MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

LICEUL TEORETIC SANITAR BISTRIŢA

LUCRARE DE PROIECT

ÎNDRUMĂTOR : ABSOLVENT :
Prof. ANISIE MIRELA CANDALE Varvara Reluța

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2022
 MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
LICEUL TEORETIC SANITAR BISTRIŢA

PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR
PACIENTEI CU LĂUZIE FIZIOLOGICĂ
ȘI/ SAU PATOLOGICĂ

ÎNDRUMĂTOR : ABSOLVENT :
Prof. ANISIE MIRELA CANDALE Varvara Reluța

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2022
 Cuprins
I. ARGUMENT.......................................................................................................................... 4
II. CONȚINUT .......................................................................................................................... 5
II.1. Scopul ............................................................................................................................. 5
II.2. Obiective ........................................................................................................................ 5
II.2.1. Obiectivul 1 - Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a
aparatului genital feminin .................................................................................................. 5
II.2.1.1. Noţiuni generale de anatomie ale aparatului genital feminin ........................... 5
II.2.1.1.A. Organele genitale externe ......................................................................... 5
II.2.1.1.B. Organele genitale interne .......................................................................... 6
II.2.1.1.C. Glandele anexe ......................................................................................... 6
II.2.1.2. Fiziologia aparatului genital feminin ............................................................... 7
II.2.2. Obiectivul 2 - Descrierea lăuziei fiziologice ........................................................... 9
II.2.2.1. Modificările anatomice și fiziologice din lăuzie .............................................. 9
II.2.2.1.A. Modificările organelor genitale ................................................................ 9
II.2.2.1.B. Modificările aparatelor și sistemelor ...................................................... 10
II.2.3. Obiectivul 3 – Prezentarea patologiei în lăuzie ..................................................... 16
II.2.3.1. Infecția puerperală .......................................................................................... 16
II.2.3.1.A. Infecția uterină în post-partum ............................................................... 17
II.2.3.1.B. Tromboflebita septică pelvină ................................................................ 18
II.2.3.1.C. Infecțiile vulvovaginale și ale tranșei de epiziorafie .............................. 18
II.2.3.1.D. Infecțiile sânilor în lăuzie ....................................................................... 19
II.2.4. Obiectivul 4 - Conduita terapeutică în lăuzia patologică ...................................... 20
II.2.5. Obiectivul 5 - Evoluție și complicații ................................................................... 23
II.3. Probleme practice soluționate ...................................................................................... 24
II.3.1. Culegerea datelor................................................................................................... 24
II.3.1.1. Surse de informație......................................................................................... 24
II.3.1.2. Date relativ stabile .......................................................................................... 24
II.3.1.3. Date variabile ................................................................................................. 25
II.4. Perspectiva personală a candidatului............................................................................ 32
II.5. Utilitatea soluțiilor găsite ............................................................................................. 34
III. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 35
IV. ANEXE .............................................................................................................................. 36
 I. ARGUMENT

Nașterea naturală sau eutocică reprezintă expulzia fătului ajuns la termen pe căi
naturale în prezentație craniană, longitudinală sau pelviană. Deși acest act fiziologic al
perpetuării speciei umane se repetă de mii de ani la miliarde de indivizi, el a fost, este și va
rămâne unul dintre marile miracole ale omenirii. Datorită complexității acestui proces care
este pe cât de asemănător de la caz la caz pe atât de unicat, femeile necesită asistență atât în
timpul travaliului cât și în perioada postnatală ( perioada de lăuzie). Conform scrierilor
istorice asistența la naștere se practică de către moașe încă de pe vremea marelui faraon
Ramses al-II-lea în contextul egiptean cât și în cel ebraic, de asemenea și în Grecia Antică
femeile din Atena erau asistate la naștere de moașe și medici care practicau palparea
abdominală, examenul vaginal cu specul vaginal, notau schimbul cervixului și dilatația.
În ultimul secol datorită avansului tehnologic fără precedent și medicina a înregistrat
un salt istoric al cunoașterii în profunzime atât a structurii precum și a funcțiilor organismului
uman. Medicina cercetează riguros și în prezent modul incredibil prin care se continuă viața
pe Pământ, tot efortul depus se concentrează asupra descoperirii gândirii Creatorului.
Argumentul lucrării “PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR PACIENTEI CU LĂUZIE
FIZIOLOGICĂ ȘI/ SAU PATOLOGICĂ” este acela de a studia amănunțit îngrijirile care
trebuie acordate lăuzei din moment ce are loc expulzia fătului, îngrijiri și supraveghere de
importanță vitală pentru sănătatea fătului și a mamei. De menționat este că lucrarea de față
este una de actualitate și necesară pentru a aduce personalului medical cunoștințe despre
cazurile particulare și problemele în care poate să degenereze situația oricărei lăuze. Lucrarea
este întocmită prin analiza riguroasă a datelor de referință din literatura de specialitate puse în
comparație cu datele centralizate din cadrul acestui studiu.

4
 II. CONȚINUT

II.1. Scopul
Prin prezenta lucrare se dorește cercetarea amănunțită a aparatului fiziologic genital
feminin precum și a patologiei în lăuzie cu scopul de a facilita un diagnostic corect urmând să
se aplice tratamentul corespunzător.

II.2. Obiective

II.2.1. Obiectivul 1 - Prezentarea noțiunilor de anatomie și fiziologie a

aparatului genital feminin

II.2.1.1. Noțiuni generale de anatomie ale aparatului genital feminin1

II.2.1.1.A. Organele genitale externe

Vulva - este situată la capătul extern al vaginului, imediat în afara himenului.
Este delimitată:
▪ lateral - de labiile mari;
▪ inferior - de comisura posterioară;
▪ superior - de muntele lui Venus.
Labiile mari - reprezintă două cute largi de grăsime acoperite de tegument conținând
foliculi piloși, glande sebacee și sudoripare. Ele se unesc superior la nivelul muntelui lui
Venus, o aglomerare de țesut adipos anterior simfizei pubiene, iar inferior la nivelul comisurii
posterioare, interne situate față de labiile mari se găsesc două cute alcătuite din țesut
conjunctiv și tegumente - labiile mici.
Himenul - reprezintă o membrană, circulară situată în interiorul labiilor mici dar
separată de ele și care delimitează intrarea în vagin. Ea reprezintă o barieră elastică ce închide
parțial vaginul, fiind parțial perforate pentru a permite scurgerea sângelui menstrual.
Perineul - planșeul perineal reprezintă o formațiune musculo-aponevrotică
romboidală care este delimitată de reperele osoase ale celor două tuberozități ischiatice,
vârful coccisului și marginea inferioară a simfizei pubiene. (ANEXA 1)

1
Atlas de anatomie umană, Frank H. Netter M.D., Ed. Callisto, Ediţia a 4-a, anul 2008, planșele 360-379
Atlas al corpului uman, Vigué Martin, Ed. Prut Internaţional, 2006
5
II.2.1.1.B. Organele genitale interne
Vaginul - este reprezentat de o formațiune tubulară fibro-musculoasă care se extinde
de la vestibul la cervix. El permite copulația și realizează canalul de naștere, având o lungime
de 6-9 cm. Se prezintă ca o cavitate virtuală de jos în sus și antero-posterior. Vaginul este
format numai din două tunici. Seroasa lipsește, cu excepția fundului de sac posterior, fiind
înlocuită de țesut conjunctiv.
Uterul - organ intern cu funcție de procreare, găzduind oul după a 5-a zi, a 6-a zi de la
fecundație. Are o lungime de 7,5 cm si o lățime de 5 cm la nivelul fundului. Orificiul extern
al canalului cervical, la femeile care nu au născut, este punctiform. După naștere sau avort,
orificiul extern capătă un aspect de fantă transversală, aspect care se accentuează la multipare
unde se descriu două buze, superioară și inferioară. (ANEXA 1)
Trompele uterine - (Salpingele) reprezintă. o pereche de canale peristaltice de 10-12
cm lungime. Ele au o direcție postero-laterală de la coarnele uterine şi se deschid în cavitatea
peritoneală posterior și lateral față de ovar.
Trompa prezintă următoarele porțiuni:
▪ Intrauterină (interstițială) - 2,5 cm cu diametru de 1 mm;
▪ Istmică - 2,5 cm cu diametru 2,5 mm;
▪ Ampulară - cu o lungime de 5 cm, diametrul de 6 mm;
▪ Pavilionară - care prezintă orificiul tubar abdominal.
Trompa are funcția de captare, transport și fertilizare a ovulului.
Vascularizația organelor genitale interne este asigurată de doi pediculi:
a. Artera uterină - ramură din artera hipogastrică;
b. Artera ovariană - ramură din aortă.

II.2.1.1.C. Glandele anexe

Glandele Bartholin - sunt două organe de mărimea unui bob de mazăre care sunt
localizate sub pielea zonei genitale la femei. Ele se află de fiecare parte a faldurilor de piele
(labii), care înconjoară vaginul și uretra. Glandele Bartholin produc o cantitate mică de fluid
care umidifică zona genital externă sau vulva.
Glandele Skene - sunt localizate pe peretele anterior al vaginului, în jurul extremității
inferioare a uretrei. Ele drenează secreția lor în uretră, mai precis în jurul deschiderii
orificiului urinar. Aceste glande sunt înconjurate de un țesut comun cu cel care înconjoară
partea intravaginală a clitorisului și care se congestionează în momentul excitării sexuale.

