Analiza dialectică a articolului ,,Fapte

bune s.r.l.” de Daniel Duma

 Introducere
Dialectica în calitate de artă îşi propune să descopere adevărul, să clarifice o situaţie.
Acest lucru se întâmplă în articolul numit ,,Fapte bune s.r.l.” de Daniel Duma. Scopul
prezentei lucrări constă în evidenţierea forţei dialectice şi a retoricii din articolul publicat
de Daniel Duma. Analiza va integra aspectele ce definesc manevrarea strategică.
,,Fapte bune s.r.l.” a fost publicat la sfârşitul lunii decembrie, anul 2017. Contextul
apariţiei acestuia este reprezentat de perioada sărbătorilor şi de înmulţirea faptelor bune cu
această ocazie. Ideea articolului este că faptele bune din perioada sărbătorilor făcute de
societăţile private sunt inechitabile şi ineficiente, aducând mai multe beneficii celor care le
fac decât celor pentru care sunt făcute şi punând în pericol rolul social al statului.
Subiectul abordat de articolul ce va fi analizat este unul sensibil. O primă impresie ar duce
la realizarea unei critici dure a atitudinii autorului în absenţa înţelegerii subiectului. Acesta
este motivul pentru care este necesară analiza dialectică a articolului ,,Fapte bune s.r.l.”,
acesta este motivul identificării pe de o parte şi studierii pe de altă parte a argumentelor
aduse de Daniel Duma. În consecinţă de cauză, întrebarea de la care voi pleca este
următoarea: are articolul ,,Fapte bune s.r.l.” de Daniel Duma forţă dialectică sau doar
prezintă o simplă opinie personală?
Pentru atingerea obiectivului propus şi totodată pentru a găsi un răspuns la
întrebarea formulată voi parcurge mai multe etape specifice deconstrucţiei dialectice: voi
identifica diferenţele de opinie şi argumentele aduse, voi observa dacă etapele discuţiei
critice sunt prezente în text, pe baza modelului pragma-dialectic voi reconstrui
argumentarea, voi identifica schemele argumentative ale textului şi modul în care are loc
manevrarea strategică. De asemenea, voi prezenta cele zece reguli ale discuţiei critice,
urmând să văd dacă acestea au fost respectate sau încălcate. În final voi realiza o evaluare
de ansamblu şi voi pune în evidenţă dialectica şi retorica.
Analiză
Diferenţa de opinie apare într-o situaţie ce implică două părţi. Prima parte avansează
un punct de vedere, iar cealaltă îşi exprimă îndoiala cu privire la acesta sau chiar îl
respinge. (Eemeren, Henkemans, 2017, p. 6) În textul analizat nu întâlnim două puncte de
vedere al unor persoane diferite, ci este mai degrabă vorba despre existenţa unuia singur ce
îşi exprimă îndoiala cu privire la o situaţie: critica faptelor bune din perioada sărbătorilor,
considerate de autorul articolului ,,Fapte bune s.r.l.” drept un mijloc de atragere a
simpatiilor personale, cu un nivel redus de eficienţă. (Duma, 2017)

1
 Diferenţa de opinie este implicită. Deşi, în prima parte este prezentată în mod clar
situaţia care aduce nemulţumiri, anume faptele bune care au un caracter ineficient şi
inechitabil (Duma, 2017), îndoiala exprimată faţă de situaţia observată nu este una
directă. Autorul nu afirmă direct faptul că el nu este de acord cu faptele bune din timpul
sărbătorilor făcute mai mult pentru crearea unei imagini pozitive decât pentru scopul în
sine al unei astfel de fapte. Acest rezultat, al existenţei unei diferenţe de opinie implicite
este de aşteptat în condiţiile în care, aşa cum susţine şi Frans H. van Eemeren, un caracter
explicit ar fi existat mai degrabă într-o situaţie de dialog sau a unui discurs raportat
(Eemeren, 2010), ceea ce aici nu este cazul.
În ceea ce priveşte tipologia diferenţei de opinie aceasta se încadrează în categoria
diferenţelor de opinie simple. Întâlnim avansarea unui punct de vedere al locutorului faţă
de o singură propoziţie (situaţie). Prin urmare, acesta îşi arată nemulţumirea faţă de faptele
bune făcute în luna decembrie de diverse campanii private în cadrul societăţii româneşti.
