MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

ȘCOALA GIMNAZIALĂ” GENERAL EREMIA GRIGORESCU”

BUCUREȘTI

SIMPOZIONUL
NAȚIONAL
INTERDISCIPLINAR
,,Bune practici în procesul
instructiv educativ”

Ediția II, 14 Martie 2019

-1- ISSN2601-663X
 ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN
FORMAREA RELIGIOS MORALĂ A COPILULUI
PROF. NEGOIŢĂ GHEORGHIŢA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „GEORGE BACOVIA”, SECTOR 4, BUCUREŞTI

Credinţa în Dumnezeu este cea mai mare zestre spirituală pe care Familia, Biserica, Şcoala şi
Comunitatea o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori eterne
şi valori efemere şi le formează personalitatea, învăţându-i să cultive bunătatea şi omenia, iubirea de
Dumnezeu şi de semeni, recunoştinţa faţă de generaţiile trecute şi responsabilitatea faţă de prezent şi de
viitor.
Fiecare copil este un univers necuprins, cu multe necunoscute, iar dascălul, ca modelator de suflete
trebuie să exploreze acest univers printr-o atitudine empatică, să încerce să-l cunoască și să-l atragă în
diferite forme de activitate, în lecții - joc, în activități extracurriculare, prin care copilul să nu fie forțat
să se adapteze unei realități străine.
Profesorul de religie, ca oricare alt dascăl, are nobila misiune pentru a descoperi căile cele mai
eficiente de intervenție asupra formării și educării copilului. El nu trebuie să forțeze cu nimic natura
sufletului copilului, ci trebuie să respecte transformarea progresivă a acestuia și să acționeze în demersul
didactic cu fantezie pentru a descoperi cele mai de preț însușiri ale copilăriei: imaginația, inventivitatea,
curiozitatea, fantezia, elanul spre latura artistică, creativitatea.
3
În contextul actual, al unei societăţi informaţionale şi tehnologizate excesiv, există riscul ca
educaţia să fie redusă la un proces în care accentul cade aproape exclusiv pe achiziţionarea de informaţii.
Dar profesorul poate să schimbe, să lumineze permanent ființa copilului, să lucreze prin cuvânt și fapte
pentru întărirea și sporirea iubirii, să-i îndrume pe copiii și tinerii noștri în virtute și sfințenie, să-i învețe
să găsească în rugăciune izvorul iubirii curate. Din viețile sfinților ei pot să învețe ce înseamnă dăruirea
totală pentru credință, cultură, slujirea cu abnegație a adevărului și lupta continuă pentru respectarea
valorilor în viața societății, ceea ce astăzi este foarte rar.
Dascălul are datoria, dar și satisfacția, de a modela personalitatea elevilor spre a fi creativi, să-i
orienteze spre o dezvoltare armonioasă a personalității.
Atât în actul de predare-învățare-evaluare din școală cât și prin activitățile extracurriculare din
afara ei, copilul poate să devină creativ, să se dezvolte armonios, să-și cultive înclinațiile și aptitudinile
de la cea mai fragedă vârstă. La școală, setea de cunoaștere a elevului poate fi potolită de profesor
așternând pe pătura minții tainele învățăturii prin teorie, făcând din disciplina sa, o adevărată poveste
necesară vieții, încurajându-l pe copil să privească cu ochii minții dincolo de orice barieră a
necunoscutului.
Este esențial să știm să dăruim și este vital să împărtășim din munca noastră, din această lume sfântă
a cuvântului.
Dacă sufletul profesorului vibrează și dăruiește iubire, sub toate formele ei: iubirea pentru
Dumnezeu, pentru părinți, prieteni, pentru frumos, atunci înseamnă că profesorul este o torță vie care
arde pentru celălalt..

De-a lungul vremii am învățat că activitățile extracurriculare îi atrag cel mai mult pe elevi. Ele
îmbracă aspecte și forme diferite în funcție de talentul profesorului, de aptitudinile acestuia. Am învățat
să-l înțeleg pe copil, că în orice suflet există binele și el poate să dăruiască iubirea, iar dincolo de
aparențe există altceva.
În categoria activităţilor extradidactice se includ acele activităţi care se desfăşoară sub îndrumarea
profesorului, dar nu sunt prevăzute în documentele şcolare. Au un rol complementar faţă de activităţile
didactice. Participarea elevilor este facultativă, profesorul poate interveni însă, prin dirijarea sugestivă
pentru antrenarea elevilor la unele din aceste activităţi. Conţinutul se fixează în funcţie de preferinţele şi
dorinţele elevilor, de condiţiile şi posibilităţilor de realizare. Formele de organizare sunt mai elastice,

-2- ISSN2601-663X
ingenioase şi cu caracter recreativ. Evaluarea activităţilor se face prin alte modalităţi predominând forma
aprobării prin laudă.
Se știe că tinda bisericilor a constituit locul de început al învăţământului românesc, de promovare
prin intermediul cărţilor de cult al valorilor creştine, naţionale, dând societăţii imbolduri spirituale fără
de care s-ar fi pierdut în negurile istoriei. Astăzi, copiii trebuie să înțeleagă că lecțiile de spiritualitate
din Biserică îi liniștesc, iar întâlnirea cu Dumnezeu din timpul orelor de curs sau prin participarea cu
grupul de elevi duminica și în zilele de sărbătoare la orele de catehizare, le consolidează credința,
dragostea, compasiunea față de ceilalți, prietenia, omenia, solidaritatea, etc.
Legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte
Familia şi Şcoala este realizată prin parteneriatul încheiat între școala noastră și Biserica ”Buna
Vestire”-Belu. Știm cu toții că experiențele de grup, încheagă prietenii, dărâmă barierele prejudecăților.
Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de cunoaştere,
să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma
convingeri durabile.
Copiii învață să descopere împreună, să comunice, să se organizeze, să aibă încredere în ei și cel
mai important lucru să se bucure unii de alții și unii cu alții.
Activităţile extraşcolare, în general, (cercul de religie sau clubul biblic, consultaţiile şi meditaţiile,
manifestările cultural-religioase, participarea la slujbele religioase) au cel mai larg caracter
interdisciplinar, oferă cele mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele
primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora. Ele
contribuie la adâncirea şi completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor elevilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber prezintă unele particularităţi
prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor.
O activitate de suflet este cursul de pictură pe sticlă, din tinda Bisericii, care se ține de câteva ori
pe an. Elevii își pregătesc sufletele pentru mântuire și mințile pentru viață, îmbinând utilul cu plăcutul,
învățând, dar și bucurându-se.
La ultimul atelier de pictură pe sticlă, organizat pe 18 noiembrie 2018, în prima duminică a
Postului Naşterii Domnului, au participat 25 elevi din clasele IV-VIII. Preotul paroh Daniel Alexandru
Bărîcă a fost susţinut în desfăşurarea acestei activităţi de către preoteasa Georgiana Bărîcă şi doamnele
din Comitetul parohial. Elevii au pictat icoane cu Maica Domnului, cu Naşterea şi Botezul Mântuitorului
Hristos, precum şi cu sfinţi apropiaţi copiilor: Sf. Nicolae, Sf. Ştefan şi Sf. Andrei.
Deoarece anul 2018 a fost considerat anul Centenarului Marii Uniri, au fost pictaţi şi reprezentanţi
de seamă din istoria ţării noastre, ce au contribuit la unitatea de credinţă şi neam şi la afirmarea
Ortodoxiei: Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu cu fiii săi (Sf. Martiri Constantin, Ştefan, Radu
şi Matei) şi cu sfetnicul Ianache, Sf. Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul unificatorul.
Cu această ocazie, părintele paroh a ţinut să povestească elevilor despre sărbătorile religioase, dar
şi despre contribuţia personalităţilor neamului la ridicarea poporului român, la afirmarea conştiinţei de
limbă şi neam a românilor din toate provinciile istorice ale patriei noastre.
Icoanele, precum şi reprezentările pe sticlă ale personalităţilor poporului nostru au fost expuse în
pronaosul bisericii, pentru a fi admirate de credincioşi, apoi au fost oferite copiilor care le-au pictat.
Evenimentul a fost promovat în Ziarul ”Lumina” din 21 noiembrie 2018.
Atelierele de pictură pe sticlă au arătat că elevii știu și vor să trăiască frumos în Biserică!

Bibliografie:
-ziarullumina.ro/atelier-de-pictura-la-biserica-buna-vestire-belu-139228.html
-Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBM al BOR, București , 1991
-Cucoș, C.,Educația religioasă- repere teoretice și metodice, Ed. Polirom, Iași, 1999
-Gheorghe I., Didactica aplicată a disciplinei –Religie, Ed. Arves, Craiova, 2006

-3- ISSN2601-663X
-4- ISSN2601-663X
 BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Prof. înv. primar Palkó Erika-Éva Școala Gimnazială ”Kun Kocsard”, Ojdula-Covasna

Fiind învățătoarea unei clase în care există mai mulți copii care întâmpină dificultăți de învățare
și au nevoie de ajutor, am decis că, după descoperirea factorilor implicați și clasificarea dificultăților de
învățare, voi căuta cele mai bune practici pentru a îmbunătăți performanțele școlare și relațiile cu ceilalți
elevi.
Ecaterina Vrăsmaș afirmă că ”toți copii pot manifesta dificultăți de învățare, iar școala presupune
sprijini”. Cel mai important este să descoperim și să dăm ajutor acestor copii pentru a depăși dificultățile
lor de învățare, pentru a se dezvolta armonios.
Citind și interpretând povestea lui Jim Wilson „Despre urșii Panda sau cum poți să fii altfel”,
mi-am dat seama că toţi elevi trebuie consideraţi la fel de importanţi, valorificați după calitățile
lor, deoarece fiecare elev este capabil să realizeze ceva bun.
După părerea mea, performanțele școlare a copiilor cu dificultăți de învățare pot îmbunătății,
numai dacă formele de manifestare a dificultății de învățare sunt recunoscute și sunt aplicate programe
de intervenție cu valoare de ”bune practici”.
Așadar prin teste, interviuri, observații, studii de caz, proiectarea și aplicarea unor programe de
intervenție cu valoare de ”bune practici” în cadrul școlii după școală și al învățământului obișnuit, cum
ar fi un plan de consiliere, curriculum adaptat și introducerea unor jocuri, basme și filme terapeutice,
activități de cunoaștere și autocunoaștere a copiilor, am reușit să recunosc formele de manifestare a
dificultății de învățare care, după un timp, au contribuit la îmbunătățirea performanțelor școlare a copiilor
cu cerințe speciale.
Pentru îmbunătăţirea imaginii de sine, a dezvoltării capacităţii de autocunoaştere realistă și
stabilirii unei relații de încredere am folosit Exerciţiul numelui, un joculeț de interrelaționare și de
autocunoaștere, Regulile noastre și Drumul încrederii. Iar jocurile Nu sunt cum crezi!, Cutia magică, Ce-
mi place la tine!, Palma sincerității erau de mare ajutor pentru dezvoltarea personală, formarea
deprinderilor de relaţionare pozitivă a elevilor, combaterea frustrării și pentru formarea unor atitudini
pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos.
Pentru depășirea dificultăților de învățare și dobândirea unor tehnici eficiente de învățare mi-au
fost folositoare jocurile Abordează sau evită!, Puterea mea, poveștile, filmele și jocurile terapeutice.
Pe lângă bunele practici, am folosit diferite metode, ca metode de colectare a datelor (observaţia
sistematică, experimentul, convorbirea, testul, analiza produselor activităţii, studiul de caz, interviul,
focusul grup, ancheta), metode de prelucrare statistică a acestora (media aritmetică, tabele, grafice,
diagrame) și de interpretare, strategii, procedee și instrumente. După aceste practice bune, stima lor de
sine a crescut, comportamentul și performanțele școlare ale acestor copii s-au ameliorat.

-5- ISSN2601-663X
Bibliografie:

Lohmann, Beate (1997). Cei cu dislexie în școală, Budapesta: Ed. Akkord

Todor, Otilia. Suport de curs: Consilierea copiilor cu dificultăți de învățare
Vrasmas, E. A.(2002). Educația copiilor cu cerințe educative speciale, București: Ed. Credis
Vrasmas, E. Suport de curs: Consilierea copiilor cu dificultăți de învățare, Univer. Bucureşti

O EXPUNERE DE BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV

Prof.Negruț Diana, Liceul Tehnologic Special Nr. 1 Oradea, Bihor

Școala și educația în sine trec printr-o perioadă de schimbări accelerate. Lumea de ieri și cea de
mâine cu greu își mai găsesc un liant comun care să mai facă posibilă comunicarea de aceea, profesorii,
educatorii sunt cei care sunt chemați să răspundă nevoilor actuale ale societății și să-i îndrume pe elevi
în vederea integrării active în lumea contemporană. Peste tot auzim de exemple de bune practici în
educație, dar până la urmă în ce constau acestea? Metodele tradiționale de predare nu mai corespund
nevoilor actuale ale învățământului și ele trebuie adaptate cerințelor contemporane și de viitor. Accentul
cade tot mai mult pe ideea de educație interculturală și multidisciplinară.
Educația interculturală întărește relația școală –comunitate care are atâta nevoie de un factor comun
pentru a facilita comunicarea. Acest tip de educație presupune respect, toleranță, ajutor reciproc,
încurajarea vizibilității culturii multietnice și minoritare. În acest scop se depun eforturi în găsirea de
soluții viabile în vederea depășirii barierelor interculturale. Elevii din alte etnii culturale sau chiar
minoritare dispun de activități specifice în cadrul școlii care să-i ajute să se integreze mai ușor, să-și
găsească locul, fiind acceptați așa cum sunt și pentru ceea ce sunt. În vederea asigurării unui climat
adecvat dezvoltării personale, acești elevi au nevoie de modele bine definite și de înlăturarea oricăror
factori perturbatori cum ar fi atitidini discriminatorii sau concepții greșite.
În acest sens, la școala la care îmi desfășor activitatea, Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, s-au
luat o serie de măsuri care să îmbunătățească actul didactic ținându-se cont de specificul fiecărui elev și
de mediul de proveniență. Doresc să subliniez faptul că în această unitate frecventează elevi cu diferite
grade de handicap din diverse grupuri etnice. În primul rând, s-a avut în vedere îmbunătățirea mediului
de învățare prin crearea unui spațiu atractiv: tabla albă, tabla smart, săli aerisite adaptate nevoilor elevilor
în funcție de specializare. Totodată se pune accent pe implicarea în viața fiecărui elev indiferent de
mediul de proveniență și atragerea sa în diverse activități în cadrul școlii. În vederea creării unui context
pro educație, profesorii realizează adaptări curriculare. Prin toate activitățile desfășurate se are ca și scop
comunicarea interculturală și diversitatea. În definitiv, scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor
oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea
comunităţii realizarea supremă a vieţii lor, după cum afirma Albert Einstein.
Un alt aspect important în dezvoltarea interculturalității este cel al schimbului de bune practici prin
proiecte educative Erasmus, Grundvig sau Leonardo. Personal, am participat la astfel de proiecte și pot
să afirm că joacă un rol important în dezvoltarea personală. Contactul cu alte culturi, diverse moduri de
integrare culturală deschide orizontul profesional. Exemplele de bune practici pot fi adaptate nevoilor
fiecărei școli în parte. Aceste experiențe au mereu un efect productiv în ceea ce privește asimilarea și
împărtășirea cunoștințelor, a sugestiilor și a îmbunătățirilor. Toții elevii trebuie antrenați în actul educativ
în vederea participării active și depline în comunitate.
Educația integrală își propune să îmbunătățească actul educativ prin facilitarea de oportunități privind
cooperarea și comunicarea elevilor dezavantajați. Elevii înscrisi la liceul unde îmi desfășor activitatea au
drepturi egale și pot opta pentru oricare dintre specializările disponibile indiferent de mediul de
proveniență. În fond, tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este
dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri ( Jean Jacques
Rousseau ). Toți elevii pot să învețe dacă îi motivăm, iar rezultatul constă în integrarea cu success pe
piața muncii și însușirea responsabilităților civice.

-6- ISSN2601-663X
 Trăim într-o lume diversificată în care trebuie să pregătim elevii să intereacționeze pozitiv, să-și
găsească locul, să se simtă valorizați și apreciați pentru ceea ce sunt. Samuel Smiles afirma faptul că o
bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stima şi respect, şi nu se poate ajunge la aceasta
prin nimicirea individualităţii elevilor şi prin asuprirea stimei de sine. Acest deziderat se poate realiza
prin voință, motivație, înțelegere și, mai ales, pasiune pentru ceea ce faci. Unde se pune suflet se văd
rezultate. Nu degeaba există o vorbă care spune: copilul este ceea ce vede. Exemplul personal este cea
mai puternică armă educativă de care dispunem și este important să conștientizăm acest lucru. Abordarea
globală a școlii presupune formarea de echipe de cadre didactice care își unesc forțele și cunoștințele
pentru crearea de oportunități benefice educării elevilor și care ar putea determina schimbări
instituționale majore alături de managerul școlii. Închei prin a îndemna la schimbări majore și vizibile
prin exemple de bune practici în procesul instructiv – educativ.
Bibliografie:

1. Comenius, J. A., (1970), Didactica Magna, Traducere, note, comentarii și studiude prof. univ.
dr. Iosif Antohi, București în https://vesteabuna.files.wordpress.com/2010/08/jan-amos-
comenius-didactica-magna-public-pdf.pdf
2. Hava, L. M., (2015), Dinamica relațiilor interpersonale în clasa incluzivă. Lucrare metodico -
științifică pentru obținerea gradului didactic I
3. Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Polirom, Iaşi, 1993
4. ***Declarația de la Salamanca și direcțiile de acțiune în domeniul educației
speciale,Conferințamondială asupra educației speciale: acces și calitate, Salamanca, Spania,
iunie 19946.
5. ***OMECTS nr. 5574/ 7 octombrie 2011
6. https://laurentiumihai.ro/citate-despre-educatie

STRATEGIE DE MOTIVARE A PERSONALULUI DIDACTIC,

DIDACTIC AUXILIAR ŞI NEDIDACTIC, ÎN CALITATE DE MANAGER
Prof. Olea Ioana
Școala Gimnazială ,,General Eremia Grigorescu,, București

Un rol important în motivarea cadrelor didactice, la nivelul unității de învățământ, îl poate avea
managerul de unitate şcolară.
Prin introducerea descentralizării, atribuţiile managerului de şcoală şi al Consiliului de administraţie
pe linie de resurse umane au crescut semnificativ în sensul apariţiei posibilităţiii de a face angajări directe
(recrutarea, selecția și angajarea personalului). Unitătile școlare capătă, treptat, autonomie în selectarea
cadrelor didactice.
Factorii care au generat actuala stare de fapt și au făcut să se ajungă în această situație au legătură în
primul rând cu sfera economică. De-a lungul anilor - voit sau nu - politicienii au permis apariţia unui
decalaj imens între câştigurile salariale ale diverselor categorii de bugetari din România, tinerii absolvenţi
orientându-se spre sectoarele economice care ofereau salarii mai bune şi facilităţi pe care şcoala nu le
putea oferi. În prezent, acest aspect a fost în mare parte remediat, prin atribuirea unor creșteri salariale,
nu destul de semnificative pentru aria învățământului, ținând cont de faptul că educația de calitate e
primordială într-un stat puternic.
Domeniul managementului resurselor umane în sistemul educaţional prezintă disfuncţionalităţi,
în contextual social actual: anual sunt angajate persoane care nu au aptitudini pedagogice, cei mai mulți
dintre absolvenți orientându-se spre acest sistem, din dorința de a avea un loc de muncă stabil, fără să
cunoască aspectul că, la nivel național, posturile se diminuează. Un prim factor este scăderea natalității,
apoi migrația populației în țări care oferă, în primul rând, siguranța unui venit stabil, în special pentru

-7- ISSN2601-663X
asigurarea unei bunei educații a copilului. Cunoscând realitatea vremurilor, managerul competent va
trebui să aibă în vedere, respectarea normelor care îl învestesc în funcție, remedierea acelor aspecte care
pot conduce la Anumiţi directori de şcoală nu ştiu să gestioneze problemele profesionale ale angajaţilor
pe care îi au în subordine şi au o atitudine autoritară, neproductivă, nu au abilităţile necesare liderilor
autentici şi nu reuşesc să motiveze angajaţii.
Procesul de management, având în vedere natura sarcinilor implicate în desfăşurarea lui şi în
modul de realizare, se poate partaja în cinci funcţii:
- previziune;
- organizare;
- coordonare; - antrenare;
- evaluare
- control.
Funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină
personalul unității de învățământ să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor planificate, pe baza
luării în considerare a factorilor care îl motivează. Astfel că, fundamentul antrenării îl reprezintă
motivarea, ce rezidă în corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor personalului cu realizarea
obiectivelor şi sarcinilor atribuite.
Comportamentul neadecvat al unor manageri sau inspectori, consumul intelectual specific muncii la
catedră asociat interesului redus faţă de studiu al elevilor, posibilităţile reduse de promovare în
comparaţie cu domeniul privat, salariile mici administrate de-a lungul unei perioade îndelungate, până în
urmă cu puțin timp, au determinat migrarea absolvenţilor valoroşi ai învăţământului superior, dar şi al
cadrelor didactice cu experienţă spre alte domenii ale economiei, mai ales spre firmele particulare.
Cunoscând aceste aspecte sociale, managerul unei unități de învățământ se poate gândi la ce se poate
face, în vederea creșterii satisfacțiilor personale, cât și a creșterii productivității instituției, luând în
considerare faptul că motivația este liantul ce leagă laolaltă obiectivele și strategiile instituției. La nivel
macro, guvernanţii ar trebui să acorde atenție suplimentară sistemului educațional, întrucât învățământul
a fost lăsat pe un plan secundar, în perioada postdecembristă. Acest lucru ar fi cu atât mai firesc, cu cât
partidele politice declară învăţământul prioritate naţională în fiecare campanie electorală. Putem constata
însă, faptul că în ultimii ani, sistemul de învățământ a beneficiat de sume consistente destinate, în primul
rând, reabilitărilor şi dotării tehnico-materiale, însă ne întrebăm dacă şcolile moderne, bine dotate, pot
avea rezultate fără profesori motivaţi, dedicaţi muncii lor? De modul în care angajaţii percep consecinţele
muncii lor depinde menţinerea ratei înalte a productivităţii unei unități școlare, dar și a sistemului, în
general. Dacă ei cred că o creştere a productivităţii va fi răsplătită, mai mult ca sigur că ei vor munci ca
să o realizeze. Din acest motiv, guvernanții ar trebui să pună accent pe acele recompense care sunt
percepute ca fiind de dorit pentru angajaţi. Una dintre acestea ar fi utilizarea recompenselor băneşti.
Deoarece mijloacele băneşti constituie un stimulent puternic, la stabilirea sistemelor de plată trebuie să
se ia în considerare efectul acestor recompense asupra motivaţiei angajaţilor. Salariul constituie o
importantă răsplată, deoarece el poate satisface mai multe dintre trebuinţele care se regăsesc în piramida
lui Maslow. El oferă angajaţilor posibilitatea de a cumpăra hrană pentru satisfacerea nevoilor fiziologice,
le permite să-şi cumpere locuinţe pentru satisfacerea nevoilor de securitate şi, totodată, le permite
acestora să-şi dezvolte nevoile de stimă pentru a se ajunge în final la dezvoltarea personalității.
Având în vedere acest aspect, și managerul unei unități își poate motiva personalul din bugetul
alocat pe criterii specifice. De exemplu, directorul poate aloca venituri specifice în bugetul anual pentru
profesorii care au rezultate deosebite cu elevii la concursuri și olimpiade școlare ori, în temeiul legii,
pentru profesorii metodiști care desfășoară activități suplimentare, în afara programului școlar.
Există însă o varietate de alte recompense ce sunt foarte importante pentru angajaţi şi care îi
motivează pe aceştia:
– conferirea unor responsabilităţi speciale sau onorifice;
– întreţinerea unor delegaţii;
– complimente verbale, scrisori personale de felicitare;

