrijeşte.

III.2. Îngrijirile primare de sănătate (IPS)

Prin IPS înţelegem îngrijiri esenţiale de sănătate, accesibile tuturor

persoanelor familiilor din comunitate, prin mijloace ce le sunt acceptabile.
IPS favorizează îngrijiri complete înglobând:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea îmbolnăvirilor,
- recuperare;
- îngrijiri curative curente şi obişnuite.
IPS acoperă trei niveluri de intervenţii şi anume:

32
 - îngrijiri de prevenire primară (menţinerea şi promovarea sănătăţii,
prevenirea îmbolnăvirilor, educaţie sanitară, prevenirea specifică);
- îngrijiri de prevenire secundară (intervenţii curative – rolul asistentei
este de a descoperi problemele la timp);
- îngrijiri de prevenire terţiară (recuperarea).
Este necesar să se facă distincţie între IPS şi îngrijire de prevenire
primară.
Pentru asigurarea dezvoltării IPS – sunt necesare trei domenii de
studiu şi acţiune:
1. identificarea a ceea ce înseamnă IPS – necesitatea cunoaşterii şi
studierii unui întreg ansamblu de caracteristici (climat, resurse de apă, nivel
de educaţie);
2. iniţierea personalului sanitar şi a consumatorilor de IPS – pregătirea
populaţiei pentru a coopera cu lucrătorii sanitari;
3. recunoaşterea valorii sociale şi economice a IPS şi a persoanelor
care predomină cunoaşterea necesităţilor de sănătate.

III.3. Caracterul conceptual al îngrijirilor

Cu diversitatea teoriilor şi conceptelor despre îngrijiri, ele au toate o

anumită înţelegere privind persoana îngrijită, sănătatea şi îngrijirilor
(nursing-ul).
- conceptul despre om: este o fiinţă unică, având nevoi biologic e,
psihologice, culturale, o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu
mediul său înconjurător: fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta.
„Individul este o entitate bio – psiho – socială, formând un TOT
indivizibil; el are necesităţi fundamentale (comune tuturor), cu manifestări

33
specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine - el tinde spre
autonomie în satisfacerea necesităţilor sale” (Virginia Henderson”.
- conceptul pentru sănătate: sănătatea este o stare de bine fizic, mental
şi social, ce nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii: „sănătatea
este o stare în care necesităţile sunt satisfăcute în mod autonom, nu se
limitează la absenţa bolii” (Virginia Henderson.
- conceptul despre boală: - este ruperea echilibrului, armoniei, un
semnal de alarmă tradus prin suferinţa fizică, psihică, o dificultate sau o
inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă; este un eveniment
putând merge până la respingerea socială, a omului din anturajul său.
Componentele esenţiale ale unui model conceptual sunt următoarele:
- postulate. Suportul teoretic şi ştiinţific al modelului conceptual.
Postulatele pe care se bazează modelul Virginei Henderson sunt:
- orice fiinţă umană tinde spre independenţă şi o doreşte;
- individul formează un tot caracterizat prin nevoi fundamentale.
Cele 14 nevoi fundamentale sunt:
1. a respira şi a avea o bună circulaţie;
2. a se alimenta şi hidrata;
3. a elimina;
4. a se mişca şi a avea o bună postură;
5. a dormi şi a se odihni;
6. a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite normale;
8. a fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele,
9. a evita pericolele;
10. a comunica;
11. a acţiona după credinţele şi valorile sale;

34
 12. a se realiza;
13. a se recrea;
14. a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.
Fiecare din aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei
umane şi anume: o dimensiune bio – fiziologică, o dimensiune psihologică,
o dimensiune sociologică, o dimensiune cultural – spirituală.
• Valori: Asistenta posedă funcţii care îi sunt proprii; dar când preia
din rolul medicului, ea trebuie să cedeze o parte din funcţiile sale unui
personal necalificat.
• Elemente: Scopul profesiei, ţelul activităţii (beneficiarul), rolul
activităţii (suplinirea dependenţei), surse de dificultate, rolul activităţii
(suplinirea dependenţei), surse de dificultate.
Intervenţia acordată (sporirea independenţei pacientului), consecinţele
(ameliorarea sau câştigarea independenţei).

III.3.1. Independenţa şi dependenţa în satisfacerea

nevoilor fundamentale

Ca să-şi menţină un echilibru fiziologic şi psihologic, pacientul

trebuie să atingă un nivel minim de satisfacere a nevoilor sale.
Independenţa – atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea
nevoilor, prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi, fără ajutorul
unei alte persoane.
Pentru copii, independenţa se consideră şi atunci când nevoile sunt în
ajutorul altora, în funcţie de faza de creştere şi de dezvoltare a copilului.

35
 Dependenţa – incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau
a îndeplini singur, fără ajutorul altei persoane, acţiuni care să-i permită un
nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor, astfel încât să fie independentă.
Noţiuni de „nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor”, înseamnă că
poate exista un oarecare grad de insatisfacţie, fără ca acest lucru să
presupună o dependenţă a persoanei.
Atunci când o nevoie fundamentală este nesatisfăcută din cauza unei
surse de dificultate, apar una sau mai multe manifestări de dependenţă.
Acestea sunt semne observabile ale unei anumite incapacităţi a persoanei de
a răspunde prin ea însăşi la această nevoie.
Nivelul de dependenţă (indicele de gravitate) al persoanei îngrijite se
poate determina după evaluarea de dependenţă/independenţă a fiecărei nevoi
fundamentale.
Sunt patru categorii de niveluri de dependenţă:
• persoana independentă, autonomă;
• persoana cu dependenţă moderată;
• persoana cu dependenţă majoră;
• persoana cu dependenţă totală.
Fiecare evaluare a nivelului de dependenţă foloseşte ca instrument de
măsură pentru a orienta în procesul de îngrijire.
Sunt patru forme de dependenţă:
- dependenţa potenţială;
- dependenţa actuală;
- dependenţa descrescândă;
- dependenţa permanentă.