Discuţia critică în mod ideal implică existenţa unui număr de patru etape. Textul
analizat este un monolog în care sunt prezentate argumentele privind nemulţumirea faţă de
o situaţie identificată. Prin urmare, etapa numărul 1, cea a confruntării nu este clară, însă
nici inexistentă. Îmi voi susţine afirmaţia prin citarea unor fragmente din articol. Stabilirea
existenţei unei dispute are la rândul ei mai multe etape: prima constă în prezentarea
situaţiei identificate, aceea că în ţara noastră în luna decembrie faptele bune se înmulţesc.
Primul argument pe care îl pot aduce pentru a susţine existenţa unei critici a autorului faţă
de situaţia observată este reprezentat de faptul că aceasta contribuie, fie şi neintenţionat la
inechitate, având totodată un caracter ineficient. Aici aş dori să subliniez o observaţie
personală, aceea că nu identific două puncte de vedere diferite, ci unul singur cu privire la
o situaţie interpretată subiectiv. Într-adevăr, apare miza acceptării punctului de vedere şi
pregătirea pentru cea de-a doua etapă, a deschiderii, a pregătirii cadrului pentru rezolvarea
disputei, aceasta putând fi susţinută de întrebarea ,,Cum decidem cine merită ajutat ?’’
(Duma, 2017).
Etapa numărul 2 a discuţiei critice reprezentată de deschidere sau ,,opening stage”
este data de sublinierea situaţiei care nemulţumeşte locutorul. În cazul de faţă Daniel
Duma afirmă existenţa unor cauze, precum cea a minorităţilor etnice sau sexuale care ,,nu
câştigă niciodată competiţia lacrimilor”. (Duma, 2017) Astfel, este realizat un sistem care
în loc să repară inechităţile este el însuşi unul inechitabil. (Duma, 2017) Consider că în
acest texte etapa confruntării şi etapa deschiderii se suprapun, nefiind clar delimitate. În
primul rând se stabileşte că este o dispută a locutorului faţă de o situaţie, urmând ca
2
decizia de a rezolva problema identificată să fie continuată de alte argumente care întăresc
disputa, cum ar fi, aşa cum am mai subliniat, faptul că minorităţile etnice sau sexuale nu
produc mila oamenilor. Putem afirma că cele două etape au mai degrabă un caracter
implicit. Aş dori aici să facă o remarcă critică asupra faptului că nu există un protagonist
(o persoană care îşi susţine punctul de vedere) şi un antagonist (o persoană care critică
argumentele aduse de cel dintâi).
Etapa numărul 3, cea a argumentării este dată de prezentarea argumentelor pentru
susţinerea punctului de vedere al locutorului, acela că faptele bune din perioada
sărbătorilor sunt inechitabile şi ineficiente, având mai degrabă un caracter discriminator
pentru că nimănui nu îi este milă de minorităţile etnice sau sexuale. (Duma, 2017)
Alexandra Florentina Filimon în cartea ,,Analiza textului de tip argumentativ” găseşte
argumentarea sinonimă cu demonstraţia, însă consideră că în cazul demonstraţiei adevărul
are o natură cognitiviă, iar argumentarea are un caracter persuasiv. (Filimon, 2011, p. 8)
Prin urmare, esenţa argumentării este persuasiunea sau ,,efortul voluntar de a influența
starea mentală a celuilalt pe calea comunicării, în circumstanța în care receptorul are un
anumit grad de libertate.” (Drăgan, 2007, p. 309)
Revenind la argumentele promovate de Daniel Duma pentru a susţine ideea potrivit
căreia faptele bune din perioada sărbătorilor sunt inechitabile pot fi date următoarele
exemple: absenţa milei faţă de drepturile minorităţilor etnice şi sexuale, acestea
necâştigând ,,niciodată competiţia lacrimilor” (Duma, 2017); existenţa unei durate scurte
şi a unui efect limitat al proiectelor cele mai vizibile care contribuie foarte puţin la
rezolvarea durabilă a unor probleme; punerea accentului pe comunicare mai mult decât pe
intervenţie în sine; subdimensionarea iniţiativelor caritabile în raport cu gravitatea
problemelor abordate de acestea; identificarea statului drept sursa principală de ajutor
pentru oameni împofida faptului că acesta este răsplătit zilnic doar cu ură; (Duma, 2017)
incapacitatea ,,faptelor bune”de a înlocui sau compensa statul; etc.. Mai mult decât atât,
autorul articolului analizat insistă pe sublinierea faptului că la nivelul societăţii româneşti
în fiecare zi se dau ca exemplu negativ atrocităţile comise de asistenţii sociali, ceea ce
duce la o imagine negativă a sprijinului statului. (Duma, 2017) Un alt argument al criticii
aduse faptelor bune este reprezentat de faptul că realizarea unei imagini pozitive a
iniţiativelor private, care au campanii precum colectarea a 2% din impozitul pe venit
ducea la slăbirea unei funcţii importante a statului: asigurările sociale. (Duma, 2017)
Analizând această a treia etapă a discursului critic al articolului ,,Fapte bune s.r.l.”