-8- ISSN2601-663X
 – angajatul să-și prezinte realizările în faţa colegilor, direcţiunii, în cadrul unor colocvii, reuniuni
sau conferinţe;
– valorificarea rezultatelor în mass-media, în vederea promovării imaginii instituției.
Este preferabil ca recunoaşterea meritelor să fie făcută regulat. Efectul unor semne mici de
apreciere, însă regulate, este mai mare decât cel al „gesturilor mari“ făcute rar şi neregulat.
În prezent, managementul resurselor umane din sistemul educaţional revine Inspectoratului Şcolar
Judeţean care organizează concursul pentru ocuparea posturilor vacante, atribuţiile managerului de
şcoală fiind limitate în acest segment. Schimbările care se produc permanent în ceea ce privește ocuparea
postului de manager determină disfuncționalitatea demersului managementului unei instituții, dar și a
sistemului, în general. Din momentul în care un anumit profesor a primit funcţia de conducere a unităţii,
el se află pe o scenă de teatru, cu spectatori. Unii spectatori sunt angajaţii şcolii, alţii sunt superiorii
managerului, iar a treia categorie este chiar el, managerul de şcoală. Fiecare dintre aceștia are aşteptări.
Managerul – aşteaptă să aibă succes, să ştie să ia decizia corectă în fiecare situaţie, să impresioneze
spectatorii cu abilităţile sale de lider. Superiorii lui aşteaptă de la el sa fie docil, să respecte indicaţiile
venite de la centru, să nu le facă surprize nedorite, să nu fie prea bun (fiindcă poate deveni un concurent
pentru ei), dar nici prea slab (să nu le creeze lor probleme în plus). Angajaţii şcolii nu ştiu exact ce să
aştepte de la manager.
Managerii sunt şi ei oameni, în consecinţă sunt supuşi greşelilor, care se pot produce din cauza lipsei
de experienţă, personalitatea proprie care determină stilul de management, setul de valori sau gradul de
motivaţie.
Câteva dintre greşelile făcute de manageri sunt:
1. Comunicare defectuoasă sau lipsa acesteia. Uneori managerul nu are o strategie clară asupra
obiectivelor, iar angajaţii sunt confuzi în ceea ce priveşte rolurile lor.
2. Deciziile luate pe baza unor presupuneri, în locul unor consultări cu cei implicaţi sau cele dictate de
factorul emoţional vor favoriza o parte a angajaţilor şi îi vor defavoriza pe ceilalţi;
3. Urmărește să ţină linia de mijloc. Managerul poate greși nerecunoscând meritele profesionale ale
angajatului dacă scopul său este acela de urmări descriptorii de performanță ;
4. Lipsa de fermitate în cazul adoptării unor decizii sau o atitudine contradictorie poate transforma un
manager bun în unul mediocru;
5. Face pe plac unor salariaţi.
Este imposibil să îi mulţumească pe toţi angajaţii, fiecare are caracterul lui şi fiecare are nenumărate
măşti, câte una pentru fiecare situaţie nouă.
Într-un fel se comportă angajatul când discută o problemă cu managerul în particular, în alt fel când
discută în public şi altfel când discută cu colegii.
Un manager competent nu îşi va trata subordonaţii în stil autoritar, dar nici nu va aborda atitudinea
celui care gândește că lucrurile se vor desfășura de la sine, gândind că fiecare angajat știe ce are de făcut,
conform fișei de lucru.
Imaginea salariaţilor despre managerul ideal este pe cât de complexă, pe atât de vagă şi cu aşteptări
dintre cele mai diverse care sunt greu de identificat, cu atât mai mult cu cât personalul poate fi numeros.
Un bun manager ar trebui să se întrebe întâi pe sine ce ar fi bine să facă pentru ca angajaţii şcolii să
aibă o atitudine pozitivă şi să muncească mai mult şi mai eficient pentru ca aceștia să aducă un plus
imaginii instituției la nivel local și nu numai.
În primul rând, managerul trebuie să respecte normele legale și deontologice, să se documenteze
permanent cu privire la legislație, manifestând astfel sprijin informațional de actualitate angajaților.
În al doilea rând, managerul trebuie să fie atent la imaginea sa fizică, dar mai ales morală, deoarece
poate deveni un model pentru salariații care nu au suficientă încredere în valorile personale. Managerii
care ştiu să se facă apreciaţi şi respectaţi de salariaţi vor fi atenți mai întâi cu propria lor imagine.
De asemenea, managerul trebuie să fie bine pregătit profesional, să aibă rezultate bune, performanțe
în activitatea didactică, să se implice în implementarea și derularea unor proiecte care să promoveze
imaginea școlii la nivel local, regional, național sau internațional.

-9- ISSN2601-663X
 Cadrele didactice, dar mai ales elevii și părinții nu pot fi încântați să lucreze sub comanda unui
manager care nu are personalitate, nu poate etala puterea exemplului şi distribuie sarcini pe care ar trebui
să le îndeplinească el însuşi. Conform lui E. Țițeica ,,nu există educație, există exemplu personal.’’ Fiind
el însuși motivat, respectând criteriile de mai sus, va putea, la rândul său să acționeze, să găsească cele
mai eficiente strategii și poate acţiona asupra factorilor care cresc motivaţia salariaţilor, facându-i pe
aceștia să muncească mai mult şi să aibă o atitudine mai bună faţă de activitatea pe care o depun.
Cunoaşterea principiilor managementului resurselor umane reprezintă baza bunei pregătiri a viitorului
manager.
Un principiu de bază al managementului resurselor umane este echitatea. Angajaţii aşteaptă ca
ceea ce ei dau instituției să fie echivalent cu ceea ce ei vor primi de la aceasta. Teoria echităţii este o
teorie motivaţională care explică modul în care angajaţii răspund situaţiilor în care ei simt că au fost
răsplătiţi mai puţin - sau mai mult - pentru ceea ce ei au realizat. În rândul angajaţilor pot apărea
sentimente de inechitate datorită mai multor motive, în special al incapacității managerului de a face
diferența între mediocritate și excelență ca rezultat al motivației. La aceasta se poate adăuga, desigur,
recompensa financiară. Faptul că inechitatea poate conduce la probleme de productivitate pentru
organizaţie este marele motiv pentru care profesioniştii ce se ocupă cu resursele umane trebuie să se
consacre percepţiei inechităţii şi corectitudinii, dincolo de planurile clasice de compensare.
Dr. Frederick Hertzberg lansează în 1960, teoria factorilor motivatori şi a celor demotivatori din viaţa
noastră profesională, actuală în secolul al XXI-lea, în școala românească. Dr. Hertzberg analizează
câmpul muncii şi identifică atât factorii motivatori (care dacă sunt îndepliniţi îi fac pe salariaţi să
muncească mai mult, dar dacă lipsesc nu produc scăderea motivaţiei), cât şi pe cei care demotivează
(dacă sunt îndeplinite condiţiile nu îi fac pe salariaţi să muncească mai mult, dar dacă lipsesc produc
demotivarea angajaţilor). Însă, ameliorarea factorilor demotivatori nu aduce mai multă performanţă, ci
menţine nivelul de performanţă existent (ex. Dacă un manager se poartă frumos cu angajaţii, aceştia nu
vor munci mai mult. Dacă se poartă urât este foarte probabil ca angajaţii să muncească mai puţin. Dacă
o sală de clasă este dotată cu mobilier nou, profesorul nu va preda mai mult, dar dacă este mutat într-o
sală anostă performanţa lui va scădea).
Motivatori: -Încurajarea dezvoltării profesionale
-Plăcerea muncii
-Responsabilizare
-Recunoaştere profesională
-Avansarea și promovarea profesională pe principii corecte
-Aprecierea reușitelor profesionale ale salariaților
-Recompense financiare, verbale sau scrise
-Asigurarea securitaţii locului de muncă
-Condiţiile adecvate de muncă
-Comportamentul adecvat față de subalterni
-Buna comunicare cu subalternii
-Buna relaţionare cu colegii, superiorii și organismele superioare
-Empatia și implicarea în rezolvarea unor probleme speciale ale
subalternilor
Demotivatori: -Comunicare interpersonală și de grup, neadecvată
-Descurajarea dezvoltării profesionale
-Acțiuni ce duc la diminuarea veniturilor
-Condiţiile inadecvate de muncă
-Menținerea unui climat tensionat pentru subalterni

Un prim factor motivaţional ar fi dezvoltarea personală şi plăcerea muncii. Atunci când ştii exact
cum să faci anumite sarcini, le faci cu entuziasm, siguranţă şi obţii rezultate bune. Din această
perspectivă, cadrele didactice trebuie încurajate să urmeze diverse cursuri de perfecţionare şi să obţină
grade didactice, avantajele pentru unitatea şcolară fiind importante:

- 10 - ISSN2601-663X
 • creşte eficienţa prin motivaţie
• creşte eficienţa prin reducerea erorilor
• scade nivelul de stres al angajaţilor
• creşte loialitatea faţă de unitatea de învăţământ și nivelul de autorespect

Al doilea factor motivator este reprezentat de responsabilizare. Oamenilor le place să fie responsabili
de ceva sau de cineva, întrucât le oferă un sentiment de utilitate şi importanţă a propriei persoane. Când
managerul de şcoală învesteşte cadrele didactice cu responsabilităţi, majoritatea fac eforturi ca
îndatoririle primite să fie duse la bun sfârşit cu cele mai bune rezultate. Când responsabilitatea aparţine
altcuiva, nivelul de implicare şi efortul depus scade semnificativ, iar în cazul în care responsabilitatea
este a tuturor, se ajunge până la indiferenţă. Managerul poate aloca anumite responsabilităţi
cadrelor didactice. Principala problemă care apare este faptul că nu există oameni de încredere (multe
responsabilităţi nu sunt remunerate şi tot mai puţini profesori sunt dispuşi să muncească pe nimic, în
contextul în care comunismul a fost înlocuit de capitalism). Însă, dacă nu acorzi responsabilităţi, nu ai
cum să ştii exact care sunt oamenii pe care te poţi baza.
Al treilea factor al motivaţiei este reprezentat de recunoaştere. Atunci când unui profesor îi sunt
recunoscute meritele pentru anumite activităţi didactice sau extraşcolare, respectivul are tendinţa de a le
repeta din ce în ce mai bine. Dacă managerul laudă fără zgârcenie lucrurile bine făcute, autorii acestora
se vor simţi bine şi îşi vor propune să obţină rezultate şi mai bune. Se pare că recunoaşterea este cea mai
puternică formă de motivare şi cea mai ieftină. Nu costă nimic să lauzi profesorul la sfârşitul unei
activităţi deosebite şi să îi mulţumeşti pentru efortul depus. Acesta va pleca de la şcoală fericit, iar a doua
zi va veni la şcoală cu mai multă poftă de muncă.
În afara laudelor, managerul şi Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ poate acţiona -
deocamdată limitat - şi pe plan financiar. Nu în ultimul rând, directorul este cel care numește profesorii
diriginţi, pe baza performanţelor obţinute de cadrele didactice atât în munca la catedră, cât şi în activitatea
extraşcolară.
La factorii mentionaţi mai sus, dr. Hertzbeg adaugă avansarea în funcţie şi împlinirea profesională.
Avansarea în funcție în învăţământ este limitată spre deosebire de companiile private, iar împlinirea
profesională este o chestie personală pe care nu o pot oferi managerii, ci trebuie căutată de fiecare salariat
în parte.
În concluzie, managerul de şcoală poate avea succes în motivarea angajaţilor dacă:

• află ce-şi doresc salariaţii printr-un chestionar, discuţii cu liderul de sindicat din unitate, discuţii
cu responsabilii de comisii metodice;
• se comportă cu personalul şcolii aşa cum ar dori să se comporte şeful său cu el;
• asigură cele mai bune condiţii de muncă: căldură, aer curat, spaţii de odihnă, fumoar, apă,
iluminat, măsuri de securitate a personalului etc.;
• simplifică la maximum documentele şi procedurile administrative care îngreunează munca
oamenilor. Să nu uităm că birocraţia îl face pe om să se simtă inutil şi asta îl motivează să …NU
muncească!!!
• creează o atmosferă de lucru plăcută şi dezvoltă spiritul de echipă. Dacă profesorii își consumă
energia în conflicte, plăcerea de a munci scade şi inevitabil dispar performanţele;
• sprijină dezvoltarea profesională a salariaţilor, mai ales a celor debutanţi în sistem, se asigură că
responsabilii de comisii metodice se comportă ca nişte lideri veritabili;
• felicită angajaţii şi nu se sfieşte să le mulţumească pentru toate lucrurile bine făcute.

,, Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamană cu nici o alta, o meserie
care nu se părăsește seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și placută, umilă şi mândră, exigentă
şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, unde pregătirea excepţională este mulțumitoare,
o meserie care epuizează și înviorează şi plină de farmec “.

- 11 - ISSN2601-663X
 CONSOLIDAREA LECȚIILOR DE GEOGRAFIE PRIN ACTIVITAȚI PRACTICE DE
ORIENTARE IN TEREN

Prof. Lucian MANOLE,

Școala Gimnazială "Teofil Vâlcu" Hănești, jud. Botoșani

Am pornit de la ideea că jocul didactic constituie o modalitate cu mare forţă de acţiune asupra
cunoaşterii realităţii, îmbogăţind experienţa de viaţă a copiilor, stimulând potenţialul lor creativ.

Observând nereuşitele elevilor şi atitudinea de respingere manifestată de unii dintre ei faţă de

geografie am studiat efectul jocurilor geografice asupra însuşirii, păstrării materialului învăţat şi a
formării competenţelor specifice. Este necesară aplicarea unui stil de predare–învăţare care să motiveze
elevii, centrat pe argumentarea utilităţii, stimularea abilităţilor şi competenţelor existente şi asigurarea
trecerii la acţiune.

Utilizarea jocurilor didactice geografice aplicate în diferite momente ale lecţiei, la diverse
capitole, evidenţierea relaţiei dintre jocul didactic geografic (cauză) şi rezultatul învăţării obiectivele
propuse, atinse (efect) oferă soluţii eficiente formării competenţelor specifice geografiei elevilor ciclului
primar.

Jocul didactic geografic utilizat în învăţarea ,,Elemente de geografie ale orizontului apropiat şi
local” a cuprins: un ansamblu de cunoştinţe esenţiale, un ansamblu de abilităţi (metode şi tehnici de
lucru, deprinderi) şi un sistem de atitudini.

În predarea geografiei trebuie pus accent şi pe orientarea în teren şi găsirea direcţiei de mers folosind
harta şi busola. Există lucruri mai performante de orientare (GPS), dar aceasta înseamnă a merge pe “urmele”
altora. Harta şi busola ne ajută să ne alegem trasee neumblate de alţii şi nici nu este prezent riscul “de-a ne
lăsa bateriile”, ca principale accesorii ale tehnicii moderne. Astfel că la baza orientării au rămas, totuşi, două
mari elemente geografice: polii magnetici ai pământului şi punctele cardinale.
Tehnica orientării cu harta şi busola depinde de:

abilităţile utilizatorului;
necondiţionarea de zonă sau relief (nu avem nevoie de semnal);
necondiţionarea de durata de folosire (nu avem teama că se descarcă bateria).

Harta reprezintă imaginea pe carton a zonei sau a traseului pe care îl avem de străbătut. „Este o
reprezentare grafică convenţională, precisă şi generalizată a suprafeţei terestre pe o suprafaţă plană,
care arată interdependenţa dintre fenomenele naturale şi sociale la un moment dat”.

Elementele hărţii (atât cele din interior cât şi cele din exterior) sunt foarte importante în orientarea
pe teren şi în identificarea reperelor. Principalele elemente sunt:

Scara: de câte ori a fost micşorat terenul pentru a fi desenat pe carton. Ea poate fi: numerică, grafică
şi directă;

Curba (linia) de nivel: linia care uneşte punctele aflate la aceeaşi altitudine faţă de nivelul mării.
Elevul trebuie să ştie câteva aspecte importante:

- 12 - ISSN2601-663X
 Curbele de nivel au o importanţă foarte mare în citirea unei hărţi;
Curbele de nivel ne arată forma de relief a terenului pe care se desfăşoară traseul;

Linii de nivel dese înseamnă porţiune în pantă (cu cât liniile de nivel sunt mai dese, cu atât panta este
mai pronunţată);

Dacă în sensul de mers indicaţiile de altitudine cresc, urmează o urcare, dacă scad, urmează o coborâre;
Dacă avem o curbă de nivel cu contur închis, în interiorul căreia nu se află altă curbă, atunci:

poate indica un loc aproape plat (nivel cvasistaţionar), platou sau vârf, acesta din urmă fiind marcat cu
un punct în interiorul curbei închise;

poate indica o depresiune sau căldare.

Echidistanţa: este distanţa pe verticală dintre două curbe de nivel. Dacă echidistanţa este 10, înseamnă
că distanţa dintre curbele de nivel trecute pe hartă, în teren este de 10 m.

Direcţia Nord: este indicată în mai multe feluri:

O săgeată împreună cu litera N;
„Roza vântului”, care indică punctele cardinale;

Linii subţiri, verticale şi paralele, indicând Nordul prin săgeţile de la capetele lor. Dacă
direcţia N nu este indicată, aceasta este reprezentată de partea superioară a hărţii.

Semne convenţionale: care sunt caracterizate prin trei elemente: mărimea (care arată importanţa
obiectului reprezentat), forma şi culoarea (ambele indicând destinaţia acestuia). Pentru o hartă
topografică avem: puncte de bază, localităţi, construcţii de diferite tipuri, linii aeriene, reţeaua de căi de
comunicaţie, frontiere şi limite, reţeaua hidrografică, elemente de sol şi de vegetaţie, toate având un
semn convenţional.

Busola face parte din trusa geografului sau a turistului. Ea este alcătuită din: placa de bază, lupa,
rigla, cadranul gradat, acul magnetic şi liniile nordului.

Pentru consolidarea noţiunilor se vor folosi, în activităţile practice, următoarele teme:

Folosind harta topografică, stabiliţi punctele cardinale folosind harta şi busola;
Stabiliţi limitele arealului studiat urmărind punctele cardinale;
Identificaţi locul în care ne aflăm folosind harta şi busola;
Stabiliţi altitudinea unui obiectiv folosind harta

Fig. 1 Aplicaţii practice cu elevii: orientarea pe hartă şi orientarea în teren cu ajutorul hărţii –
(a)-

(b)-(c)-(d) (sursa: arhiva personală)

Măsurarea distanţelor în linie dreaptă pe hartă se realizează conform indicaţiilor din tabelul 1:
Tab. 1: Metode folosite în calculul distanţelor în linie dreaptă pe hartă
Metoda Când se foloseşte Instrumente Procedeu de lucru
-luăm distanţa care trebuie măsurată între
Pentru hărţile care deschiderea compasului distanţier;
Măsurarea cu au trasat caroiajul Riglă -se suprapune deschiderea peste o direcţie a

- 13 - ISSN2601-663X
 ajutorul kilometric şi sunt Compas caroiajului;
caroiajului realizate la scară distanţier -lungimea va corespunde unui număr de
kilometric mare (topografică) segmente; va fi calculată în funcţie de
valoarea laturii caroiajului pe latura
respectivă.
-luăm distanţa care trebuie măsurată între
deschiderea compasului distanţier;
Pentru hărţile cu -suprapunem braţul stâng al compasului peste
Măsurarea cu scară grafică se Compas diviziunea „0” a scării;
ajutorul scării foloseşte pentru distanţier -braţul drept al compasului se suprapune pe
grafice aflare distanţelor partea din dreapta a scării;
mai mici -se citeşte direct distanţa măsurată.
Măsurarea cu Pentru măsurarea Formula d = distanţa măsurată pe hartă
ajutorul scării distanţelor în linie d/D = 1/n sau D = distanţa pe teren
numerice dreaptă D=d.n n = numitorul scării hărţii

Dacă distanţa e sub formă de linie frântă, folosim următorul algoritm: determinăm distanţa fiecărui
segment folosind o metodă, conform tabelului 1, apoi facem suma valorilor obţinute.

Dacă distanţele sunt curbe (sinuoase), se foloseşte curbimetrul, un instrument ce permite citirea în
kilometri a distanţelor.

- 14 - ISSN2601-663X
 Fig. 2 Aplicaţii practice cu elevii privind calculul distanţelor şi suprafeţelor pe harta topografică

– (a)-(b)-(c)-(d)-(e)-(f) (sursa: arhiva personală)

Dacă distanţele sunt curbe (sinuoase), se foloseşte curbimetrul, un instrument ce permite citirea
în kilometri a distanţelor.

- 15 - ISSN2601-663X
 Fig. 2 Aplicaţii practice cu elevii privind calculul distanţelor şi suprafeţelor pe harta topografică

Scara 1:25000)
Măsurarea suprafeţelor pe hartă se face:
Analitic;
Descompunerea suprafeţei în forme geometrice simple;
Cu ajutorul hârtiei milimetrice.
Pentru consolidarea noţiunilor se pot folosi, în activităţile practice, următoarele teme:

Se dă harta topografică a arealului studiat la scara 1:50.000. Calculaţi distanţa, în linie dreaptă, dintre
două repere în km, astfel:

Folosind scara numerică;

Folosind scara grafică.

Calculați suprafața în hectare a unui luciu de apă existent pe harta topografică la scara 1:50.000.
Măsurătorile geografice au un grad mare de aplicabilitate în orizontul local și apropiat. Dintre

scopurile acestor măsurători amintim: calculul distanţelor de acces faţă de anumite obiective, măsurarea
suprafeţelor unor proprietăţi, realizarea unor lucrări rectilinii sau măsurarea unor elemente ale păşunilor,
bălţilor, lizierelor.

Bibliografie:
Ilinca N., (2008), „Didactica Geografiei”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

Ilinca, N., Mândruţ O., (2006), “Elemente de didactică aplicată a geografiei”, Ed. CD Press, Bucureşti;
Năstase A., (1998),”Topografie”, Ed. Fundației "România de Mâine”, Bucureşti;

Năstase A., Osaci-Costache G., (2000), "Topografie-cartografie-lucrări practice”, Ed. Fundației

„România de Mâine”, București.

SIMPLITATE ÎN EDUCAREA PUIULUI DE OM

Prof. înv. primar Malvina COMAN
Şcoala Gimnazială “ Ion Pop Reteganul” Sîncel/Alba

Dacă suntem mai atenţi, putem lesne observa, cum copilul ”dispare” ca personalitate, în faţa
regulilor „educaţiei” impuse în oricare dintre mediile în care copilul se află la un moment dat. Avem
reguli pe care le impunem, ştim cu precizie unde trebuie să ajungă, totul trebuie să fie aşa cum dorim noi,
să fie după tiparul nostru. Lucrul cel mai greu de acceptat pentru conştiinţa noastră e acela ca tocmai
“grija” noastră excesivă îl împiedică pe copil în exercitarea propriei activităţi şi deci, în dezvoltarea
personalităţii proprii. Cine aprofundează această idée, însă, înţelege imediat unde se află problema.

- 16 - ISSN2601-663X
 Se înţelege starea de disconfort a copilul “atacat” în viaţa cotidiană de multitudinea factorilor
perturbatori: cunoştinţe în exces, cărţi complicate cu texte lungi, discuţii contradictorii în apropierea
copilului, cumplitele atenţionări ”nu pune mâna”,”nu mai alerga” nu fac decât să stopeze crunt acţiunile
de care copilul are neapărată nevoie, în demersul cunoaşterii lumii înconjurătoare şi a noilor experienţe
care îi ies în cale, activităţi absolut necesare spre desăvârşirea sa, ca om. De aceea, tot ce stă în preajma
copilului trebuie să-i creeze confort, să-i permită dezvoltatea, să-l ajute în dificilul drum de construire a
personalităţii sale. Prin urmare, jocul şi jucăriile trebuie să facă parte din universul uman, dar la o scară
potrivită copilului, obiectele trebuie create pentru bucuria lor, cuvintele doar întregesc peisajul lumii
miniaturale a copilului.

Pentru a face mai uşoară trecerea elevilor de la grădiniţă la şcoală se poate amenaja, în primul
rând, interiorul sălii de clasă vesel şi plăcut. Băncile potrivite, scaunele uşoare, dulăpioarele, tablourile,
vaza de flori, sunt obiecte de uz practic care reprezintă o necesitate indispensabilă, fiindcă tocmai
ambientul plăcut este cel care îl motivează pe elev şi contribuie la dezvoltarea lui activă şi spontană.

