SEMINAR DREPT CIVIL.CONTRACTE, 18-19.11.

2016
1. În privinţa preţului contractului de vânzare: A) prin preţ sincer se înţelege acel preţ care nu este
derizoriu (infim); B) în cazul în care preţul este fictiv (simulat), contractul este anulabil ca vânzare, dar dacă
părţile au urmărit în realitate înstrăinarea bunului, contractul poate fi recunoscut valabil ca o donaţie deghizată;
C) în cazul preţului derizoriu contractul este anulabil ca vânzare, dar poate subzista ca donaţie directă
(obişnuită).
2. În materia contractului de vânzare: A) în cazul unui bun mobil individual determinat vânzătorul
transmite cumpărătorului proprietatea din chiar momentul realizării acordului de voinţă; B) termenul suspensiv
amână transferul proprietăţii sau al dreptului vândut chiar dacă părţile nu au prevăzut în mod expres amânarea
acestui efect al contractului de vânzare; C) condiţia suspensivă, prin ea însăşi, amână transferul proprietăţii sau
a dreptului vândut până la realizarea evenimentului.
3. În materia contractului de vânzare: A) dacă bunurile dintr-un gen limitat pier în întregime, vânzătorul
este exonerat de obligaţia de a preda bunul vândut; B) dacă vânzarea are ca obiect un bun dintre două (sau mai
multe) determinate (certe) dar numai alternativ, proprietatea se transmite în momentul alegerii; C) în cazul
cumpărării dintr-o unitate comercială cu autoservire, proprietatea se transferă asupra cumpărătorului în
momentul în care acesta a ales şi a preluat marfa (de exemplu, a introdus-o în coşul pus la dispoziţie de către
vânzător).
4. În materia contractului de vânzare a bunului altuia: A) se aplică regimul vânzării bunului altuia atât în
cazul în care bunul ce formează obiectul contractului este individual determinat, cât şi în cazul în care obiectul
contractului de vânzare îl constituie bunurile de gen; B) dacă bunul altuia este un imobil şi vânzătorul îl
dobândeşte de la terţ, în condiţiile în care în cartea funciară este înscris doar dreptul de proprietate al terţului,
cumpărătorul va putea cere înscrierea dreptului în folosul său numai dacă solicită, odată cu înscrierea acestui
drept, şi înscrierea dreptului de proprietate al vânzătorului; C) se poate asigura transmiterea dreptului de
proprietate de la terţul-proprietar la cumpărător şi prin mecanismul stipulaţiei pentru altul.
5. În situaţia vânzării unui bun aflat în coproprietate (indiviziune): A) atunci când coproprietarul a dispus
de cota sa parte, contractul de vânzare este inopozabil celuilalt coproprietar; B) sancţiunea care intervine în
cazul în care coproprietarul a dispus de întregul bun este inopozabilitatea contractului de vânzare faţă de
coproprietarul care nu a consimţit la vânzarea bunului; C) coproprietarul care nu a vândut nu va mai putea să
solicite partajul bunului vândut, ci doar să intenteze acţiunea în revendicare împotriva terţului cumpărător.
6. În materia contractului de vânzare: A) vânzătorul este obligat să predea bunul vândut individual
determinat şi existent în momentul încheierii contractului în starea în care se afla în momentul vânzării; B) dacă
obligaţia de plată a preţului este afectată de un termen şi, după încheierea contractului de vânzare, cumpărătorul
a devenit insolvabil ori garanţiile acordate vânzătorului s-au diminuat, vânzătorul nu poate suspenda în nicio
situaţie executarea obligaţiei de predare; C) în caz de neexecutare (totală sau parţială) a obligaţiei de predare din
culpa vânzătorului, cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare a contractului, refuzând plata preţului.
7. În materia obligaţiei vânzătorului de garanţie contra evicţiunii: A) obligaţia de garanţie a vânzătorului
contra evicţiunii există nu numai faţă de cumpărător, dar şi faţă de subdobânditori (inclusiv faţă de donatar), şi
cu toate că cumpărătorul iniţial (donatorul) nu răspunde pentru evicţiune faţă de donatar; B) obligaţia de
garanţie operează şi dacă evicţiunea provine dintr-un fapt personal al vânzătorului, nu însă şi dacă este vorba de
o tulburare de fapt (de exemplu, deposedarea cumpărătorului de o parte din terenul vândut); C) dacă vânzătorul
l-a moştenit pe un terţ care era titularul dreptului de servitute care grevează imobilul vândut (de exemplu,
servitutea de a nu construi peste o anumită înălţime), drept de care cumpărătorul nu avea cunoştinţă, vânzătorul
nu se va putea prevala de dreptul de servitute întrucât cumpărătorul îi poate opune cu succes excepţia de
garanţie.
8. În cazul garanţiei contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ: A) garanţia există numai dacă dreptul
invocat de către terţul evingător este un drept real, nu şi dacă este un drept de creanţă; B) obligaţia de garanţie
contra evicţiunii nu este condiţionată de necesitatea unei acţiuni în justiţie intentată de către terţ împotriva
cumpărătorului; C) vânzătorul nu răspunde în cazul în care cauza evicţiunii a fost adusă la cunoştinţa
cumpărătorului după data vânzării, dar înainte de data producerii evicţiunii.