de Daniel Duma poate fi susţinut faptul că şi aceasta se îmbină cu etapa a doua, cea a
3
deschiderii. Exemplul lipsei de milă faţă de minorităţile etnice şi sexuale, care îşi propune
să întărească faptul că va exista un discurs critic poate fi considerat şi unul dintre primele
argumente ale faptului că acţiunile caritabile din perioada sărbătorilor, dar nu numai, au un
caracter ineficient. Aici aş dori să subliniez observaţia potrivit căreia, deşi autorul în etapa
1 identifică situaţia înmulţirii faptelor bune în preajma sărbătorilor de iarnă şi îndeosebi în
luna decembrie, argumentele sale se distanţează de această perioadă şi analizează un
context general. Rezumând argumentul principal al articolului, aceste este următorul:
faptele bune ale societăţilor private sunt ineficiente şi inegale şi conduc pe de o parte la
crearea unei imagini negative a rolului social al statului şi pe de altă parte la slăbirea
funcţiei de asistent social al acestuia, care altfel ar rămâne cea mai eficientă.
Etapa numărul 4 a discursului critic sau etapa închiderii nu este una standard.
Modelul ideal susţine stabilirea dacă punctul de vedere a fost retras în condiţiile în care
antagonistul avansează îndoieli sau dacă îndoielile au fost retrase pentru punctul de vedere
al protagonistului . (Eemeren, 2010) Acest lucru nu se întâmplă în cazul de faţă. Pe lângă
faptul că nu există două persoane, un antagonist şi un protagonist, pe de altă punctul de
vedere a fost întărit. Concluzia articolului este dată de faptul că iniţiativele caritabile îi
ajută de cele mai multe ori pe cei care le fac decât pe cei care beneficiază. (Duma, 2017)
Reconstrucţia argumentării în acord cu modelul pragma-dialectic va avea în vedere
identificarea elementelor tacite ale unei argumentări strategiei minimului optic pe de o
parte şi a maximului pragmatic pe de altă parte. Voi realiza structura argumentării, făcând
totodată o reconstrucţie textuală, ce se va găsi în anexa numărul 1 a lucrării. În ceea ce
priveşte reconstrucţia argumentării în conţinutul lucrării aş dori să subliniez faptul că
prima etapă a acesteia este reprezentată de identificarea punctului de vedere avansat.
(Eemeren, 2010). În cazul de faţă este vorba despre ideea potrivit căreia faptele bune sunt
ineficiente şi sunt făcute mai mult pentru a aduce beneficii personale decât pentru a-i ajuta
pe ceilalţi şi îndeosebi faptele bune din perioada sărbătorilor de iarnă prezintă această
trăsătură (Duma, 2017). Contextul sau tipul de activitate comunicaţională este reprezentat
de un editorial de presă. Conectorii argumentativi identificaţi sunt următorii: ,,în
consecinţă” (conector de concluzie); astfel (conector de susţinere); ,,de exemplu”
(conector de susţinere); ,,deşi” (conector de susţinere); ,,în plus” (conector de susţinere),
etc.. Din punctul de vedere al ordinii de prezentare a argumentării poate fi susţinută
existenţa unei prezentări succesive. Punctul de vedere al lui Daniel Duma precede
argumentelor, cu alte cuvinte se porneşte de la premise şi se ajunge la concluzii. În prima
parte Daniel Duma îşi exprimă opinia prin care îşi arată nemulţumirea faţă de faptele bune
4
făcute de privaţi, îndeosebi în perioada sărbătorilor de iarnă, urmând ca apoi acesta să
aducă argumente pentru a-şi susţine poziţia.