O dată asigurat acest punct de plecare am început să iniţiez elevii, în mod gradat, în utilizarea
tuturor obiectelor şi materialele ce compun ambientul, modul corect de a le folosi, de a le pune „în
ordine”. Aceste cuvinte ”a pune totul în ordine”, reprezintă unul din principiile esenţiale ale organizării
ambientului. Într-adevăr, pentru a putea pune fiecare lucru la locul său, am stabilit un loc pentru fiecare
obiect deoarece cu cât ambientul respectă aceste condiţii cu atât conduce mai bine spre ordine şi
organizare. Astfel, după fiecare activitate, fiecare elev ştie exact locul fiecărui material sau obiect, acest
fapt dându-i siguranţă, calm şi linişte interioară. În acelaşi timp, elevii au fost orientaţi şi spre activitate
de păstrare a lucrurilor care îi înconjoară. Deprindere de a păstra obiectele din jur au dobândit-o prin
exerciţiul ”Vocea lucrurilor”. Eu însămi transpunându-mă în vocea care le vorbeşte,

,,Mai murdărit! M-ai jignit!” La auzul “vocii lucrurilor” copiii au devenit mai sensibili la acest reproş şi
s-au străduit să fie mai atenţi în manevrarea obiectelor.

Sigur că toate activităţile enumerate mai sus au avut drept scop disciplinarea colectivului de elevi în vedere
obţinerii de performanţe. “A învăţa să se mişte” este cheia obţinerii în clasă a disciplinei şi a ordinii. Cu cît
mai multe mişcări vor fi învăţate, cu atît se avansează spre scopul de a permite activităţii infantile o
desfaşurare ordonată. Prin demonstraţie am învăţat elevii acele mişcări care intervin în fiecare moment al
vieţii practice, cum ar fi să se aşeze şi să se ridice, să apuce şi să aşeze obiectele, să adune lucrurile căzute pe
jos şi să le repună la locul lor cu grijă, să ofere altora un obiect, să schimbe pasul şi aşa mai departe. Pentru
perfecţionarea mişcărilor am introdus şi exerciţii de gimnastică special concepute pentru eleviii mei. În acest
sens, am introdus “mersul pe fir” care are drept scop imediat de a asigura echilibrul persoanei şi de a-i
perfecţiona deplasarea ,adică a ceea ce reprezintă cheia perfecţionării celor mai diferite mişcări, fiindcă
aproape toate presupun faptul primordial al echilibrului persoanei. Un alt exerciţiu colectiv, pe care l- am
introdus şi care impune participarea întregii clase, este ,,exerciţiul tăcerii”, care constă în efortul gradual al
fiecărui copil, pentru a ajunge, în acelaşi timp cu colegii săi, la o perfectă imobilitate. Şi întrucît fiecare
sunet sau zgomot este legat de mişcare, acel exerciţiu îşi asumă drept caracteristică ,,liniştea”. Lecţia de
linişte este, deci, rezultatul efortului depus de elevi şi reprezintă unul dintre mijloacele surprinzătoare de
instaurare a calmului şi a disciplinei. Pentru ca liniştea să fie perfectă e nevoie de cooperare între toţi
copiii în vederea atingerii scopului comun. De la o zi la alta copiii demonsrează o putere de control
crescândă, mulţi dintre ei, decât să conturbe liniştea, preferă să se abţină de la a-şi şterge nasul, a tuşi sau
a strănuta. Un singur,,rebel”e suficient să tulbure această linişte, un singur copil zgomotos, care calcă
apăsat sau trânteşte uşa, ajunge ca să deranjeze atmosfera de pace a micii comunităţi. Lecţia de linişte o
închei cu chemarea generală a copiilor pe nume. Chemarea o fac cu voce joasă ceea ce pretinde o atenţie
intensă din partea copilului pentru a-şi auzi numele. Când el îşi aude propriul nume, trebuie să se ridice
şi cu mişcare uşoară, atentă să vină la mine.

- 17 - ISSN2601-663X
 În toate activităţile pe care le-am înteprins am căutat să realizez acel habitat de care elevul are
nevoie pentru a veni cu drag la şcoală. Elevii au învăţat să respecte disciplina, buna cuviinţă, convieţuirea
în comun cu ceilalţi precum şi importanţa cooperării şi întrajutorării. Aptitudiniile de ascultare le dezvolt
prin variate jocuri. Am introdus jocuri ca:“Timpul poveştilor”,“Jocul tăcut”, “Plimbarea ascultătorilor”,
”Frământări de limbă” etc.

Din dorinţa de a împărtăşi cunoştinţele şi experienţele de bune practici ţin să comunic colegilor
împortanţa amenajării ambientului şi disciplinării micii comunităţi care, cu siguranţă, nu va rămâne
pasivă şi se va implica în formarea şi dezvoltarea propriei personalităţi. Iată, puterea educativă a
ambientului cel care normalizează şi promovează dezvoltarea copilului ca om, neînstrăinat de esenţa sa.
Prin amenajarea ambientului dezvoltăm elevului atitudinea pozitivă faţă de şcoală: încredere în sine,
simţul ordinii, curiozitate şi concentrare, iniţiativa şi perseverenţa, abilitatea de a lua decizii şi simţul
responsabilităţii faţă de alţii.

Ceea ce am înteprins permite şi altora repetarea acestor activităţi care ne scot din rutină şi ne fac să
înţelegem că orice conoştinţe se poat asimila şi altfel, mai plăcut, mai util şi cu aplicabilitate în lumea
reală.

Bibliografie:

Montessori, Maria, Manual de pedagogie ştiinţifică, Napoli, Alberto Morano Editore, 1935 Montessori,
Maria, Copilul, fiinţă divină, dar neînţeleasă, Editura Cartea românească, 1933, ediţie revizuită în 1991

Zanforlin, Mario, Tehnici de cercetare asupra comportamentului animal, Boringhieri, 1974

CREATIVITATEA ESTE MAI MULT CA INTELIGENȚA

PARASCHIV CRISTIANA
Școala Gimnazială ”Maica Domnului”, București

Scopul educaţiei este pregătirea pentru viaţă a elevului. Responsabilitatea cunoaşterii elevilor,
pentru a le descoperi şi a le dezvolta potenţialul, pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască, pentru dezvoltarea
încrederii în sine este „startul” pentru reuşita activităţii educaţionale. Didactica postmodernă pune elevul
în centrul atenţiei. Rolul profesorului constă în a-l orienta pe copil în procesul cunoaşterii, având în
vedere particularităţile de vârstă şi individuale.
CIORCHINELE reprezintă o metodă de predare–învăţare care-i încurajează pe elevi să gândească liber
şi deschis. Prin această metodă se stimulează evidenţierea conexiunilor între ideile unei teme luate în
discuţie. De asemenea, ciorchinele este şi o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe,
evidenţiind modul propriu de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut. Ajută cadrul didactic să
înţeleagă maniera în care fiecare elev înţelege noţiunile şi îi oferă posibilitatea de a interveni diferenţiat.
Paşii de urmat sunt următorii:
1. Se scrie un cuvânt sau o propoziţie nucleu în mijlocul tablei sau al unei foi de bloc mare de desen.
2. Se scriu cât mai multe cuvinte, propoziţii legate de tema propusă.
3. Se trasează o linie între cuvintele scrise anterior în vederea evidenţierii unor
conexiuni dintre aceste idei.
4. Nu se limitează numărul ideilor, dar trebuie oferit un timp de lucru pentru această
activitate.
Beneficiile metodei:
➢ dobândirea cunoştinţelor într-o formă atractivă;
➢ învăţarea este eficentă şi de durată deoarece elevii participă activ şi conştient în

- 18 - ISSN2601-663X
 cadrul activităţii;
➢ dezvoltă gândirea, creativitatea, imaginaţia şi capacităţile creatoare ale elevilor;
➢ vizează rezolvarea sarcinilor propuse cu ajutor colegilor, dezvoltând totodată şi
spiritul de cooperare, colegialitatea.
➢ se poate combina cu alte metode şi procedee;
➢ poate fi introdusă în diferite etape ale unei activităţi;
➢ permite completarea cunoştinţelor cu altele noi despre o anumită temă;
➢ elevii gândesc, răspund la întrebări, cooperează, comunică, fac asocieri, fac conexiuni,
argumentează, completează.
Am folosit metoda Ciorchinele la clasa a-VI-a la lectia “Marea Neagră”. Lecția ”Marea Neagră” se predă
în 2 ore. În prima oră, elevii au urmărit o prezentare PPT, cu titlul 31 Octombrie- Ziua Internațională a
Mării Negre și apoi au parcurs etapele acestei metode. Elevii au scris cuvinte în legătură cu biotopul
Mării Negre și au identificat biotopul zonei de suprafață și zonei de adâncime.
Pentru descrierea biocenozei , elevii au dat exemple de viețuitoare observate în prezentarea PPT: alge,
pești, scoici, delfin. Pentru ca elevii să se familiarizeze cu denumirile organismelor biocenozei, pentru
a-i activiza în participarea la lecție, am folosit un joc didactic, completarea unui rebus.
A
1. Scoică agățată de stânci, delicatesă culinară
2. Mamifer marin M I D I A
3. Pește sturion 1.
4. Are formă de umbrelă și tentacule cu celule urzicătoare.
2. D E L F I N
P A S T R U G A
Prin rezolvarea corectă a rebusului se va obține 3.
pe verticală, coloana A-B denumirea producătorilor primari 4. M E D U Z A
din Marea Neagră. B

Temperatura în Temperatura
constantă de 7-9 oC Zona de
funcție de Marea adâncime
anotimp Neagră
Apă
oxigenată Nu există
Zona de oxigen
suprafață
Lipsește lumina

Lumina
până la
200m
La ora următoare de biologie, am folosit ca metodă interactivă, Diagrama Venn.
Diagrama Venn este o metodă grafică care se realizează cu ajutorul a două elipse suprapuse parţial. În
partea comună sunt redate asemănările dintre animale, iar în restul cercurilor sunt evidenţiate deosebirile.
Am comparat scrumbia de Dunăre cu morunul și câinele de mare cu morunul.
Scrumbia de Morun
Dunăre
1.schelet cartilaginos-
1.schelet osos
osos
2.solzi
2.plăci osoase

Asemănări:
Pești migratori
- 19 - ISSN2601-663X
 ,,Educatorul nu poate fi decât răspunzător pentru atitudinea faţă de lume, pentru alegerea
cuvântului care zideşte sau dărâmă, pentru concluziile pe care le afirmă sau le sugerează, pentru măsura
logicului şi afectivului, pentru apelul la cunoaşterea de sine şi de celălalt, pentru valoarea pe care o dă
aceluia care i se adresează. Măsura lui structurează, dimensionează şi dinamizează. Această misiune nu
şi-o poate asuma numai ştiinţa. Adevărul educatorului nu poate fi alcătuit decât pe o asemenea măsură
în care încape şi dragostea şi poezia şi credinţa şi visul." (L. Șoitu)
Rezolvând problemele ivite pe parcursul predării şi învăţării în clasă, profesorul identifică noi
soluţii şi metode de abordare.„Metodele moderne de învăţare pun accentul pe relaţiile reciproce dintre
copii şi relaţia bilaterală a formatorului cu aceştia în actul învăţării. Tehnica grupului de discuţie, în care
fiecare participant este antrenat, este cea mai potrivită. Elevii învaţă să asculte, să negocieze, să
coopereze, să se exprime în modalităţi variate, îşi însuşesc roluri şi responsabilităţi, se cunosc pe ei înşişi.
Munca în echipă este o cerinţă a prezentului şi viitorului şi este un mod de a-i ajuta pe elevi să facă faţă
unor probe de dovedire a deprinderilor de lucru în echipă, lucru de mare actualitate“ (Gorbănescu, M.;
Ciobanu, D;Secară, G.; Mîrzac, D. - coord., 2003,
BIBLIOGRAFIE
1.Cerghit Ioan Metode de învăţământ, Editura Polirom, Iaşi, 2006
2.Gorbănescu M.; Ciobanu D; Secară G.; Mîrzac D. (coord.), Impactul managementului clasei asupra
succesului şi insuccesului şcolar, Editura Plumb, Bacău, 2003;

PLEDOARIE PENTRU INOCENŢĂ

Prof. Religie, Emanoil Gina Viorica

Şcoala Gimnazială,, G-ral Eremia Grigorescu”
Bucureşti
,,Copilăria este lumea miracolului şi a magiei: este ca şi cum creaţia ar răsări trandafirie din
noapte, totul fiind proaspăt şi uimitor. Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să
mai fie uluitoare. Atunci când lumea îţi dă senzaţia de "déjà vu", când eşti rodat de existenţă, devii adult.
“Eugene Ionesco ,,Cu cât îmbătrânesc, cu atât simt mai profund că puținele bucurii ale copilăriei sunt
cele mai bune pe care ți le poate da viață.” Ellen Glasgow ,,Copilaria – o imensa nevoie de
mirare.” Victor Hugo ,,Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil.”
Emil Cioran Sfinții Părinți spun că trebuie să-i învățăm pe copii numai binele, fiindcă răul îl vor
învăța și singuri... Dacă poveștile sunt bune, dacă au o morală sănătoasă, atunci le sunt de folos
copiilor.Trebuie să ne educăm copiii astfel încât ei să înțeleagă că nu purtăm pe umeri o ladă de gunoi,
în care trebuie să aruncăm tot ce ne este la îndemână. Nu orice literatură merită citită, ci doar aceea
care zidește și aduce folos sufletului.
Ca părinți, vrem întotdeauna să facem tot ce e mai bine pentru copiii noștri, ca ei să crească și să
ajungă adulți sănătoși, fericiți, responsabili și conștienți de sine.Ca profesori, responsabilitatea este şi
mai mare, pentru că,unii nu sunt pregătiţi să fie părinţi,dar ca să fii profesor te pregăteşti mai întâi! Atunci,
care ar fi misiunea dascălului, dacă nu aceea de a se apleca părinteşte asupra fiecărui suflet primit în grijă
pentru câteva ore pe zi, 5 zile pe săptămână,un număr de ani?! Una foarte importantă:să pregătim
sufleţelul pentru vâltoarea vieţii, să corectăm cu tact bagajul celor ,, 6-7 ani de acasă...”,care uneori nu e
în concordanţă cu idealurile şcolii, să îl valorizăm, să îl iubim aşa cum este, să îl facem să fie acceptat
aşa cum este el, să îl dojenim la greşeală, să îl recompensăm la eforturi,să ne jucăm cu el, să îi trezim
curiozitatea şi interesul pentru studiu, pentru competiţie,să îl ajutăm să se descopere, să creadă în el, să
lucreze în echipă,să îi dezvoltăm perseverenţa, empatia, sinceritatea, patriotismul, iubirea şi
respectul.....am uitat ceva? Să-i ,,conservăm’’inocenţa! Pentru că nimic nu este mai important decât
un suflet nealterat de răutate! Poţi presăra empatia peste un suflet pervertit de răutate?Greu, aproape
deloc, căci răutatea lui nu este din naştere, ci dintr-o experienţă care l-a marcat , l-a durut , l-a

- 20 - ISSN2601-663X
dezamăgit, l-a smuls prea devreme din lumea poveştilor!
Acesta este motivul pentru care folosesc foarte mult povestea, lectura cu substrat moral fin, care-
i ţine pe copii cu răsuflarea tăiată până la sfărşit, când încântaţi de ce au auzit, mă întreabă senini:,,Ne
mai citiţi şi data viitoare, doamna?” Uneori pot, alteori…uit cartea, găsesc un pretext, dar de multe ori îi
întreb ce îi opreşte să citească.Triste răspunsuri,dar cel mai trist a fost al unei mame al cărei copil de 14
ani a recunoscut ruşinată că până la această vârstă copilul nu a citit nici o carte!Desigur, copilului nu îi
lipseşte telefonul în nici o zi, iar dacă întârzie vreun profesor utilizează tot telefonul,în defavoarea
cărţii.Este un fenomen despre care le vorbesc copiilor foarte mult, le aduc argumente şi încerc să le
dovedesc prin propriile exemple că abuzul acesta, devenit dependenţă îi duce cu paşi repezi către un
diagnostic pe cât de dur, pe atât de real: demenţa digitală!( scăderea semnficativă a capacităţilor cognitive
ca urmare a utilizării excesive a tehnologiei.)
Telefonul mobil poate să scadă IQ-ul prin simpla prezență. Niciun studiu nu arată că folosirea
computerelor în școli e ceva bun. Dimpotrivă! Cu cât adolescenții folosesc mai mult smartphone-ul, cu
atât au mai puțină empatie pentru părinți și prieteni. Smartphone-ul este unul dintre cei mai periculoși
ucigași din istorie.( prof. dr. Manfred Spitzer, psihiatru, psiholog, cercetător în neuroștiințe, directorul
medical al Spitalului Universitar de Psihiatrie de la Ulm, Germania.) Dacă nu îți educi intensiv creierul
în primii 25 de ani de viață, apoi începe declinul. Se întâmplă ceva în creier și ajungi jos. Există o formă
de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la vârste fragede.Termenul ‘demență digitală’
a fost inventat, de fapt, de medicii coreeni, după ce au analizat cazuri de bărbați între două vârste, care
au jucat prea multe jocuri pe calculator, iar acum sufereau de pierderi de memorie, depresie, lipsă de
concentrare și alte lucruri asociate – spune acelaşi om de ştiinţă. Am vizionat un interviu pe această temă
cu elevii mei şi am observat scurte momente de îngrijorare, pentru că ceea ce vedeau era logic doar
teoretic! Practic, ei nu se despart uşor de telefoane nici dacă le cer la începutul orei ca să mă asigur că
ascultă toţi ce am de predat,suferă chiar!
Ce avem de făcut!? Îi păcălim să înveţe, ne jucăm cu ei, le dăm senzaţia de libertate dar îi
controlăm, condiţionăm utilizarea telefonului de un timp egal petrecut în aer liber la mişcare, îi orientăm
spre frumos şi util, altfel nu ne putem numi profesori!
Asta mi se pare mie că este o luptă pe care profesorul trebuie să o ducă umăr la umăr cu părinţii,
pentru păstrarea inocenţei copiilor şi pentru dezvoltarea lor sănătoasă, o luptă nedreaptă, căci rişti să fii
considerat înapoiat, incult, de pe altă lume. Îmi asum riscul, şi cred cu tărie că Albă ca zăpada nu ar fi
mai încântat atât dacă chema imediat ajutoare prin telefon sau poate, cine ştie.!?...dacă i se descărca
telefonul în pădure....

MOTIVAREA ŞCOLARULUI MIC PRIN

JOC DIDACTIC MATEMATIC
Învățător Camer Ramona Elena
Școala Gimnazială Gîștești-Pașcani
Pedagogia şcolară ne învaţă că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a
copilului, generată de trebuinţe şi dorinţe. De aceea jocul constituie o formă de manifestare la copiii
tuturor popoarelor din toate timpurile. Şi e greu de imaginat că, copiii vor renunţa la joc, chiar în viitorul
cel mai îndepărtat.
"Jocul este forma dominantă a activităţii infantile cea mai revelatoare, deci, a mentalităţii sale,
dar şi a dezvoltării sale viitoare, ascensiunii spre împlinire ca adult”. (Planchard E. 1992, Pedagogie
şcolară contemporană, E.D.P. Bucureşti)
„Jocul este o activitate specific umană, dominantă la vârsta copilăriei, voluntară, spontană, având
scopul în sine însăşi, esenţială pentru dezvoltarea psihică a copilului şi care se desfăşoară după reguli
bine stabilite, luând naştere o lume imaginară, limitată de timp şi spaţiu.”(Masari G., 2006-2007, Suport
de curs Elemente de psihopedagogie a jocului, Universitatea A.I.Cuza, Iaşi)

- 21 - ISSN2601-663X
 Prin joc învăţarea se realizează mai repede şi mai eficient. În joc, elevul se găseşte în situaţia de
actor, de protagonist, şi nu de spectator ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginaţiei
şi vieţii lui active, unei trebuinţe interioare de acţiune şi de afirmare.
Jocul didactic dă un randament sporit faţă de celelalte modalităţi de lucru folosite în activitatea
de învăţare, deoarece el face parte din preocupările zilnice preferate ale copiilor. Jocul didactic solicită o
angajare deplină a capacităţilor intelectuale ale copiilor. Pentru acest motiv, jocul este considerat ca
„modalitate de asimilare a realului la activitatea proprie, asigurând copilului largi posibilităţi de activism
intelectual. Jucându-se, copilul reuşeşte să asimileze realităţile intelectuale care, fără aceasta, rămân
exterioare inteligenţei copilului.”
( Piaget J., 1972, Psihologie şi pedagogie, E.D.P., Bucureşti)
Pentru copil jocul este distracţie, este învăţătură, este muncă, mijloc prin care se educă, este mijloc
eficient de cunoaştere alumii înconjurătoare.
Jucându-se, copilul cunoaşte formele şi multitudinea de proprietăţi ale obiectelor cu care
acţionează, îşi însuşeşte şi îşi perfecţionează limbajul, îşi structurează personalitatea. Jocul este o şcoală,
deschisă şi un program tot atât de bogat precum este viaţa.
,,Pedagogia modernă a făcut din joc o bază a metodelor de instruire şi educaţie în învăţământul
preşcolar şi şcolar”.( Cerghit I., 1980, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti)
Pentru copil, jocul este o formă de activitate cu multiple implicaţii psihologice şi pedagogice care
contribuie la informarea şi formarea lui ca un om; jocul pune în mişcare toata fiinţa copilului , îi activează
gândirea, îi reliefează voinţa, îi înaripează fantezia şi-i ascute inteligenţa. De aceea s-a spus şi se spune
pe bună dreptate că „în joc încep să se pună bazele personalităţii şi caracterului copilului.”(Schiopu U.,
1997, Psihologia vârstelor, E.D.P. Bucureşti)
Jocurile didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi la elevii cu rezultate
slabe la învăţătură, crescându-le performanţele şi căpătând încredere în capacităţile lor, siguranţă şi
promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator ale acestora. Având în vedere că în
fiecare clasă apar diferenţieri între elevi, în ceea ce priveşte pregătirea matematică, folosirea jocului duce
la tratarea diferenţiată a elevilor, reuşind încadrarea acestora în cunoştinţele cerute de programă.
Cunoscând particularităţile psihopedagogice ale copiilor de vârstă şcolară mică, am folosit jocul didactic
matematic la orice temă predată, în tot mai multe momente din lecţie, având drept scop adaptarea mai
rapidă a elevilor la cerinţele şcolare, menţinerea atenţiei, accelerarea ritmului de lucru, precum şi
prevenirea rămânerii în urmă la învăţătură.
Fiind preocupată pentru a găsi mijloacele potrivite pentru a-i ajuta pe toţi copiii să-şi însuşească
conştient cunoştinţele corespunzătoare m-am gândit că, folosind jocul didactic şi exerciţiile distractive
voi reuşi să stimulez participarea conştientă şi activă la dobândirea, consolidarea, fixarea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor, ale tuturor elevilor din clasa pe care o conduc.
Jocul este pentru copil ceea ce este munca pentru adult. Prin joc, copilul învaţă despre lumea în
care trăieşte şi despre lucrurile care îl înconjoară. Jocul permite copilului să exploreze mediul, să
conştientizeze regulile de funcţionare a elementelor care îl compun, învăţând prin intermediul lui să se
relaţioneze cu acesta.
De asemenea jocul poate fi folosit în scopuri educative chiar şi la adolescenţi şi adulţi. Cuvintele
încrucişate, reprezentările dramatice, călătoriile - sunt forme de joc. Se spune că multe dintre invenţii au
apărut ca urmare neaşteptată a unor jocuri infantile şi, dacă observaţia e justă, acesta este un motiv în
plus ca să îndemnăm copiii să se joace cât mai mult posibil.
Eficacitatea jocului didactic ţine de cele mai multe ori de felul în care cadrul didactic poate să
asigure o legătură între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească
indicaţiile ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, explicaţii, aprecieri.
Introducerea jocului didactic matematic în cadrul procesului de învăţământ reprezintă un mijloc
important de educaţie şi instruire care asigură participarea activă şi eficientă la lecţie, durabilitatea
noţiunilor însuşite şi un grad mare de socializare. Jocul didactic matematic este conceput ca mijloc de
instruire şi educare a copiilor, ca procedeu de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care şi le propune

- 22 - ISSN2601-663X
şi, în sfârşit ca formă de organizare a activităţii de cunoaştere şi dezvoltare a capacităţii psiho-fizice pe
toate planurile.