III.3.2. Sursele de dificultate

36
 Sursele de dificultate se definesc ca fiind cauza dependenţei – orice
obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi
fundamentale.
Sursele de dificultate pot fi cauzate de:
• factori de ordin fizic – de natură intrinsecă (provin de la individul
însuşi) sau extrinsecă (agenţi exteriori în contact cu organismul uman şi
împiedică funcţionarea normală);
• factori de ordin psihologic – stări sufleteşti şi intelectuale ce pot
influenţa satisfacerea unei nevoi fundamentale;
• factori de ordin social – probleme generate în raport cu anturajul, cu
partenerul de viaţă, cu familia, prietenii, colegii de muncă;
• factori de ordin spiritual – aspiraţii spirituale, întrebări religioase,
fiziologice, limite în practicarea religiei;
• lipsa de cunoştinţe – in formaţii pentru cunoştinţe despre sănătate şi
boală, cunoaşterea mediului social.

III.4. Procesul de îngrijire

Procesul (demersul) de îngrijire este o metodă organizată şi

sistematică, care permite acordarea de îngrijiri individualizate. Demersul de
îngrijire este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup de
indivizi), la o modificare reală sau potenţială de sănătate.
Procesul de îngrijire comportă cinci etape:
1. culegerea de date;
2. analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de îngrijire);
3. planificarea îngrijirilor (obiective);

37
 4. realizarea intervenţiilor;
5. evaluarea.
1. Culegerea datelor permite să facem o inventariere a tuturor
aspectelor privind pacientul în globalitatea sa. Ne informează asupra
modului de viaţă a pacientului, asupra suferinţei, asupra stării de satisfacere
a nevoilor fundamentale.
2. Analiza şi interpretarea datelor permit punerea în vedere a
problemelor specifice de dependenţă, a su8rselor de dificultate – elaborarea
diagnosticului de îngrijire.
3. Planificarea îngrijirilor permite:
• determinarea obiectivelor de atins – rezultate aşteptate;
• stabilirea mijloacelor pentru atingerea rezultatelor.
4. Aplicarea intervenţiilor – utilizarea planului de intervenţii elaborat.
5. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut, dacă au apărut noi
date în evoluţia stării pacientului şi dacă este necesară ajustarea
intervenţiilor.
Demersul constituie, deci, un instrument de individualizare, de
personalizare a îngrijirilor; ele concură la umanizare.

III.5. Îngrijirea bolnavei cu histerectomie

Obiectiv global:
• pacienta trebuie să accepte să facă faţă imaginii corporale
modificate;
• pacienta să revină la nivelul optim de sănătate, ca să-şi asume roluri
obişnuite în comunitate, după o convalescenţă normală.
Prezentare generală:

38
 Histerectomia face parte din intervenţiile mutilante; după vârsta de 45
de ani, indicaţie majoră în fibromul uterin. La femeile tinere se poate efectua
histerectomie subtotală, în vederea menţinerii funcţiei hormonale.
Îngrijirile în nursing urmăresc:
- prevenirea complicaţiilor;
- revenirea la funcţia normală a organismului;
- reîntregirea psiho – socială şi familială a femeii (fizic, psihic).
Pregătirea pentru operaţie cuprinde bilanţul preoperator (examene
curente şi de specialitate), îngrijiri specifice (tratarea unei infecţii cu
antibiotice, corectarea anemiei) şi o pregătire local.
Pacienta va fi informată şi ajutată să înţeleagă că are nevoie de o
spitalizare de cel puţin o săptămână înainte de operaţie şi de o perioadă
postoperatorie de convalescenţă.
Îngrijirile postoperatorii: urmărirea faciesului bolnavei, a temperaturii,
a respiraţiei, pulsului, tensiunii arteriale, diurezei, starea abdominală,
reluarea tranzitului, combaterea durerii.
Supravegherea pansamentului, reluarea alimentaţiei, mobilizarea,
prevenirea complicaţiilor postoperatorii.
La cele mai multe femei sub 40 de ani îşi pot relua activitatea normală
după 1 lună, alteori în 2 luni.
La femeile cele mai vârstnice au nevoie de mai mult timp pentru a-şi
recâştiga forţele şi vitalitatea.

39
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

Pentru a susţine partea teoretică, în cele ce urmează vor fi prezentate

îngrijirile acordate unui număr de trei cazuri de paciente diagnosticate cu
fibrom uterin.

Cazul nr.1
Culegerea datelor:
• surse: foaia de observaţie, pacient, medic;
• date relativ stabilite:
C.I., de sex feminin, 38 ani, cu domiciliul în Tg-Jiu, salariată la S.C.
CAMISSIS S.R.L., naţionalitate română, religie ortodoxă, căsătorită, cu doi
copii, soţul salariat.
 Motivele internării: metroragie cu sânge fluid şi cu
cheaguri.
 Antecedente heredocolaterale: fără semnificaţii.
 Antecedente personale fiziologice: menarha la 14
ani, cicluri regulate (3 – 4 zile), nedureroase, flux moderat,
naşteri 2, avorturi 3.

40
  Antecedente personale patologice: neagă.
 Condiţii de viaţă şi muncă: bune.
 Comportament faţă de mediu: normal.
Scurt istoric: bolnava relatează că din luna mai prezintă metroragii
repetate, cu perioade de remitenţă de 2 – 3 zile. Se internează în Secţia
Ginecologie a Spitalului Municipal Tg-Jiu, pentru investigaţii şi tratament.
Date variabile: stare generală satisfăcătoare, temperatura 36,6 0C,
diureza normală, tranzit intestinal normal, T.A.: 140/80 mmHg, puls 80
bătăi/min., respiraţie 15/min.
Stare prezentă: în urma investigaţiilor clinice se constată următoarele;
 examen de specialitate: abdomen suplu, organe
genitale externe suple, normal conformate,
 examen cu valve: col fără leziuni, cu el metroragic
şi sânge închis la culoare şi cheaguri;
 tuşeu vaginal: col întredeschis, corpul uterului
mărit, de volum dur;
 neregulat, anexe suple;
 Examene paraclinice:
1. Hemoglobina 11,5 g%
2. Hematocrit 40%
3. V.S.H. 12/18 mm
4. Leucocite 5400/mm3
5. Creatinină 0,8 mg%
6. Glicemie 92 mg%
7. Tymol 2 μML
8. Fibronogen 320 mg%
9. V.D.R.L. Negativ

41
 Se stabileşte diagnosticul de fibrom uterin hemoragic.
Se indică chiuretajul uterin în scop hemostatic.
Intervenţia: se4 administrează o fiolă Mialgin; se dilată la Pregor 10;
se pătrunde direct cu chiureta şi se chiuretează sistematic pereţii cavităţii
uterine, extrăgându-se resturi de mucoasă; produsul se trimite la anatomie
patologică pentru examen histopatologic şi se obţine hemostaza.
Evoluţia ulterioară a pacientei este favorabilă; starea generală este
bună, nu face febră, nu mai pierde sânge.
Se externează cu recomandările de a reveni după două săptămâni
pentru rezultatul examenului histopatologic şi a se efectua controale
periodice în policlinică.