De asemenea, doresc să subliniez diferenţa dintre argumentare şi explicaţie pe care o
consider fundamentală pentru textul analizat. Din punct de vedere pragmatic explicaţia sau
clarificarea sunt două acte diferite în raport cu argumentarea. Rodica Zafiu în cartea
Argumentarea presupune existenţa unui interlocutor. În cazul de faţă, după cum am mai
afirmat, nu există interlocutori, cel puţin la nivelul textului (putem totuşi considera faptul
că locutorul este autorul textului, în timp ce interlocutorul este cititorul). Autorul
articolului ,,Fapte bune s.r.l.” sugerează că punctul de vedere avansat de el este deja
acceptat de cealaltă parte. De ce spun acest lucru? Motivul este dat de faptul că textul nu
face în niciun moment referire la posibile contra-argumente sau la posibilitatea unor păreri
contrare faţă de cea a autorului. În cazul în care este dificil de făcut distincţia dintre
argumentare şi explicaţie, ca în situaţia de faţă, atunci se va recurge la interpretarea
argumentativă maximală. Prin urmare, în scopul rezolvării acestei dificultăţi metodologice
va prevala interpretarea maximală: pentru a fi caritabili va fi realizată tratarea cazurilor
limită drept argumente. (Eemeren, Henkemans, 2017, pp. 37-38)
Prima situaţie analizată este cea potrivit căreia faptele bune aduc beneficii doar celor
care le fac (punct de vedere implicit) deoarece campaniile de binefacere sunt realizate
pentru a crea o imagine pozitivă a celor care le realizează şi pentru că cei care fac fapte
bune doresc să îşi îmbunătăţească imaginea, iar faptele bune conduc la inechitate şi
ineficienţă. În acest exemplu identific schema argumentativă bazată pe analogie. Este
făcută analogia dintre faptele bune ralizate în interes personal şi campaniile de binefacere
întreprinse pentru scopuri proprii. Întrebările critice sunt următoarele: Este această
analogie una corectă?; Sunt situaţiile prezentate reale?
Al doilea paragraf analizat pleacă de la următtorul punct de vedere: campaniile de
ajutoarare ale companiilor private nu au niciun efect pozitiv, deoarece cauzele sunt lăsate
să se lupte pentru întâietate în atenţia publicului şi pentru că apare alocarea iraţională şi
inechitabilă a resurselor. În acest exemplu identific schema argumentativă simptomatică,
existând o relaţie de concordanţă între efectul campaniilor de ajutorare ale companiilor
private şi faptul că oamenii se luptă pentru a beneficia de ajutor. Întrebările critice sunt
următoarele: Există campanii de întrajutorare ale companiilor private cu efect pozitiv?;
Există situaţii în care efectul campaniilor de întrajutorare ale companiilor private să fie
unul pozitiv?; Există situaţii în care resursele sunt alocate în mod raţional?; Există situaţii
în care resursele sunt alocate în mod echitabil?
5
 Al treilea paragraf analizat pleacă de la punctul de vedere implicit potrivit căruia
statul este cel care trebuie să îşi primească laudele pentru faptele bune pentru că acesta
reuşeste să ofere sprijin zi de zi unui număr cu adevărat semnificativ de oameni şi pentru
că statul administrează sisteme cu un impact mult mai mare asupra vieţii oamenilor.
Schema argumentativă care se aplică în cazul de faţă este cea bazată pe cauzalitate,
existând o relaţie cauză-efect între punct de vedere şi argumente. Întrebările critice sunt
următoarele: Oferă statul întotdeauna sprijin în mod eficient oamenilor?; Există şi alte
cauze pentru care statul trebuie să fie lăudat?; Există şi alte cauze pentru care statul este
responsabil de faptele bune?
Al patrulea paragraf analizat face referire la degradarea imaginii statului (punct de
vedere explicit) pentru că există o percepţie idealizată şi hiperbolizată asupra iniţiativelor
caritabile şi pentru că statul este corupt şi incompetent şi pentru că funcţionarii sunt
dispreţuiţi şi pentru că sistemul public este sabotat. Schema argumentativă identificată în
acest paragraf este reprezentată de analogie; punctul de vedere este similar cu
argumentele. Întrebările critice sunt următoarele: Degradarea imaginii statului este
realizată pentru că statul este văzut ca fiind corupt şi incompetent?; Degradarea imaginii
statului este realizată pentru că funcţionarii sunt văzuţi ca fiind incompetenţi?;
Degradarea imaginii statului este realizată pentru că funcţionarii sunt dispreţuiţi?;
Degradarea imaginii statului este realizată pentru că sistemul public este sabotat?