Bibliografie
1. Cerghit I., 2006, Metode de învăţământ, Ed. Polirom, Iaşi;
2.Chateau J., 1989, Copilul şi jocul, Editura Didactică şi Pedagogică., Bucureşti;
3. Masari G., 2006/2007 Suport de curs – Elemente de psihopedagogie a jocului, Editura Polirom, Iaşi
4. Piaget J., 1972, Psihologie şi pedagogie, E.D.P., Bucureşti

DESCOPERIND ÎMPREUNĂ CU ELEVII

Prof. Popescu Laura,
Liceul Tehnologic Special Nr. 3
În învățământul de masă, în liceele de top, profesorii privesc orele din perspectiva performanței.
Dacă elevul știe etapele rezolvării unei probleme înseamnă că acesta poate face performanță, poate
participa la concursuri școlare și olimpiade, în cazul copiilor dotați. Dar, dacă ești profesor la un liceu
tehnologic, în învățământul de masă sau în învățămîntul special, performanța va fi pe ultimul loc.
Există platforme educaționale prin care elevii își pot însuși cunoștințele prin joacă, prin
descoperire. Datorită curiozității lor, profesorul descoperă metodele de lucru din lecțiile interactive, mai
ales că la o anumită vârstă monotonia poate afecta stilul de predare, actul educativ.
De exemplu, la fizică, elevilor le place să descopere virtual partea experimentală utilizând
https://phet.colorado.edu/ , PHET Interactive Simulation, un simulator pe tabla SMART sau doar pe un
simplu monitor utilizând mouse-ul.
Experimentul: „Proprietățile gazului”:
-procesul fizic este realizat corect, datele sunt înregistrate de fiecare elev;
-ce au descoperit: prin pomparea unei mase foarte mare de gaz, presiunea din butelie crește, temperatura
crește, capacul buteliei sare, lichidul iese din butelie, omulețul virtual fiind nevoit să depună un efort
foarte mare pentru a putea împinge butelia;
-pentru elevi experimentul a devenit distractiv, dar a avut ca rezultat înțelegerea fenomenului, un astfel
de experiment fiind ca exemplu în viața reală cazul exploziei unei butelii.
Experimentul „Spectrul atomului de hidrogen”:
-un proton poate fi asociat cu o fată datorită sarcinii electrice pozitive;
-un electron poate fi asociat cu un băiat datorită sarcinii electrice negative;
-elevii au descoperit că, în urma ciocnirii unui electron cu un atom se emite un foton;
-tot acest caracter ludic al experimentelor se datorează faptului că în limbajul mimico-gestual nu există
semn corespondent cu cuvântul atom, electron, sau foton;
-profesorul apelează la explicații cât mai simple și la analogii din viața de zi cu zi.
Am avut ocazia de a preda un curs de experimente la cateva școli particulare. Ora de curs se
desfășura vizonând un film de scurt metraj (mindfactory.ro) în care era explicată metoda de lucru,
efectuând experimentul împreună cu copiii. Vârsta acestora a fost un mare atu – între 6 și 10 ani – curioși
să descopere, activi, exprimându-și succesul experimentului printr-o mare bucurie.
Comparând efectul acestor experimente asupra educabililor, concluzia a fost aceeași: nu
contează vârsta, ci contează metoda de predare, modul prin care profesorul reușește să le atragă
acestora atenția astfel încât ora de fizică să nu devină o oră clasică, plictisitoare. Utilizarea fișelor
de lucru, a rebusurilor și a altor metode ce se impun a fi folosite în era digitală, reprezintă cheia spre o
lecție de fizică reușită, plină de satisfacții pentru profesor prin faptul că, împreună cu elevii, descoperă
în fiecare zi o altfel de fizică. Dar câte școli din România dispun de laboratoare de fizică, de mijloacele
moderne, de tablă SMART sau chiar conexiune la internet în laborator? Sunt un profesor norocos

- 23 - ISSN2601-663X
deoarece laboratorul școlii este foarte bine dotat în urma finalizării programului BEI, iar elevii cu cerințe
educaționale speciale (C.E.S.) pot beneficia de un proces educativ de calitate, adaptat nevoilor acestora.
Cu toate că Fizica este “regina ştiinţelor”, fiind o disciplină pe cât de interesantă şi frumoasă pe
atât de greoaie în percepţia elevilor cu C.E.S., ea necesită eforturi mari pentru învăţare, iar rezultatele
apar după un interval de timp prea mare. Metodele moderne alternate cu metodele clasice au un
impact major asupra nivelului elevilor, în sensul că ele îi provoacă şi îi motivează să participe mai
activ în realizarea procesului învăţării. Autoevaluarea este o metodă eficientă de apreciere, elevii
devenind proprii lor evaluatori, venind în ajutorul acestora de a observa greșelile și de a le remedia.
În cazul rezolvării în echipă a unor sarcini de lucru, chiar dacă implicarea unor elevi este
slabă, aceştia reţin uneori unele formule simple sau raţionamente fizice şi matematice, de asemenea
simple. Comunicarea permanentă a deficienţilor de auz prin: semne, pantomimă, limbaj scris şi vorbit,
desene, toate acestea în orice combinaţie fac ca anumite simţuri să devină hiperdezvoltate. În acest sens,
folosirea cu insistenţă a văzului în procesul comunicării duce la mărirea acuităţii vizuale şi la perceperea
de către surzi a celor mai fine nunaţe de mişcare şi forme din mediul înconjurător.
Lipsa auzului este de multe ori compensată de o mare fineţe a recepţiei vizuale: a formelor, a
dimensiunilor, a culorilor, acesta fiind şi motivul pentru care atît pictura cât şi abilităţile practice
reprezintă elemente de cultură care-i individualizează pe surzi. Arta picturii este cumva firească, face
parte cumva din fiinţa lor şi din modul lor de a comunica, de a fi. Pictura (desenul) reprezintă o realitate
văzută şi cu ochiul minţii, descriind cu pasiune sau patimă ceea ce auzitorii de multe ori nu observă.
Împreună descoperim latura frumoasă a Fizicii, prin folosirea imaginilor, a filmulețelor a site-
urilor de specialitate, atât eu, profesorul, cât și ei, elevii, învățând unii de la alții. Alături de ei am
descoperit o altfel de fizică, Fizica virtuală, definițiile greoaie, ale căror cuvinte nu sunt la nivelul lor de
înțelegere, au căpătat o altă formă, Fizica din viața de zi cu zi devenind mult mai accesibilă.

ÎMPREUNĂ VOM REUȘI!

PIPP Acreței Adriana
Liceul Tehnologic Nisiporești
,,Cea mai importantă instituţie a societătii este familia.O mare parte din ceea ce suntem, fie bună,
fie rea. O datorăm familiilor noastre.’’
Orice părinte îşi iubeşte sau ar trebui să-şi iubească copiii.
La orice vârstă, educaţia reprezintă un chimism insolit si deosebit de complex, care reclamă o
mulţime de catalizatori. Prima relaţie a copilului se stabileşte cu mama, iar de confortul şi de securiatatea
acestei relaţii depinde în mare măsură capacitatea copilului de a stabili alte relaţii, mai târziu, precum
şi calitatea acestora.. Câmpul contactelor sociale ale copilului se lărgeşte şi se divesifică treptat, pe
măsură ce el începe să mergă, să intre în legătură cu membrii familiei, cu alte persoane care vin în casă.
În perioada de dinaintea grădiniţei, mediul copilului, controlat în totalitate de părinţi, este limitat la
cămin. Pe măsură ce copilul iese din casă pentru perioade de timp din ce în ce mai lungi, alţi adulţi din
comunitate încep să aibă impact asupra lui: rudele , prietenii, vecinii. Faptul că aceştia au fii şi fiice cu
care copilul vine în contact nu face decât să favorizeze dezvoltarea acestuia.
După familie, grădiniţa constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate. Plasarea
copilului în grădiniţă, inaugurează dilatarea universului său existenţial, care se desfăşoară în
proximitatea unui nou regizor- cel al educatoarei, ce consolidează, retuşează sau corectează profilul
dobândit în familie.Această instituţie îl aşează într-un cadru nou, prin dimesiunile şi conţinutul său. Aici,
copilul ia cunoştinţă cu activităţile şi obiectele care îi stimulează gustul pentru investigaţii şi acţiune, îl
provoacă să se exprime şi îi propune angajarea în relaţii sociale de grupe.

- 24 - ISSN2601-663X
 Intrarea în gradiniţă determină o nouă extindere a câmpului interacţiunilor sociale. Deşi familia
are în continuare influenţa dominată, copilul este confruntat cu un alt mediu, structurat diferit. El nu mai
este centrul grupului mic( familia), ci membru egal cu ceilalţi copii în grupa de la grădiniţă.
Acestă noutate în viaţa copilului determină şi nevoia de a-şi restructura imaginea de sine. Până
acum, familia îl accepta aproape necondiţionat, aşa cum era el ori pe baza unor norme relativ simple.
Copilul are o imagine bună despre sine, pentru că părinţii au această imagine bună despre el şi pentru că
îl iubesc. La sosirea în grădiniţă “pictura” clară a oglinzii se tulbură puţin; imaginea pozitivă despre sine
trebuie să accepte imaginile pozitive ale celorlaţi copii despre ei înşişi şi, deasemenea, trebuie să coexiste
cu acestea. Egalitatea şi cooperarea nu se câştigă uşor; foarte adesea se dă o luptă între copii pentru
primul loc în aprecierea cadrului didactic. Tactul educatoarei şi explicaţiile înţelegătoare ale părinţilor
pot aplana eventualele frustrări.Treptat, activităţile grădiniţei ocupă un loc tot mai important în viaţa
copilului . Grădiniţa solicită copilului mai mult control în conduită şi o treptată decodificare a
numeroaselor necunoscute ce ţin, pe de o parte, de un mediu instituţionalizat iar, pe de altă parte, de
numărul mare de copii cu care vine în contact pe o durată variabilă de timp şi cu care trebuie să se
obişnuiască.
Un alt aspect al procesului de socializare este dezvoltarea limbajului, care are un rol însemnat în
evoluţia inteligenţei, precum şi a întregii personalităţi. Comunicarea dintre adult şi copil este esenţială în
formarea acestuia ca fiinţă socială. Privarea copilului de comunicare îl transformă într-o fiinţă singură
atât pe dinăuntru, cât şi pe dinafară.
Grădiniţa este un mediu special, favorabil satisfacerii trebuinţelor de comunicare ale copilului.
Pe lângă familie, o mare parte din viaţa copilului se desfăşoară în grădiniţă, iar armonia dintre cele două
medii educaţionale va depinde mult de dezvoltarea viitoare a copilului.

BIBLIOGRAFIE:
1.Andrei, Cosmovici şi Luminţa, Iacob—“Psihologie Şcolară, Polirom, Iaşi. 1998
2.Bunescu,Vasile,”Educaţia morală şi formarea personalităţii” Fundamente psihopedagogice în
„ Revista de pedagogie”, nr.6/1991;7-8/1991;
3.Dumitriu, Gheorghe, “Psihologia copilului”, Curs elaborat pentru învătământ la distanţă, Bacău, 2002;
4.Dumitriu, Gheorghe şi Constanţa-“ Psihologia procesului de învăţământ”, EDP., Bucureşti, 1997;
5.Luminiţa, Ghirivingă, “Împreună cu copilul şi alături de el”, în volumul “ Grădiniţă, familie, şcoală”,
Revista de Pedagogie, 1976;

IUBIREA FAŢĂ DE SEMENI

Prof. CONSTANDOIU LILIANA

- 25 - ISSN2601-663X
 SCOALA GIMNAZIALA BOGDANESTI-BACĂU

În urmă cu aproape 30 de ani , păşeam cu mari emoţii

pe scările unei şcoli gimnaziale din România . Eram atunci
plină de speranţă şi de dorinţa de a-i învăţa pe copii cât mai
mult din tainele matematicii. Nu trebuia pierdută nici o clipă “Aşa să lumineze lumina
! Fiecare moment trebuia dedicat doar matematicii. Peste voastră înaintea oamenilor,
câţiva ani am înţeles că manifestându-mă astfel, nu eram
educator, eram doar profesor de matematică. A educa tânăra încât aceştia să vadă faptele
generaţie înseamnă în primul rând a o pregăti pentru viaţa ce voastre cele bune şi să
va urma , cu bune şi cu rele. A educa tânăra generaţie în
spiritul credinţei, înseamnă a creşte în iubire, respect pentru slăvească pe Tatăl vostru Cel
aproapele, preţuire pentru ceea ce înseamnă creaţia lui din ceruri.” (Matei 5, 16)
Dumnezeu. Prin credinţă şi înţelegerea valorilor spirituale îi
poţi stimula pe elevi să fie silitori, buni, iertători, înţelegători,
iubitori. Oamenii pot trăi fericiţi în această viaţă şi în cea
viitoare numai dacă la credinţă şi nădejde, vom adăuga
faptele iubirii de Dumnezeu . Indiferent de scara socială pe
care ne aflăm, de funcţia pe care o ocupăm, trebuie să ne
purtăm cu iubire faţă de toţi semenii noştri. Iubirea adevărată
activă şi profundă se exprimă prin fapte şi izvorăşte dintr-un suflet curat. Nu există o misiune mai înaltă
decât desăvârşirea în iubirea jertfelnică. In zilele noastre ideea de a-ţi iubi aproapele a fost înlocuită de
iubirea de sine. Oamenii au devenit, odată cu trecerea timpului, din ce in ce mai egoişti. Înainte de orice
omul pune interesul personal şi caută să satisfacă doar nevoile personale. Satisfacerea propriului ego a
devenit problema cea mai importantă a umanităţii “eu să mănanc totul, eu să am parte de cele mai bune
bucate, eu să am cele mai multe maşini şi cele mai mari case, eu să fiu cel mai bogat” şi aşa mai departe,
aşa vorbeşte omul zilelor noastre. Intreaga lume se învârte in jurul unui singur cuvânt “eu”. Acaparat de
acest cuvant omul uită să observe oamenii care suferă lângă el, uită bucuria liniştitoare ce învăluie sufletul
atunci când dăruieşti tot fără să aştepti nimic in schimb. Multi dintre noi dăruim aşteptând ceva în folosul
nostru, în general mai mult decât am dat, dar şi mai multi dintre noi nu oferă nimic şi au pretenţia să li
se aştearnă lumea la picioare. “Totul pentru mine şi pentru alţii nimic”, de ce să ajuţi pe alţii când te poţi
ajuta pe tine însuţi, să ai tu mai mult şi mai mult. Zgârcenia şi egoismul, dar mai ales indiferenţa faţă de
soarta celor nefericiţi şi îndreptarea gândurilor mereu spre interesul propriu distrug principiul
Universului. “ Iubeşte-ţi aproapele” spune Dumnezeu, iubeşte-l mai presus decât pe tine şi pune nevoile
lui înaintea nevoilor tale, trăieşte pentru el şi nu pentru tine şi atunci vei şti ce e fericirea adevarată.
Acesta este sfatul Domnului, El nu ne vorbeşte despre fericirea pe care o ai când îţi cumperi o pereche
de pantofi, care dispare atunci când pantofii se uzează, ci despre fericirea pe care o ai atunci când cumperi
aceiaşi pereche de pantofi spre a-i dărui. Simpul fapt că ai dăruit ceva unui om nevoiaş fie şi o paine,

- 26 - ISSN2601-663X
dar care este absolut necesară pentru a supravieţui, aduce o linişte uimitoare. Faptul că eşti conştient că
nu poţi primi în schimb şi totuşi dăruieşti din toată inima pentru a ajuta, face din mulţumirea sinceră cel
mai scump dar şi cea mai dulce alinare a sufletului. Imaginati-vă o lume în care fiecare ar avea grijă de
celălalt, de nevoile aproapelui atunci cu siguranţă nimănui nu î-ar lipsi nimic pentru că aceasta este
promisiunea Domnului. Dumnezeu vorbeşte de noi, copii săi ca un singur trup, aşa cum mâna nu poate
funcţiona fără acţiunea creierului, aşa cum inima nu poate funcţiona fără acţiunea sângelui, aşa cum toate
oraganele funcţionează după un principiu, tot aşa oamenii nu pot trăi separaţi, desprinşi de “trup” pentru
că nu ar mai exista.
Dumnezeu ne îndeamnă pe fiecare din noi la dragoste şi nu la dragostea de sine ci la dragostea
celui de lânga sine. Definiţia noastră pentru dragoste este total deformată. Iubim pentru că ne convine,
pentru că suntem egoişti şi vrem să ne fie bine, iubim prefăcut, ne prefacem că iubim pentru a duce la
îndeplinire un interes. Şi Dumnezeu ne spune că de fapt nu iubim şi ajungem la concluzia că am uitat să
iubim cu adevărat. Dumnezeu ne vorbeste de o dragoste total diferită de cea pămantească el ne
reaminteşte adevărata definiţie a dragostei, de o dragoste ce nu piere nicodată: “ Dragostea este îndelung
răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se
poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire,
ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul, Dragostea nu va pieri
niciodată” ( 1 Corinteni 13) .
A trăi pentru alţii este o virtute care trebuie deprinsă prin exersarea faptelor bune săvârşite dezinteresat.
Ajutorarea celor aflaţi în suferinţă este o adevărată şcoală a iubirii jertfelnice. Şi aceasta este
binecuvântarea cea mare, să îngrijim pe cei aflaţi în nevoie. Văzând marea lor suferinţă, învăţăm treptat
să renunţăm la noi înşine şi să le slujim. Este trist faptul că numeroşi bătrâni sunt abandonaţi de copiii pe
care i-au crescut, i-au îngrijit, i-au dat la casele lor, iar aceştia îi văd acum ca pe o povară. Când familiile
nu-i mai doresc, bătrânii se văd nevoiţi să se retragă la azil unde îşi găsesc o nouă casă, mângâiere şi
bucuria prieteniei. Cu toate că acolo sunt îngrijiţi de persoane calificate, sunt hrăniţi, li se dau
medicamentele de care au nevoie, dar nimic nu poate înlocui căldura familiei şi nimic nu e mai trist decât
să vezi un bătrân părăsit de către cei pe care i-a purtat în braţele sale.
Şi, la fel, mare e răsplata celor care fac fapte de milostenie sufletească când aduc un strop de bucurie
celor din azil şi cămine de bătrâni întrebându-i de sănătate, aducându-le veşti din lumea cea mare din
afara acestor instituţii, petrecând împreună câteva ore. Respectul faţă de sine şi faţă de aproapele, iubirea
faţă de cei aflaţi în suferinţă sunt virtuţi creştine pe care fiecare trebuie să le cultive încă de pe băncile
şcolii. De aceea, noi, profesorii şi elevii Şcolii Gimnaziale Bogdanesti, am desfăşurat o serie de activităţi
extraşcolare ce au avut ca scop primordial solidaritatea, loialitatea şi dragostea faţă de cei aflaţi în azil şi
cămine de bătrâni sau copii cu dezabilitati.. Astfel copii au dăruit un strop de bucurie,un prinos de
bunătate, o clipă de gingăşie şi un zâmbet de fericire celor vârstnici care aşteaptă să fie auziţi şi văzuţi
de la Asezământul Social-Filantropic “Sf. Voievod Ştefan Cel Mare” – Hârja si copiilor din Centrul
Alexandra –Onesti.
Aşadar să punem în cugetul şi în faptele noastre întâi dragostea. Nu dragostea care vrea pentru sine,
ci dragostea care dăruieşte, care alină şi bucură pe altul, dragostea care se revarsă continuu.

METODE ACTIV-PARTICIPATIVE
UTILIZATE ÎN ORELE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

- 27 - ISSN2601-663X
 prof. inv. primar, Neagu Victoria
Scoala Gimnaziala “ G-ral Eremia Grigorescu “

1. BRAINSTORMING ( ASALTUL DE IDEI)

Pentru derularea optimă a unui brainstorming se pot parcurge următoarele etape:

1. Etapa pregătitoare- cu cele 3 faze (de selecționare a membrilor grupului, de organizare și de

familiarizare cu tehnica- faza de pregătire a ședințelor)
2. Etapa productivă a grupului (stabilirea temei, rezolvarea problemelor,culegerea ideilor)
3. Etapa trierii și a selecționării ideilor- evaluarea (analiza ideilor emise- se optează pentru soluția
finală)
- Nimeni nu are voie să facă observaţii negative:
- Înregistrarea tuturor ideilor în scris pe tablă.
-Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale: cuvinte, propoziţii, colaje, imagini,
desene, cântece, joc de rol etc.

2. BULGĂRELE DE ZĂPADĂ (METODA PIRAMIDEI)

Această metodă presupune focalizarea elementelor asupra celor esenţiale. Se recomandă următoarele
faze:
- faza introductivă– învătorul enunţă problema;
- faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la soluţionarea
problemei;
- faza lucrului în perechi – consultarea cu colegul de bancă şi notarea soluţiilor apărute;
- faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii se consultă asupra asupra soluţiilor în grupuri;
- faza raportării soluţiilor în colectiv - întreaga clasă reunită analizează şi concluzionează asupra
ideilor emise;
- faza decizională – se alege situaţia finală şi se stabilesc concluziile.
Metoda permite relaţionarea fiecarui participant mai întâi cu un singur coleg, apoi cu membrii
grupului său şi, apoi cu toţi ceilalţi membri ai clasei.

- 28 - ISSN2601-663X
 3. CUBUL

Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Sunt recomandate următoarele
etape:
- realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază,
aplică, argumentează.
- anunţarea temei.
- impărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.
• Descrie: Cum arata?- culorile, formele, mărimile etc.
• Compară: Ce este asemănător, ce este diferit?
• Analizează: Spune din ce este făcut?
• Asociază: La ce te îndeamnă să te gândeşti?
• Aplică: Cum poate fi folosit?
• Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. E
bun sau rau?De ce?
- redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.
- afişarea formei finale pe tablă.
Exemplu : Lectura ,,La cirese”
Descrie- pe Nică
Compară -comportamentul tău cu cel al lui Nică.
Asociază - gaseste insuşiri următoarelor cuvinte :cirese, vara, matuşa
Analizează -pericolul prin care a trecut Nică. Ce-ar fi putut păti el?
Aplică - Dramatizaţi momentul intâlnirii mătuşii Mărioara cu Nică.
Argumentează - daca este sau nu vinovat Nică de cele întamplate ? De ce?

4.CVINTETUL

Reprezintă instrumentul de sintetizare a informațiilor, de evaluare a înțelegerii și creativității

elevilor și mijlocul de exprimare a creativității lor.
Este o poezie de 5 versuri care se elaboarează individual, în perechi sau în grup și respectă
următoarele repere : - titlul ( un singur cuvânt – substantiv);
- descriere ( 2 cuvinte – adjective);
- acțiune ( 3 cuvinte – verbe);
- sentimente, păreri( 4 cuvinte – enunț);
-esența subiectului ( un cuvânt cheie);
Aplicație :
Cartea
frumoasă, buna
învaţă, ajuta, bucura,
cartea este o comoara.
Prieten.

Cuvintetul este unul dintre cele mai rapide și mai eficiente mijloace de sinteză și rezumare a
informațiilor și noțiunilor.
Metoda este: - instrument de sintetizare a unor informaţii complexe;

- 29 - ISSN2601-663X
 - mijloc de evaluare a înţelegerii elevilor;
- mijloc de exprimare a creativităţii.

5. GÂNDIŢI/ LUCRAŢI ÎN PERECHI/ COMUNICAŢI

Constă în comunicarea între doi elevi, care analizează împreună un text , extrag o serie de idei pe
care, de comun acord, le prezintă colegilor .
Elevii formeaza perechi, într-un timp dat (3-4 min.) fiecare elev, din fiecare pereche , scrie despre un
anumit subiect ; de fapt , ambii elevi răspund individual la anumite întrebari pregătite dinainte de învăţător,
întrebări ce suscită mai multe răspunsuri posibile. -Cand au terminat de scris, cei doi parteneri citesc, unul
altuia, răspunsurile şi convin asupra unui răspuns comun care să încorporeze ideile amândurora. - Profesorul
pune 2-3 perechi (în funcţie de timpul disponibil) să rezume şi concluziile la care au ajuns, partenerii, de
comun acord.

6.HARTA TEXTULUI

Este metoda prin care elevii învaţă să descopere şi să prezinte elementele constructive ale unui text.
Se poate lucra individual sau pe grupe, harta contribuind din plin la dezvoltarea capacităţii elevilor de a
decoda un text.
Realizarea hărţii textului am realizat-o iniţial sub îndrumarea mea, dirijând demersul până la
obişnuirea elevilor cu paşii de lucru
Harta textului este o listă care prezintă succint:
Titlul textului:
Autorul:
Subiectul: scrie un scurt rezumat al povestirii.
Personajele: descrie personajele principale.
Acţiunea: povesteste o scenă palpitantă.
Evaluare: crezi că povestirea merită citită? Motivează!

7.PĂLĂRIILE GÂNDITOARE

Metodă care corespunde diferitelor tipuri de gândire.

