METODA CUBULUI - METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ELEVILOR

ÎN PREDAREA RELIGIEI
Prof. Ileana-Mihaela BOLDIȘOR
Liceul de Arte „Marin Sorescu” Craiova

Educaţia se face în societate, având în vedere creşterea şi pregătirea omului pentru viaţa
în societate. Educaţia religios-morală implică în mediul social şi comunitatea bisericească,
deci se are în vedere dezvoltarea armonioasă a fiinţei şi vieţii elevului pentru sine, pentru
societatea în care trăieşte şi pentru comunitatea bisericească de care aparţine. Aceasta
înseamnă că elevul este pregătit prin educaţia religioasă-moral şi pentru viaţa sa personală, nu
numai socială. Educaţia religios-morală, fără a forţa libertatea elevului şi fără a-l îndoctrina,
pune în valoare relaţia omului cu Dumnezeu.1
Obiectivele principale ale educaţiei religioase sunt: formarea conştiinţei religioase
specifice fiecărui cult, care necesită cunoaşterea Bibliei, adică a Vechiului şi Noului
Testament; formarea convingerilor, sentimentelor şi atitudinilor religioase în conformitate cu
conştiinţa religioasă a fiecărui cult; formarea priceperilor, deprinderilor şi obişnuinţelor, a
practicilor religioase, corespunzătoare cerinţelor fiecărui cult. Este necesar ca educaţia
religioasă să se realizeze în relaţie cu celelalte laturi ale educaţiei, cu idealurile societăţii
democratice şi statului de drept, asigurând manifestarea spiritului de toleranţă, înţelegere şi
respect reciproc între cetăţenii de credinţe şi religii diferite, înlăturându-se prozelitismul
religios şi orice formă de fanatism, intoleranţă şi practici de cult inumane.2
Metodele de instruire sunt o componentă deosebit de importantă, atât a strategiilor
didactice, cât şi a tehnologiei didactice, reprezentând sistemul de căi, modalităţi, procedee,
tehnici şi mijloace adecvate de instruire, care asigură desfăşurarea şi finalizarea performantă
şi eficientă a procesului de predare-învăţare.
Metoda cubului
Se realizează un cub pe feţele căruia sunt scrise diferite sarcini de lucru: descrie,
compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Se poate aplica pe niveluri diferite, cu o
altă exprimare a sarcinilor de lucru.
Elevii, împărţiţi în grupuri, primesc câte o sarcină înscrisă pe cub, pe care o tratează în
grupul respectiv. La final se realizează sistematizarea cunoştinţelor asimilate.

1
Ana DanciuMetodica predării Religiei în învăţământul preuniversitar, Ed. „Gheorghe Alexandru”, Craiova,
2005, p. 24.
2
Ioan Bontaş, Tratat de pedagogie, Ediţia a VI-a revăzută şi adăugită, Ed. Bic All, Bucureşti, 2007.p. 85.
 Această metodă pune accentul pe concentrarea atenţiei, pe formare de competenţe,
atitudini şi deprinderi, stimulează atenţia şi gândirea, oferind posibilitatea elevilor să-şi
dezvolte competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare. Am folosit această
metodă pentru a dezvolta la elevi competenţele necesare unei abordări complexe şi
integratoare în ceea ce priveşte familia în religiile monoteiste şi rolul ei în societatea actuală.
Indicaţiile extinse pentru cele şase feţe ale cubului:
Descrieţi: (Principalele învăţături de credinţă în Iudaism, Creştinism şi Islam);
Comparaţi: (Morala desprinsă din cărţile de cult Tora, Sfânta Scriptură şi Coran);
Asociaţi: (Lăcaşele de cult în religiile monoteiste);
Analizaţi: (Modul în care trebuie să se comporte membrii unei familii, unii cu ceilalţi);
Aplicaţi: (Daţi exemple de acţiuni concrete prin care copiii îşi arată iubirea faţă de părinţii);
Argumentaţi: (Rolul pe care îl are familia în educaţia copiilor şi formarea caracterului
religios-moral).
Explozia stelară (Starbursting)
Această metodă se aplică uşor oricărei vârste şi unei palete largi de domenii, o modalitate de
relaxare şi o sursă de noi descoperiri prin care se obţin cât mai multe întrebări cu ajutorul
cărora se formează conexiuni.
Trebuie parcurse următoarele etape:
Se scrie problema în centrul unei steluţe cu 5 colţuri (Familia în religiile monoteiste şi rolul ei
în societatea actuală);
În vârful fiecărui colţ al steluţei se scriu întrebări de tipul:
– Ce? (definiţie);
– Cine? (o formează);
– Unde?(se întemeiază);
– De ce? (se formează);
– Când? (ştim că membrii ei se comportă în mod adecvat unii cu ceilalţi);
Se împarte clasa în grupe;
Se lucrează la nivelul grupelor pentru elaborarea unei liste cu întrebări multe şi diverse;
Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup.
BIBLIOGRAFIE
1. BONTAŞ, Ioan, Tratat de pedagogie, Ediţia a VI-a revăzută şi adăugită, Ed. BicAll,
Bucureşti, 2007.
2. DANCIU, Ana, Metodica predării Religiei în învăţământul preuniversitar, Ed.
„Gheorghe Alexandru”, Craiova, 2005.