6
 Glandele mamare - sunt organe pereche, prezentând la exterior areola mamară în
centrul acesteia găsindu-se mamelonul. Glanda mamară este compusă din 15-20 lobi
înconjurați de grăsime. Lobii sunt străbătuți şi legați de canale, prin care se excretă laptele şi
care se deschid la nivelul mamelonului. Glanda mamară se află sub influență hormonală.
Mamelonul şi areola - mamelonul este partea proeminentă, de culoare mai închisă
decât a pielii, situată în centrul sânului. Areola se pigmentează și se măreşte în sarcină. În
vârful mamelonului se deschid orificiile canalelor galactofore, prin care se excretă laptele.
(ANEXA 2)

II.2.1.2. Fiziologia aparatului genital feminin2

Viața genitală a femeii se află sub dependența multiplilor factori hormonali şi
parahormonali, activitatea normală a aparatului genital feminin presupunând integritatea
anatomică şi funcțională a sistemului nervos central şi a sistemului endocrin. În desfăşurarea
normală a funcţiilor fundamentale ale aparatului genital (funcţia menstruală sexuală şi de
reproducere), participă componente ale sistemului nervos central.
Hipotalamusul - reprezintă organul central de coordonare a activității endocrine. La
naștere, hipotalamusul nu este diferențiat din punct de vedere al centrilor sexuali, această
diferențiere sexuală apărând între prima zi şi a zecea zi de viață. Hipotalamusul se dezvoltă,
deci, după tipul feminin şi reglează secreția de gonadostimuline în mod ciclic, cu deviația
instinctului sexual în sens feminin.
Hipofiza - este al doilea element important al sistemului hipotalamo-hipofizar, fiind o
glandă endocrină aşezată pe şaua turcească a osului sfenoid având o formă ovală, cu
diametrul antero-posterior de 1 cm, transversal de 1,5 cm, vertical de 0,7 cm și cântărind 0,5-
0,6 g.
Aspectul macroscopic al hipofizei de adult cuprinde:
a. lobul anterior sau adenohipofiza;
b. lobul intermediar sau zona intermediară;
c. lobul posterior sau neurohipofiza.
Ovarul - se dezvoltă din mezonefros sub influenţa celulelor germinale, care migrează
de timpuriu din peretele posterior al veziculei uterine în această zonă. În mod normal are
dimensiunile de 3, 2, 1 cm şi cântăreşte 6-8 g. Histologic este acoperit de un epiteliu
germinativ sub care se află parenchimul ovarian, format din două zone:

2
Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, Capitolul 2
7
 a. zona corticală, în care se află foliculii în diferite stadii de dezvoltare, corpul
galben şi stroma conjunctivă;
b. zona medulară, formată dintr-o masă de ţesut conjunctiv, resturi din
cordoanele medulare, rete ovarii, vase, nervi, insule de degenerescența hialina
şi care are o importantă fiziologică mai mică.
Estrogenii - sunt steroizi cu 18 atomi de carbon, secretaţi de celulele tecale interne
ale foliculului în evoluţie sau atretic. Primul metabolit este estrona, al doilea metabolit este
estradiolul şi al treilea este estriolul. Estrogenii se mai numesc şi „hormonii feminităţii”,
acţiunea lor imprimând caracterele secundare feminine şi menţinându-le.
Progesteronul - este un steroid cu 21 atomi de carbon, secretat de celulele din
granuloasa corpului galben, care ea naştere din folicul, după ovulaţie. Mai este numit și
„hormon al maternităţii” având ca rol principal pregătirea uterului pentru nidaţie.
Progesteronul începe să crească cu o zi înaintea vârfului de LH, după care, la 16-24 de ore
apare ovulaţia. Maximum de secreţie progesteronică este în a 16-a zi şi se menţine la acest
nivel până în ziua a 24-a după care scade astfel încât, premenstrual, valorile sale sangvine
sunt reduse.
Menstruația - este definită ca eliminarea periodică a endometrului progestativ
însoţită de sângerare.
Sarcina - este starea în care se află femeia din momentul fecundației până la
expulzarea produsului de concepție.
Nașterea - este un fenomen natural ce reprezintă totalitatea fenomenelor care duc la
expulzia fătului și a anexelor sale aflate în afara filierei pelvi – genitale. Pentru ca nașterea să
fie fiziologică trebuie să se îndeplinească următoarele condiții :
O - Sarcina să aibă o durată de 259-293 zile;
P - Durata nașterii să fie între 3 și 18 ore;
Q - Nașterea să se producă în prezentație craniană occipito-iliacă stângă;
R - Punga amniotică să se rupă în perioada de dilatație 5-6 cm;
S - Pierderea de sânge să nu depășească 500 ml;
T - Starea mamei și a fătului în timpul travaliului să nu fie influențată semnificativ.

8
II.2.2. Obiectivul 2 - Descrierea lăuziei fiziologice3
Lăuzia fiziologică este perioada de timp după naștere, când are loc și expulzia
placentei, în cursul căreia organismul matern modificat de gestație își revine la starea morfo-
fiziologică premergătoare sarcinii și care durează până la 6 săptămâni post-partum. Are trei
perioade:
1.lăuzia imediată: primele 24 de ore de la naștere;
2.lăuzia secundară sau propriu-zisă: primele 10-12 zile de la naștere;
3.lăuzia tardivă: până la 6 săptămâni.

II.2.2.1. Modificările anatomice și fiziologice din lăuzie4

II.2.2.1.A. Modificările organelor genitale

Involuția uterului
Involuția miometrului
▪ După naștere fundul uterin se situează la nivelul ombilicului (sau 2 cm sub
ombilic);
▪ Involuează cu 1 cm pe zi, după 10 zile devine organ pelvin și nu mai poate fi palpat
deasupra simfizei;
▪ În post-partum-ul imediat uterul cântărește 1000 g, la o săptămână de la naștere
500g, la două săptămâni 300g, iar la sfârșitul lăuziei mai puțin de 100 g.
Mecanismul involuției uterine, se datorează revenirii fibrelor uterine ( hipertrofiate în
gestație), la dimensiunile dinafara gestației, prin dispariția edemului interstițial. Numărul
fibrelor miometriale este același - se reduc numai dimensiunile fibrei.
Reconstituirea endometrului începe după eliminarea completă a deciduei, prin eliminarea
lohiilor.
Etape:
▪ Faza de regresie 4-5 zile: prezența de funduri de sac glandulare, celule deciduale,
cheaguri fibrinohematice, leucocite.
▪ Faza de cicatrizare 15-25 zile: acoperirea suprafeței cu celule derivate din glande,
fără dependență hormonală.

3
Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, Capitolul 11
Obstetrică și Ginecologie Clinică, Radu Vlădăreanu, Ed. Univ. „Carol Davila”, București, 2006
4
Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. I, Capitolul XX
9
 ▪ Faza de proliferare (hormonală)25-42 de zile: endometru cu același aspect din faza
proliferativă a ciclului menstrual.
▪ Faza de reluare a ciclului menstrual după 45 de zile, pentru femeile care nu
alăptează, la cele care alăptează ciclul menstrual poate să nu apară pe întreaga
perioadă sau să apară la 3-5 luni de la naștere.
Colul involuează lent, după două zile admite un deget, se închide după aproximativ
două săptămâni de la naștere.
Modificările vaginului
Vaginul revine treptat la dimensiuni normale(după trei săptămâni) - epiteliul vaginal
devine mai neted, columnele vaginale se reduc. La nivelul orificiului vulvar, himenul se
cicatrizează rezultând carunculii mirtiformi, caracteristice femeilor multipare.
Modificări ale lohiilor
Lohiile reprezintă scurgeri vaginale în care își au originea: liza cheagurilor formate în
cursul hemostazei, caduca necrozată, transudatul uterin. Mirosul lohiilor este fad. Inițial până
în ziua a 4-5-a, aspectul este sanguinolent (rubra) datorită hematiilor, apoi până în ziua a 15-a
sunt seroase (serosa), iar până la 4 săptămâni sunt albe (alba).