Ultimul paragraf analizat face referire la faptul că iniţativele caritabile private nu
sunt eficiente (punct de vedere implicit) pentru că ,,Prin asigurările sociale ne protejăm la
nivel de societate în faţa unor riscuri prea dificil de gestionat la nivel individual” ( Duma,
2017) (Asigurăririle sociale sunt mai eficiente) şi pentru că ,,Iniţiativele private îşi pierd
repede generozitatea” (Duma, 2017) şi pentru că asigurările sociale au un impact mai mare
decât iniţiativele private de întrajutorare şi pentru că asigurările sociale îi ajută pe cei care
au nevoie şi pentru că asigurările sociale protejează demnitatea celor care sunt ajutaţi.
Schema argumentativă identificată se bazează pe cauzalitate pentru că există o relaţie
cauzală între punctul de vedere susţinut şi argumente. Întrebările critice sunt următoarele:
Există şi alte cauze pentru care iniţiativele caritabile nu sunt eficiente?; Eficienţa
asigurărilor sociale conduce întotdeauna la ineficienţa iniţiativelor caritabile?
Manevrarea strategică ne ajută să cunoaştem modul în care argumentarea este
produsă. Aceasta se caracterizează prin existenţa unui potenţial topic, prin adaptarea la
cerinţele audienţei şi totodată printr-un context al argumentului sau exploatarea
mecanismelor de prezentare. Înainte trebuie precizat faptul că obiectivul discursului critic
6
în textul analizat are drept scop rezolvarea situaţiei în favoarea autorului. Prin urmare,
putem vorbi despre o dimensiune a eficacităţii, retorică.
. Potenţialul topic are în vedere argumentele şi schemele argumentative folosite
pentru susţinerea punctului de vedere. În cazul de faţă punctul de vedere este reprezentat
de faptul că faptele bune la societăţilor private nu sunt eficiente şi împiedică funcţia
socială a statului, creând o imagine negativă a acestuia. Mai mult decât atât, argumentele
sunt raportate la contextul identificat: înmulţirea faptelor bune din perioada sărbătorilor de
iarnă.
Pornind de la tipologia genurilor comunicative propusă de Frans H. Van Eemeren şi
Francisca Snoeck Henkemans poate fi susţinută prezenţa unei comunicări deliberative în
care este afirmat dezacordul cu privire la o acţiune propusă (Eemeren şi Henkemans, 2017,
p. 166) Este pus mai mult accentul pe argumente decât pe contraargumente. Rezultatul
discursului prezintă o concluzie comună cu punctul de vedere. (Eemeren şi Henkemans,
2017, p. 166) Modalitatea discursivă este reprezentată de persuasiune. Mai mult decât atât
drept mijloc de argumentare este folosit exemplul. Se oferă ca exemplu faptul că sunt
realizate campanii de redirecţionare a 2% din impozitul pe venit, se dă exemplul faptului
că sunt tot mai multe proiecte impresionante, mobilizări semnificative şi o comunicare mai
eficientă odată cu venirea sărbătorilor, (Duma, 2017) etc..
Adaptarea la cerinţele audienţei reprezintă o altă trăsătură a manevrării strategice. În
scopul adaptării la cerinţele audienţei se poate observa existenţa unui mesaj clar, a unei
controverse identificate în mod clar (audienţa nu trebuie să se întrebe care este situaţia faţă
de care locutorul îşi prezintă nemulţumirile). (Eemeren, 2010) Rezonabilitatea
argumentelor şi eficienţa acestora reprezintă alte trăsături ale manevrării strategice.
(Emeren, 2010) Vocabularul folosit reprezintă elementul central al acestei trăsături a
manevrării strategice. Acesta este unul simplu, lipsit de cuvinte cu înţeles dublu sau de
multe elemente de argou. Totuşi consider că un astfel de cuvânt este s.r.l.. Pe de o parte
acesta este un cuvânt abreviat, în forma sa extinsă reprezentând o societate cu răspundere
limitată. Pe de altă parte este un cuvânt folosit în domeniul afacerilor, iar s.r.l. mai poate fi
sinonim cu afacere. Totodată titlul ,,Fapte bune s.r.l.” poate fi considerat metaforic, ceea
ce duce la afirmarea unei alte resurse a manevrării, anume cea a exploatării mecanismelor
de prezentare prin apelul la figuri de stil.