Incurajeaza gandirea complexa, atat cea individuala, cat si cea de grup.
Participantii la jocul didactic trebuie sa cunoasca foarte bine semnificatia fiecarei culori si sa isi asume
rolul sugerat de aceasta;
Pălăria albastră – este liderul,clarifică/alege soluția corectă (moderatorul),
semnifică gândirea speculativă
Palaria albaPălăria – informează
(povestitorul), este neutră, semnifică gândirea obiectivă
Pălăria roşie – spune ce simte
(psihologul), semnifică gândirea influenţată de afect
Pălăria neagră –identifică greșelile, aspectele negative
(criticul), semnifică gândirea critică negativă)
Pălăria verde –generează idei noi
(gânditorul), semnifică gândirea creativă

- 30 - ISSN2601-663X
 Pălăria galbenă ––identifică aspectele pozitive
( optimistul), semnifică găndirea optimistă)

8.METODA R.A.I.(Răspunde, Aruncă, Interoghează)

Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare.Are la bază stimularea şi

dezvoltarea capacităţilor copiilor de a comunica (prin întrebări şi răspunsuri), despre ceea ce au
învăţat.Urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare.
Copilul care aruncă mingea, trebuie să formuleze o întrebare, din cunoştinţele însuşite şi să o
adreseze copilului care o prinde. Cel care prinde mingea, răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe,
altui coleg, punând o nouă întrebare. Copilul care nu ştie răspunsul, iese din joc, la fel ca şi cel care este
descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare.
Metoda R.A.I. este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare, care urmăreşte
realizarea feed-back-ului.

9.TURUL GALERIEI

Tehnică de învățare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea şi învățarea

-eficientă încurajând copiii să-şi exprime opiniile cu privire la soluţiile propuse de colegii lor.
Se comunică sarcina de lucru

-Se formează grupele;

-Elevii lucrează în echipe, iar produsul poate fi un desen/o caricatură/o schemă/scurte propoziții;
-Elevii prezintă în fața clasei afișul,explicând semnificația și răspund întrebărilor puse de colegi;
-Se expun afișele pe pereți, acolo unde dorește fiecare echipă;
-Lângă fiecare afiș se lipește câte o foaie goală;
-Li se cere grupelor să facă un tur, cu oprire în fața fiecărui afiș și să noteze pe foaia albă anexată
comentariile, sugestiile, întrebările lor;
-Fiecare echipă va citi comentariile făcute de celelalte grupe și va răspunde la întrebările scrise de
acestea pe foile albe.
Această tehnică de învăţare necesită mişcarea elevilor în sala de clasă, fapt care-i atrage şi le stârneşte
interesul.De asemenea, se realizează interacţiunea directă în grupul iniţial şi indirectă, cu ceilalţi colegi, prin
intermediul produselor muncii acestora.

10. ŞTIU/VREAU SĂ ŞTIU/AM ÎNVĂŢAT

Elevilor li se cere să inventarieze –procedând individual , prin discuţii în perechi sau în grup- ideile
pe care consideră că le deţin cu privire la subiectul ce va urma. Aceste idei sunt notate în rubrica ,,Stiu,,
Totodată se notează şi ideile despre care au îndoieli sau ceea ce ar dori să ştie în legătură cu tema
respectivă .Aceste idei sunt grupate în rubrica “Vreau să ştiu”. Urmează ,apoi studierea unui text ,
realizarea unei investigaţii sau dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect. Prin metode şi
tehnici adecvate , elevii învaţă noile cunoştinţe iar, în faza de realizare a sensului, ei inventariază noile
idei asimilate pe care le notează în rubrica “Am învăţat”.

- 31 - ISSN2601-663X
 ÎNVĂŢAREA ACTIVĂ PRIN METODE INTERACTIVE
Prof. Sandu Mihaela
Scoala Gimnaziala “G-ral Eremia Grigorescu”

MOTTO:
« Dacă îmi spui o să uit, dacă îmi arăţi o să ţin minte, dar dacă mă implici o să înţeleg. »
Anonim.

Dacă în învăţământul tradiţional, principalele metode le constituie conversaţia, expunerea,

demonstraţia, transmiterea de cunoştinţe, pasivitatea elevilor, învăţământul modern solicită aplicarea
metodelor active şi interactive, care au rolul de dezvolta gândirea critică.
De aceea, este necesar ca profesorul să fie preocupat în permanenţă de perfecţionarea metodelor
şi procedeelor de predare-învăţare, a stilului de muncă în general, pentru optimizarea procesului
instructiv-educativ .
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică, contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală
valoare activ-formativă asupra personalităţii elevului.
Caracteristicile metodelor interactive:
• sunt atractive;
• stimulează implicarea activă în sarcina didactică;
• stimulează iniţiativa;
• asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;
• asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare;
• valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;
• acţionează asupra gândirii critice a elevilor;
• elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;
• promovează învăţarea prin cooperare;
• copiii învaţă să argumenteze acţiunile;
• îi învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.
• transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;
• este coparticipant la propria formare;
• angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;
• asigură elevului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă;
• dezvoltă gândirea critică ;
• dezvoltă motivaţia pentru învăţare;
• permite evaluarea propriei activităţi.
Metodele interactive deşi nu mai sunt o noutate, sunt totuşi destul de puţin aplicate. Aceste
metode sunt utile pentru că elevul, învaţă mai bine dacă este angajat cu toate forţele într-o acţiune.
Statisticile sunt destul de precise în acest sens: reţinem 20% din ceea ce auzim, 30% din ceea ce vedem,
50% din ceea ce auzim şi vedem în acelaşi timp, 80% din ceea ce spunem şi 90% din ceea ce spunem în
timp ce facem un lucru. Prin implicarea elevilor şi cointeresarea lor, ei devin mai motivaţi, iar şansa de
a obţine schimbări comportamentale, cognitive , creşte. Cele învăţate nu sunt pur şi simplu înregistrate,
ci vor forma, în plan mental, asocieri creative, link-uri către alte informaţii stocate, care fac memorarea
mai eficientă. Lucrul alături şi împreună cu ceilalţi este un exerciţiu de formare a priceperilor şi
deprinderilor, mai ales în biologie, de stimulare a lucrului în echipă, de formare a abilităţilor de
comunicare. Profesorul nu mai este un simplu emiţător de informaţie, iar elevul nu mai este un simplu
receptor pasiv, cei doi devin parteneri într-un demers didactic în care elevul capătă calităţi deosebite ,
uneori chiar de coordonator al unei activităţi.
Metodele moderne au tendinţa de a se apropia cât mai mult de metodele cercetării ştiinţifice,
antrenând elevii în activităţi de investigare şi cercetare directă a fenomenelor. Utilizarea metodelor

- 32 - ISSN2601-663X
interactive în activitatea didactică are ca rezultat creşterea motivaţiei pentru învăţare şi a încrederii în
sine, contribuie la formarea atitudinii pozitive faţă de obiectele de studiu în şcoală şi asigură condiţiile
formării capacităţii copiilor de a interacţiona şi de a comunica, pregătindu-i mai bine pentru activitatea
socială.
Pot fi utilizate, metode şi tehnici activ-participative, precum: Ciorchinele, Lectura în perechi,
Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat, Metoda pălăriilor gânditoare, Metoda SINELG, Jurnalul dublu, Eseul de
cinci minute, Turul galeriei, Benzile desenate, brainstorming-ul, brainwriting, metoda cubului.
De exemplu, brainwriting este o metodă foarte simplă de stimulare a creativităţii, asemănătoare
cu brainstorming, diferenţa constând în faptul că se lucrează pe grupe mici sau individual.
La lecţia “Reciclarea deşeurilor” se procedează astfel:
• 6 elevi notează 3 idei în 5 minute(6/3/5)
• Foile se rotesc până când fiecare foaie a trecut pe la fiecare elev
• Fiecare elev va nota trei, două sau doar o idee, care vor trebui să fie diferite de cele notate
până atunci.
• La final are loc selectarea ideilor, clasificarea lor şi emiterea concluziilor.
Metoda cubului, o alta metodă prin care sunt stimulate gândirea creativă şi imaginaţia , prin faptul
că o anumită temă poate fi studiată din mai multe perspective, ca şi cum am privi toate feţele unui cub.
La lecţia “Frunza”, se poate aplica acestă metodă, utilizând un cub cu diferite cerinţe pe fiecare
faţă şi material biologic natural individual:
• Descrie – cum arată frunza?
• Compară – cu ce se aseamănă, dintre lucrurile cunoscute?
• Asociază – la ce te face să te gândeşti?
• Analizează – care sunt părţile componente?
• Aplică – care pot fi utilizările frunzelor?
• Argumentează pro-contra – este un component util sau nefolositor şi de ce?
• La final , elevii emit propriile concluzii

Folosirea unor metode moderne, interactive, de stimulare a creativităţii, se subordonează nevoii

permanente de schimbare din învăţământul românesc.
Individualizarea şi personalizarea fiecărui elev, valorizarea fiecăruia, posibilitatea profesorului
de a cunoaşte capacitatea fiecărui elev, obţinerea de schimbări în plan cognitiv şi atitudinal, stimularea
lucrului în echipă sau individual, sunt avantajele multiple ale metodelor interactive , creative şi le
recomandă a fi folosite cât mai des.

Bibliografie:
Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti,2001
Ioan Cerghit, ,,Metode de învăţământ”, E.D.P., Bucureşti,1973
Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Chereja Florica, ,,Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar”,Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti 2004

- 33 - ISSN2601-663X
 METODE ACTIV PARTICIPATIVE ÎN PROCESUL DE PREDARE –
ÎNVĂŢARE

Prof.înv.preşcolar: Piti Mirela

Liceul Tehnologic „Vasile Netea” - Deda

Desfasurarea activitatii instructiv-educative in cadrul sistemului de invatamant, al institutiei scolare, ia

forma procesului de invatamant. Acesta reprezinta forma cu cel mai inalt nivel de organizare a activitatii
de instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane. Este vorba de un proces progresiv (planificat,
sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul personalului didactic,
bazat pe selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului.
Procesul de invatamant reprezinta mijlocul principal prin care societatea noastra educa si instruieste noile
generatii, responsabilitatea organizarii si conducerii acestui proces revenind scolii. Procesul de
invatamant ne apare, astfel, ca un ansamblu de activitati organizate si dirijate, care se desfasoara etapizat,
in cadrul unor institutii specializate, sub indrumarea unor persoane pregatite in acest scop, in vederea
indeplinirii anumitor obiective instructiv-educative. Explorarea tot mai complexa si mai profunda a
procesului de invatamant a fost realizata prin metoda analizei sistemice, ajungandu-se la descoperirea si
interpretarea unor noi aspecte teoretice, la solutii practice cu eficienta sporita. Explorarea tot mai
complexa si mai profunda a procesului de invatamant a fost realizata prin metoda analizei sistemice,
ajungandu-se la descoperirea si interpretarea unor noi aspecte teoretice, la solutii practice cu eficienta
sporita.
Abordarea sistemica a fenomenelor si proceselor din realitatea inconjuratoare este una dintre metodele
moderne de cercetare stiintifica. In abordarea sistemica, obiectul (fenomenul) analizat este considerat
drept sistem (ansamblu de elemente aflate in interactiune, care formeaza impreuna un totunitar), accentul
punandu-se pe relatiile de interconditionare care au loc atat in interiorul obiectului de cercetat, cat si in
afara lui.
Menirea procesului de invatamant este deci sa angajeze elevii in trairea unor noi si noi experiente,
organizate pedagogic, de asa maniera incat sa se produca invatarea.
Procesul de invatamant se prezinta ca un autentic act creator, constructiv, generator de noi
comportamente, noi cunostinte, atitudini etc.. Ideea de proces presupune insa, intotdeauna, o dualitate,
respectiv evoca existenta, pe de o parte, a unor forte care impun sau faciliteaza schimbarea (invatatorii
sau profesorii - subiectii transformarii), iar pe de alta parte, a unor fiinte in dezvoltare care suporta
schimbarea, implicandu-se activ in actul schimbarii (elevii - obiectul transformarii).

Putem astfel sa distingem doua tipuri de actiuni sau functii specifice celor doua categorii de forte: una de
predare - ca aspect logic, ce caracterizeaza munca profesorului (ea urmand o logica a indeplinirii
obiectivelor educationale) si cealalta - de invatare - ca aspect psihologic, personal, care tine de psihologia
elevului (logica psihologica).
Si predarea si invatarea se constituie ca activitati de baza ale pro-cesului de invatamant, ca functii
esentiale ale oricarei unitati scolare.
Aceste doua actiuni fundamentale nu se afla in pozitie de simpla juxtapunere, de alaturare mecanica una
fata de alta; dimpotriva, ele se afla in stransa legatura de reciprocitate, contopindu-se intr-un tot unitar,
intr-un singur proces, calitativ superior, care asigura realizarea, in scoala, a finalitatilor invatamantului.
Integrarea lor intr-un proces efectiv de cooperare, intr-o activitate comuna, are loc in situatia confruntarii
elevilor cu un nou continut pe care trebuie sa si-l insuseasca sau cu o serie de actiuni ordonate, destinate
formarii unor deprinderi intelectuale sau practice.
Activitatea cadrelor didactice, respectiv predarea, reprezinta un mod de dirijare, de indrumare a activitatii
elevilor. Predarea nu are sens decat in masura in care determina un efort corespunzator de invatare din
partea elevilor. In lipsa invatarii, procesul nu functioneaza deoarece ii lipseste elementul esential -
invatarea insasi, ii lipseste legatura de baza dintre elevi si profesor.

- 34 - ISSN2601-663X
METODELE ACTIVE ÎN EDUCAŢIE sunt metode moderne, participative, punând accent pe
colaborarea elevilor, fiind deci centrate pe elev, nu pe profesor şi vizează dezvoltarea personală a elevului
care, construind şi descoperind cunoştinţele, se construieşte şi se descoperă pe sine; acest dublu traseu
orientat face posibilă iniţierea, dar şi iniţiativa elevilor. Varianta dimensionată social a metodelor active
este metoda învăţării prin colaborare, prin munca în grupe clasa este transformată dintr-un grup amorf
într-o colectivitate dinamică şi coerentă. În acelaşi timp, metodele active sunt metode de eficientizare a
învăţării având drept scop dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare ale elevilor, fără a fi
neglijate însă activităţile de asimilare de cunoştinţe teoretice.
Aceste metode acordă un spaţiu larg iniţiativei elevilor, fiind demersuri didactice interactive, nu pasive.
Elevii vor corela ansamblul de cunoştinţe teoretice (savoirs) cu capacităţile de a utiliza cunoştinţele
(savoir-faire), exersându-şi astfel competenţa umană fundamentala.
METODELE ACTIVE ÎN EDUCAŢIE sunt metode moderne, participative, punând accent pe
colaborarea elevilor, fiind deci centrate pe elev, nu pe profesor şi vizează dezvoltarea personală a elevului
care, construind şi descoperind cunoştinţele, se construieşte şi se descoperă pe sine; acest dublu traseu
orientat face posibilă iniţierea, dar şi iniţiativa elevilor. Varianta dimensionată social a metodelor active
este metoda învăţării prin colaborare, prin munca în grupe clasa este transformată dintr-un grup amorf
într-o colectivitate dinamică şi coerentă.
În acelaşi timp, metodele active sunt metode de eficientizare a învăţării având drept scop dezvoltarea
abilităţilor de comunicare şi relaţionare ale elevilor, fără a fi neglijate însă activităţile de asimilare de
cunoştinţe teoretice.
Aceste metode acordă un spaţiu larg iniţiativei elevilor, fiind demersuri didactice interactive, nu pasive.
Elevii vor corela ansamblul de cunoştinţe teoretice (savoirs) cu capacităţile de a utiliza cunoştinţele
(savoir-faire), exersându-şi astfel competenţa umană fundamentală, şi anume, competenţa de
comunicare.damentală, şi anume, competenţa de comunicare.
Metoda brainstorming este un mod simplu şi eficient de a genera idei noi, fiind cea mai răspândită
tehnică de stimulare a creativităţii în condiţiile activităţii în grup.
Brainstorming-ul se poate realiza în perechi sau în grup. Toate ideile produse se notează. În faza
emiterii/producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor membrilor grupului chiar dacă uneori se
desemnează un conducător de şedinţă. Mânuită cu profesionalism, flexibilitate şi inspiraţie
brainstorming-ul este o metodă accesibilă, relativ simplă şi eficientă de învăţare care stimulează
creativitatea şi, pe această bază, dezvoltarea gândirii critice, constructive.
Metoda ,,ciorchinelui” este o tehnică de predare-învăţare care încurajează pe elevi să gândească liber şi
deschis. Ciorchinele este un ,,brainstorming necesar”, prin care se stimulează evidenţierea legăturilor
(conexiunilor) dintre idei; o modalitate de a construi/realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi
sensuri ale ideilor.
Dincolo de aceasta, ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe,
credinţe şi convingeri, evidenţiind modul propriu al individului de a înţelege o anumită temă, un anumit
conţinut.
Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual, cât şi ca activitate în grup. Când
se aplică individual, tema pusă în discuţie trebuie sa fie familiară elevilor. În acest caz, utilizarea
ciorchinelui poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul de grup dând posibilitatea elevilor să gândească
în mod independent. Folosită în grup, tehnica ciorchinelui dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoştinţă
de ideile altora, de legăturile şi asociaţiile dintre idei realizate de colegii săi.
Tehnica ciorchinelui poate fi utilizată în mod liber, fără nici un fel de prescripţii sau restricţii sau prin
indicarea prealabilă a unor categorii de informaţii pe care profesorul le aşteaptă de la elevi. În acest caz
este vorba despre ciorchinele semidirijat.
Tehnica ciorchinelui poate fi folosită în special în faza de evocare, dar şi în cele de realizare a sensului
şi de reflecţie. În etapa de reflecţie se utilizează adesea „ciorchinele revizuit”, în care elevii sunt ghidaţi
prin intermediul unor întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Prin aceasta se
fixează mai bine ideile şi se structurează informaţiile facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea
poate rezulta un ciorchine cu mai mulţi sateliţi.

- 35 - ISSN2601-663X
Metoda cubul este o tehnică de eficientizare a învăţării prin care se evidenţiază activităţile şi operaţiile
de gândire care sunt implicate în învăţarea unui conţinut;
este o strategie de predare, utilizată pentru studierea unei teme din perspective diferite, prin care se
realizează implicarea elevilor în înţelegerea unui conţinut informaţional.
este o metodă activă care poate fi utilizată atât în etapa de evocare, cât şi în cea de reflecţie;
Etapele metodei/procedura:
Profesorul confecţionează, în prealabil, un cub pe le cărui feţe notează instrucţiuni de tipul celor de mai
jos. În cazul elevilor mai mici, acţiunile şi operaţiile solicitate pot fi însoţite de cerinţe suplimentare cu
caracter mult mai concret, de tipul celor scrise în paranteză.
1. Descrie! (Cum arată?)
2. Compară! (Cu cine/ce se aseamănă şi de cine/ce diferă?)
3. Asociază! (La ce te face să te gândeşti?)
4. Analizează! (Ce conţine, din ce e făcut?)
5. Aplică!
6. Argumentează pro sau contra! (E bun sau rău? De ce?)
Profesorul anunţă tema/subiectul pus în discuţie.
Elevii citesc un text sau realizează o investigaţie pe o temă dată. Activitatea se poate realiza individual,
în perechi sau în grup.
Dacă alegeţi să lucraţi în echipă, împărţiţi mai întâi clasa în şase grupe, fiecare grupă urmând să
examineze perspectiva unei ,,feţe” a cubului, indicată de profesor (de exemplu, grupa numărul 1 va
realiza descrierea, grupa numărul 2 va realiza compararea etc. ).
Individual, membrii fiecărei echipe fac un exerciţiu de scriere liberă de 3-4 minute pentru faţa pe care le-
o indică profesorul (de exemplu, fiecare membru al echipei numărul 1 realizează descrierea individual
etc. ).
Urmează apoi o discuţie în grup de şase minute. Se apreciază ceea ce este reuşit în scrierea fiecăruia, se
pun întrebări care să genereze o nuanţare a celor prezentate (Aş vrea să ştiu de ce…, M-ar interesa să
aflu mai multe despre…, Nu mi-e foarte clar ce ai vrut să spui…).
La final, are loc activitatea frontală. Fiecare echipă îşi va fi stabilit un raportor care citeşte în faţa clasei
,,produsul” grupei. Se oferă în total 6 minute pentru această prezentare, adică un minut pentru fiecare
faţă a cubului.
O altă variantă a CUBULUI constă în împărţirea sarcinilor de lucru prin aruncarea cuburilor precum un
zar. Profesorul poate împărţi fişe cu cerinţe celor şase grupuri. Este bine să li se sugereze elevilor că
răspunsurile pot fi originale şi că-şi pot folosi imaginaţia dacă nu găsesc un corespondent în realitate.
Pentru a oferi exemplul său este bine ca profesorul să scrie şi el în timpul acestei activităţi, demonstrând
astfel că este membru al grupului, al clasei.
Este preferabil ca activităţile elevului să urmeze ordinea indicată, în acest sens feţele cubului ar putea fi
numerotate (vezi supra), pentru că urmează paşii de la simplu la complex, dar nu este neapărat obligatoriu
acest lucru şi nici ca toate feţele cubului să fie parcurse, mai ales dacă profesorul alege să aplice metoda
individual.
Se poate începe cu rezolvarea sarcinii indicate pe oricare faţă a cubului. Important este ca elevii să
realizeze sarcinile şi să înţeleagă sensul acestora pentru activitatea de învăţare.

BIBLIOGRAFIEE., Joiţa., V., Ilie., M., Vlad., E., Frăaineanu., „Pedagogie şi elemente de psihologie
şcolară” Editura ARVES;
PENDULUL ELASTIC – EXPERIMENT ŞI PROIECT PENTRU ELEVI

METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE

PROF. CRISTOFOR ANDREEA-IRINA

SCOALA GIMNAZIALA „ELINA BASARAB”

- 36 - ISSN2601-663X
Metode complementare de evaluare
❑HĂRŢILE CONCEPTUALE
❑JURNALUL REFLEXIV
❑TEHNICA 3-2-1
Hărţile conceptuale

Hărţile conceptuale (“conceptual maps”) sau hărţile cognitive (“cognitive maps”) pot fi definite drept
oglinzi ale modului de gândire, simţire şi înţelegere ale celui/celor care le elaborează. Reprezintă un mod
diagramatic de expresie, constituindu-se ca un important instrument pentru predare, învăţare, cercetare şi evaluare
la toate nivelele şi la toate disciplinele.
Decrise pentru prima dată de psihopedagogul Joseph Novak în 1977, hărţile conceptuale se prezintă ca o
tehnică de reprezentare vizuală a structurii informaţionale ce descrie modul în care conceptele dintr-un domeniu
interrelaţionează. Dezvoltarea acestor practici se bazează pe teoria lui Ausubel conform căreia învăţarea temeinică
a noilor concepte depinde de conceptele deja existente în mintea elevului şi de relaţiile care se stabilesc între
acestea. Mai exact, noua învăţare capătă sens atunci când găseşte idei de bază pe care să se construiască noile
acumulări în mintea celui ce învaţă. Hărţile conceptuale acordă o importanţă majoră creării de legături între
concepte în procesul învăţării.
Utilizate în educaţie, în studii politice şi filozofia ştiinţei, hărţile conceptuale, hartile cognitive, formularele
de argumentare (“argument forms”) furnizează informaţii şi reprezentări vizuale ale stucturilor de cunoastere şi
modurilor de argumentare.
Esenţa cunoaşterii constă în modul cum se structurează cunoştinţele. Cu alte cuvinte, important este nu cât
cunoşti, ci relaţiile care se stabilesc între cunoştinţele asimilate. Performanţa depinde de modul în care individul
îşi organizează experienţa, ideile, de structurile integrate şi de aplicabilitatea acestora. Un potenţial instrument de
captare a aspectelor importante ale acestor interrelaţii conceptuale îl constituie chiar hărţile conceptuale.
Modul de realizare a hărţii conceptuale poate să fie unul strict-dirijat sau lăsat la alegerea elevului. Astfel
profesorul poate să impună ce concepte să fie folosite, care sunt trimiterile (legăturile) sau cum relaţionează acestea
între ele. Sarcina elevului poate fi una fie de completare a spaţiilor eliptice din structura hărţii (fie nodurile, fie
trimiterile). În extrema opusă a strictei dirijări, elevul poate fi lăsat să-şi aleagă singur atât conceptele cât şi să
stabilească singur relaţiile dintre acestea. Cererile cognitive în cazul unei libere alegeri sunt mai mari faţă de cazul
strictei dirijări.Formal, harta conceptuală este un grafic constând în noduri şi trimiteri prin săgeti. Nodurile
corespund termenilor importanţi (se trec conceptele) dintr-un domeniu. Trimiterile exprimă relaţia dintre două
concepte (noduri); indicaţia de pe linia săgeţii relevă modul cum cele două concepte relaţionează, modul cum sunt
legate între ele.
Combinaţia dintre două noduri conceptuale incluzănd şi indicaţia săgeţii constituie o afirmaţie logică,
elementul de bază al hărţii conceptuale şi cea mai mică unitate folosită pentru a judeca validitatea relaţiei exprimată
între două noţiuni. Astfel hărţile conceptuale reprezintă importante aspecte ale sistemului conceptual pe care elevul
îl deţine într-un anumit domeniu.
Harta conceptuală poate fi definită drept acel grafic care include concepte (centrale – localizate în centrul
hărţii sau secundare – localizate către marginea hărţii), ierarhizări pentru a determina locul acestora, conexiuni
stabilite între concepte (prin care se comunică felul în care este înţeleasă relaţia între concepte) şi interpretări ce
relevă relaţiile dintre diferite părţi ale hărţii.