II.2.2.1.B. Modificările aparatelor și sistemelor

Modificări ale aparatului cardiovascular
Imediat după naștere apare o creștere a rezistenței vasculare periferice datorită
îndepărtării circulației uteroplacentare. Debitul cardiac rămâne crescut timp de 48 de ore
după naștere, frecvența cardiacă, pulsul, tensiunea arterială, revin la normal în cursul primelor
două săptămâni de lăuzie.
Modificările renale și urinare
În lăuzia imediată apare o poliurie tranzitorie datorată eliminării surplusului de apă din
sectorul interstițial. Hipotonia vezicii urinare este frecventă în primele zile după naștere, dar
ea dispare fără măsuri specifice și apare relativă insensibilitate la presiunea urinară, traduse
clinic prin retenție acută de urină.
Modificări hematologice
Hemoglobina și hematocritul scad datorită hemoragiei fiziologice din timpul nașterii,
leucocitoza care se remediază la sfârșitul primei săptămâni de lăuzie. Numărul trombocitelor
crește imediat după naștere la fel și vâscozitatea sângelui.
Fibrinogenul scade lent, revenind la valori normale în 3-4 săptămâni. Activitatea
fibrinolotică locală la nivelul uterului este crescută, iar cea sistemică este scăzută.
10
 Modificări hormonale
Steroizii placentari scad după delivrență. Gonadotrofinele hipofizare revin la valorile
dinaintea sarcinii. La femeile care nu alăptează estrogenii cresc începând cu sfârșitul primei
săptămâni de lăuzie. La femeile care alăptează estrogenii ajung la nivelurile dinainte de
sarcină în aproximativ două săptămâni. Prolactina scade imediat după naștere și are valori
normale la 4-6 săptămâni, pentru femeile care nu alăptează.
Restabilirea ciclului menstrual la femeia care nu alăptează apare la 6-8 săptămâni de la
naștere. Dacă femeia alăptează reluarea menstrelor are loc mai târziu, primele două cicluri
fiind anovulatorii.
Aspectele clinice ale lăuzei
Elementele clinice care se urmăresc în lăuzie sunt:
▪ Temperatura: hipertermie fiziologică care poate crește în a 3-a, a 4-a zi de la naștere
(până la 38 grade) datorită angorjării sânilor, aceasta fiind așa numita „furia laptelui”.
Orice stare febrilă în lăuzie este considerată expresia unei infecții, trebuind să fie
investigată și tratată ca atare atâta timp cât nu se infirmă.
▪ Pulsul și tensiunea arterială: urmărite în special în lăuzia imediată. Pulsul poate fi
ușor bradicardic în primele două zile.
▪ Involuția uterului: uterul regresează progresiv: în ziua a 2-a uterul se află la nivelul
ombilicului, în ziua a 6-a se află la jumătatea distanței dintre pubis și ombilic, în ziua
a 12-a se află la nivelul simfizei pubiene, iar după ziua a 12-a se află sub simfiza
pubiană ,devenind organ pelvin. La 6-8 săptămâni de la naștere are dimensiunile
dinaintea nașterii.
▪ Colul - se închide treptat.
▪ Aspectul lohiilor:
➢ Lochia rubra (lohii sanguinolente):hematii, leucocite, celule epiteliale și celule
deciduale-în primele 3-4 zile;
➢ Lochia serosa (serosanghinolente): mai palide, zilele 5-10;
➢ Lochia alba (lohii gălbui-albicioase): leucocite-după ziua 10;
Persistența lohiilor serosanguinolente peste 8-10 zile, semnalează un aspect patologic,
fie resturi placentare în cavitatea uterină, fie o evoluție deficientă a patului placentar. Mirosul
lohiilor este fad, asemănător sângelui proaspăt. Modificarea culorii (maronie),mirosului (lohii
fetide):infecție puerperală.

11
 Sarcina normală este asociată cu creșterea apei extracelulare, iar creșterea diurezei
puerperale este un proces fiziologic. Ocazional poate apare în urină, în decursul primei
săptămâni după naștere, lactoză, care nu este detectată la examenul paraclinic obișnuit.
Plaga perineală, în mod obișnuit, se prezintă: suplă, cu tegumente nemodificate,
nedureroasă. La 3-4 săptămâni de la naștere apare o mică sângerare ,care durează 2-3 zile.
Amenoreea din timpul lactației se datorează unui deficit de stimulare ovariană de către
gonadotropinele hipofizare. Lăuzia tardivă este dominată de lactație.
Atitudinea în lăuzie
În prima oră după naștere tensiunea arteriala și pulsul(70-80/min)trebuie măsurate la un
interval de 15 minute. Cantitatea și caracterul pierderilor de sânge pierdut pe cale vaginală
trebuie apreciată împreună cu dimensiunile și consistența fundului uterin, pentru a putea
depista ușor dacă se palpează frecvent fundul uterului în decursul primelor ore post-partum.
Îngrijirea vulvei și a perineului se face cu soluții antiseptice(cloramină) de două ori pe
zi. Se folosesc torsioane sterile. Torșonul trebuie schimbat după micțiuni și tranzit, cu toaletă
locală riguroasă. Femeia trebuie educată să își realizeze singură toaleta regiunii vulvare
dinspre interior înspre exterior. O pungă cu gheață poate fi aplicată în regiunea perineală în
primele ore după naștere pentru a reduce edemul și disconfortul apărute după epiziorafie. Se
urmărește evoluția plăgii de epiziorafie. Se impune și tratarea hemoroizilor care apar destul
de frecvent în sarcină. Funcția vezicală și tranzitul intestinal trebuie supravegheate, în
prealabil.
Sensibilitatea vezicii urinare la presiunea intravezicală și capacitatea vezicii de a se goli
spontan poate fi diminuată de analgezia de conducție, ca de altfel și de leziunile dureroase ale
tractului genital (epiziotomie, lacerații, hematoame). Așadar, prima micțiune apare în primele
patru ore de la naștere, cantitatea diurezei fiind mai mult de 400 ml în primele 24-48 ore.
Disconfortul produs de contracția uterului ,mai ales în momentul alăptării, poate fi
diminuat prin administrarea de analgezice.
Destul de frecvent , în primele zile de la naștere femeia poate prezenta o stare
depresivă. Această stare depresivă se poate explica prin intervenția mai multor factori:
▪ Declinul emoțional care urmează după naștere;
▪ Mama că a devenit mai puțin atrăgătoare pentru soțul ei;
▪ Anxietate generată de îndoielile cu privire la capacitățile ei de a putea avea grijă de
copil după ieșirea din spital;
▪ Disconfortul ce apare în lăuzia imediată;
▪ Oboseală ce urmează după travaliu;

12
 În mod normal, această stare depresivă dispare fără nici un tratament după 2-3 zile, dar
poate să persiste timp de 10 zile. Dacă această stare nu trece de la sine și se agravează, se
impune consultul psihiatric.
Dieta trebuie să fie cât mai completă, fără restricții pentru femeile care au născut pe
cale vaginală. Alimentația începe la o oră după naștere. În prima zi este recomandată o
alimentație hidrică(cea, lapte, sucuri de fructe),iar în ziua a doua se poate trece la o
alimentație completă. Dieta la femeile care alăptează comparativ cu dieta din timpul sarcinii
trebuie să fie bogată în calorii și proteine. Este recomandată suplimentarea dietei cu preparate
din fier pentru încă 3 luni de la naștere.
Mobilizarea precoce în primele 24 de ore este obligatorie, pentru a împiedica
complicațiile uterine, constipația și boala tromboembolică. Încă din prima zi se recomandă
mobilizarea, din ziua a doua și a treia se recomandă ameliorarea tonusului musculaturii
abdominale și a altor grupe musculare prin gimnastică medicală.
Reluarea contactului sexual este bine să se realizeze după cel puțin 2 săptămâni de la
naștere, pentru că înainte de această perioadă există, pe de-o parte, riscul infecției, iar pe de
altă parte este dureros datorită involuției uterine incomplete și cicatrizării incomplete a
epiziotomiei sau a laceraților vaginale. În principiu, la femeile cu epiziorafie, contactul sexual
se poate relua la 2 luni de la naștere, în timp ce la celelalte fără epiziorafie la 6 săptămâni.
Externarea, dacă nu apar complicații puerperale, se poate face în a 3-a sau a 4-a zi de
la naștere. Recomandările la externare sunt:
▪ Menținerea zilnică a unei igiene generale și locale;
▪ Controlul temperaturii axilare în prima săptămână, în fiecare zi;
▪ Igiena sânilor;
▪ Evitarea constipației;
LACTAȚIA5 reprezintă fenomenul prin care se realizează și se menține secreția
lactată în glandele mamare.
Fazele lactației
Mamogeneza: reprezintă dezvoltarea glandelor mamare(canale galactofore și acini
glandulari) pe parcursul sarcinii;
Lactogeneza: reprezintă inițierea lactației după naștere - ziua a 5 - a – colostrul care se
transformă treptat în lapte în 4 săptămâni;

5
Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. I, Capitolul XXII
Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000, Capitolul 11

13
 Compoziția colostrului: proteine 2,7 %, grăsimi 2,9 %, lactoză 5,3 %, săruri minerale
0,3 %, apă 88,8 %, imunoglobuline lgA, complement, macrofage, limfocite, lizozimi cu rol în
protecția nou-născutului.
Lactopoieza:
▪ Reprezintă menținerea secreției lactate pe parcursul perioadei de alăptare care
începe din ziua a 5 - a pe o perioadă variabilă;
▪ Secreția lactată se automenține prin actul suptului care eliberează prolactină;
▪ La două săptămâni de la naștere secreția lactată are un volum de 500 ml;
▪ La două luni , secreția lactată are un volum de 800-1000 ml;
Galactochineza: reprezintă ejecția laptelui care se realizează prin contracția celulelor
mioepiteliale care are la bază un reflex neuroendocrin.
Compoziția laptelui matern: apă 87,8 %, proteine ( lactoalbumină, lactoglobulină,
cazeină) 1,2%, lactoză 7 %, săruri minerale 0,2 %, grăsimi 3,8 %, prolactină, citokine, toate
vitaminele (excepție vitamina K), limfocite T și B, factor de creștere epidermal, Fe în
cantitate scăzută.