42
 PLAN DE ÎNGRIJIRI PENTRU PACIENTA C.T.
ZIUA I

Nevoia Problema Obiective Intervenţii autonome + delegate Evaluare

Nevoia de Posibila agravare a Pacienta să Poziţionarea pacientei în poziţia Pacienta
a evita stării de sănătate din nu prezinte Trendelenburg. Monitorizarea conştientă,
pericolele cauza metroragiei sângerări funcţiilor vitale TA, P, R, D. echilibrată
manifestate prin li- Recoltarea de urgenţă de probe psihic şi
potimie, hipoten- biologice, grup sanguin şi Rh, emoţional.
siune arterială hemocultură + formula VSH, Colaborează
glicemie, uree, creatinină, cu echipa de
fibrinogen, VDRL, timp QUICK îngrijire.
- efectuează toaleta riguroasă a
regiunii genitale prin raderea
pilozităţii şi dezinfecţie,
tamponament vulvar;
- pregătesc pacienta în vederea
chiuretajului biopsic; instalez
puncţie endovenoasă pentru
reechilibrarea hidroelectrolitică,

43
 la indicaţia medicului;
- efectuez preanestezia cu 1 fiolă
de mialgin
Nevoia de Scurgeri vaginale Pacienta să - asigur repaus la pat; - starea
a elimina inadecvate aibă o stare - protejez patul cu muşama şi generală a
cantitativ, de bine şi aleză; pacientei este
manifestate prin confort - administrez antialgice la bună;
metroragie indicaţia medicului; - metroragia
- învăţ pacienta tehnici de remisă parţial
relaxare;
Nevoia de Alimentaţie insufi- Pacienta să - Explorez preferinţele pacientei Pacienta
a se cientă cantitativ, fie asupra alimentelor permise şi hidratată
hidrata, a manifestată prin echilibrată interzise; parenteral.
se ingestie de lichide, nutriţional. - servesc pacienta cu alimente La 24 h se
alimenta ce nu satisfac Pacienta să lăsate la o temperatură moderată, hidratează
nevoile fie la ore fixe şi prezentate oral cu mari
organismului echilibrată atrăgător; cantităţi de
psihic. - învăţ pacienta categoriile de lichide.
alimente din ghidul alimentar şi Echilibrată
echivalentele cantitative şi psihic şi
calitative ale principiilor emoţional.
alimentare, în vederea înlocuirii Obiectiv
unui aliment cu altul; realizat
- instalez puncţii endovenoase la
indicaţia medicului;
- asigur un climat cald şi

44
 confortabil;
- încurajez pacienta şi îi explic
scopul intervenţiilor.
Cazul I, ziua a II-a
Nevoia de Frica din cauza Să-şi - favorizez adaptarea pacientei la Pacienta
a evita incapacităţii de a exprime noul mediu; afirmă că a
pericolele face faţă realităţii diminuarea - asigur legătura pacientei cu înţeles
tratamentului fricii în familia; explicaţiile
primele 24 - recoltez probe pentru analize primite.
de ore patologice şi le transport la Este liniştită.
laborator, monitorizez funcţiile
vitale, T.P.R.
- pregătesc pacienta pentru
chiuretaj, biopsie, ajut medicul la
efectuarea acestuia;
- efectuez toaleta şi pansament
local după chiuretaj uterin.
Nevoia de Dificultatea în a se Să se Explic pacientei necesitatea La 24 h
a se odihni odihni şi hidrata din alimenteze hidratării zilnice cu cel puţin pacienta
cauza stării de singură în 1500 – 2000 ml lichide. Ex.: începe să se
slăbiciune următoarele ceai, compot, iaurt, lapte, supe; alimenteze
manifestată prin 24 h - la 24 h îmbunătăţesc raţia singură.
tegumente şi alimentară cu paste făinoase, - Obiectiv
mucoase uscate brânzeturi, carne fiartă; realizat.
- explorez preferinţele alimentare
ale pacientei;

45
 - ofer masa la ore fixe.
Nevoia de Posibila alterare a Pacienta să Aerisesc zilnic salonul şi menţin La 48 h paci-
a elimina eliminării prin nu prezinte o temperatură de 20 – 250 şi enta nu pre-
majore pierderi scurgeri umiditate normală. zintă pierderi
sanguinolente şi vaginale. Efectuez zilnic toaleta vulvo - de sânge
constipaţie Pacienta să vaginală cu substanţe - pacienta
nu prezinte dezinfectante şi aplic pansament prezintă
constipaţie absorbant în T; tranzit de
- explic pacientei necesitatea gaze şi
ingerării de alimente, pentru a materii
favoriza apariţia scaunului. fecale.
Cazul I, Ziua III
Nevoia de Posibilă atingere a Pacienta să Schimb lenjeria de corp ori de La 24 h
a-şi păstra integrităţii prezinte câte ori este nevoie. pacienta îşi
tegumen- tegumentelor şi tegumente - ajut pacienta în prima zi la efectuează
tele curate mucoaselor, din şi mucoase efectuarea toaletei, pe regiuni; la singură
cauza lipsei de curate la 24 24 h solicit pacienta să-şi toaleta.
mişcare h efectueze fără ajutor toaleta. Obiectiv
realizat
Nevoia de Atingerea integrită- Pacienta să- Cercetez posibilităţile de Pacienta
a ţii şi funcţiei şi rolul şi exprime comunicare ale pacientei. comunică cu
comunica sexual manifestat diminuarea Dau posibilitatea pacientei să-şi toată echipa
prin frica legată de neliniştii şi exprime nevoile, sentimentele, de îngrijire;
performanţele a fricii în ideile şi dorinţele. stabileşte le-
sexuale termen de Explic pacientei că fenomenele gături de co-
24 h vor dispărea şi viaţa îşi reia municare cu
cursul normal. alte paciente

46
 din salon
Nevoia de Lipsa de cunoştinţe Să-şi Explorez nivelul de cunoştinţe al
a învăţa din cauza exprime pacientei;
inaccesibilităţii la înţelegerea Stimulez dorinţa de cunoaştere,
informaţie informaţiei Organizez activităţi educative cu
primite în metode de învăţământ cunoscute:
termen de expunere, conversaţie, verific
72 h dacă pacienta a înţeles mesajul
transmis şi dacă a însuşit noile
cunoştinţe.
Explic necesitatea prezentării de
urgenţă la medic, la reapariţia
unor tulburări şi funcţionarea
organelor genitale.