ETAPELE CONSTRUIRII UNEI HĂRŢI CONCEPTUALE:

Pentru a construi o hartă conceptuală mai întâi se realizează o listă cu 10-15 concepte cheie sau idei despre
ceea ce ne interesează şi câteva exemple. Plecând de la o singură listă se pot realiza mai multe hărţi conceptuale
diferite în funcţie de aranjamentul ales pentru reprezentarea hărţii conceptuale

- 37 - ISSN2601-663X
 Sunt 7 etape în crearea unei hărţi cognitive:
Etapa 1: Se transcrie fiecare concept/idee şi fiecare exemplu pe o foaie de hârtie (poate fi folosită o hărtie
de o culoare pentru concepte şi altă culoare pentru exemple)
Etapa 2: Se aranjează mai întâi conceptele pe o foaie mare (un poster) astfel: conceptele generale (abstracte)
se situează în susul foii, iar celelalte mai jos. Nu se includ încă şi exemplele.
Etapa 3: Dacă este posibil se vor aranja conceptele astfel încât să decurgă unul din celălalt. La un moment
dat se pot adăuga şi alte concepte pentru a uşura înţelegerea şi a le explica pe cele existente sau a le dezvolta.
Etapa 4: Se trasează linii de la conceptele de sus către cele de jos cu care relaţionează şi pentru conceptele
de pe aceleaşi niveluri. Aranjamentul poate fi modificat continuu.
Etapa 5: Următoarea etapă este cea mai importantă şi poate cea mai grea: pe liniile de interconectare se scrie
un cuvânt sau mai multe care să explice relaţia dintre conceptele conexate. Se pot în continuare rearanja bucăţile
de hârtie, astfel încât relaţiile dintre concepte/idei să fie uşor de vizualizat.
Etapa 6: Se trec şi exemplele sub conceptele de care aparţin şi se conectează de acestea print-un cuvânt de
genul: exemplu
Etapa 7: Se copie rezultatul obţinut, realizând harta conceptuală pe o foaie de hârtie. În locul hârtiuţelor de
hârtie se reprezintă câte un cerc în jurul conceptului. Pentru exemple se alege o formă geometrică diferită de cea
a conceptelor sau niciuna.
Crearea unei hărţi conceptuale solicită efort mental susţinut din partea subiectului în realizarea legăturilor
între concepte.
AVANTAJELE UTILIZĂRII HĂRŢILOR CONCEPTUALE:
Folosirea hărţilor conceptuale în învăţarea conceptelor, duce la uşurarea reprezentării procesului de
învăţare şi în evaluarea sistemelor de cunoştinte;
Alte avantaje sunt legate de modul în care harta conceptuală poate fi folosită în organizarea
cunoştinţelor deja existente în mintea elevului şi în pregătirea noilor asimilări;
Hărţile conceptuale pot fi folosite pentru organizarea planificării sau proiectării unei activităţi, a
cercetărilor desfăşurate în grup sau individual;
Acordând o importanţă majoră creării de legături între concepte, hărţile conceptuale vin să detroneze
învăţământul bazat exclusiv pe memorizare şi simplă reproducere a unor definiţii sau a unor algoritmi de rezolvare
a problemelor, promovând concepţia conform căreia elevul trebuie să fie conştient de modul în care se leagă
conceptele unele de altele. Creând hărţi conceptuale de deschid pespective către un proces de învăţare activ şi
conştient.
Teoria constructivistă a învăţării argumentează faptul că noua cunoaştere trebuie integrată în structura
existentă de cunoştinţe. Hărţile conceptuale favorizează acest proces prin stimularea celui care învaţă să acorde
atenţie relaţiilor existente între concepte.
Prezentându-se ca nişte reţele de cunoştinţe facilitează înţelegerea şi cunoaşterea şi uşoara aplicabilitate
a cunoştinţelor teoretice în practică deoarece conceptele nu există singure în mod izolat, ci în relaţie cu celelalte.
Ele nu pot fi nici învăţate nici evaluate fără a fi puse în lăgătură;
Permit vizualizarea relaţiilor dintre cunoştinţele elevului şi nu numai, iar schematizarea se realizează
în folosul sintetizării şi al evitării folosirii expresiilor explicative lungi;
Evaluarea performanţelor este uşurată de această tehnică pentru că ea relevă modul cum gândesc
participanţii şi cum folosesc ceea ce au învăţat;
DEZAVANTAJELE s-ar înscrie în rândul celor referitoare la timpul solicitat, la nivelul ridicat al
standardizării, la rigoarea şi ordinea în care subiectul trebuie să lucreaze.

APLICAŢIILE HĂRŢILOR CONCEPTUALE:

Harta conceptuală poate fi folosită pentru:
➢ a stimula generarea de idei, similar brainstormingului;
➢ a proiecta o structură complexă (aparţinând unui text lung de exemplu sau a unui web site);
➢ a comunica sau a prezenta idei complexe;
➢ a explica modul cum noile cunoştinţe se integrează în sistemul celor vechi într-un domeniu de studiu;

- 38 - ISSN2601-663X
 ➢ a crea soluţii alternative unei probleme date;
➢ a explica managementul cunoaşterii;
➢ a analiza şi evalua rezultatele;
➢ a uşura înţelegerea şi a accesibiliza cunoaşterea;
➢ a ilustra modul de percepţie, reprezentare şi gândire a unei realităţi, fapte, lucruri;
➢ a reprezenta reţelele între concepte şi a diagnostica lacunele şi lipsa legăturilor între acestea;
➢ în desfăşurarea activităţilor de grup;
Deoarece strategiile interactive de învăţare şi de evaluare promovează munca colaborativă a participanţilor
implicaţi în activitate, analizăm în continuare avantajele elaborării hărţilor conceptuale în grup:
• concentrează grupul asupra sarcinii;
• încurajează organizarea coezivă a grupului şi spiritul de echipă;
• rezultatele apar relativ repede;
• reprezentarea grafică vizuală a produsului care oferă simultan informaţii despre ideile majore şi
interrelaţiile dintre ele asigură accesibilitatea pentru toţi participanţii implicaţi;
Procesul elaborării hărţilor conceptuale în grup cuprinde 6 etape:
Etapa 1: PREGĂTIREA
- selectarea partenerilor;
- stabilirea temei de lucru (prin brainstorming);
Etapa 2: GENERAREA IDEILOR, A AFIRMAŢIILOR
- definirea conceptelor, argumentarea folosirii lor;
Etapa 3: STRUCTURAREA AFIRMAŢIILOR
- selectarea ideilor;
- clasarea lor;
Etapa 4: REPREZENTAREA GRAFICĂ
- elaborarea hârţii conceptuale (respectându-se aceleaşi etape ca şi în cazul elaborării individuale);
Etapa 5: INTERPRETAREA, EVALUAREA COLECTIVĂ A HĂRŢII CONCEPTUALE
- verificarea listei de concepte;
- analiza relevanţei conceptelor pentru scopurile propuse;
- analiza legăturilor şi a afirmaţiilor ce leagă conceptele;
Etapa 6: UTILIZAREA HĂRŢII CONCEPTUALE
- pentru planificarea, proiectarea activităţii, a proiectelor de dezvoltarea şi evaluare;
Jurnalul reflexiv
Jurnalul reflexiv (reflexive diary) se înscrie în rândul metodelor complementare de evaluare şi cuprinde
însemnările elevului asupra aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. Este o “excelentă strategie de evaluare pentru
dezvoltarea abilităţilor metacognitive”, constând în reflectarea elevului asupra propriului proces de învăţare şi
cuprinzând reprezentările pe care le-a dobândit în timpul derulării acestuia. (vezi Inmaculada Bordas, Flor Cabrera,
2001, p.41). Se poate centra pe aspectele următoare:
1) dezvoltarea conceptuală obţinută;
2) procesele mentale dezvoltate;
3) sentimentele şi atitudinilor experimentate (trăite).
Reflecţia elevului asupra acestor aspecte poate îmbunătăţii învăţarea viitoare.
În jurnalul reflexiv se trec în mod regulat, experienţe, sentimente, opinii, gânduri împărtăşite cu un punct
de vedere critic. Elevul este îndemnat să răspundă la întrebări de genul:
- Ce ai învăţat nou din această lecţie?
- Cum ai învăţat ?
- Ce sentimente ţi-a trezit procesul de învăţare ?
- Care din ideile discutate ţi s-au părut mai interesante ?
- Care necesită o clarificare ?
- Ce dificultăţi ai întâmpinat ?
- Cum te simţi când înveţi la o anumiţă materie ?

- 39 - ISSN2601-663X
 - Cum poti utiliza în viitor această experienţă de învăţare ?
- În ce măsură ceea ce ai studiat la cursuri ţi-a satisfăcut aşteptările?
- Cum îţi place să înveţi în viitor următoarea temă (capitol, lecţie) ?
- Ţi-a plăcut experienţa (de învăţare) ? Daca nu, de ce?
- Daca ai putea schimba ceva, ce ai face ?
- Adaugă alte comentarii care te preocupă.
Jurnalul reflexiv reprezintă un dialog al elevului purtat cu sine însuşi, din care învaţă despre propriile procese
mintale. Prin această metodă alternativă se urmăresc trei probleme:
autoreglarea învăţării (prin examinarea atitudinilor, a dedicaţiei şi a atenţiei concentrate în direcţia
depăşirii unei sarcini de învăţare);
controlarea acţiunilor desfăşurate asupra sarcinii de învăţare (prin analiza planificării, a demersurilor
metodologice de rezolvare a sarcinii şi a rezultatelor obţinute);
controlarea cunoaşterii obţinute (prin analiza noţiunilor asimilate, a lacunelor înregistrate şi a cauzelor
acestora).
Avantajele aplicării acestei metode:
➢ jurnalul reflexiv este o modalitate reflexivă, deschisă şi flexibilă de evaluare;
➢ elevul poate să-şi exprime propriile nemulţimiri, dar şi expectaţiile, exprimându-şi dorinţele şi
satisfacţiile;
➢ profesorul poate să cunoască (cu voia elevului) şi alte aspecte care influenţează procesul învăţării şi
astfel să-l ajute pe elev şi să sporească calitatea instruirii;
➢ cunoscând aceste aspecte, se produce o mai mare apropiere între profesor şi elev, acesta din urmă
simţindu-se înţeles şi fiind luate în consideraţie circumstanţele;

Dezavantajele jurnalului reflexiv ţin de elaborarea sa. Pentru a fi eficient jurnalul reflexiv trebuie
completat periodic. Acest lucru solicită disciplină şi notarea cu regularitate a reprezentărilor elevilor,
precum şi a punctelor de vedere critice. Nu este o muncă uşoară, deoarece elevii nu sunt obişnuiţi să
reflecte asupra muncii lor. Ei trebuie învăţaţi şi îndreptaţi treptat pe acest drum al analizei proprii, pentru
a înţelege de ce este necesară şi cum trebuie făcută.
Tehnica 3-2-1
Tehnica 3-2-1 este folosită pentru a aprecia rezultatele unei secvenţe didactice sau a unei activităţi.
Denumirea provine din faptul că elevii scriu:
➢ 3 termeni (concepte) din ceea ce au învăţat,
➢ 2 idei despre care ar dori să înveţe mai mult în continuare şi
➢ o capacitate, o pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au dodândit-o în urma activităţilor
de predare-învăţare.
Avantajele acestei tehnici constau în faptul că elevii devin conştienţi de urmările demersului instructiv-
educativ şi responsabili de rezultatele obţinute. Implicarea acestora creşte direct proporţional cu înţelegerea
importanţei şi a necesităţii însuşirii unui conţinut ori a dobândirii unei priceperi încă din faza iniţială a predării.
Acest fapt poate fi asigurat de către profesor prin motivarea activităţilor ce vor fi întreprinse în continuare,
împreună, şi prin comunicarea obiectivelor pentru elevi de la începutul activităţii.
Tehnica 3-2-1 poate fi considerată drept o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative în planul
învăţării realizate în clasă. Este o cale de a afla rapid şi eficient care au fost efectele proceselor de predare şi
învăţare, având valoare constatativă şi de feed-back. Pe baza conexiunii inverse externe, profesorul poate regla
procesele de predare viitoare, îmbunătăţindu-le şi poate elabora programe compensatorii dacă rezultatele sunt sub
aşteptări ori programe în concordanţă cu nevoile şi aşteptările elevilor.
Această modalitate complementară de evaluare, al cărei scop principal este cel de ameliorare şi nicidecum
de sancţionare, răspunde dezideratelor educaţiei postmoderniste de a asigura un învăţământ cu un profund caracter
formativ-aplicativ. Este un instrument al evaluării continue, formative şi formatoare, a cărei funcţii principale sunt
de constatare şi de sprijinire continuă a elevilor.

Bibliografie:

- 40 - ISSN2601-663X
Oprea Crenguta Lăcrămioara, Strategii didactice interactive – repere teoretice şi practice, ediţia a III-a
revizuită şi adăugită, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008;

Cum influenteaza vizita la muzeu procesul instructiv educativ

Prof. MARIA GHEORGHE

SCOALA GIMNAZIALA ,,G-RAL EREMIA GRIGORESCU
BUCURESTI, SECTOR 4

Motto:
Muzeul e arsenalul cel mai puternic cu care un popor îşi apără
originea, identitatea şi tot ce a moştenit de la străbuni.
Iosif Sterca-Şuluţiu
Vizitele la muzee sunt adesea evenimente făcute în grabă, fără pregătiri suficiente în clasă sau o
întâlnire preliminară între personalul muzeului şi profesor. În consecinţă, nivelul explicaţiilor nu este
întotdeauna adaptat nivelului de înţelegere al copiilor – fie în privinţa textelor ce însoţesc obiectele, fie
în explicaţiile orale date de ghidul muzeului – limitând în acest fel beneficiul vizitei sau riscând chiar să
mergem împotriva stării de spirit culturale pe care dorim s-o dezvoltăm. În acest context, este important
să definim rolurile ambelor părţi – pe acela al profesorului, care nu trebuie pur şi simplu să-şi însoţească
elevii la muzeu, şi pe acela al educatorului muzeal, care trebuie să fie capabil de a-şi adapta cunoştinţele
şi metodele la persoanele cărora li se adresează.
Planificarea unei vizite la muzeu trebuie să ţină cont de următoarele elemente:
• Nivelul de cunoştinţe disponibil în rândul unui public dat;
• Organizarea exponatelor în aşa fel încât să permită înţelegerea şi învăţarea, precum şi
interacţiunea între vizitatori şi ghizi;
• Posibilităţile de a efectua activităţi conexe ulterior vizitei, în context şcolar.

Vizita presupune şi luarea în calcul a unor parametri cum ar fi:

a) Care sunt domeniile acoperite?
b) Educatorii muzeali sunt în muzeu?
c) Informaţiile date sunt clare şi adaptate diverselor nivele de specializare?
d) Sunt posibile experimentele? Acestea se efectuează în faţa elevilor sau de către aceştia?
e) Muzeul poate merge la şcoală?
f) Muzeul este aproape de şcoală?
g) Cât costă o vizită?
Istoria, de exemplu, este o disciplină care stabileşte uşor conexiuni cu temele ştiinţifice şi tehnice. La
istorie, se poate discuta predarea diverselor perioade şi a producţiilor lor tehnice, cum ar fi:
• Unelte preistorice, meşteşugul fierului
• Mănăstiri şi catedrale în Evul Mediu
• Noua viziune ştiinţifică despre lume în perioada modernă şi interesul faţă de tehnică în secolul
al XVIII-lea
• Expansiunea industrială în secolul al XIX-lea; condiţiile de lucru
• Progresul ştiinţific şi tehnic în secolul XX.
Se poate elabora un proiect interdisciplinar între ştiinţă, tehnică, istorie, geografie şi arte în jurul
activităţilor orientate pe rezolvarea de probleme.

- 41 - ISSN2601-663X
 Muzeele ca resurse ale predării în şcoală
Muzeele se pot folosi într-o varietate de moduri, ca resursă educaţională pentru învăţământul cu
caracter ştiinţific şi tehnic: resursă documentară; pentru ateliere centrate pe producţie sau manevrare;
pentru descoperirea obiectelor originale; ca locuri de reinvestire sau evaluare a cunoştinţelor dobândite;
ca locuri de cercetare ştiinţifică sau de deschidere culturală către alte civilizaţii. Următoarele exemple
oferă idei asupra procesului de lucru în cadrul unui proiect centrat pe muzeu:
a. Muzeul ca loc de expunere şi documentare. Muzeul oferă acces la obiecte originale,
manevrarea machetelor, simularea cu ajutorul computerelor sau aparaturii video. În acest context,
profesorul ar putea începe de la o problemă, a cărei soluţie (sau elemente ale soluţiei) urmează să fie
găsită în muzeu. Problema poate presupune căutarea unei tehnici anume: “Cum a fost făcut un obiect din
bronz?” sau “Cum reproducem impresia de mişcare folosind imagini fixe?” Profesorul poate începe de
la un obiect necunoscut şi le poate adresa elevilor întrebări despre funcţia, materialul, utilizările acestuia
etc. Răspunsurile elevilor urmează să fie clasificate, în timp ce propunerile lor vor fi validate prin
exploatarea suplimentară a resurselor muzeului şi a contextului istoric. Pornind de la o funcţie dată, elevii
lucrează la categorii şi serii cronologice de obiecte care, la rândul lor, stimulează cercetarea suplimentară.
b. Muzeul ca loc de aplicare în practică a ideilor, unde se pot produce obiecte. În contextul unei
teme trans-curiculare legată de artă şi istorie, elevii pot descoperi, spre exemplu, arta vitraliului sau a
mozaicului şi se pot familiariza cu uneltele şi materialele, explorând dificultăţile tehnice care decurg din
transformarea materialelor sau asamblarea acestora.
Muzeul este o realitate vie, o prelungire în timp a unui fapt cultural, un univers concret în care
arta/știința/cultura s-a zămislit sau în care subzistă. Nimic nu poate activa receptivitatea mai puternic
decât mediul natural de generare a produsului cultural, intuirea vie a unor urme sau rămășițe autentice
din viața și activitatea unui autor, respirarea unei atmosfere care este în ton cu profilul valoric al
respectivului produs. Una este să vorbești despre o pictură în sala de clasă sau să audiezi o poezie, și alta
e ca acestea să fie sesizate la „ele acasă”, în atelierul unui pictor sau casa unui poet consacrat, chiar dacă
aceștia au dispărut demult. Bagajul perceptual, de această dată, este de „grad zero” asigurând
propensiunea unui interes și a unei receptivități pe măsură.

Perimetrul muzeal asigură o concentrare și o specializare a stimulilor culturali pe o singură

direcție (suntem fie într-un muzeu de pictură de o anumită factură, fie în casa memorială a unui anumit
scriitor sau artist etc.). E un „concentrat” spiritual pe o anumită direcție. O astfel de unitate sau unicitate
asigură o învățare prin punerea în situație, prin descoperire și concurează la fixarea la nivelul
participanților a unor ancore în memoria afectivă sau intelectuală care cu greu se mai pot șterge. De multe
ori, o astfel de participare constituie o întâmplare memorabilă din însăși existența individului,
petrecându-se rar sau o singură dată (o dată în viață ți se întâmplă, poate, să intri în casa din Malaga în
care s-a născut Pablo Picasso, de pildă).

Muzeul asigură un ghidaj profesionalizat, aplicat, în cunoștință de cauză cu specificul operei

respective. Dacă persoana delegată dispune de cultură și tact pedagogic, acțiunea respectivă de prezentare
se transformă într-o ocazie privilegiată, într-o bucurie culturală în care atașamentul și interiorizarea
valorilor devin maxime. Oricât de talentat ar fi un profesor de literatură, nu îl poate substitui pe cel ce
trăiește și prezintă zi de zi viața sau opera unui autor. Muzeograful este mult mai legat de opera sau
artistul pe care îl promovează. Atmosfera creată în perimetrul unui muzeu nu poate fi replicată cu ușurință
în sala de clasă.

Această instituție se poate converti într-un nou mediu educativ, complementar școlii. Muzeul
poate deveni un mijloc eficient, o „anexă” a școlii, poate favoriza colaborarea și coparticiparea în
procesul educativ a unor factori care în mod tradițional acționează separat sau în contratimp. Nu
excludem și o serie de proiecte colaborative dintre școală și muzeu, pe termen mediu sau lung (la nivel

- 42 - ISSN2601-663X
de an sau ciclu școlar), în care fiecare partener ar putea să-și deslușească roluri noi, competențe
completive, implicări sau provocări reciproce.