Tindale în lucrarea ,,Acts of arguing: A rhetorical model of argument” susţine că
scopul argumentării este de a se concentra asupra audienţei şi de a vedea argumentaţia din
persepctiva eficienţei sale. Audienţa este complexă, având o caracter larg. Prin urmare
7
există îndeosebi două tipuri de audienţe: cei care sunt vizaţi în mod direct de punctul de
vedere şi o audienţă universală reprezentată de toţi oamenii (Tindale, 1999, pp. 84-85) În
cazul de faţă există o primă audienţă reprezentată de membrii companiilor private care fac
acţiuni caritabile şi o a doua audienţă: toţi oamenii care citesc articolul.
Atkin şi Richardson susţin existenţa mai multor tipologii de antagonisme. În cazul
de faţă poate fi susţinută existenţa mai degrabă a unui antagonism implicit-inclusiv (Atkin
şi Richardson, 2005, p.169). Contradicţia este inclusă în text şi nu este afirmată în mod
direct. Cu toate acestea la început putem identifica un antagonism explicit inclusiv. (Atkin
şi Richardson, 2005, p.169).Contradicţia este afirmată în mod clar. De exemplu este
afirmat în mod direct faptul că luna decembrie aduce creşterea faptelor bune, cu toate
acestea faptele bune ajung să contribuie la inechitate şi ineficienţă. (Duma, 2017) Mai
poate fi susţinut faptul că antagonismul este unul creat, este imaginat de către autor.
Din punctul de vedere al dovezilor retorice poate fi susţinută existenţa patosului,
fiind pus accentul pe emoţia rezultată din discuţie. Aceasta este susţinută încă din primele
argumente. Un astfel de exemplu este următorul: ,,drepturile minorităţilor etnice sau
sexuale nu câştigă niciodată competiţia lacrimilor. (Duma, 2017)
Nu în ultimul rând, îmi propun să evidenţiez cele zece reguli ale pragma-dialecticii
şi să văd dacă în textul analizat acestea sunt respectate sau încălcate. Încă din prima etapă
se poate observa încălcarea prima regulă a codului de conduită pe care o discuţie critică ar
trebui să o respecte. Este vorba despre regula libertăţii de opinie. Consider totuşi că
această încălcare este una parţială. Textul nu prezintă opinia interlocutorului sau mai
corect spus opinia audienţei principale, căreia i se adresează: a societăţilor private care
realizează campanii de întrajutorare. Cu toate acestea, există posibilitatea ca orice
persoană care se simte lezată de argumentele aduse în text să lase un comentariu şi să
înainteze propriile contra-argumente. Mai trebuie adăugat faptul că în cazul de faţă regula
libertăţii de opinie este încălcată prin atac la persoana părţii vizate (societăţile private care
realizează campanii de întrajutorare). Sunt aduse argumente ad-hominim abuzive sau ad-
personam (sunt criticate dur campaniile de întrajutorare ale societăţilor private, fiind
considerate inechitabile şi ineficiente, discriminatorii, sunt criticaţi cei care realizează
aceste campanii fiind caracterizaţi implicit drept egoişti).
Etapa a doua a deschiderii nu prezintă violări ale decalogului pragma-dialectic. Dacă
cea mai întâlnită astfel de acţiune este reprezentată de violarea regulii privitoare la
obligaţia de a argumenta, în cazul de faţă acest lucru nu se întâmplă. Locutorul nu
transferă obligaţia de a argumenta celeilalte părţi.
8
 A treia etapă a argumentării se caracterizează prin violarea regulii premisei
neexplicite. Apare aici sofismul exagerării unei premise implicite. O astfel de premisă este
următoarea ,,Iniţiativele private îşi pierd repede generozitatea.” (Duma, 2017) Violarea
regulii punctului de plecare este o altă încălcare a decalogului pragma-dialectic. Prin
propoziţia ,,faptele bune ajung să contribuie, chiar şi neintenţionat, la inechitate şi
ineficienţă” (Duma, 2017) poate fi susţinut faptul că este afirmat un punct de plecare
considerat în mod fals ca fiind acceptat de toată lumea. În strânsă legătură apare şi violarea
regulii schemei argumentative prin ,,argumentum ad populum” sau considerarea unui
punct de vedere ca fiind adevărat pentru că acesta este considerat adevărat de toată lumea.