 9. În materia obligaţiei vânzătorului de garanţie contra evicţiunii: A) dacă sunt 4 vânzători
coproprietari şi se produce evicţiunea (vânzătorii având obligaţia de a-i plăti cumpărătorului suma de
100.000 de lei), cumpărătorul poate cere suma de 100.000 de lei de la oricare dintre vânzători; B) dacă bunul
vândut înregistrează un spor de valoare, fără să fi fost efectuate de către cumpărător cheltuieli pentru lucrări
autonome sau adăugate, vânzătorul nu trebuie să plătească sporul de valoare; C) în cazul evicţiunii parţiale,
cumpărătorul nu poate cere niciodată rezoluţiunea contractului de vânzare dacă terţul invocă un contract de
locaţiune valabil şi opozabil cumpărătorului (de care cumpărătorul nu avea cunoştinţă), deoarece
cumpărătorul nu a pierdut proprietatea bunului.
10. În materia contractului de vânzare: A) vânzătorul răspunde pentru evicţiune numai dacă tulburarea
din partea terţului a survenit în termenul general de prescripţie de 3 ani care curge de la data încheierii
contractului de vânzare; B) dacă evicţiunea s-a produs, vânzătorul datorează daune-interese, indiferent dacă a
fost de bună-credinţă sau de rea-credinţă; C) dacă prețul plătit de cumpărător a fost de 45.000 de euro, iar la
data producerii evicțiunii bunul valorează 80.000 de euro ca urmare a creșterii prețurilor în zonă, vânzătorul
va fi obligat să îi plătească cumpărătorului această din urmă sumă;
11. În cazul contractului de vânzare: A) dacă în momentul vânzării unui bun individual determinat
acesta pierise numai în parte, cumpărătorul care nu cunoştea acest fapt în momentul vânzării poate cere fie
anularea vânzării, fie reducerea corespunzătoare a preţului;B) garanţia este datorată împotriva evicţiunii ce
provine din fapte imputabile vânzătorului, însă numai dacă aceste fapte s-au ivit anterior vânzării; C) în cazul
în care evicţiunea parţială nu atrage rezoluţiunea contractului, vânzătorul trebuie să restituie cumpărătorului
valoarea părţii pierdute ca efect al evicţiunii, iar nu o parte din preţ proporţională cu valoarea părţii de care a
fost evins.
II. La 10.10.2013, X i-a vândut lui Y, în schimbul unui preţ de 60.000 de lei, un teren de 600 mp
situat în localitatea A. Contractul a fost încheiat în formă autentică, iar costurile aferente încheierii acestuia
au fost de 1.500 de lei, fiind suportate de către cumpărătorul Y.
După cumpărarea terenului, Y a edificat un gard împrejmuitor, costurile fiind de 10.000 de lei. Atunci
când a solicitat eliberarea unei autorizaţii de construire pentru edificarea unei case, Z, vecinul lui Y, care
tocmai se întorsese din străinătate după o absenţă de 2 ani, l-a informat pe Y că acesta din urmă a amplasat
incorect gardul, a ocupat 200 mp din terenul de 2.000 mp a lui Z şi se impune retragerea gardului cu circa 7
m (terenul avea o lungime de 30 m şi o lăţime de 20 m). Bazându-se pe contractul încheiat cu X, Y l-a
chemat în judecată pe Z pentru a i se constata lui Y dreptul de proprietate asupra terenului de 200 mp. În
cadrul procesului, Z a depus la dosar un contract de vânzare încheiat în urmă cu circa 50 de ani prin care
autorul lui X îi vânduse autorului lui Z terenul de 200 mp, primul rămânând proprietarul unui teren de 400
mp, iar cel de-al doilea devenind proprietarul unui teren de 2.000 mp. Instanţa a respins acţiunea şi l-a obligat
pe Y la 3.500 de lei cheltuieli de judecată. Ulterior, Y a mutat gardul, costurile reamplasării gardului fiind de
6.000 de lei. Apoi, a contactat un avocat pentru a redacta cererea de chemare în judecată împotriva lui X. a)
În calitate de avocat al lui Y, arătaţi, motivat în fapt şi în drept, ce anume solicitaţi; b) În cadrul procesului, X,
prin avocat, a invocat, în principal, o excepţie pentru a fi exonerat de răspundere. Ce excepţie i-a opus X lui
Y pentru a fi exonerat de răspundere? c) În cadrul procesului, ca o apărare subsidiară (secundară) X, prin
avocat, a susţinut că nu a avut cunoştinţă de contractul prin care autorul său a vândut cei 200 mp (aspect pe
care nici Y nu l-a contrazis) şi pe cale de consecinţă, fiind de bună-credinţă, este de acord să îi restituie lui Y
doar suma de 18.000 de lei (contravaloarea celor 200 mp, adică valoarea părţii de teren pierdută de Y, în
condiţiile în care valoarea terenului de 600 mp era acum de 54.000 de lei din cauza scăderii preţurilor în
zonă). Arătaţi, motivat în fapt şi în drept, dacă susţinerea lui X este sau nu corectă; d) Presupunând că, după
ce Z i-a pus la dispoziţie contractul de vânzare prin care autorul lui X îi vânduse autorului lui Z terenul de
200 mp, Y a fost de acord ca pentru a păstra terenul de 200 mp să îi plătească lui Z suma de 30.000 de lei
plus 1.000 de lei cheltuielile aferente operaţiunii juridice, arătaţi, motivat în fapt şi în drept, dacă Y are
dreptul să recupereze suma de 31.000 de lei de la X; e) Presupunând că, înainte ca Z să se întoarcă din
străinătate, Y i-a donat terenul de 600 mp lui T (iar Y nu s-a obligat să-l garanteze pe T contra evicţiunii),
apoi T a fost deposedat de 200 mp de teren de către Z, în calitate de avocat al lui T arătaţi, motivat în fapt şi
în drept, ce poziţie adoptaţi pentru a obţine o situaţie cât mai bună.