Bibliografie:
1. Andrei, Raluca, 2005, Pedagogia muzeală – programe și strategii, în Revista Muzeelor, nr. 3,
în http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2005_03_23.pdf
2.Cojocariu, Venera; Barabaș, Neculai; Mitocaru, Victor, 1998, Pedagogie muzeală, Ministerul Culturii, Centrul de
Perfecționare și Formare a Personalului din Instituțiile de Cultură, București.
3.Zbuchea, Alexandra, 2006a, Educația formală și informală în muzee, în Revista Muzeelor, nr. 1,
în http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2006_01_05.pdf
4.Zbuchea, Alexandra, 2006b, Educatorul fără manual, în Revista Muzeelor, nr. 4,
în http://www.revistamuzeelor.ro/arhpdf/2006_04_01.pdf

IMPORTANȚA INVATARII LIMBII ENGLEZE

Prof. Ciocanel Monica
Șc.Gimnaziala nr.165,Bucuresti

Predarea limbii engleze ca limbă modernă a reprezentat o provocare perpetuă pentru găsirea celor
mai eficiente metode. De-a lungul timpului, au fost utilizate o serie de metode, considerate acum
tradiționale. Printre acestea se numără metoda traducerii, metoda audio-linguală si metoda Prezentare,
Practică, Producere.
Toate acestea nu și-au dovedit în întregime eficiența, aducând în prim-plan necesitatea
identificării unor metode noi, care să pună accent pe elev, să-l implice mai mult în activități, să-i
stimuleze dorința de comunicare și să-i solicite în mai mare măsură capacitatea de utilizare independentă
a limbii engleze. Din această perspectivă, metoda comunicativă este una dintre cele mai apreciate și mai
des recomandate metode de predare a limbii engleze.
Lucrarea de față își propune să prezinte caracteristicile principale ale metodei comunicative,
evidențiind tipurile de interacțiune dintre elevi, precum și rolul profesorilor în timpul activităților vizate.
Vor fi prezentate și câteva exemple concrete de activități.
CARACTERISTICILE ACTIVITĂȚILOR COMUNICATIVE
Principalul obiectiv ce stă la baza abordării comunicative este transformarea elevului din simplu
receptor de limbă engleză în producător autonom de limbă engleză. Din acest motiv, în cazul activităților
comunicative accentul se pune pe fluența limbajului mai mult decât pe acuratețe.
De asemenea, activitățile sunt create în așa fel încât să se aibă în vedere situații de comunicare
reală, autentică, spre deosebire de exercițiile repetitive unde se evidențiază un număr limitat de structuri
lexico-gramaticale. Se pornește de la premisa că în situațiile concrete de comunicare, există interes pentru
informațiile comunicate, de aceea trebuie selectate teme și subiecte în funcție de particularitățile de vârstă
și de interesele elevilor. Activitățile comunicative se deosebesc de cele non-comunicative prin
următoarele:
➢ Există o dorință de comunicare și un scop precis
➢ Important este conținutul și nu forma
➢ Limbajul utilizat este variat, nu se limitează doar la anumite structuri lexico-gramaticale
➢ Rolul profesorului se schimbă
➢ Sunt utilizate materiale didactice mai puține și mai flexibile, iar gramatica se învață prin
practică mai mult decât prin învățarea unor reguli

- 43 - ISSN2601-663X
PRINCIPALELE AVANTAJE ALE ABORDĂRII COMUNICATIVE
❖ Toate cele patru dimensiuni ale predării limbii engleze sunt dezvoltate ( exprimarea orală și scrisă,
receptarea mesajului scris și oral)
❖ Principiul pedagogic este interacțiunea în clasă ( elevii lucrează cel mai frecvent în perechi sau
pe grupe, fiind astfel încurajați să comunice într-o atmosferă relaxată)
❖ După cum am mai menționat, rolul profesorului în cazul utilizării activităților comunicative se
schimbă. Profesorul devine facilitator sau manager al activităților. El trebuie să facă pregătirile
preliminare și să dea instrucțiunile, precum și să se asigure că elevii le-au înțeles și că se pot lansa
în rezolvarea sarcinii. Din acest moment, însă, profesorul trebuie să monitorizeze realzarea
sarcinilor și să verifice progresul elevilor din umbră, astfel încât să nu pară prea intrusiv.
Deoarece accentul cade pe fluență și nu pe acuratețe, profesorul nu va interveni să corecteze
eventuale greșeli, însă le va nota pentru ca la sfârșitul activității să poată oferi feedbackul necesar.
Dacă activitatea o permite, profesorul poate deveni chiar participant, partener în rezolvarea
sarcinii.
Cel mai des menționat dezavantaj al activităților comunicative este tendința elevilor de a utiliza limba
maternă în locul limbii engleze. Această tendință nu trebuie combătută cu duritate. În schimb, profesorul
trebuie să explice beneficiile comunicării pentru învățarea limbii engleze și să caute să-i stimuleze și pe
acei elevi care au un nivel mai scăzut de cunoștințe sau care sunt mai timizi.
În continuare urmează prezentarea pe scurt a câtorva exemple de activități comunicative scrise și
orale.
CONSENSUL – începe ca o activitate individuală. Elvilor li se cere să facă o listă cu 10
obiecte pe care le-ar lua cu ei în vacanță. Se formează apoi perechi, elevii trebuind să
negocieze pentru a obține o nouă listă, comună, tot cu 10 obiecte. Apoi, perechile se vor uni
pentru a forma grupe de câte 4 și mai apoi de câte 8 elevi, cerința rămânând aceeași.
Activitatea se oprește când există 2 sau 3 liste finale care vor fi discutate de toată clasa.
DEZBATEREA – profesorul enunță o propoziție de genul FUMATUL AR TREBUI
INTERZIS ÎN SPAȚIILE PUBLICE. Elevii sunt împărțiți în două grupe, cerându-li-se să
găsească argumente PRO, respectiv CONTRA afirmației. Când argumentațiile sunt gata,
fiecare grup desemnează câte un vorbitor care să prezinte discursul final. La sfârșit, se poate
organiza un vot pentru a desemna argumentația cea mai convingătoare ( în acest caz, trebuie
stabilit în prealabil un juriu.)
RECONSTRUIREA UNEI POVEȘTI - această activitate se poate realiza în scris sau oral.
Elevii sunt împărțiți pe grupe și le sunt distribuite cartonașe cu imagini. Fiecare membru al
grupului trebuie să descrie imaginile fără a arăta cartonașul colegilor. La sfârșit, după ce
fiecare elev a terminat descrierea, se reconstituie povestea pe care o ilustrau cartonașele.
BULETINUL DE ȘTIRI – elevilor li se cere să scrie câte două știri de televiziune. Profesorul
adună știrile, împarte elevii pe grupe și distribuie știrile în mod egal. Fiecare grup trebuie să
combine știrile pentru a obține un buletin de știri pe care apoi îl prezintă în fața clasei.
În concluzie, se poate spune că activitățile comunicative se pretează la orice moment al lecției și
sunt apreciate pentru că stimulează dorința de comunicare a elevilor în limba engleză. În metodica
modernă se încurajează o abordare eclectică, dorindu-se îmbinarea metodelor tradiționale cu cele
moderne.
Bibliografie
1. Harmer, J. – The Practice of English Language Teaching, Longman 1995
2. Nica, M. – Communicative Method in English Language Teaching
(www.upm.ro/facultati.../stiinte.../Marius%20Nica.pdf)

- 44 - ISSN2601-663X
 3. Oprescu, M. – Metode tradiționale și moderne folosite în predarea limbii engleze
( http://www.rcsedu.info/index.php?option=com)

CE TELEVIZOR NE CUMPĂRĂM?
prof. Szabo Rodica Domnica
Şcoala Profesională Specială nr. 2, sector 2, Bucureşti
Deşi telefonul sau laptopul sunt din ce în ce mai des folosite astăzi, cu siguranţă că, ajunşi acasă
după o zi grea, abia aşteptăm să deschidem televizorul pentru a vedea un film, a asculta ştirile sau a ne
uita la desene animate împreună cu cei mici, măcar pentru un scurt moment de relaxare. Aşadar ce
televizor achiziţionăm? Personalul de la raioanele de specialitate nu prea are timp să ne explice ce şi cum,
iar din păcate, în ultimii ani, nici nu prea ştie ce să ne spună. Aşadar trebuie să ne informăm singuri. Voi
încerca să vă prezint câteva caracteristici ale televizoarelor de pe piaţă.
După televizoarele cu tub, foarte mari ca volum, care au ieşit de pe piaţă, a apărut industria
televizoarelor cu ecran plat.
• LCD-urile sau Liquid Crystal Display la care ecranul funcţionează pe baza unor cristale lichide
iluminate de o singură lampă fluorescentă.
• LED-urile sau Light Emitting Diodes la care ecranul cu cristale lichide este iluminat de un număr
mare de diode amplasate în spatele ecranului (LED-backlit) sau pe marginele ecranului (Edge-LED).
Fiecare diodă în parte este responsabilă pentru iluminarea unei zone reduse.
• QLED-urile sau Quantum-dot Light Emitting Diodes la care în fata pixelilor se adaugă o peliculă
„quantum dot” pentru o mai mare acurateţe a culorii. „Quantum dots” sunt molecule microscopice.
Atunci când sunt lovite de lumina panoului din spate, emit propria lor lumină şi culoare. Aceste
molecule sunt incluse într-o peliculă de film din cadrul panoului. QLED poate genera lumină mai
puternică, dar nu și negru mai intens decât OLED-ul. (2).
• OLED-urile sau Organic Light Emitting Diodes la care ecranul cu cristale lichide nu are nevoie de
iluminare, întrucât componentele organice ale display-ului emit lumină la contactul cu curentul
electric. Un OLED oferă un negru perfect prin stingerea pixelilor, deci din start oferă un mai bun
contrast. (1).

Televizoare HD sau High definition

Televizoarele HD au ecranele de tip LED şi OLED. Rezoluţia Hight definition se diferenţiază
de Standard definition, regăsită la orice televizor standard, mai vechi (cu tub) şi constă în îmbunătăţirea
imaginii video şi a numărului de pixeli (număr mai mare). Imaginea va fi mai clară decât în cazul
televiziunii standard, datorită rezoluţiei mai bune a imaginii. În prezent, cele mai întâlnite rezoluţii HD
sunt 1280×720 pixeli (HD Ready), 1920 x 1080 pixeli (Full HD) şi 3840×2160 pixeli (UHD 4K) (3).
• Un televizor HD Ready (HD) este foarte bun pentru vizionarea canalelor de televiziune sau a
filmelor la o rezoluţie standard de 1280x720 pixeli, mai ales că mai nou HD-urile lucrează cu o
rezoluţie de 1366x768 pixeli (4). Aceste televizoare însă nu pot afişa rezoluţia 1366x1080 pixeli, deci
vor scala imaginea pentru a încăpea în rezoluţia proprie. Atunci cînd va fi rulată o aplicaţie cu
rezoluţie mai mare decât cea nativă a ecranului, vor apărea distorsiuni cauzate de procesarea şi
scalarea imaginii (5).
• Dacă însă se doreşte vizionarea unui film de pe bluray sau rularea unui joc de pe o consolă ori PC,
atunci mai potrivit ar fi un televizor Full HD, chiar dacă este mai scump. Deosebirea dintre
televizoarele HD Ready şi cele Full HD nu constă numai în diferenţa de preţ, actualmente destul de
mică, dar mai ales în diferenţa de calitate a imaginii redate. Formatele video acceptate de un Full HD
sunt reproduse fară distorsiuni, rezoluţia nativă minimă fiind de 1920x1080 pixeli. În cadrul acestei
categorii există mai multe opţiuni. Se recomandă televizoarele cu frecvenţa de 120 Hz. Diferenţele
se vor vedea în cadrul succesiunilor foarte rapide de imagini caracteristice filmelor (4).

- 45 - ISSN2601-663X
• Televizoarele Ultra HD sau UHD 4K sunt de patru ori mai performante decât televizoarele Full HD.
Claritatea imaginii este în mod clar superioară (3).
În concluzie, culorile îmbunătăţite şi imaginile mai clare sunt doar câteva dintre diferenţele dintre
televizoarele cu rezoluţii mai mici sau mai mari. Rezoluţia Ultra HD este de patru ori mai bună decât
Full HD, în timp ce rezoluţia Full HD este mult mai folosită decât HD Ready.

Televizoare 3D
Televizoarele 3D prezintă un trend relativ nou, nu la fel de agresiv promovat precum HD-ul,
producătorii având încă reţineri datorate efectelor secundate asupra ochilor. Principiul de funcţionare al
tehnologiei 3D copiază comportamentul uman. Se ştie că omul are o vedere stereoscopică. Omul vede
totul în trei dimensiuni. Percepţia adâncimii de câmp se datorează faptului că privim obiectele cu doi
ochi, din două puncte distincte, aflate la mică depărtare unul de celălalt. Prin urmare vedem două imagini,
câte una cu fiecare ochi. Imaginile nu se suprapun perfect şi prelucrate de creier dau senzaţia de adâncime
de câmp. În privinţa televizoarelor, există mai multe tipuri de tehnologii care se bazează pe acest
principiu.
• Procedeul anaglifelor foloseşte ochelari cu lentile colorate. Cele două imagini obţinute prin
fotografiere din două puncte aflate la distanţa dintre ochi sunt proiectate cu filtre de culori diferite pe
aceeaşi suprafaţă, cel mai frecvent roşu şi albastru deschis (cyan). Imaginea obţinută nu arată bine
dacă este privită cu ochiul liber. Cu lentile colorate însă se percepe adâncimea de câmp. Ochiul
acoperit de lentila roşie percepe zonele roşii din imagine ca fiind albe şi pe cele cyan ca fiind negre.
În mod similar sunt percepute culorile şi de celălalt ochi, acoperit de lentila cyan. Albul şi negrul de
pe imagine sunt percepute la fel de fiecare ochi, apoi transmise şi combinate în creier, iar diferenţele
dintre ele sunt interpretate ca fiind diferenţe de distanţă. Astfel apare senzaţia de adâncime de câmp.
Deşi este necesară o mică corecţie a dioptriilor la ochelari, aceştia nu deranjează ochiul. Dpdv tehnic
însă metoda nu poate reproduce foarte bine toate culorile, mai ales albastrul cerului, verdele
vegetaţiei şi nuanţa pielii.
• Procedeul imaginilor polarizate foloseşte ochelari cu lentile polarizate. O lentilă total polarizată
blocheză lumina lăsând să treacă doar cea pentru care vectorul intensitate a câmpului electric E
oscilează într-o singură direcţie. Cele două lentile ale ochelarului sunt polarizate la unghi de 90 grade,
pentru ca fiecare ochi să vadă o imagine diferită. Proiectarea imaginii se face folosind două
proiectoare cu filtre compatibile cu ale lentilelor ochelarilor. Pe un ecran special numit ecran argintiu,
fiecare cadru din film se proiectează de două ori, cu câte un proiector pentru fiecare ochi, astfel încât
imaginea pentru ochiul stâng este diferită de cea pentru ochiul drept. Tehnica aceasta nu necesită
alterarea conţinutului video, dar necesită echipamente scumpe şi ecrane speciale pentru obţinerea
efectului 3D. În plus, la înclinarea capului cu ochelari, efectul de câmp dispare.
• Tehnologia cu ochelari cu lentile obturatoare. O pereche de ochelari a căror lentile sunt de fapt
panouri LCD blochează pe rând lumina către fiecare ochi, sincronizarea făcându-se prin calculator.
Placa video afişează pe rând cadrele pentru fiecare ochi, în sincronizare cu ochelarii. Tehnologia
necesită filmarea cu două camere. Ochii se resimt după o purtare de mai bine de o oră a ochelarilor.
Preţul sistemului ochelari şi monitor este mare.
• Televizoarele autostereoscopice au ecranul format din lentile verticale subţiri care măresc anumite
imagini în funcţie de unghiul din care sunt privite, oferind astfel percepţia de adâncime de câmp.
Sunt singurele televizoare la care adâncimea de câmp este vizibilă fără ochelari speciali, însă
unghiul de vizibilitate este relativ îngust, pot da dureri de cap celor care le privesc, iar preţul lor
este foarte mare.
În concluzie, pentru televizoarele 3D specialişti spun că atâta timp cât nu avem o sursă video
care să redea două imagini diferite pentru fiecare cadru sau care să creeze pe loc cele două imagini,
televizorul sau proiectorul capabile să le redea sunt inutile (6).
După ce ne-am documentat puţin asupra variantelor posibile, până la urmă bugetul de care
dispunem, claritatea imaginii şi confortul vor decide la ce tip de televizor ne vom opri. Eu personal n-aş
ţine cont în primul rând de preţ, ci de sănătatea mea şi în aceste condiţii aş evita ecranele 3D foarte

- 46 - ISSN2601-663X
obositoare pentru ochi la momentul actual, care sunt încă în faşă şi mai au de crescut până la maturitate,
aş evita de asemeni categoriile de ecrane 2D care au un număr mai mic de pixeli şi obosesc ochiul din
cauza flashurilor rapide şi repetitive de lumină pe care producătorii de filme le transmit frecvent, dar şi
ecranele de tip UHD 4K întrucât emisiunile TV încă nu sunt compatibile cu posibilităţile acestora. Deci
m-aş opri la un televizor 2D de tip Ultra HD cu ecran OLED. Sper ca fiecare dintre noi să găsească
varianta optimă pentru sine.

Bibliografie
(1) - https://www.giz.ro/televizoare-lcd-tv/lcd-vs-led-vs-oled-televizoare-si-monitoare-15605/
(2) - https://www.avstore.ro/blog/despre-televizoare-qled-vs-oled-10089/
(3) - https://www.ideall.ro/blog/ce-inseamna-rezolutia-hd-full-hd-si-ultra-hd-si-care-sunt-diferentele/
(4) - https://www.televizoarenova.com/diferenta-dintre-hd-full-hd-explicatie/
(5) - https://www.giz.ro/televizoare-lcd-tv/full-hd-sau-hd-ready-ce-sa-aleg-1033/
(6) - https://www.go4it.ro/monitoare/ecrane-3d-cum-functioneaza-si-de-ce-nu-le-avem-pe-birou-
5074058/

INTEGRAREA INTERDISCIPLINARITĂȚII CA METODĂ DE ABORDARE A

ȘTIINȚELOR ÎN ACTUL EDUCATIV

Țurcanu Monica,Școala Gimnazială Nr.150,

Liceul Teoretic Ștefan Odobleja, București

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o

problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş Constantin -„Pedagogie”).
În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, predarea – învăţarea interdisciplinară este o
condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial
la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica
cunoştinţele în practică. Corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o
disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Posibilităţile de corelare a cunoştinţelor dintre
diferitele obiecte de învăţământ sunt nelimitate.
„Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare.“ Aceasta necesită o
interacțiune între competențe sau între conținuturile a două sau mai multe discipline de învățământ și
implică stabilirea și folosirea unor conexiuni între limbaje sau operații.
Succesul în activitatea școlară a elevilor este posibil atunci când ei realizează conexiuni între
informațiile dobândite la mai multe discipline. Un rol important în dezvoltarea gândirii interdisciplinare
a elevilor îl au educatorii, care, pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, trebuie să apeleze la creativitate,
la metode moderne de predare și evaluare.
Nici o disciplină de învățământ nu constituie un domeniu închis, între discipline se pot stabili
legături, unele destul de strânse. De exemplu, în aria curriculară Matematică și științe ale naturii,
interdisciplinaritatea este atât necesară cât și utilă: chimia, fizica și biologia studiază natura, structura,
transformările și însușirile materiei. Fizica și chimia sunt însă mari consumatoare de instrumente
matematice. O ecuație matematică poate fi o lege în fizică sau în chimie.
Abordarea interdisciplinară a noţiunilor de fizică, chimie şi biologie se poate realiza începând de
la simplele exerciţii de spargere a gheţii printr-o analiză atentă a stării de spirit a elevilor. Să presupunem
că elevii sunt obosiţi atunci când am ajuns în sala de clasă. Această observaţie ne poate ajuta să deschidem
o discuţie scurtă pe teme legate de: modalităţi de înlăturare a oboselii, cum facem faţă efortului psihic,
necesitatea aerisirii sălii de clasă, importanţa consumului de apă, rolul servirii micului dejun etc. Dacă
nu putem să oferim soluţii la aceste întrebări/teme, putem să le propunem elevilor să se documenteze, iar

- 47 - ISSN2601-663X
în orele următoare să-i antrenăm în discuţii pe baza materialului întocmit. Aceste discuţii pot apropia
elevii de subiectul lecţiei, pornind exact de la preocupările şi îngrijorările lor. În funcţie de subiectul
lecţiei prin care dorim să formăm anumite competenţe putem gândi lecţia într-o abordare
interdisciplinară. Voi descrie câteva exemple de abordare interdisciplinară aplicate în cadrul orelor de
fizică.
Trasee montane
Un automobil cu masa de o tonă urcă o pantă pe un traseu montan, cu viteză constantă. Automobilul
ajunge cu 10 m mai sus, după ce parcurge 100 m în lungul pantei. Forţa care trage automobilul pe pantă
este de 1200N.
Cât este randamentul urcării pe pantă?
Urcarea la cota 923 m ar presupune măsuri de precauţie? Care ar fi acestea?
Angajarea într-o călătorie presupune o vizită la medicul de familie?
Cum putem valorifica această călătorie în scopul întocmirii unui proiect ştiinţific? Ce informaţii putem
culege în acest sens? Ce echipamente ar fi neceare în această călătorie?
Ce implicaţii poate să aibă abaterea de la traseul marcat?
Prima parte a problemei solicită cunoştinţe profunde de fizică de la tema Randamentul
mecanismelor simple. Restul problemei solicită cunoştinţe din chimie cu privire la compoziţia aerului la
altitudine, cunoştinţe de biologie privind comportarea organismului uman la altitudine, cunoştinţe de
geografie privind starea vremii etc. Se atrage atenţia asupra necesităţii controlului periodic la medicul
de familie, asupra pregătirii psihice, fizice şi a celor necesare într-o călătorie şi a implicaţiilor pe care le
poate aduce necunoaşterea în viaţa noastră.

Bradul sau fagul?

Câte kilograme de lemn de fag ar fi necesare pentru a ceda, prin ardere, aceeaşi căldură ca 1000
kg de lemn de brad?
Ce testăm dacă acoperim cu un clopot de sticlă o aşchie de lemn care arde?
Combustibilul arde singur sau mai are nevoie de ceva?
Scrieţi reacţia chimică corespunzătoare procesului de ardere a lemnului? Indicaţi tipul reacţiei, numiţi
reactanţii şi produşii de reacţie?
Ce implicaţii asupra sănătăţii poate avea arderea incompletă a lemnului? Peleţi sau lemne? Bradul sau
fagul?
Astfel de probleme contribuie la formarea de valori şi atitudini, deschid teme pentru dezbateri din
cele trei discipline, se aplică noţiunile învăţate în context real conducând la observaţii şi dialog la nivelul
grupelor de elevi, deschid calea către noi surse de documentare încadrându-se în fenomenul
interdisciplinarităţii.
Mecanisme simple - pârghiile
Un exemplu: În cadrul lecției ”Mecanisme simple - pârghiile” se poate vorbi despre ”Pârghiile din
organism și importanţa lor’’, punându-se în evidenţă interferenţa fizică – biologie.
De la biologie se ştie că :
- totalitatea oaselor din organism reprezintă sistemul osos sau scheletul ;
- forma oaselor este determinată de rolul pe care îl îndeplinesc în organism;
- oasele pot avea rol de susținere a corpului și în această categorie intră coloana vertebrală (care
susține greutatea tuturor organelor) si oasele membrelor inferioare (care susțin greutatea
corpului); alte oase au rol de protecție pentru diferite organe, deoarece mărginesc unele cavităti care
adăpostesc organele interne (oasele cutiei craniene, vertebrele, coastele, sternul); sunt si oase cu rol în
mișcările corpului, constituind organe pasive (puncte de inserție ale mușchilor);
- în funcția pasivă, oasele joacă rol de pârghii.
De la fizică se ştie că :
- pârghia este un mecanism simplu care servește la transmiterea forțelor și a mișcărilor de la
elementul conducător la elementul condus ;
- pârghia este o bară rigida care se poate roti în jurul punctului de sprijin , asupra căreia acționează

- 48 - ISSN2601-663X
două forțe: forța care trebuie învinsă, numită forță rezistentă (R) si forța care determină acțiunea,
numită forța activă (F) ;
- după raportul dintre punctul de aplicație al forței (reprezentat prin mușchi) șí al forței rezistente
(reprezentat prin greutatea deplasată), pârghiile osoase se pot grupa în cele trei categorii cunoscute
în mecanică :
1. Pârghia de gradul I
Punctul de sprijin se găsește între punctul de aplicație al forţei active si cel al forţei rezistente (R-
S-F).
O asemenea pârghie este realizată la menținerea capului în echilibru pe coloana vertebrală ;
punctul de sprijin se află la articulația capului cu coloana, forța F este în mușchii cefei, iar rezistența este
dată de greutatea feței.
2. Pârghia de gradul II
Forţa rezistentă se află intre punctul de aplicație al forţei F și punctul de sprijin (S-R-F).
O asemenea pârghie este realizată la ridicarea corpului pe vârful picioarelor: punctul de sprijin este
la vârful piciorului, punctul de aplicație al rezistenței, la articulația oaselor gambei cu oasele tarsiene și
forţa activă se aplică pe osul călcâiului. Este pârghia realizată în timpul mersului.

3. Pârghia de gradul III

Aceasta are forța activă între punctul de sprijin si punctul de aplicație al forței rezistente
(S-F-R).
O asemenea pârghie se realizează la membrul superior în timpul ridicării unei greutăți așezată în
palmă prin flexia antebratului pe brat: rezistenta se afla în palmă, punctul de sprijin în articulația cotului,
punctul de aplicație al forței pe oasele antebrațului. Acest tip de pârghie se realizează si la articulația
umărului si genunchiului.
În concluzie, interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă
schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii.

BIBLIOGRAFIE

1. Ciolan Lucian- Învățarea integrată, Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura

Polirom,Iași,2008;
2. Cucoş Constantin-Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996;
3. Cucoş Constantin - ,,Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire’’, Ed. Polirom, Iaşi 2008
4. Ionescu, Miron si Radu, Ioan- Didactica modernă, Editura Dacia,Cluj-Napoca,2001;
5. Pălăşan, Toader; Crocnan, Daniel Ovidiu; Huţanu, Elena - Interdisciplinaritatea şi integrare – o
nouă abordare a ştiinţelor în învăţământul preuniversitar, în Revista Formarea continuă a
CNFP din învățământul preuniversitar, București, 2003;
6. Stanciu, Mihai – Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iași, 1999.

STRATEGII ȘI METODE FOLOSITE ÎN PREDAREA MATEMATICII

Profesor Vasile Liliana, Liceul Tehnologic Special nr. 3, București

,,Un elev nu este un vas pe care trebuie să-l umpli, ci o flacară pe care trebuie să o aprinzi...”