47
 Cazul nr.2

• Surse: foaia de observaţie, medic;

• date relativ stabilite:
P.L., de sex feminin, 47 ani, cu domiciliul în municipiul Tg-Jiu,
profesoară la Şcoala generală nr.5 din Tg-Jiu, naţionalitate română, religie
ortodoxă, căsătorită, cu trei copii, soţul salariat.
 Motivele internării: metroragie în cantitate moderată.
 Antecedente heredocolaterale: fără semnificaţii.
 Antecedente personale fiziologice: menarha la 13 ani, cicluri
regulate (3 – 4 zile), nedureroase, flux moderat, naşteri 3,
avorturi 4.
 Antecedente personale patologice: apendicectomie la 15 ani.
 Condiţii de viaţă şi muncă: bune.
 Comportament faţă de mediu: normal.
Scurt istoric: bolnava relatează că din lua martie prezintă metroragii
repetate, despărţite de perioade de intermitenţă de 2 – 3 zile. Se internează în
Secţia Ginecologie a Spitalului Municipal Tg-Jiu pentru investigaţii şi
tratament.
Date variabile: stare generală satisfăcătoare, temperatura 36,90C,
diureza normală, tranzit intestinal normal, T.A.: 130/60 mmHg, puls 76
bătăi/min., respiraţie 6/min.

48
 Stare prezentă: în urma investigaţiilor clinice se constată următoarele:
 examen de specialitate: abdomen suplu, organe genitale externe
suple, normal conformate,
 examen cu valve: col de aspect normal, pierde sânge vaginal în
cantitate moderată;
 tuşeu vaginal: col întredeschis, corpul uterului mărit, de volum,
de consistenţă fibromatoasă, dureros la palpare şi sensibil;
 Examene paraclinice:
1. Hemoglobina 10,6 g%
2. Hematocrit 37%
3. Leucocite 5600/mm3
4. V.S.H. 13/18 mm
5. Creatinină 0,6 mg%
6. Tymol 2 μML
7. Glicemie 88 mg%
8. Fibronogen 80 mg%
9. V.D.R.L. Negativ
Diagnostic postoperator: F.U. Se practică operaţia: Histerectomie
subtilă istmică interanexială.
Bolnava va face tratament timp de 2 zile, după care se va interveni
chirurgical şi se practică histerectomie subtotală istmică interanexială.
Diagnostic preoperator: Fibrom uterin hemoragic
Diagnostic intraoperator: Intervenţie chirurgicală
Starea postoperatorie: este bună (17 resp./min.; TA = 130/95 mmHg),
temperatura este (36,90C), afebrilă, diureză normală, plată operată de aspect
normal şi discret dureroasă.

49
 În urma tratamentului medicamentos aplicat, evoluţia stării pacientei
este favorabilă, iar externarea se va face după 6 zile de la i8ntervenţia
chirurgicală.

PLAN DE ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII PENTRU BOLNAVA P.L.

(cu fibrom uterin operat)
ZIUA I

Nevoia Problema Obiective Intervenţii autonome + Evaluare

delegate
Nevoia de a Posibila agravare a Pacienta să Aşez pacienta în decubit Funcţiile
evita stării de sănătate din nu prezinte dorsal. Monitorizare funcţii vitale în
pericolele cauza metroragiei sângerare vitale TA, P, R, D. Recoltare limite
manifestate prin de urgenţă probe biologice, normale.
lipotimie, grupă sanguină şi Rh, Pacienta este
hipotensiune hemocultură + formula VSH, pregătită de
arterială, paloare glicemie, uree, fibrinogen, intervenţia
creatinină, VDRL, timp Quick chirurgicală
- pregătesc pacienta în vederea
intervenţiei chirurgicale: baie
generală, clismă evacuatoare,
toaleta regiunii abdominale
unde urmează să fie
intervenţia chirurgicală prin
dezinfecţie), tip II şi acoperire

50
 cu câmp steril;
- instalez puncţie endovenoasă
pentru reechilibrarea
hidroelec-trolitică, la indicaţia
medicului
şi efectuez preanestezia cu 1
fiolă mialgin
Nevoia de a Posibil deficit hidric Pacienta să Prima zi preoperator pacienta Evaluez la 25
se alimenta din cauza intervenţiei fie este afebrilă h pacienta,
chirurgicale, echilibrată - este echilibrată prin puncţie prezintă
manifestată prin sete nutriţional endovenoasă cu 250 ml ser tegumente şi
fiziologic şi glucoză 5% mucoase
A II-a zi postoperator învăţ umede.
pacienta să ingere 150 ml
lichide la temperatura
camerei, oferit cu linguriţa, în
cantităţi mici şi repetate
Nevoia de a Dificultate de a Pacienta să Verific dacă pacienta prezintă La 24 h
elimina elimina din cauza aibă o emisii spontane de urină. pacienta
deficitului lichidian eliminare Explic pacientei necesitatea urinează
urinară măririi cantităţii de lichide, spontan.
normală 250 – 300 ml; se face bilanţul Obiectiv
ingestie – excreţie pentru 24 h realizat.
şi adaug necesarul de lichide;
notez diureza în F.O.
Cazul II, Ziua II
Nevoia de a Posibilă alterare a Pacienta să Explic pacientei necesitatea La 24 h