MECANISMUL LACTAȚIEI
Mecanismul hormonal
În timpul sarcinii, progesteronul, hormonul lactogen placentar, estrogenii , prolactina ,
cortizonul și insulina contribuie la dezvoltarea glandei mamare. Secreția lactată în sarcină
este oprită de nivelul crescut de estrogeni și progesteron placentar.
Stimularea secreției de prolactină în sarcină se datorează creșterii nivelului estrogenic.
Creșterea nivelului estrogenic stimulează formarea receptorilor de prolactină, dar peste un
anumit nivel se produce inhibarea lor.
Oxitocina contractă celulele mioepiteliale și stimulează eliminarea laptelui, reflex
reprodus de actul suptului. Suptul stimulează eliberarea de oxitocină care la rândul ei suprimă
eliberarea de la nivelul hipotalamusului a PIF (prolactin inhibiting factor) cu eliberarea
reflexă de prolactină. Reflexul de supt inhibă eliberarea FSH și a LH.
Mecanismul producerii secreției lactate este de tip merocrin (ecrin și apocrin).
CICLUL LACTAȚIEI
Cuprinde 3 faze:
▪ De golire: 8 minute;
▪ Refractară: 3 ore;
▪ De umplere: 20-30 minute;

14
STIMULAREA SECREȚIEI LACTATE
▪ Punerea frecventă la sân - eliberează prolactină;
▪ Golirea completă a sânilor;
▪ Administrarea de oxitocină- 2 fiole/ zi;
▪ Mamele anxioase: clorpromazin 1 fiolă – sedarea pacientelor cu descărcarea de
prolactină;
▪ Consum rațional de ceai sau cafea (teofilină);
▪ Acupunctură în zilele 3-4 post-partum;
▪ Drogurile ( aspirina , acetilcolina) modifică PIF și cresc prolactina;
CONTRAINDICAȚIILE ALĂPTĂRII LA SÂN
▪ Mame purtătoare de agenți transmisibili prin lapte: citomegalovirus, hepatita B,
HIV, herpes simplex;
▪ Boli materne grave: boli infecțioase, cardiopatii decompensate, nefropatii,
psihoze, TBC pulmonar evolutiv;
▪ Plastii mamare cu autotransplantarea mamelonului;
▪ Administrarea de medicamente care trec în lapte;
▪ Infecțiile sânului tratate chirurgical;
ABLACTAREA
1.Indicații
▪ Mameloane ombilicate;
▪ Făt mort intra sau post-partum;
▪ Infecții mamare grave;
▪ Boli materne: boli infecțioase (virale , bacteriene ) , cardiopatii decompensate,
nefropatii severe, TBC pulmonar evolutiv;
2.Metode
a. Metode nefarmacologice: ( eventual combinate cu analgezice-antiinflamatorii):
▪ Evitarea suptului;
▪ Comprese reci , restricție de lichide;
▪ Bandaj compresiv;
b. Agoniști ai Dopaminei:
▪ Bromcriptină 2,5 mg de 2 ori / zi , timp de 14 zile;
c. Tratament hormonal:
▪ Pilule estroprogestative;
▪ Estrogeni: etinilestradiol;
d. Diuretice ușoare:
▪ Nefrix;
▪ Furosemid;

15
II.2.3. Obiectivul 3 – Prezentarea patologiei în lăuzie6

II.2.3.1. Infecția puerperală

Reprezintă orice infecție bacteriană a tractului genital ce apare după naștere, în decursul
primelor săptămâni. Infecțiile puerperale sunt de obicei plurimicrobiene, rareori putând fi
produse de un singur germen. De obicei, speciile de germeni izolați sunt considerate ca având
o virulență scăzută, aceștia putând avea o agresivitate crescută ca urmare a hematoamelor
sau țesuturilor devitalizate prezente. În marea majoritate a cazurilor, germenii responsabili
pentru infecțiile pelviene sunt cei localizați la nivelul intestinului și care colonizează în mod
obișnuit perineul , vaginul și colul. Germenii patogeni sunt:
▪ germeni aerobi: Stafilococul auriu, Proteus, Klebsiella, enterococul, streptococii grup
A , B și D, Escherichia Coli.
▪ germeni anaerobi: peptostreptococul, peptococul, clostridium, fusobacterium,
bacteroides.
▪ alți germeni: mycoplasma, chlamydia.
Mijloacele de apărare în infecțiile puerperale sunt: mucoasele și tegumentele indemne,
mecanismele celulare și umorale de apărare, macrofagele și factorii umorali. În cursul sarcinii
există o depresie a imunității celulare.
Factorii care cresc riscul infecției puerperale sunt: durata crescută a travaliului cu
membrane rupte, monitorizarea internă fetală, examinări vaginale multiple, lacerațiile
tisulare, operația cezariană.
La acești factori se adaugă o serie de condiții predispozante cum ar fi:
▪ statusul socioeconomic scăzut: infecțiile pelviene sunt mai frecvente la femeile care
provin dintr-un mediu cu nivel socioeconomic mai scăzut;
▪ starea de nutriție deficitară determină o diminuare a imunității celulare;
▪ anemia: anemia feriprivă nu predispune la infecțiile puerperale, cum se credea până
de curând, unii susținând că poate prevenii infecția datorită creșterii nivelului de
transferină, care are un rol antibacterian;
▪ contactul sexual: creșterea incidenței contactului sexual în timpul sarcinii nu este
asociată cu o creștere a infecției puerperale decât în cazul existenței ruperii
membranelor.

6
Infecția în obstetrică, Editura Medicală, I. Dumitru
Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000
Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. I, Capitolul XXI
16
II.2.3.1.A. Infecția uterină în post-partum
Infecția uterină în post-partum poartă numele de endometrită, endomiometrită,
endoparametrită. Datorită faptului că infecția cuprinde decidua, miometrul și țesuturile
parametriale, unii autori preferă termenul de metrită cu celulită pelvină.
Cavitatea uterină este sterilă înainte de ruperea membranelor. Secundar travaliul (
eventual cu membrane rupte ) nașterii, lichidul amniotic și uterul se contaminează cu germeni
aerobi și anaerobi.
Infecția uterină puerperală cuprinde inițial patul de inserție placentară, decidua, apoi
putând cuprinde și miometrul adiacent. Infecțiile uterine apărute după cezariană pe cale
vaginală sunt însoțită de celulită pelvină parametrială. Această infecție a țesutului conjunctiv
parametrial se realizează ca urmare a transmiterii limfatice a germenilor proveniți de la o
incizie uterină.
Endometrita se caracterizează prin febră 38-38.5 °C, cu ascensiuni vesperale, frisoane,
frisoanele care sugerează bacteriemia, astenie, inapetență, tahicardie, cefalee. Examenul local
evidențiază: uterul subinvoluat care este mai mare decât ar trebui să fie pentru ziua respectivă
de lăuzie, consistență moale, sensibil la palpare în special la palparea canturilor, uneori
putând coexista sensibilitatea parametrială unilaterală. Lohiile sunt modificate, cărămizii,
mirositoare. (ANEXA 4)
Metrita se caracterizează prin faptul că infecția a depășit decidua extinzându-se spre
miometru. Din punct de vedere clinic se caracterizează prin stare generală alterată, febră și
frison, astenie. Examenul local evidențiază lohii modificate, putride, uneori cu sfacele
tisulare, mirositoare, uterul subinvoluat sensibil.
Paraclinic se constată leucocitoză ( 15 000-30000 ), lohiocultura poate evidenția
germenul sau germenii implicați. Chiar și în condițiile recoltării culturilor din cavitatea
uterină, interpretarea rezultatelor este dificilă deoarece s-a constatat că în peste 70 % din
cazurile de lăuze sănătoase s-au obținut unul sau doi germeni patogeni din cavitatea uterină.
Hemocultura poate fi utilă în evidențierea unor germeni patogeni.
Diagnosticul diferențial se face cu:
▪ Apendicită acută, ocluzie intestinală, ulcer gastric perforat;
▪ Infecții ale sânilor: mastita bacteriană;
▪ Cauze extragenitale: pneumonia de aspirație, atelectazia, infecția urinară,
pielonefrita, pneumonia bacteriană, tromboflebita membrelor inferioare.

17
II.2.3.1.B. Tromboflebita septică pelvină
Reprezintă inflamația peretelui venos însoțită de tromboza oricăreia dintre vasele venoase
ale pelvisului.
De cele mai multe ori este secundară unei infecții cu punct de plecare de la nivelul
inserției placentare, care determină tromboza venelor miometriale, favorizând proliferarea
germenilor anaerobi. Venele ovariene pot fi implicate pentru că ele drenează porțiunea
superioară a uterului, deci și zona de inserție placentară. De obicei procesul tromboflebitic
este unilateral și mai frecvent pe partea dreaptă, de unde se poate extinde către vena cavă.
Flebita septică a venei ovariene stângi se poate extinde către vena renală. Pot fi implicate
în procesul infecțios și vena iliacă comună, vena iliacă internă, venele uterine. Poate apărea
post-partum, sau postoperator.
Factorii favorizanți sunt: strivirea moletului și a zonei poplitee în timpul travaliului,
terenul lăuzei ( antecedente de tromboflebită, varice ) naștere laborioasă cu hemoragii mari.
Tromboflebita septică pelvină este asimptomatică o perioadă de timp, simptomele
făcându-și apariția de obicei între a 7-a și a 10-a zi după naștere. Simptomul dominant este
durerea în hipogastru și flancuri, apărută în a 3-a, a 4-a zi post-partum. Starea febrilă
vesperală însoțită de frisoane apare mai târziu și nu este obligatorie să însoțească sindromul
dureros de la început. Acest tablou clinic a fost denumit de unii „ febră enigmatică ”.
(ANEXA 4)
Examenul local evidențiază cordoane dure sensibile la palpare, la nivelul excavației
pelviene.
Tomografia computerizată sau rezonanța magnetică nucleară pot fi utile în stabilirea
diagnosticului. Dacă aceste metode de investigație paraclinică nu pot fi folosite, atunci testul
la heparină este foarte util în stabilirea diagnosticului, deoarece administrarea intravenoasă de
heparină determină scăderea febrei și dispariția frisoanelor, acesta semnificând diagnosticul
pozitiv de tromboflebită pelvină.