De exemplu aceasta se întâlneşte în următorul argument: ,,statul rareori primeşte altceva
decât ură” (Duma, 2017).
Etapa a patra sau încheierea prezintă violarea regulii de încheiere prin vicierea
rezultatului dezbaterii de către antagonist, aceasta făcându-se prin sofismul absolutizării
punctului de vedere. Concluzia întăreşte punctul de vedere argumentat, acesta fiind
considerat adevărat şi totodată apărat cu succes. La toate aceste etape se adaugă violarea
regulii uzului termenilor. Aici apare sofismul neclarităţii, îndeosebi în ceea ce priveşte
afirmaţia potrivit căreia faptele bune ale campaniilor private sunt ,,inechitabile şi
ineficiente”. Ce înseamnă inechitabil? Cum măsurăm ineficienţa?
Concluzii
După cum afirmă Tindale ,,argumentarea pragma-dialectică trebuie să aibă un punct
de vedere raţionalist, bazat pe separarea raţiunii de emoţie, considerentele emoţionale fiind
iraţionale.” (Tindale, 1999, p. 72) În cazul textului analizat se poate observa faptul că
primează patosul (emoţia) în deterimentul logosului.
Cele trei surse ale manevrării strategice sunt reprezentate de: selecţia din potenţialul
topic, adaptarea la cerinţele audienţei, exploatarea mecanismului de prezentare. (Eemeren
şi Henkemans, 2017, p. 137). De asemenea, aspectele manevrării strategice presupun
obiective specifice în fiecare etapă a discuţiei critice, în funcţie de dimensiunea dialectică
sau retorică. (Eemeren şi Henkemans, 2017, p. 139). Poate fi susţinută existenţa
dimensiunii retorice prin obiectivul rezolvării diferenţei de opinie în scop personal de către
autorul articolului analizat. Astfel, în etapa de confruntare diferenţa de opinie este definită
în aşa fel încât să fie convenabilă pentru autor: să se arate că a crescut numărul faptelor
bune din timpul perioadei sărbătorilor. Acelaşi lucru este realizat şi în etapa de
deschidere, în stabilirea punctelor de plecare, prin exemplul minorităţilor etnice şi sexuale.
Etapa de argumentare pune accentul pe argumente cât mai puternică ( de exemplu:
9
,,drepturile minorităţilor etnice sau sexuale nu câştigă niciodată competiţia lacrimilor”) şi a
unor critici cât mai devastatoare (de exemplu ,,sistemul menit să repare inechităţile este el
însuşi inechitabil”.
Atât în ceea ce priveşte selecţia din potenţialul topic, cât şi adaptarea la cerinţele
audienţei şi exploatarea mecanismelor de prezentare, cu alte cuvinte în cazul tuturor
resurselor manevrării strategice: subiectele, răspunsurile critice, a etapelor, pornind de la
punctul de plecare, alegerea argumentelor, ajustarea acestora la aşteptările audienţei,
ajustarea concluziilor în funcţie de aşteptările audienţei, prezentarea din punct de vedere
stilistic a concluziilor, etc. (Eemeren şi Henkemans, p. 139) se evidenţiază un caracter
convenabil, o dimensiune retorică în detrimentul uneia dialectice. Din toate acestea şi
totodată având în vedere reconstrucţia argumentării poate fi susţinut faptul că resursele
manevrării strategice sunt convergente: toate urmăresc scopul rezolvării diferenţelor de
opinie în favoarea autorului articolului analizat.
În ultimele rânduri aş dori să subliniez observaţiile personale identificate în urma
analizării dialectice şi retorice a articolului ,,Fapte bune s.r.l.” de Daniel Duma. Totodată,
îmi propun să răspund întrebării din partea introductivă: are articolul ,,Fapte bune s.r.l.” de
Daniel Duma forţă dialectică sau doar prezintă o simplă opinie personală ? În urma
analizei realizate am observat faptul că nu este pus accentul pe dimensiunea dialectică,
fiind frecvent încălcate cele zece reguli ale discuţiei publice. Pe de altă parte concentrarea
asupra rezolvarea diferenţelor de opinie în favoarea personală arată că textul se apropie
mai mult de o dimensiune retorică. În plus, apare frecvent una dintre dovezile retoricii,
respectiv patosul. O altă observaţie critică este aceea că în text nu a existat un locutor şi un
interlocutor sau un protagonist şi un antagonist. Argumentele interlocutorului sunt
imaginate de către locutor, putând vorbi în cazul de faţă despre un antagonsim imaginat.