51
bea şi a hidratării din cauza fie hidratată hidratării cu 200 ml lichide pacienta se
mânca intervenţiei normal - ceai, compot, supe; hidratează
operatorii - la 24 h completez regimul cu normal
regim hidro – lacto - zaharat
Nevoia de a Durerea acută la Pacienta să - Învăţ pacienta poziţiile La 24 h
evita nivelul plăgii nu prezinte favorabile în pat, care să nu-i pacienta nu
pericolele operatorii dureri în accentueze durerea; prezintă
manifestată prin următoarele - Sfătuiesc pacienta să-şi dureri.
vaiete şi gemete 24 h protejeze cu mâna plaga Obiectiv
operată în caz de tuse, realizat.
- Monitorizez funcţiile vitale
şi le trec în F.O.
- se efectuează pansamentul
pe operaţie de 2 ori/zi,
respectând regulile de asepsie;
- Administrez antialgice i.m.la
indicaţia medicului
Nevoia de a Posibilă dificultate Pacienta - Învăţ pacienta să ingere La 24 h
elimina de a elimina, elimină lichide 1000 – 2500 ml. pacienta
manifestată prin normal în 24 - Diversific hidratarea şi prezintă
senzaţie de micţiuni h alimentarea cu regim hidro – micţiuni
lacto – făinos vegetarian. spontane
- Efectuez toaleta organelor
genitale şi anale şi fac bilanţul
ingestie – excreţie şi notez în
F.O.
Nevoia de a Dificultatea în a se Pacienta să Planific un program de La 24 h

52
se deplasa mobiliza din cauza se poată exerciţii şi de mers în funcţie pacienta
şi a avea o durerilor la nivelul mobiliza la de capacitatea pacientei. începe să se
plăgii operate 24 h post Ajut pacienta să utilizeze mobilizeze
bună operatorii aparate de susţinere pentru cauza pentru
postură deplasare. ajutor,
Fac masaj al extremităţilor în reevaluez la
sensul circulaţiei de 48 de h
întoarcere.
Nevoia de Dificultăţi în a-şi Pacienta să Ajut pacienta să-şi facă toaleta
a-şi păstra păstra tegumentele şi prezinte pe regiuni.
tegumentele mucoasele curate tegumente şi Asigur temperatura în sală 20
curate mucoase – 220 şi apa 32 – 380.
curate
Conştientizez pacienta în La 24 h
legătură cu importanţa men- pacienta îşi
ţinerii curate a tegumentelor efectuează
pentru prevenirea singură
îmbolnăvirilor. toaleta.
Ajut pacienta să-şi facă toaleta Obiectiv
cavităţii bucale. realizat.
Nevoia de a Dificultăţi în Pacienta să Explorez nivelul de cunoştinţe Evaluez
învăţa învăţarea măsurilor acumuleze al pacientei privind boala, zilnic nivelul
preventive şi curative cunoştinţe modul de manifestare, măsuri de cunoştinţe
din cauza carenţelor noi. preventive şi curative, modul acumulate.
educaţionale Pacienta să de participare la intervenţii şi La externare
dobândească recuperare. pacienta
atitudini şi prezintă un

53
obiceiuri, Conştientizez pacienta asupra nivel de
propriei responsabilităţi
deprinderi privind sănăt6atea. cunoştinţe
noi Verific dacă pacienta a înţeles noi
corect mesajul transmis şi acumulat6e.
dacă şi-a însuşit noile Obiectiv
cunoştinţe. realizat.
Efectuez demonstraţii
practice.
Ajut pacienta în dobândirea
noilor deprinderi.

54
 Cazul nr.3

Culegerea datelor:
Surse: foaia de observaţie, pacient, medic;
Date relativ stabilite:
R.A., de sex feminin, 33 ani, cu domiciliul în oraşul Rovinari, de
profesie educatoare, naţionalitate română, religie ortodoxă, căsătorită, fără
copii, soţul salariat.
• Motivele internării: dureri limbo – abdominale şi metroragie în
cantitate mică.
• Antecedente heredocolaterale: fără semnificaţie.
• Antecedente personale fiziologice: menarha la 12 ani, ciclu regulat
(3 – 4 zile), nedureros, flux moderat, naşteri 0, avorturi 0.
• Antecedente personale patologice: apendicectomie la 16 ani.
• Condiţii de viaţă şi muncă: bune.
• Comportament faţă de mediu: normal.
Scurt istoric: ultima menstruaţie a avut loc la 20.06.2003. Bolnava s-a
internat în luna septembrie cu iminenţă de avort, prezentând pierderi de
sânge şi i s-a făcut tratament cu antispastice, vitamine şi protectoare de
sarcină. În luna noiembrie se internează din nou cu metroragie şi ameninţare
de avort, urmând acelaşi tratament. În luna ianuarie se internează cu acelaşi
diagnostic. În data de 02.03.2004 se internează cu metroragie şi ameninţare
de naştere prematură pentru a urma tratamentul medicamentos.

55
 Date variabile: stare generală satisfăcătoare, temperatura 36,6 0C,
poliurie cu lakiurie, tranzit intestinal normal, T.A.: 130/80 mmHg, puls 92
bătăi/min., respiraţie 19/min.
Stare prezentă: în urma investigaţiilor clinice se constată următoarele;
• Examen de specialitate: abdomen destins de volum de uterul gravid,
linia albă pigmentată, sâni hipertrofiaţi, aureole şi mameloane
hiperpigmentate, uterul gravid de formă ovoidă cu axul mare longitudinal,
reţea venoasă superficială accentuată la nivelul toracelui şi abdomenului.
La polul inferior se palpează craniul fetal, la cel superior pelvisul
fetal, în flancul stâng spatele, iar în cel drept părţile mici fetale.
BCF = 14 /min. Înălţîimea fundului uterin de 30 cm, circumferinţa
abdominală 101 cm, cu pelivimetria externă 20, 24, 28, 33 cm.
• Examen cu valve: pierdere sanguină în cantitate mică, col fără
leziuni, nu pierde lichid amniotic.
• Tuşeu vaginal: col lung, admite indexul, membrane intacte, craniu
mobil OIS, arcul şi anterior de rază normală, centura sacrată păstrată.
Pe faţa anterioară a uterului se palpează doi noduli fibromatoşi, situaţi
de o parte şi de alta a liniei mediane suprasimfizare, de 8/6 cm, respect6iv
10/8 cm, cu mobilitate limitată, uşor sensibili la palpare.
Examene paraclinice:
• Hemoglobina 10,1 g%
• Hematocrit 33%
• Leucocite 7000/mm3
• V.S.H. 15/21 mm
• Creatinină 0,8 mg%
• Glicemie 80 mg%
• Tymol 2 μML