II.2.3.1.C. Infecțiile vulvovaginale și ale tranșei de epiziorafie

Infecțiile plăgii perineale, a regiunii vulvovaginale și a colului sunt rare dacă luăm în
considerare gradul de contaminare bacteriană ce însoțește nașterea.
Infecția plăgii de epiziotomie este cea mai frecventă infecție puerperală a organelor
genitale externe. Apare de obicei în a 3-a zi de la naștere și se manifestă prin: tumefacția
plăgii, sensibilitate la palpare și spontană, tegumente hiperemice. Plaga devine dehiscentă

18
permițând exsudatului seros, serosanguinolent sau purulent să se exteriorizeze. Starea
generală este nemodificată, poate coexista febră, dar aceasta nu depășește 38.5. În anumite
cazuri vulva, în totalitate, devine edematoasă, ulcerată și acoperită de exsudat.
Plăgile superficiale, vaginale și vulvare, dacă nu sunt suturate, se pot infecta direct sau în
urma extensiei infecției perineale. Mucoasa devine edematoasă și hiperemică acoperindu-se
cu difterizații gri, ulterior putând deveni necrotice.
Fascita necrozantă este o complicație rară, dar deosebit de gravă a infecțiilor perineale
sau vaginale, implicând mușchii și fasciile. Poate apărea secundar infecțiilor vulvare la
femeile diabetice sau cu depresie imunitară. Germenii care determină această complicație
severă sunt: coci anaerobi, Clostridium, coci aerobi, streptococ grup B, E coli. Simptomele
apar de obicei între a 3-a și a 5-a zi după naștere și sunt variate, uneori fiind foarte greu de
diferențiat o infecție perineală superficială de o fasciită. Se caracterizează prin dureri intense
în regiunea perineală, edem extins la nivelul perineului cuprinzând și vulva uneori. Dacă
miofasciita progresează se poate instala septicemia.

II.2.3.1.D. Infecțiile sânilor în lăuzie7

Infecția este exogenă, iar germenii care sunt implicați sunt: stafilococul auriu,
streptococul β hemolitic, E. Coli, Klebsiella. Acești germeni pot determina infecția în urma
pătrunderii lor fie prin orificiile canalelor galactofore, fie prin soluții de continuitate ale
epiteliului mamelonar.
Limfangita apare între a 5-a și a 7-a zi de la naștere la lăuze care prezintă ragade. Se
caracterizează prin:
▪ Placard de limfangită roșu, cald, sensibil la palpare;
▪ Treneuri de limfangită care merg către axilă;
▪ În axilă se palpează ganglionii măriți de volum;
▪ Starea febrilă însoțește simptomatologia.
Mastita acută apare între a 10-a și a 15-a zi de la naștere și urmează limfangitei sau
galctoforitei ( infecția localizată la nivelul canalelor galactofore ). Are doua stadii:
▪ Stadiul presupurativ caracterizat prin: stare febrilă 39 °C, alterarea stării
generale, tahicardie, cefalee.
▪ Sânul este mărit de volum, tegumentele hiperemice, calde se poate palpa o zonă
indurată, sensibilă, cu suprafață neregulată.

7
Obstetrică Practică, M. Ștemberg, E. Gladun, V. Friptu, N. Corolcova, Chișinău 2004, Capitolul 28.6

19
 ▪ Stadiul supurativ ( abcesul mamar ) se caracterizează prin: stare febrilă 39 °C,
durere cu caracter pulsatil la nivelul sânului, care determină o stare de anxietate a
lăuzei.
▪ Local sânul este mărit de volum, tegumentele sunt hiperemice-violacee, lucioase,
infiltrate, sensibile, zona de fluctuență este bine circumscrisă.
Diagnosticul diferențial se face cu:
▪ Furia laptelui – angorjarea sânului este bilaterală, cedează în 2 zile.
▪ Galactocelul – este o formațiune tumorală, chistică, ce apare în urma acumulării
de lapte în canalele galactofore, bine delimitată, nedureroasă, fără aderență la
planurile adiacente.
▪ Mastita carcinomatoasă – nu prezintă zone de fluctuență, iar tegumentele sunt
violacee.
Mastita cronică urmează formelor acute, și se caracterizează prin apariția unor abcese
mici, la intervale de timp variabile. Uneori, ca urmare a tratamentului antibiotic mastita acută
nu evoluează către forma abcedată și se va forma un țesut scleros, dur, nedureros, expresia
mastitei cronice. Excizia chirurgicală reprezintă singurul tratament eficace. (ANEXA 5)

II.2.4. Obiectivul 4 - Conduita terapeutică în lăuzia patologică8

La nașterile pe cale vaginală soldate cu rupturi perineale de gradele III și IV medicul
trebuie să indice administrarea intrapartum de antibiotice cu efect împotriva infecțiilor locale
ce pot să apară.
În profilaxia antibiotică medicul poate să folosească următoarea schemă terapeutică:
▪ 2 g beta-lactamină – cefalosporină de generația I/ penicilină cu spectru larg, în
doză unică;
▪ Ampicilina 2 g i.v.
▪ Cefazolina 2 g i.v.
Sau
▪ Cefuroxima 1-2 g i.v.
▪ Cefotaxima 1 g i.v.
La pacientele alergice (reacție anafilactică, angiodem, detresă respiratorie, urticarie) la
beta-lactamine (penicilină, cefalosporine) medicul poate opta pentru:
▪ Metronizadol 500 mg i.v.
Sau
▪ Clindamicină 900 mg în combinație cu Gentamicină (1.5 mg/ kgc).

8
Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. I, Capitolul XXI
Infecția în obstetrică, Editura Medicală, I. Dumitru
Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000
20
 Tratamentul curativ al infecțiilor uterine
Medicul trebuie să indice tratament antibiotic în toate cazurile suspectate sau confirmate
cu infecție uterină. Ameliorarea apare în cazurile de infecție uterină la 48-72 ore după
instituirea tratamentului antibiotic, în peste 90% din cazuri.
Medicul poate să indice în cazurile de infecții uterine:
▪ Antiinflamatoare;
▪ Anticoagulante parenterale;
▪ Antipiretice;
▪ Efectuarea zilnică a toaletei vulvo-vaginale;
▪ Tratament de susținere (echilibrare hidroelectrolitică, nutrițională) acolo unde
este cazul;
▪ Ocitocice.
Se recomandă ca medicul să indice una din următoarele scheme de tratament antibiotic în
infecțiile uterine, până la obținerea antibiogramei care permite tratamentul țintit etiologic:
▪ Ampicilină + Gentamicină;
▪ Clindamicină + Gentamicină (terapie gold standard);
▪ Clindamicină + Gentamicină+ Ampicilină;
▪ Clindamicină + Aztreonam;
▪ Peniciline cu spectru larg;
▪ Cefalosporine;
▪ Imipenem + Cilastatin (în cazuri selectate);
În 90% din infecțiile uterine consecutive unei nașteri pe cale vaginală vor răspunde la
Ampicilină + Gentamicină. Regimurile ce includ un antibiotic cu acțiune pe anaerobi
penicilino - rezistenţi sunt mai bune decât cele care nu includ un asemenea antibiotic. S-a
demonstrat că asocierea Clindamicină + Gentamicină asigură cel mai mare procent de
succese. Nu sunt date cu privire la efectele adverse, referitor la nici unul din regimurile
antibiotice.
Profilaxia infecțiilor puerperale în lăuzie constă în:
▪ Respectarea asepsiei și antisepsiei la naștere;
▪ Realizarea asistenței medicale în servicii specializate;
▪ Evitarea travaliului prelungit cu membrane rupte, a examinărilor repetate, a
complicațiilor hemoragice din delivrență și post-partumul imediat;
Antibioterapia parenterală este esențială. Înainte de antibioterapie, se vor recolta probe:
lohiocultură, hemoculturi pentru punerea în evidență a germenilor și alegerea antibioticelor în
funcție de antibiogramă. Se vor folosi asocieri de antibiotice care să acopere flora mixtă
aerobă și anaerobă, iar administrarea se va face intramuscular sau intravenos.