Poate fi afirmată totuşi că există posibilitatea apariţiei unui antagonsim real prin
posibilitatea contra-argumentării de către persoanele care citesc articolul. De asemenea, aş
dori să adaug aici faptul că în condiţiile în care punctul de vedere al interlocutorului este
considerat acceptat putem vorbi mai degrabă despre explicaţie, decât despre argumentare.
Cu toate acestea, în scopul rezolvării acestei dificultăţi metodologice va prevala
interpretarea maximală : pentru a fi caritabili va fi realizată tratarea cazurilor limită drept
argumente. (Eemeren, Henkemans, 2002, pp. 37-38)
Concluzia finală este că articolul analizat are mai degrabă o dimensiune retorică
decât dialectică.

10
 Bibliografie
1. Atkin, A., & Richardson, J. E. (2005). Constructing the (imagined) antagonist in
advertising argumentation. FH van Eemeren & P. Houtlosser, Argumentation in practice,
John Benjamins Publishing Company, Amsterdam,
2. Drăgan, I. (2007). Comunicarea, paradigme și teorii (Vol. 2). RAO, Bucureşti,
3. Filimon, A.F. (2011). Analiza textuluji de tip argumentativ. Editura Balneară, Bucureşti,
4. Tindale, C. W. (1999). Acts of arguing: A rhetorical model of argument. SUNY Press,
New York,
5. Eemeren F.H, & Henkemans, A.F.S. (2017). Argumentation analysis evaluation (Second
edition). Routledge, New York,
6. Van Eemeren, F. H. (2010). Strategic maneuvering in argumentative discourse: Extending
the pragma-dialectical theory of argumentation (Vol. 2). John Benjamins Publishing.,
Amsterdam.
Resurse web
1. Duma D. (2017). Fapte bune s.r.l. [articol] consultat la:
http://www.contributors.ro/societatelife/%E2%80%9Efapte-bune-s-r-l-%E2%80%9D/.

11
 Anexa 1:
Reconstruirea argumentării
1). 1. Faptele bune aduc beneficii doar celor care le fac.
(1.1) Campaniile de binefacere sunt realizate pentru a crea o imagine pozitivă a celor care
le realizează.
(1.1a`) Cei care fac fapte bune doresc să îşi îmbunătăţească imaginea.
(1.a.) Faptele bune conduc la inechitate şi ineficienţă.

2). 1. Campaniile de ajutorare ale companiilor private nu au nici un efect pozitiv.

(1.1. ) Cauzele sunt lăsate să se lupte pentru întâietate în atenţia publicului.
(1.1. `) Apare alocarea iraţională şi inechitabilă a resurselor.

3). 1. Statul este cel care trebuie să îşi primească laudele pentru faptele bune.
(1.1.) Statul reușește să ofere sprijin zi de zi unui număr cu adevărat semnificativ de
oameni. (Duma, 2017)
(1.1’) = statul administrează sisteme cu un impact mult mai mare asupra vieţii oamenilor.

4). 1. Imaginea statului este degradată.

(1.1.) = Există o percepţie idealizată şi hiperbolizată asupra iniţiativelor caritabile. (Duma,
2017)
(1.1. `)Statul este văzut ca fiind corupt şi incompetent.
(1.1a.1.1’) Funcţionarii sunt dispreţuiţi.
(1.1b.1.1’) Sistemul public este sabotat.

5). 1. Iniţiativele caritabile private nu sunt eficiente.

(1.1.) ,,Prin asigurările sociale ne protejăm la nivel de societate în faţa unor riscuri prea
dificil de gestionat la nivel individual” (Duma, 2017) (Asigurările sociale sunt mai
eficiente)
(1.1. `)= Iniţiativele private îşi pierd repede generozitatea.
(1.1a)= Asigurările sociale un impact mai mare decât iniţiativele private de întrajutorare.
(1.1a.1.1’) Asigurările sociale îi ajută pe cei care au nevoie.
(1.1b.1.1’) Asigurările sociale protejează demnitatea celor care sunt ajutaţi.

12