56
 • Fibronogen 250 mg%
• V.D.R.L. Negativ
• Rh Negativ
• TS Pozitiv
• TC 2’30”
• Examen de urină Albumină urme fine, rar celule epiteliale,
cilindri leucocitari
• Urocultura Proteus sensibil la negram şi Calimicină
Se stabileşte diagnosticul de IGIP, sarcină de 35 – 36 săptămâni, făt
viu, prezentaţie craniană OIS, membrane intacte, bazin – eutocic, ameninţare
de naştere prematură, fibrom uterin, infecţie urinară.
Se administrează tratament cu glucoză, Diazepam (fiole în perfuzie
intravenoasă), antispastice (Papaverină), dezinfectante urinare (Negram),
hemostatice (Adrenostazin) şi un tratament educativ, recomandând bolnavei
evitarea frigului, a umezelii.
În data de 24.03.2004 se declanşează travaliul, bolnava având
contracţii dureroase la 10 minute, cu durata de 20 de secunde.
Ora 19:45
Examen cu valve: col de nulipară, din care se elimină dopul gelatinos.
Tuşeu vaginal: col scurt, permite indexul, membrane intacte,
prezentaţie craniană OIS, se palpează noduli fibromatoşi.
Ora 23:00
• Tuşeul vaginal: orificiul uterin dilatat 3 – 4 cm, membrane intacte,
prezentaţie craniană aplicată, noduli fibromatoşi pe segment, tip praevia.
Ora 1:00 (25.03.2003)

57
 • Tuşeul vaginal: orificiul uterin dilatat 5 cm, membranele se rup
spontan, în partea stângă se palpează o formaţiune ce poate fi cordon
ombilical, craniul aplicat, noduli fibromatoşi tip praevia.
Se indică intervenţia chirurgicală cezariană în scop vital pentru mamă
şi făt, din următoarele motive. Procidenţă de cordon, debut de suferinţă
fetală, noduli fibromatoşi tip praevia, primipară în vârstă, copil preţios după
tratament pentru fertilitate.
Se execută cezariană segmento – transversală, extrăgându-se un făt
viu, de sex bărbătesc, în greutate de 3700 gr, APGAR 7, deliverenţa
intraoperatorie şi chiuretaj prin plaga de histerectomie, ocazie cu care se
evidenţiază pe marginea stângă a uterulu8i, la nivelul segmentului, un nodul
fibromatos de 8/10 cm, pe faţa anterioară a uterului un nodul de 6/8 cm, iar
pe peretele posterior un nodul de 4/4 cm (toţi subseroşi). Se leagă cordonul
ombilical al fătului, se dezobstruează căile respiratorii ale fătului, se face
profilaxia oftalmiei gonococice şi a tetanosului, se cântăreşte, se măsoară, se
înfăşează şi se trimite la Secţia de Neonatologie.
Postoperator, pacienta are evoluţie favorabilă, cu stare generală bună,
afebrilă, micţiuni spontane, reluarea tranzitului intestinal, plaga operatorie
curată, cu aspect normal.
În data de 06.04.2003 se externează împreună cu copilul.

58
 PLAN DE ÎNGRIJIRI PENTRU PACIENTA R.A.
(fibrom uterin coexistent cu sarcină)
ZIUA I

Nevoia Problema Obiective Intervenţii autonome + delegate Evaluare

Nevoia de a Anxietate din Să-şi Plasez pacienta în salon curat, Evaluez la 24
evita cauza integrităţii exprime o aerisit şi îi prezint celelalte h, pacienta
pericolele fizice manifestată diminuare a paciente din salon. este mai
prin temeri şi anxietăţii în Monitorizez funcţiile vitale. liniştită.
nelinişte 2 zile Recoltez probe biologice: grup S La 48 h
şi Rh, hemograma completă, pacienta este
urină, creatinină, glicemie, test echilibrată
Quick. psihic.
Pregătesc pacienta în vederea
intervenţiei chirurgicale fizic şi
psihic.
Instalez puncţie endovenoasă în
vederea hidratării
corespunzătoare, la indicaţia
medicului.
Nevoia de Dificultăţi în a-şi Pacienta să Ajut pacienta să-şi facă toaleta pe La 24 h

59
a-şi păstra păstra tegumentele prezinte regiuni. pacienta îşi
tegumentele şi mucoasele tegumente şi Asigur temperatura în sală 20 – efectuează
curate curate mucoase 220 şi temperatura apei 37 – 380. singură
curate Ajut pacienta să-şi facă toaleta toaleta.
cavităţii bucale. Obiectiv
Conştientizez pacienta în legătură realizat.
cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor pentru prevenirea
îmbolnăvirilor.
Nevoia de a Posibil deficit Pacienta să Preoperator şi I zi postoperator Pacienta
se alimenta hidric din cauza fie hidratată pacienta are un regim hidric – hidratată
şi a se intervenţiei normal ceai, apă şi hidratare parenterală. cores-
hidrata chirurgicale, A doua zi învăţ pacienta să punzător, cu
manifestat prin diversifice alimentaţia, oferind un tegumente şi
sete regim hidro – lacto – făinos. mucoase
A treia zi îmbogăţesc dieta cu umede
cupă, carne fiartă şi iaurt.
Nevoia de a Dificultate de a Pacienta să Verific dacă pacienta prezintă La 24 h
elimina elimina din aibă o emisii spontane de urină. pacienta
cau8za deficitului eliminare Exp0lic pacientei necesitatea urinează
lichidian urinară măririi cantităţii de lichide, 250 – spontan.
normală 300 ml. Obiectiv
Bilanţul ingestie – excreţie pentru realizat.
24 h şi a doua zi fac necesarul de
lichide şi notez diureza în F.O.
Cazul III, Ziua a II-a
Nevoia de a Durerea acută din Pacienta să- Învăţ pacienta poziţiile favorabile La 2 h