21
 Se recomandă următoarele asocieri de antibiotice:
▪ Cefalosporină (generația a 2-a ) + Gentamicină+ Metronidazol;
▪ Cefalosporină(generația a 3-a) + Gentamicină;
▪ Ampicilina+ Acid clavulanic;
▪ Clindamicină+ Gentamicină;
▪ Imipenem+ Cilastatin;
În funcție de forma clinică și de severitatea acestora se vor asocia:
▪ Analgezice;
▪ Antipiretice;
▪ Corectarea dezechilibrului fluidocoagulant.
Administrarea antibioticelor nu este obligatorie în cazul infecției plăgii perineale. Dacă
tranșa de epiziorafie se va desface, se va curăța cu soluții antiseptice și se va reface după 4-5
zile, acest interval de timp fiind necesar refacerii vascularizației țesuturilor implicate și
rezoluției procesului infecțios.
În tromboflebita pelvină alături de administrare de antibiotice se va folosi și Heparină,
Calciparină urmată de Trombostop sub controlul probelor de coagulare.
În peritonita puerperală se va iniția tratamentul medical de reechilibrare
hidroelectrolitică, antibioterapia intravenoasă, și tratamentul chirurgical. Acesta constă în
histerectomie totală cu conservarea anexelor dacă sunt indemne, sau cu anexectomie dacă
sunt și ele afectate, în gangrena uterină sau în abcesul uterin sau în toaleta cavității
peritoneale urmată de rezolvarea leziunii locale (abcesul tuboovarian, flegmonul
ligamentului larg ) și drenajul cavității peritoneale fără histerectomie.
În cazul fasciitei necrozante singurul tratament eficace este tratamentul agresiv
chirurgical care impune debridarea largă a țesuturilor devitalizate până în zonele de țesut
sănătos.
În cazul endometritei secundare unor resturi placentare, după instituirea antibioterapiei,
se va practica chiuretajul cavității uterine pentru îndepărtarea acestora, obligatoriu sub
protecția antibiotică și de substanță uterotonice ( Ergomet, Oxitocin ).
Profilaxia infecțiilor sânului în lăuzie este foarte importantă. Aceasta se realizează
urmărind:
▪ Igiena tegumentelor sânilor;
▪ Spălarea pe mâini înainte de supt;
▪ Suptul nu va dura mai mult de 10-15 minute;
▪ Dacă apar ragadele nu se va mai alăpta la sânul respectiv și se va unge zona cu
unguente regeneratoare.
Limfangita necesită numai comprese calde sau gheață local și antipiretice.
22
 În cazul mastitei acute tratamentul medical constă în administrarea de antibiotice de
tipul: oxacilinei, eritromicinei, cefalosporine, însoțite de antipiretice, analgezice și pungă cu
gheață.
Tratamentul chirurgical este esențial în formele abcedate și constă în incizie radiară și
debridare digitală, eventual masaj. Dacă localizarea este profundă, incizia se realizează în
pliul submamar.

II.2.5. Obiectivul 5 - Evoluție și complicații9

La endometrite:
▪ În general, infecția rămâne cantonată la uter; (ANEXA 4 )
▪ Depășirea uterului și propagarea la organele vecine/ generalizare.
La tromboflebitele pelviene:
▪ Stare prelungită septicopioemică, endocardită, șoc septic;
▪ Evoluție insidioasă, dificilă chiar după instituirea tratamentului;
▪ Abcese pulmonare, pleurezie supurată (rar embolii pulmonare masive);
▪ Abcese sau infarcte renale;
▪ Sindromul post-trombotic;
▪ Gangrenă.
La infecțiile puerperale:
▪ Favorabilă sub tratament;
▪ În absența unui tratament de specialitate, infecțiile puerperale genitale tind să
evolueze rapid și să se transforme în septicemie, care de cele mai multe ori are o rată
de vindecare foarte mică. Supraviețuitoarele acestui diagnostic se vor confrunta cu
sterilitate.
La infecțiile sânilor:
▪ Mastita netratată poate conduce la abcese mamare; ( ANEXA 5 )
▪ Majoritatea cazurilor izolate de abcese mamare se vindecă bine, însă anumite femei
au parte de infecții recurente;
▪ Apariția cicatricilor;
▪ Asimetria sânilor;
▪ Dureri;
▪ Apariția unei fistule.

9
Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. II, Capitolul XLIV
Infecția în obstetrică, Editura Medicală, I. Dumitru
23
II.3. Probleme practice soluționate

II.3.1. Culegerea datelor

II.3.1.1. Surse de informație

▪ Lăuză;
▪ Foaie de observații;
▪ Echipa de îngrijire;
▪ Familia.

II.3.1.2. Date relativ stabile

Nume și prenume: T.R.
Sex: Feminin
Vârstă: 27 ani
Stare civilă: Căsătorită
Mediu: Rural
Naționalitate: Română
Profesie: Casnică
Data internării: 07.05.2022
Data externării: 20.05.2022
Diagnostic la internare: Sarcină, 39 săptămâni.
Motivele internării: Contracții uterine dureroase
Istoricul bolii: Pacienta în vârsta de 27 ani luată în evidență supravegheată, monitorizată
lunar primipară, travaliu 2 zile (48 h) fără dilatarea colului uterin, durerile au evoluat bine,
durata dintre două contracții a variat cu scădere progresivă de la 10 la 4 minute. În urma
nașterii a rezultat un făt viu de sex feminin, masa fiind de 2770 g, scor APGAR egal 10. Făt
viu cu prezentație craniană, membranele rupte, expulzia placentei fiind naturală.
Anamneza:
▪ Antecedente heredo-colaterală: neagă existență anumitor boli.
▪ Antecedente personale fiziologice: ciclu regulat, durata ciclului menstrual fiind de 3-4
zile.
▪ Antecedente personale patologice: neagă orice informație.
▪ Antecedente obstetricale și ginecologice: număr de nașteri anterioare(0), avorturi(0);
▪ Locul de munca: lipsa mișcării datorită muncii sedentare.

24
II.3.1.3. Date variabile
Examen clinic pe aparate:
▪ stare generală relativ bună;
▪ țesut conjunctiv: normal reprezentat;
▪ țesut ganglionar: palpabil;
▪ sistem osteo-articular: integru;
▪ tegumente și mucoase: normal colorate;
▪ stare de conștientă: bună;
Aparat respirator:
▪ respirații ample și lente (18 respirații/min);
▪ căi respiratorii permeabile, nu se percep raluri;
▪ torace normal conformat;
▪ murmur vezicular prezent;
Aparat cardiovascular:
▪ bătăi cardiace ritmice;
▪ cord în limite normale;
▪ tensiune arterială: 120/80 mmHg;
▪ puls = 90 pulsații/min;
▪ înălțime: 160 cm, masa: 58 kg.
Aparat digestiv:
▪ tranzit intestinal normal;
▪ apetit crescut;
▪ ficat și splină în limite normale;
Aparat uro-genital:
▪ micțiuni fiziologice;
▪ greață, vărsături – în primul trimestru de sarcina;
Sistem nervos central: echilibrat;
Examen obstetrical:
▪ la palpare:
❖ abdomen destins de uterul gravid;
❖ consistența uterului prezentă sub formă de colici uterine.
▪ la inspecție:
❖ secreție lactată prezentă;
❖ involuție uterină puțin accentuată;
❖ vaginul mult deschis cu fisuri ce se cicatrizează;
❖ sânii măriți de volum, care prezintă secreția colostrului;
❖ aspectul și cantitatea lohiilor: scurgeri sanguinolente fiziologice;
❖ perineul este destins;
25
 ANALIZA, SINTEZA ȘI DEPARTAJAREA DATELOR

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de Surse de Problema

crt. afectată independență dependență dificultate
1. A se Deprinderi Grețuri, vărsături; Durere; Risc de deshidratare;
alimenta și alimentare corecte; Dezechilibru hidro-electrolitic; Stres; Alimentație și hidratare
hidrata; Hidratare; Hidratare și alimentare insuficientă; Anxietate; inadecvată;
Amețeli; Lipsa de cunoștințe Grețuri sau vărsături;
Indispoziție; alimentare;
2. A elimina; Cantitatea și mirosul Scurgeri mamelonare; Infecție; Scurgeri mamelonare inadecvate;
colostrului; Durere sau senzație de arsură persistentă Stres;
sau în timpul alăptării;
Roșeață și umflătură la nivelul sânului;
3. A se mișca, Postura sau Prevenirea complicațiilor; Naștere; Necoordonarea mișcărilor;
și a avea o atitudinea adecvată; Starea psihică a lăuzei; Efort prelungit; Refuzul de a face mișcări;
bună Epuizare fizică; Dureri musculare ; Alterarea confortului;
postură; Tensiune dureroasă a sânului; Anxietate ;
Starea generală alterată; Stres;
Oboseală;

4. A dormi și a Somn liniștit fără Perturbarea somnului; Dezechilibre; Insomnie;

se odihni; întreruperi; Neliniște; Durere; Somn;
Iritabilitate; Separare; Fatigabilitate;
Indispoziție; Infecție;
Astenie; Zgomotul;
Somnolență;
Dificultate de a dormi;
5. Neputință; Durere mamară și căldură la atingerea Proces infecțios și Dezinteres pentru ținuta
A se îmbrăca sânului din cauza blocării unui canal inflamator; vestimentară;
și dezbrăca; galactofor; Stres; Incapacitate de a se îmbrăca și
Stare generală de rău; Durere; dezbrăca;
26
6. A-și menține Imbrăcăminte lejeră; Febră moderată; Tulburări ale Hipertermie;
temperatura Frisoane; sistemului de
corpului în Cefalee; termoreglare;
limite Anxietate;
normale Calitatea
necorespunzătoare
a veșmintelor;
7. A fi curată, Deprinderi igienice Igiena sânilor; Secreția lactată; Deficit de autoîngrijire;
îngrijită, a- corespunzătoare; Curățirea tegumentelor; Transpirație; Carențe de igienă;
și proteja Eritem la nivelul sânului; Efort;
tegumentele Tumefierea sânului;
și mucoasele
integre
8. A evita Respectarea Predispoziție la infecție: mastită; Condiții precare de Vulnerabilitatea față de pericole;
pericolele normelor de igienă;
Întărirea țesutului mamar care poate duce viață; Pierderea stimei și a imaginii de
la apariția de chisturi mamare; Anxietate; sine;
Stres; Frică;
Stare depresivă;
Durere;
A se recrea Destindere; Stare generală alterată; Anxietate ; Neplăcerea de a efectua activități
9. Satisfacție; Anxietate; Depresie post- recreative;
Stres; partum; Refuz de a împlini activități
Lezarea integrității recreative;
fizice;
A învăța Dorința și interesul Cunoștințe medicale insuficiente; Alăptarea; Informații insuficiente despre
10. cum să-și de a învăța noi Lipsa deprinderilor igienice; Igienă riguroasă și boală și tratament;
păstrezi cunoștințe și noi generală;
sănătatea deprinderi pentru
redobândirea
sănătății;

27
 PLAN DE NURSING - Mastită

Nr. Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare

crt. nursing
1. Alimentație și Pacienta să Liniștesc pacienta în legătură cu problema sa; Alimentez pacienta În urma
hidratare inadecvată reușească să se Ajut pacienta să inspire profund în cazul în care are parenteral cu perfuzii de intervențiilor
cantitativ și calitativ alimenteze și vărsături; glucoză 5 % pentru a autonome și
datorită procesului hidrateze Se face bilanțul lichidelor ingerate și eliminate, iar combate deshidratarea, la delegate,
infecțios manifestat corespunzător; dacă pacienta varsă se oprește raportul de lichide; indicația medicului pacienta se
prin grețuri și Pacienta să fie Asigur un climat cald confortabil; vitamina B1, B2, B6 poate alimenta
vărsături. echilibrată Încurajez pacienta; calciu și fier; și hidrata
hidroelectrolitic; Pacienta se va cântări zilnic, se va măsura zilnic Aplic tratament calitativ și
Pacienta să își greutatea corporală a acesteia; medicamentos: cantitativ, nu
asigure caloriile Pacienta va consuma alimente ușor digerabile, în antiemetice; mai prezintă
necesare cantități moderate; Se administrează dieta grețuri și
organismului; Se vor observa semnele de deshidratare: aspectul prescrisă de medic, regim vărsături.
Pacienta să aibă pielii, mucoase, puls, T.A; lacto- vegetarian urmat de
un aport Pacienta este informată să mănânce încet cu un regim hipercaloric;
nutrițional înghițituri mai bine mestecate, alimentație bogată în Sunt indicate alimentele
corespunzător; lipide proteine, hidrați de carbon; precum: ceai, supe , iaurt,
Lăuza este atenționată să nu consume băuturi lapte, brânză de vaci,
alcoolice, excitante, să nu consume alimente smântână, unt, salata
flatulente; verde, fructele....etc.
2. Alterarea eliminărilor Lăuza să Ajut pacienta să-și golească complet sânii de laptele Tratament medicamentos În urma
manifestate prin recunoască matern și să efectueze toaleta acestora. la indicația medicului intervențiilor
scurgeri mamelonare, semnele infecției Educarea pacientei privind importanța necesității pentru sedarea durerii autonome și
durere sau senzație de și să se golirii sânilor prin mulgere; :Algocalmin 2 fiole și delegate, starea
arsură, roșeață și autoîngrijească; Se efectuează educație pentru sănătatea lăuzei; Mialgin 1 fiolă i.v; lăuzei s-a
umflătură la nivelul Pacienta să își Se variază pozițiile de alăptare; Se renunță la fumat; Tratament chirurgical: ameliorat.
sânului sau în timpul palpeze sânii Se masează sânii în timpul alăptării sau se folosește ecografie mamară;
alăptării; periodic ; pompa de sân; Consult periodic la medic;
28
 Alterarea confortului Lăuza să numai Se aerisește camera sau salonul; Se administrează În urma
3. datorită stării generale prezinte teama de Se explică pacientei cauzele durerii; analgezice pentru intervențiilor
alterate și a durerii, a se mișca, să Se asigură un climat de înțelegere empatică, liniște; calmarea durerii; autonome și
manifestat prin prezinte o postură Se evaluează caracteristicile durerii: intensitate, Algocalmin fiole la delegate,
tensiune dureroasă a adecvată în durată, localizare, frecvență, factorii care cresc indicația medicului; pacienta
sânului, cefalee și decurs de 4 h; intensitatea; Perfuzie cu Algocalmin; prezintă
dureri musculare; Pacienta să Stimulez pacienta să se exprime asupra experienței Mialgin 1- 2 fiole siguranță, se
prevină dureroase pe care o trăiește; antialgic i.v; simte
complicațiile ca Informez pacienta asupra evoluției durerii, a confortabil și se
urmare a diminuării, toleranței, și a acțiunii medicamentului; poate mișca
imobilizării Sfătuiesc pacienta să practice o respirație corespunzător.
prelungite; abdominală de 5- 10 minute după administrarea
medicației;
Se utilizează unele mijloace suplimentare pentru
reducerea durerilor;
Pentru ameliorarea disconfortului lăuza va purta un
sutien de susținere;

Perturbarea somnului Lăuza să numai Pacienta folosește tehnici de combatere a insomniei, La indicația medicului, În urma
datorită durerii prezinte treziri se recomandă activități recreative , plimbări în aer administrez sedative care intervențiilor
4. manifestată prin repetate; liber, un ceai călduț înainte de culcare; să nu treacă în secreția autonome și
insomnie; Pacienta să aibă Liniștesc lăuza, îi creez un mediu favorabil, condiții lactată, tranchilizante, delegate
un somn de microclimat în salon, pentru ca pacienta să se anxiolitice ușoare. ,pacienta se
odihnitor; poată odihni ; poate odihni,
Pacienta să aibă o Explic pacientei să evite oboseala, spunându-i cât de prezintă un
stare de bine fizic benefică este eficiența somnului și a odihnei; somn calitativ și
și psihic; cantitativ.

29
 Alterarea nevoii de a Pacienta să nu Lăuza să folosească tehnici de îngrijire a sânilor care În urma
5. se îmbrăca și dezbrăca mai prezinte reduc disconfortul și să mențină sănătatea sânilor; intervențiilor
datorită procesului durere în decurs Își schimbă lenjeria de pat și de corp ori de câte ori autonome și
infecțios, manifestat de 8 h. este nevoie; delegate, lăuza
prin durere mamară și Ductele mamare se pot bloca din cauza presiunii se poate
căldură la atingerea puse pe sân ,de aceea este evitată îmbrăcămintea îmbrăca și
sânului; strâmtă, fapt pentru care lăuza va purta dezbrăca
îmbrăcăminte lejeră; corespunzător.

Alterarea temperaturii Pacienta să Se controlează temperatura și pulsul ; observarea Se administrează la În urma

corpului datorită prezinte o discordanței dintre acestea; indicația medicului intervențiilor
6. procesului inflamator, temperatură a Se combate febra prin punerea de pungi cu gheață antialgice, antipiretice: autonome și
manifestat prin corpului normală sau comprese reci la nivelul sânului și se acoperă Algocalmin comprimate delegate, lăuza
tahicardie, febră T=39 în decurs de 8 h; lăuza cu o pătură ,dacă are și frisoane; per – os; prezintă
°C și frisoane; Calculează bilanțul ingestă – excretă / 24 h; temperatura
corpului în
limite normale.
7. Alterarea nevoi de a-și Lăuza să prezinte Explicarea importanței respectării igienei riguroase Tratament medicamentos În urma
păstra tegumentele și igienă post-partum; prescris de medic: intervențiilor
mucoasele curate corespunzătoare Menținerea igienică a sânilor se face prin antibiotice de tipul: autonome și
datorită procesului în decurs de 12 spălarea pe mâini și se dezinfectarea cu soluții Oxacilină, Eritromicină, delegate, lăuza
infecțios manifestat ore; antiseptice; Unghiile se vor tăia scurt și se va face Cefalosporine, însoțite de prezintă o stare
prin eritem (roșeața pilirea asperităților; analgezice: Acetaminofen de bine, durerea
pielii), uneori în formă Se va spăla sânul înainte și după fiecare supt cu apă sau Ibuprofen și pungă cu fiind combătută.
de pană, tegumente sterilă sau cu ceai de mușețel, se vor pune comprese gheață;
hiperemice, calde; calde și umede pe sân înainte de fiecare alăptat; Angorjarea dureroasă a
După fiecare supt, mamelonul va fi uns cu lanolină sânilor se tratează cu
sau cu un unguent, preparat special foliculină; comprese reci sau cu
Explic lăuzei că înainte și după alăptare trebuie să se analgezice (Algocalmin);
spele pe mâini cu apă și săpun, apoi sânii, și să-i
șteargă cu un prosop sau cu tampoane sterile;