60
evita cauza declanşării şi exprime în pat, care să nu-i accentueze pacienta nu
pericolele naşterii, diminuarea durerea. prezintă
manifestată prin O sfătuiesc pe pacientă să-şi dureri.
gemete, ţipete durerii în 12 protejeze cu mâna plaga operată Obiectiv
– 14 h în caz de tuse. realizat
Monitorizez funcţiile vitale şi le
trec în F.O.
Efectuez pansamentul pe operaţie
de 2 ori/zi, respectând regulile de
asepsie.
Ajut pacienta la mobilizarea
precoce, pentru a preveni
tromboflebita membrelor
inferioare şi administrez
antialgice i.m., la indicaţia
medicului.
Nevoia de a Posibilă alterare a Pacienta să Explic pacientei necesitatea La 24 h
bea şi a hidratării din fie hidratată hidratării cu 2000 ml lichide – pacienta se
mânca cauza intervenţiei normal ceai, compot. hidratează
operatorii La 24 h completez regimul cu normal.
regim hidro – lacto – zaharat.
Nevoia de a Posibilă dificultate Pacienta să Învăţ pacienta să ingere lichide La 24 h
elimina de a elimina, elimine 1000 – 2500 ml. pacienta
manifestată prin normal în 24 Diversific hidratarea şi prezintă
senzaţie de h alimentarea cu regim hidro – micţiuni
micţiuni lacto – făinos vegetarian. spontane
Efectuez toaleta organelor

61
 genitale şi anale.
Fac bilanţul ingestie – excreţie şi
notez în F.O.
Nevoia de Dificultăţi în a-şi Pacienta să Ajut pacienta să-şi facă toaleta pe La 24 h
a-şi păstra păstra tegumentele prezinte regiuni. pacienta îşi
tegumentele şi mucoasele tegumente şi Asigur temperatura în sală 20 – efectuează
curate curate mucoase 220 şi apa 37 – 380. singură
curate Ajut pacienta să se îmbrace, să-şi toaleta.
facă toaleta cavităţii bucale, să-şi Obiectiv
taie unghiile. realizat.
Conştientizez pacienta în legătură
cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor pentru prevenirea
îmbolnăvirilor.
Nevoia de a Dificultate de a Pacienta să Verific dacă pacienta prezintă La 24 h
elimina elimina din cauza aibă o emisii spontane de urină. pacienta
deficitului eliminare Îi explic pacientei necesitatea urinează
lichidian urinară măririi cantităţii de lichide, 2500 spontan.
normală – 3000 ml; se face bilanţul Obiectiv
ingestie – excreţie pentru 24 h şi realizat
adaug necesarul de lichide.
Notez diureza în F.O.
Cazul III, ziua a III-a
Nevoia de a Dificultate în a se Pacienta să Învăţ pacienta să-şi găsească La 72 h
se mişca deplasa din cauza se poată poziţii ontologice. pacienta
intervenţiei chirur- deplasa fără Învăţ pacienta ca la ridicarea din prezintă
gicale manifestată ajutor în pat să-şi susţină cu mâna plaga postura

62
 prin postura urmă-toarele operată şi să nu se ridice brusc. adecvată
inadecvată. Să stea 3 – 5 min.la marginea
zile patului
Nevoia de Dificultăţi în a-li Pacienta să Ajut pacienta să-şi facă toaleta pe La 24 h
a-şi păstra păstra tegumentele prezinte regiuni. pacienta îşi
tegumentele şi mucoasele tegumente şi Asigur temperatura în sală 20 – efectuează
curate curate mucoase 220 şi apa 37 – 380. singură
curate O ajut să se îmbrace şi să-şi facă toaleta.
toaleta cavităţii bucale. Obiectiv
Conştientizez pacienta în legătură realizat.
cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor pentru prevenirea
îmbolnăvirilor.
Nevoia de a Posibilă alterare a Pacienta să Explic pacientei necesitatea La 24 h
se alimenta hidratării din fie hidratată hidratării cu 2000 ml lichide – pacienta se
cauza intervenţiei normal ceai, compot, supe. hidratează
operatorii La 24 h completez regimul cu normal.
regim hidro – lacto – zaharat.
Nevoia de a Dificultăţi în în- Pacienta să Explorez nivelul de cunoştinţe al Evaluez
învăţa văţarea măsurilor acumuleze pacientei privind boala, modul de zilnic nivelul
preventive şi cunoştinţe manifestare, măsuri preventive şi de cunoştinţe
curative din cauza noi. curative, modul de participare la acumulate.
carenţelor intervenţii şi recuperare. La externare
educaţionale Pacienta să Conştientizez pacienta asupra pacienta
dobândească propriei responsabilităţi privind prezintă un
atitudini, sănătatea. nivel de
obiceiuri şi cunoştinţe

63
 Verific dacă pacienta a înţeles
deprinderi corect mesajul transmis şi dacă noi
noi şi-a însuşit noile cunoştinţe. acumulate.
Identific obiceiuri greşite ale Obiectiv
pacientei, efectuez demonstraţii realizat
practice.
Încurajez şi ajut pacienta în
dobândirea noilor deprinderi.
Nevoia de a Posibila alterare Pacienta să Postoperator aşez pacienta în
evita generală din cauza nu decubit dorsal fără pernă.
pericolele. intervenţiei sângereze Asigur temperatura şi umiditatea
chirurgicale postopera- necesară în salon.
manifestată prin tor; să fie Monitorizez funcţiile vitale.
durere, boală şi echilibrată
frică emoţional

64
 CAPITOLUL V
CONCLUZII

Fibromul uterin se manifestă foarte variat, în funcţie de numărul,

mărimea şi analizarea tumorilor.
De multe ori, evidenţierea tumorii este o surpriză operatorie sau a
examenului clinic, iar în alte cazuri, deşi dimensiunile tumorii sunt relativ
reduse, fiind dominat de hemoragii genitale, dureri sau alte complicaţii, fiind
dominat de hemoragii genitale, dureri sau alte complicaţii, care pot periclita
viaţa femeii.
Sunt o serie de fibroame care sunt bine tolerate, rămân stabile evolutiv
toată perioada de activitate genitală, iar la menopauză regresează.
Fibromul uterin poate coexista cu sarcina, dar de cele mai multe ori
aceasta nu este dusă la termen sau o poate complica. Sarcina determină
creşterea în volum a fibromului uterin sau necrobioză aseptică.
Procesul de îngrijire constituie un proces indispensabil, propriu
asistentei medicale, util în practica îngrijirilor.
Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă
sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige starea de sănătate, prin îndeplinirea
actelor pe care le-ar fi îndeplinit singur dacă ar fi avut forţa, voinţa sau
cunoştinţele necesare. Prin îngrijirile date de asistentă, bolnavul trebuie să-şi
recâştige independenţa cât mai repede posibil.
De a stabili nevoile fundamentale ale pacientului în ceea ce priveşte
îngrijirile de natură fizică sau de sprijin moral şi de recuperare dau
îngrijirilor infirmiere de bază o importanţă majoră.