30
8. Alterarea nevoii de a Lăuza să prevină Ajut lăuza să se mobilizeze; În urma
evita pericolele complicațiile; Încurajez lăuza să efectueze singură mișcări și explic intervențiilor
datorită procesului Lăuza să nu mai acesteia că nu există riscul accidentării; autonome și
infecțios, manifestat prezinte riscul Ajut lăuza să meargă la toaleta să își efectueze delegate, lăuza
prin întărirea țesutului accidentării prin îngrijirile corporale, în prealabil igiena sânilor ; nu mai prezintă
mamar care poate posibile căderi; risc de
duce la apariția accidentare.
chisturilor mamare;
9. Alterarea nevoii de a Pacienta să Sfătuiesc lăuza că este bine să își reia activitatea În urma
se recrea datorită prezinte o stare de sexuală numai după terminarea perioadei de lăuzie; intervențiilor
procesului infecțios bine reducând Pregătesc psihic mama privind modul corect de autonome și
manifestat prin durere, stresul și alăptare și necesitatea alăptării copilului; delegate,
anxietate, stare anxietatea; Este indicat ca lăuza să se recreeze folosind mijloace pacienta se
generală alterată; precum: cititul în cărți, ascultatul muzicii, la fel de poate recrea ,
benefică este comunicarea cu membrii familiei; nu mai prezintă
Ofer prilejul pacientei de a ne dezvălui cum s –a stres și
manifestat infecția și în ce mod a evoluat boala; anxietate.
10. Alterarea nevoii de a Pacienta să Explic lăuzei importanța îngrijirilor igienice pentru În urma
învăța datorită cunoască prevenirea infecției cu mastită; intervențiilor
procesului infecțios informații noi Informez lăuza cât de importantă este toaleta sânilor autonome și
manifestat prin frică, despre lăuzie și și îi arăt pacientei metodele de îngrijire; delegate,
teamă față de patologia acesteia Lăuza învață să se adapteze la rolul de mamă; pacienta a
complicațiile bolii; precum și despre dobândit
Deficit de cunoștințe conduita cunoștințe noi
privind autoîngrijirea terapeutică; despre mastită
în perioada de lăuzie; și conduita
terapeutică;

31
II.4. Perspectiva personală a candidatului
Am ales pentru studiu amănunțit tehnica spălăturii vaginale deoarece este una dintre cele
mai importante tehnici aplicate pacientelor în perioada de lăuzie, fiind frecvente cazurile de
paciente care necesită această tehnică.
Spălătura vaginală
Definiție
Prin spălătura vaginală se înțelege introducerea unui curent de lichid (apă sau soluție
medicamentoasă) în vagin, după ce se spală pereții vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
Scop
Terapeutic:
▪ Îndepărtarea conținutului vaginal (produse normale sau patologice), dezlipirea
exsudatelor patologice de pe mucoasă;
▪ Dezinfecția locală înaintea intervențiilor chirurgicale;
▪ Calmarea durerilor;
▪ Reducerea proceselor inflamatoare.
Pregătiri
Materiale:
▪ De protecție:
❖ Paravan, prosoape;
❖ Traversă, mușama,aleză;
❖ Învelitori de flanelă.
▪ Sterile:
❖ Canulă vaginală;
❖ Irigator, vată.
▪ Nesterile:
❖ Stativ pentru irigator;
❖ Bazinet.
▪ Medicamente:
❖ 2 l soluție medicamentoasă ( apă oxigenată, soluție cloramină, hipermanganat
de potasiu 1/2000, oxicianură de mercur 1/4000, soluție sublimat 1% ).
Pacienta
▪ Psihic:
❖ Se identifică pacienta, i se explică necesitatea efectuării tehnicii și se obține
consimțământul;

32
 ▪ Fizic:
❖ Se izolează patul cu paravan ( dacă nu se efectuează în sala de tratamente );
❖ Se protejează patul cu mușama și aleză;
❖ Se așază pacienta în poziție ginecologică;
❖ Se introduce bazinetul sub bazinul pacientei;
❖ Se spală organele genitale cu apă și săpun;
❖ Se acoperă regiunea vulvei cu un strat subțire de vaselină ( pentru spălăturile
calde ).
Execuție
❖ Începe cu spălarea și dezinfectarea mâinilor;
❖ Se adaptează canula la tubul irigatorului, se elimină aerul;
❖ Se așază irigatorul la 50-75 cm înălțime față de simfiza pubiană;
❖ Se verifică temperatura soluției;
❖ Se reperează orificiul de intrare în vagin, se deschide robinetul și se introduce
canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului;
❖ Se spală bine fundul de sac posterior și apoi se plimbă canula pe toată
suprafața vaginului;
❖ Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul și se
depune în tăvița renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientei
❖ Se usucă regiunea genitală cu vată și prosoape;
❖ Se îndepărtează materialele folosite;
❖ Se ajută să se îmbrace;
❖ Se așază comod în pat;
❖ Se aerisește salonul.
Pregătirea produsului pentru laborator
❖ Se examinează lichidul de spălătură, care poate conține: flocoane de mucus,
puroi, cheaguri de sânge;
❖ Se trimite la laborator la solicitarea medicului.
Notarea în fișa de observație
❖ Se notează data și persoana care a efectuat tehnica.
DE ȘTIUT:
▪ După temperatura lor, spălăturile vaginale se împart în:
❖ Spălături reci ( până la 20 °C )
❖ Spălături călduțe ( 35-37 °C )
❖ Spălături calde ( 45-50 °C )
▪ Soluțiile medicamentoase ( preparate farmaceutice sau pe loc ) vor fi încălzite la
temperatura necesară în baie de apă;
▪ Înainte de utilizare, se va verifica temperatura acestora.
33
 II.5. Utilitatea soluțiilor găsite

I. Lăuzia este o stare fiziologică vindecabilă care face parte din procesul de
reproducere normal al femeilor. Cu toate acestea, chiar dacă este un proces natural de
vindecare nu trebuie dat uitării rolul asistentei medicale pe perioada spitalizării
deoarece pot să apară și complicații uneori sfârșind prin deces sau traumatisme care se
întind pe tot restul vieții.
II. Perioada de lăuzie semnifică una dintre cele mai importante etape din viața femeii
care devine mamă. De aceea, pentru a depăși această perioadă delicată lăuza are nevoie
de sprijin din partea familiei, a soțului și din partea cadrelor medicale. Lăuza învață să
se adapteze la rolul de mamă, să prevină complicațiile știind că alăptatul la sân creează
o relație mai apropiată între mamă și sugar.
III. Printr-o îngrijire și monitorizare competentă din partea asistentei medicale se pot
preveni complicațiile majore care pot surveni în perioada post-partum cum ar fi embolia
pulmonară și tromboza venoasă profundă care duc la deces dar și restul complicațiilor
ce pot altera starea de sănătate a lăuzei pe termen mediu sau lung cu efecte negative și
asupra nou-născutului care numai poate beneficia de atenția și îngrijirea necesară.
IV. În cazul studiat, pacienta diagnosticată cu mastită a beneficiat de îngrijiri medicale
de calitate în timpul internării la spital, a urmat tratamentul medicamentos prescris de
medic și administrat de asistenta medicală după evaluarea și actualizarea informațiilor
culese din interviul cu pacienta și din monitorizarea funcțiilor vitale. Urmând conduita
terapeutică și indicațiile primite de la asistentă, evoluția patologiei a fost favorabilă, iar
pacienta a fost externată în condiții fiziologice normale. Aceasta a reluat alăptarea nou-
născutului, fiind motivată în urma acumulării cunoștințelor referitoare la importanța
alăptatului pentru dezvoltarea armonioasă a micuțului să fie mult mai atentă pe viitor la
aspectele legate de îngrijirea personală.
V. După analiza planificărilor îngrijirii din această lucrare conștientizez importanța și
rolul asistenților bine pregătiți în tratarea pacientelor cu lăuzie fiziologică și/sau
patologică. Lucrarea “PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR PACIENTEI CU LĂUZIE
FIZIOLOGICĂ ȘI/ SAU PATOLOGICĂ” pregătește asistenții medicali pentru a face
față oricărei situații întâlnite în perioada de lăuzie a pacientelor și pentru a transforma
experiențele viitoarelor mămici în amintiri pozitive.

34
 III. BIBLIOGRAFIE

▪ Infecția în obstetrică, Editura Medicală, I. Dumitru

▪ Obstetrică și Ginecologie, Florin STAMATIAN, Vol. I și Vol. II
▪ Obstetrică, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2000
▪ Obstetrică ginecologie, Ancăr V., Ionescu C., Ed. Naţional, Bucureşti, 2008
▪ Obstetrică și Ginecologie Clinică, Radu Vlădăreanu, Ed. Univ. „Carol Davila”,
București, 2006
▪ Obstetrică ginecologie, Aburel E., Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971
▪ Obstetrică şi ginecologie, Beck W.W., Ediţia a 4-a, Editura Medicală Amaltea, 1998
▪ Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale – Lucreția Titircă
▪ Atlas al corpului uman, Vigué Martin, Ed. Prut Internaţional, 2006
▪ Atlas de anatomie umană, Frank H. Netter M.D., Ed. Callisto, Ediţia a 4-a, anul
2008
▪ Ghidul Clinic Pentru Lehuzia Patologică, Ministerul Sanatatii, Ordinul nr. 1524 /
2009
▪ http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table

35
 IV. ANEXE

IV.1. ANEXA 1 - Organele genitale

Fig. 1 Organele genitale externe Fig.2 Organele genitale interne

36
 IV.2. ANEXA 2 – Glande anexe

Fig. 3 Glandele mamare Fig.4 Glandele Bertholin și Skene

37
 IV.3. ANEXA 3 – Statistică - mortalitate maternă pe județul Bistrița Năsăud10

Mortalitatea maternă în județul Bistrița Năsăud în perioada 1990-2020

5
Număr cazuri

S…

Ani

10
http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
38
 IV.4. ANEXA 4 – Endometrita și Tromboflebita

Fig. 5 Endometrita Fig.6 Tromboflebita

39
IV.5. ANEXA 5 - Mastita

40