65
 În cazul bolnavei cu fibrom uterin asistentei îi revine, ca şi în toate c
celelalte afecţiuni, un rol primordial în desfăşurarea procesului de tratare,
recuperare şi integrarea în activităţile cotidiene.

66
 ANEXE
ANEXA NR.1
URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE

1. LUAREA PULSULUI

Pulsul poate fi luat pe oricare arteră accesibilă palpării, care poate fi

comprimată pe un plan osos: radială (în practică), temporală superficială,
carotida, humerală, femurală, pedioasă etc.
La luarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel
puţin 5 – 10 minute înainte de numărătoare, întrucât un efort sau emoţie
oarecare, în timpul luării pulsului, ar putea modifica valorile reale.
La palpare a pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu şi inelar
de la mâna dreaptă, exercitându-se o uşoară presiune asupra peretelui
arterial, până la perceperea zvâcniturilor undei pulsatile.
În funcţie de vârstă, frecvenţa pulsului radiază în modul următor:
La nou născut: 130 – 140/min
La copilul mic 100 – 120/min
La 20 de ani 60 – 80/min
Peste 60 de ani 90 – 95/min

2. TEHNICA MĂSURĂRII TENSIUNII ARTERIALE (TA)

Se aplică manşeta pneumatică pe braţul bolnavului, fixându-se bine.

Se aplică un stetoscop imediat sub marginea inferioară a manşetei, pe partea
humerală. Se pompează aer în manşetă până la dispariţia pulsului arterial,

67
apoi se deschide supapa manşetei, care se decomprimă lent progresiv.
Destinderea bruscă a pereţilor arteriali prin presiune sistolică maxim şi
decomprimarea lor în timpul presiunii diastolice minime dă naştere la un ton
ritmic, legat de vibraţiile pereţilor arteriali comprimaţi.
Presiunea arătată de manometru în momentul în care se percepe
primul ton arterial reprezintă valoarea tensiunii maxime (tensiune sistolică).
Presiunea citită pe manometru în momentul în care tonurile scad brusc
reprezintă valoarea tensiunii minime (diastolice).
Nivelul TA variază în raport cu sexul, vârsta, precum şi cu orarul
activităţii fiziologice în cursul zilei.
În primii ani ai vieţii 75 – 90/50 – 60 mmHg
În copilărie 90 – 110/160 – 65 mmHg
La pubertate 100 – 120/65 – 75 mmHg
La adulţi 115 – 140/75 – 90 mmHg
Peste 50 de ani 150 – 90 mmHg

68
 ANEXA NR.2
RECOLTAREA SÂNGELUI PENTR EXAMENE BIOCHIMICE

Recoltarea sângelui se face prin puncţie venoasă, dimineaţa, pe

nemâncate, folosind o seringă sterilă. Recoltarea la adulţi se face obişnuit,
din venele plicii cotului zona medio – bazilică şi medio – cefalică.
1. recoltarea sângelui pentru hemoleucogramă
Se recoltează 2 ml de sânge pe anticoagulant dat de laborator (soluţie
de oxalat de potasiu sau de amoniu), se agită.
Valorile normale la femei: hemoglobina 14%; hematocrit 24%;
leucocite 6000 mm3.
2. Recoltarea sângelui pentru VSH
Se recoltează fără stază venoasă, în seringa de 2 ml, care conţine 0,4
citrat de sodiu de 3,8%; se omogenizează.
Valorile normale la femei: la o oră: 6 – 12 mm; la 2 ore: 10 – 20 mm.
3. Dozarea fibrinogenului
Se recoltează într-o eprubetă 4,5 ml de sânge peste 0,5 ml oxalat de
potasiu 2%.
Valori normale la femei: 0,2 – 0,4 g%.

69
 ANEXA NR.3
EXAMENUL DE URINĂ

1. Urina se recoltează pentru:

a) Examen fizic – se recoltează în 24 de ore, determinându-se
aspectul, mirosul, densitatea.
b) Examen chimic – se recoltează 100 – 150 ml dimineaţa.
c) Examen bacteriologic se recoltează steril.
Se recoltează dimineaţa pe nemâncate, după toaleta riguroasă a
organelor genitale externe. După eliminarea primului jet de urină, bolnava
urinează în eprubeta sterilă. După recoltare gâtul eprubetei se flambează,
apoi se pune dopul care a fost păstrat steril.
Se consideră infecţie urinară când pe cultură se găsesc peste 100.000
germeni/cm3.

2. Examenul sedimentului urinar

Urina se pune într-o eprubetă ce se centrifughează.
• Normal se evidenţiază 1 – 2 epitelii; 1 – 2 leucocite; rare hematii,
săruri amorfe.
• Patologic: multe leucocite denotă o infecţie renală sau TBC renal;
multe hematii denotă paraziţi; floră microbiană.

70
 BIBLIOGRAFIE

1.Cozes, C. şi colaboratorii, Tehnica îngrijirii bolnavului, vol. I, ediţia

a IV-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1978
2. Negruţ, O., Rusu, O., Obstetrică şi ginecologie, vol. I, Ginecologie,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981
3. Papilian, V., Anatomia omului, vol. II, Splanhnologia, Ediţia a V-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979
4. Proca E., Tratat de patologie chirurgicală, vol. II, Editura
medicală, Bucureşti, 1993
5. Alinmelinikov, R.D., Atlas of human Anathomy, vol. II, The
Science of the Viscera and vessele, English translation, Min Publishers,
Moscow, 1989
6. Purcel, I,V., în colaborare cu Rotaru, O. şi Toader, S.,, Fibromul
uterin, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990
7. Titinica, Lucreţia, subred., Ghid de nursing, Editura „Viaţa
Medicală Românească”, Bucureşti, 1996

71
72