- 49 - ISSN2601-663X
 Numeroase studii din ultimii ani atrag atenția asupra diminuării motivației elevilor cu privire la
matematică pe parcursul gimnaziului și mai ales în ultimii ani ai acestuia, mergând până la instalarea
unei anxietăți și chiar fobii legate de acest obiect de studiu, văzut ca fiind dificil și arid, mai ales în
contextul stresului generat de apropierea examenelor, așteptările părinților și ale profesorilor. În special
elevii care nu obțin cu ușurință rezultatele academice dorite, ajung la concluzia că „nu sunt buni la
matematică”.
Pentru a elimina aceasta situație care se poate crea, trebuie să se pună accentul pe predarea
matematicii prin mărirea rolului ei formativ şi îmbunătăţirea tehnologiei de predare a profesorilor, prin
folosirea de strategii metodice diferite în vederea realizării unei învăţări active, a angajării elevilor în
procesul asimilării cunoştinţelor şi a formării de capacităţi intelectuale.
În ultimii 20 de ani s-a dorit schimbarea tehnicilor de predare tradiţionale centrate pe profesor
cu cele de învaţare centrate pe elev. Prioritatea se comută pe selectarea şi aplicarea strategiilor didactice
incluzive, care fac din spaţiul clasei şcolare un mediu sigur, nu doar pentru elevii capabili de performanţe
superioare, ci şi pentru cei timizi, retraşi, neîncrezători, cu dificultăţi de adaptare la cerinţele învăţării
şcolare. Metodele didactice deţin o poziţie privilegiată în ansamblul factorilor responsabili pentru
succesul şcolar al elevilor punând în evidenţă capacitatea cadrului didactic de a alege şi combina într-o
anumită ordine procedeele şi mijloacele de instruire, formele de grupare a elevilor, de a selecta şi
structura conţinutul ştiinţific în funcţie de competenţele dorite a se forma la elevi, de a opta pentru o
anume experienţă de învăţare ce urmează a fi trăită de elevi.
O lecţie eficientă implică atât realizarea competenţelor generale şi specifice, cât şi utilizarea unor
strategii adecvate pentru a oferi elevilor posibilitatea dezvoltării inteligenţei logico – matematice, a
creativităţii, a motivaţiei pentru studiul matematicii. Demersul profesorului de matematică trebuie să
încurajeze la elevi formarea unei stime de sine ridicată bazată pe încrederea ca parteneriatul şi
comunicarea cu profesorul să poată duce la rezolvarea situaţiilor problemă, la învăţarea plăcută a
matematicii. Este bine cunoscut faptul că învăţarea prin descoperire dezvoltă armonios însuşirile şi
trăsăturile de personalitate umană, cum ar fi: elementele cunoaşterii senzoriale, gândirea, limbajul,
imaginaţia, creativitatea, curiozitatea epistemică, calităţile moral-volitive, precum şi trăsăturile de
caracter.
Cerghit determină în funcţie de caracterul determinant al învăţării, următoarele tipuri de strategii:
– Strategiile prescrise, bazate pe dirijarea strictă a învăţării (imitative, explicative, reproductive,
algoritmice).
– Strategiile neprescrise, pun accentul pe stimularea efortului propriu al celui care învaţă, pe
încurajarea muncii independente, prin dirijarea redusă la minim. Strategiile neprescrise sunt reprezentate
și în rândul strategiilor de activizare.
– Strategiile euristice, vizează implicarea în descoperire, căutarea activă, având trăsături specifice
investigaţiei ştiinţifice. Dintre strategiile euristice putem aminti strategiile explicativ-investigative, de
descoperire semidirijată, cum ar fi: conversaţia euristică, problematizarea, descoperirea independentă,
cercetarea în echipă. Strategiile euristice de predare- învăţare a matematicii în gimnaziu se pot clasifica
în:
• Strategii de formare a capacităţilor de cunoaştere a conceptelor şi proprietăţilor acestora;
• Strategii de descoperire a noilor cunoștințe de către elevi, prin elaborarea de algoritmi,
reguli, metode, principii, formule, proprietăţi ale noțiunilor și conceptelor;
• Strategii de formare a capacităților de aplicare a regulilor, proprietăţilor, algoritmilor,
principiilor, legilor, teoremelor, etc., în rezolvarea de probleme.
• Strategiile creative care pun accentul pe capacitatea de reflecţie, sinteză, evaluare critică,
creaţie.
Învăţarea prin descoperire se poate realiza prin intermediul strategiilor euristice şi în funcţie de
nuanţa euristică cum ar fi observarea dirijată, observarea independentă, învățarea prin încercări –
experienţe, problematizarea, studiul de caz etc., deosebim mai multe tipuri de descoperire:

- 50 - ISSN2601-663X
 - Descoperire inductivă. Aceasta presupune organizarea unor situaţii care să confere celor care
învață elemente, cazuri similare, particulare, pe baza cărora, prin efort propriu, să ajungă la
generalizări, reguli, definiţii.
- Descoperirea deductivă se realizează pornind de la adevăruri generale (principii, legi, reguli),
la cunoştinţe particulare.
- Descoperirea analogică se realizează pe baza asemănării unor elemente a două sisteme şi
aplicarea unor raţionamente asemănătoare.
- Descoperirea transductivă apelează la prezentarea metaforică a conţinutului, fapt pentru care
necesită o viziune comparativă, metaforică asupra unor obiecte, procese, fenomene, de la
abstract către concret sau invers.
Practicile educative de predare activizată şi de stimulare a potenţialului creativ al elevilor se
înscriu în dezideratele pedagogiei moderniste şi post moderniste, de cooperare şi reflexie asupra învăţării.
Un profesor al cărui stil de predare se înscrie pe această linie directoare, va trebui să ofere elevilor situaţii
de învăţare care să le solicite interesul şi dorinţa de a se implica în procesul de instruire. Fiecare act
creativ începe cu întrebări, dar acestea trebuie să fie deschise, să aibă sens şi să nu sugereze răspunsuri
predeterminate. Una dintre căile cele mai sigure de stimulare şi generare de idei noi şi de dezvoltare a
acestora pentru a soluţiona diferite probleme, este organizarea de microgrupuri şi promovarea
interacţiunilor între membrii acestora. Utilizarea metodelor interactive de grup se pot folosi cu eficienţă
în rezolvarea problemelor de geometrie complexe, cu grad mare de dificultate, sau la probleme care admit
mai multe soluţii.
În timpul activităţilor didactice unde se folosesc aceste metode active, elevii nu mai sunt inhibaţi,
comunică în interiorul grupurilor, dând frâu liber creativităţii şi imaginaţiei, tolerând ideile tuturor
colegilor. Ei sunt resposabilizaţi cu sarcini de lucru, la atingerea obiectivelor propuse şi la aflarea
soluţiilor problemei aducându-şi fiecare dintre ei aportul. Elevii sunt foarte bucuroşi când profesorul
foloseşte aceste metode interactive în cadrul lecţiilor, ei având un rol principal, participativ, la propriul
proces de formare. Se obişnuiesc să îşi caute singuri sau cu ajutorul colegilor de grup conţinuturile noi,
plecând de la ce cunosc, dirijaţi şi observaţi tot timpul de profesor. De fapt asta este cea mai mare
diferenţă între procesul didactic tradiţional şi cel modern, bazat pe metode interactive: în învăţarea
modernă elevii participă activ la lecţie, găsind singuri soluţia problemei puse, găsind singuri noutăţile,
dar sub stricta dirijare a profesorului, care le explică pas cu pas ce trebuie să facă pentru a avea succes în
activitatea lor.
Este foarte important faptul ca profesorul să ştie momentul lecţiei în care să propună folosirea
unei metode interactive, în general, acestea împletindu-se foarte armonios cu multe dintre metodele
tradiţionale.
Profesorii care de obicei pot să trezească în sufletul elevilor respectul, admiraţia şi dorinţa de a
beneficia de simpatia lor, reuşesc să-şi câştige o autoritate reală în faţa elevilor prin anumite calităţi
personale. Aceste calităţi se referă la competenţă, moralitate, flexibilitate în gândire şi consecvenţă.

Bibliografie:
- Brânzei D., Metodica predării matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000.
- Cârjan F., Strategii euristice în didactica matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000.
- Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002

DIVERSE APLICAŢII CARE CONDUC LA ECUAŢII REZOLVABILE

PRIN RADICALI

Prof. Dobrescu Gabriela

Liceul Tehn. „Constantin Brâncuşi” Peștișani, jud. Gorj

În practică ne întâlnim de multe ori cu diverse exerciţii sau proleme în a căror rezolvare apar
ecuaţii algebrice rezolvabile prin radicali. Consider că rezolvarea acestora poate fi uneori mult mai

- 51 - ISSN2601-663X
interesantă pentru elevi decât utilizarea stereotipă a unor algoritmi. Am selectat aici câteva probleme
întâlnite în unele capitole ale matematicii.
1. Fie mulţimea M = 10, 15, 24, 35, 48, 50, 63, 65 şi ecuaţia : x 2 + 2 x − m = 0, m  M .
Se alege la întâmplare, unul din elementele mulţimii M. Fie A evenimentul prin care numărul ales
determină o ecuaţie care are o rădăcină ce satisface relaţia 2  x1  7 . Care este probabilitatea realizării
evenimentului A.
Rezolvând ecuaţia x 2 + 2x − m = 0 găsim: x1 = −1 + 1 + m , x 2 = −1 − 1 + m .
Evident cea de a doua soluţie nu convine condiţiei. Punem condiţia din enunţul problemei asupra
rădăcinii x 1 şi avem 2  −1 + 1 + m  7  3  1 + m  8 , de unde se deduce imediat m  15, 24,
35, 48, 63. Aşadar evenimentul A este exprimat prin mulţimea A = 15, 24, 35, 48, 63.
Probabilitatea de realizare a evenimentului A este P(A ) = .
5
8
2. Trei numere în progresie aritmetică au suma 126. Adunându-le respectiv cu trei numere în
progresie geometrică obţinem 85, 76, 84. Să se afle termenii celor două progresii.
Fie a - r, a şi a + r termenii progresiei aritmetice. Cum suma lor este 126, obţinem a = 42. Deci
termenii progresiei aritmetice sunt respectiv 42 - r, 42, 42 + r. Fie b, bq şi bq2 termenii progresiei
geometrice. Avem respectiv 42 - r + b = 85, 42 + bq = 76 şi 42 + r + bq2 =84, ceea ce conduce la
b − r = 43

sistemul bq = 34 .
r + bq 2 = 42

Scoţând pe b din cea de-a doua ecuaţie a sistemului şi înlocuind în ultima obţinem sistemul
b − r = 43

bq = 34 ,de unde deducem b = 43 + r = 85 – 34q; cea de a doua ecuaţie din sistem conduce la
r + 34q = 42

1
ecuaţia 2q2 - 5q + 2 = 0, de unde obţinem q1 = 2, q 2 = , respectiv b1 = 17, b2 = 68, r1 = - 26, r2 = 25. În
2
concluzie cele două progresii sunt 68, 42, 16, respectiv 17, 34, 68 sau 17, 42, 67, respectiv 68, 34, 17.
3. Să se arate că numărul x = 2 + 3 este iraţional.
Succesiv obţinem x − 2 = 3, x 2 − 2x 2 = 1, 2 x 2 = x 2 −1, x 4 − 2 x 2 + 1 = 8 x 2 , ceea ce arată că x este
rădăcină a ecuaţiei x 4 − 10x 2 − 1 = 0 . Să presupunem prin absurd că x = 2 + 3 este raţional. Atunci
p
polinomul f = X 4 − 10 X 2 + 1 cu coeficienţii în Q admite o rădăcină raţională x = cu p şi q prime
q
= 1 . Dar se vede că f (− 1) = f (+ 1) = 8  0 , adică f nu are rădăcini
p
între ele. Dar p 1 şi q 1 şi deci
q
raţionale. În concluzie 2 + 3 nu este raţional.
4. Un călător merge cu automobilul pe o şosea rectilinie AB din oraşul A până într-un punct C,
de unde pleacă mai departe pe jos peste câmp într-un sat D. Se ştie că viteza automobilului este v1 km/h,
iar pe jos călătorul face v2 km/h. Cum trebuie ales punctul C astfel ca tot drumul să se facă în timpul
minim ?
Să notăm cu a, x, y, lungimile lui AD , AC , DC . Să punem în continuare b = DE , unde E
este proiecţia lui D pe AB . Avem: x = a 2 − b 2 − y 2 − b 2
x y a2 − b2 y 2 − b2 y
Timpul total pe care îl face călătorul este: t = + = − + .
v1 v2 v1 v1 v2

- 52 - ISSN2601-663X
 y y 2 − b2
Acest timp este minim dacă m = − este minim. Eliminând radicalul
v2 v1
obţinem ecuaţia de gradul al doilea în y: (v12 − v22 )y 2 − 2v12 v2 my + (v12 m 2 + b 2 )v22 = 0 .
b v12 − v 22
Condiţia este ca discriminantul acestei ecuaţii să fie pozitiv şi se obţine că m  .Deci
v1v 2
a 2 − b 2 b v1 − v2
2 2

timpul minim este − .

v1 v1v2
5. Dintre toate triunghiurile dreptunghice înscrise în acelaşi cerc, să se determine triunghiul de
perimetru maxim.
Fie R lungimea razei cercului. Deoarece ipotenuza triunghiului dreptunghic înscris în cerc este
un diametru al cercului, rezultă că lungimea ipotenuzei este 2R. Notăm cu x lungimea unei catete de unde
rezultă că cealaltă catetă are lungimea 4 R 2 − x 2 . În fine, dacă 2p este perimetrul, rezultă:
2 p = 2 R + x + 4 R 2 − x 2 de unde obţinem ecuaţie: x 2 − 2( p − R )x + 2 p( p − 2 R ) = 0 (1)
Pentru ca ecuaţia (1) să admită rădăcinile reale este necesar şi suficient să avem:
2
( )
 = ( p − R) − 2 p 2 − 2 pR  0 , de unde deducem: p 2 − 2 pR − R 2  0 , adică 0   1 + 2
p
R
( ) ( )
Deoarece p  R 1+ 2 rezultă pmax = R 1 + 2 şi în acest caz ecuaţia (1) are rădăcina dublă
x0 = pmax − R = R 2 ,deci triunghiul este isoscel.
Am demonstrat astfel că dintre toate triunghiurile dreptunghice înscrise în acelaşi cerc, triunghiul de
perimetru maxim este triunghiul dreptunghic isoscel precizat.
6. Să se arate că dacă a, b, c reprezintă lungimile laturilor unui triunghi oarecare, atunci ecuaţiile
c x + (b 2 + c 2 − a 2 x ) + b 2 = 0 şi ax 2 − 2ax + b + c = 0 au rădăcinile complexe.
2 2

Fie 1 , 2 discriminanţii celor două ecuaţii.

Avem 1 = (b 2 + c 2 − a 2 ) − 4b 2 c 2 = a 4 − 2a 2 (b 2 + c 2 ) + (b 2 − c 2 ) = −16S 2 (S reprezintă aria
2 2

triunghiului) si  2 = aa − (b + c )  0 , ceea ce implică că cele doua ecuaţii au rădăcinile complexe.

BIBLIOGRAFIE:
1. Chiriac,V., Chiriac,M., Probleme de algebră, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1977
2. Coşniţă,C.,Turtoiu,F., Probleme de algebră, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989

ELEMENTE DE ISTORIE LOCALĂ:

BAIA- PRIMA CAPITALĂ A MOLDOVEI-
LOCALITATEA CU TREI CTITORII VOIEVODALE

prof. înv. primar, Gogu Mihail- Cornel

Şcoala Gimnazială "Nicolae Stoleru", Baia, jud. Suceava

Localitatea Baia este poate printre singurele din ţară care se pate mândri ca are pe teritoriul său trei
ctitorii voievodale, urme nepieritoare ale voievozilor Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Alexandru cel Bun.

"Biserica Albă”, ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânţ, se afla la marginea de nord-vest a satului
Baia, spre Sasca Mica (drum asfaltat), construită la 1467, în urma bătăliei câştigată la Baia, împotriva

- 53 - ISSN2601-663X
ungurilor conduşi de Matei Corvin, după obiceiul său de a cinsti victoria în lupte. Are planul dreptunghiular,
absidele laterale de forma circulară care se înscriu în grosimea zidurilor. Turla are forma unei prisme
octogonale sprijinindu-se pe două baze: prima de formă pătrată, cea de-a doua, stelată. Atât turla cât şi bolţile
au fost refăcute din cărămidă. Este o biserică voievodală, simplă, cu naos, pronaos, altar, fără danii, de mir,
fără privilegii. După decăderea oraşului a fost multa vreme părăsită. A fost restaurată între 1906 -1915 de
Comisia monumentelor istorice. Se numeşte "Biserica Albă" pentru că nu are frescă nici în interior, nici în
exterior. În prezent (2005) a intrat într-un program de restaurare şi pictare cu frescă, lucrare sponsorizată de
familia Chiriac (stabilită, înainte de 1989, în SUA). Are hramul "Sfantul Gheorghe" sfânt militar, învingătorul
"balaurului".
Biserica Albă din Baia
Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" sau "Biserica lui Petru Rareş", aflată în centrul
satului Baia, a fost zidită de Petru Rareş în 1532. Pisania de deasupra uşii glăsuieşte astfel: "Cu vrerea
Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfantului Duh, bine credinciosul şi iubitul de Hristos, Io Petre
Voievod din mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, fiul bătrânului Ştefan Voievod, a zidit şi a săvârşit
acest hram întru numele Adormirii Precistei şi Stăpânei noastre, născătoare de Dumnezeu, Maria, în anul 7040
( 1532 ), luna septembrie, 12, în al domniei lui, anul al cincilea şi pe al şaselea curgător". Biserica, zidită din
piatră şi cărămidă, are planul dreptunghiular, ferestrele sunt mici, soclul este simplu, din piatră cioplită, uşa
principală are chenar gotic, în arc frânt. Este pictată în interior şi exterior, dar fresca exterioară a fost ştearsă, de
vreme şi neştiinţă, iar fresca interioară estompată de funinginea lumânărilor care, dacă în 1532 erau de ceară
curată şi nu fumegau, cele din "epoca modernă", din parafină, prin ardere, scot un fum negru, lipicios, dăunător.
Cu claritate se vede tabloul votiv al închinării bisericii, unde Petru Rareş într-un costum de epocă, cu coroana
voievodală peste o bonetă brodată cu mărgăritare, cu soţia sa Eleana şi Iliaş, fiul domnitorului, dăruieşte biserica
credincioşilor.

Frescă interioară reprezentând familia

lui Petru Rareş - tablou votiv al închinării bisericii

- 54 - ISSN2601-663X
 Pe lângă ctitoriile creştin- ortodoxe, la Baia mai există impozantele ruine ale bisericii catolice din centrul
satului, despre care Nicolae Iorga spunea: "Alexandru cel Bun a înălţat la Baia o biserică cu 5 altare unde se
slujea după datinile apusului. Era o frumoasă biserică de cărămidă tare, împodobită cu stâlpi şi podoabe de bolţi
în piatră, acoperite cu zugrăveli îngrijite. De jur împrejur se întindeau ziduri de mănăstire şi un turn înalt, pieziş,
deasupra pieţii" Aşa cum dovedesc ruinele de azi, planul clădirii construite între 1417-1420, avea o
singura navă terminată spre răsărit cu o absidă poligonală şi încheiată spre apus unde se găseşte şi intrarea cu
un turn-clopotniţă. Monumentul se include bisericilor gotice transilvănene din prima jumătate a secolului al
XV-lea. În incinta ei a fost îngropată soţia domnitorului, Ringala, numita după căsătorie, Maria.

Ruinele Bisericii Catolice – ctitorie a lui Alexandru cel Bun

În prezent se mai construiesc, prin contribuţia locuitorilor din comuna Baia, două biserici pentru creştinii
ortodocşi, ca urmare a împărţirii celor două parohii istorice ("Ştefan cel Mare şi Sfânt" şi "Petru Rareş").

BIBLIOGRAFIE:
• Iosif St. A., "Tablouri culturale din trecutul românilor", Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, pag. 54,
63;
• Neamţu, Eugenia, "Cercetări arheologice din anii 1977-1980" , Editura Junimea, Iaşi, 1984, vol. II;
• Neamţu, Eugenia, "Începuturile oraşului Baia în lumina datelor arheologice’’- Anale, Iaşi, tom XIX, S III,
1973;
• Neamţu, Vasile, "Istoria oraşului medieval Baia", Ed. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1997;
• Niculăiasa, Ana şi Mihai, "Istoria localităţilor, din zona sud-estică a judeţului Suceava, în date şi cifre" Editura
Litera, Bucureşti, 1976, pag.20, 93;
• Niculăiasa, Ana şi Mihai- "Zona Fălticenilor" Editura Litera, Bucureşti, 1981, pag.14-47;

MATEMATICA ÎN COTIDIAN

Profesor Barboni Rodica, Școala Profesională Specială Nr.3

‟Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris Universul‟

(Galileo Galilei)
Matematica a avut un efect asupra omenirii încă din antichitate.
Matematica este folosită în viața de zi cu zi. Chiar și în lucruri simple, când spunem cât este ora
sau când facem cumpărături. O importanță semnificativă o are în știință, Roger Bacon scria în 1267 că
matematica este ‟poarta și cheia științelor”, Ștefan Bârsănescu zicea: ‟Intrarea în țara cunoașterii se face
pe podul matematicii”, Ion Barbu: ‟Matematicile pun în joc puteri sufletești nu mult diferite de cele
solicitate de poezie și artă”, E.P.Wigner, laureat Nobel pentru fizică, spunea într-o conferință că
‟matematica este irezonabil de eficace‟.

- 55 - ISSN2601-663X
 Astăzi poate nu suntem conștienți de toate aplicațiile matematice, dar ele sunt prezente în viața
zilnică:
-calculatoarele, CD-playerele, aparatele TV, automobilele, GPS-ul nu ar fi fost posibile fără o dezvoltare
corespunzătoare a matematicii;
-monitorizarea, controlul, optimizarea unor sisteme dinamice complexe implică matematică;
-analiza și programarea optimă a producției, marketingul modern, elaborarea strategiilor de dezvoltare,
construirea hărților meteo, predicția timpului, telefoanele celulare, navigația îndrumată de G.P.S. sunt
posibile prin matematică.
Matematica este folosită din ce în ce mai mult în științele sociale, economie și industrie. Pe
lângă asta, alte facilități ale matematicii întâlnite în viața cotidiană ar fi: procentele, rapoartele,
mărimile direct și invers proporționale, scara unei hărți și probabilitatea.
Procentele sunt folosite aproape în orice domeniu. De exemplu în politică, agricultură, afaceri
comerciale și multe altele. În cadrul procentelor intră și rapoartele, care ajută în rezolvarea unor situații
de zi cu zi. În politică cu ajutorul procentelor se poate afla numărul de persoane care au participat la vot
sau nu și câte persoane au votat în străinătate (diaspora).
În agricultură fără ajutorul matematicii nu am putea rezolva nimic. Matematica se îmbină perfect
cu chimia, care are legătură cu agricultura. Spre exemplu: insecticidele, ierbicidele au un număr de acizi
folosiți în prepararea lor pe care îi putem reprezenta în procente.
Aplicațiile matematicii în telecomunicații și sisteme de imagine sunt foarte multe.De exemplu,
transformatele Fourier joacă un rol important în procesarea semnalelor. Tot aici sunt utilizate și ramuri
abstracte de matematică: teoria grupurilor, teoria relativității, teoria numerelor și geometria algebrică,
pentrucodificarea și securizarea informațiilor.
În economie matematica este componenta de bază, aceste două ştiinţe fiind împletite. Luarea unor
decizii în economie este substanţial facilitate de utilizarea unor logici adecvate, corecte. Raţionamentul
şi calculele matematice pot constitui un suport hotărâtor pentru baza unei asemenea logici. Teoria
economică s-a bazat întotdeauna pe cunoştinţe matematice necesare modelării informaţiilor asupra
fenomenelor economice. Aplicarea matematicii necesită atât noţiuni teoretice fundamentale cât si
aplicaţii imediate ale acestora care uşurează conturarea unei gândiri economice riguroase. Derivatele şi
funcţiile pot fi considerate două noţiuni matematice indispensabile în economie. Spre exemplu, o entitate
economică pentru a-şi determina câştigurile şi pierderile utilizează aceste noţiuni. Determinarea cantităţii
de forţă de muncă sau de materie primă este reprezentată printr-ofuncţie de producţie.
Matematica se aplică în studiul sistemelor biologice și în medicină: studiul ADN-ului. Studiile de
genetică interacționează cu matematica utilizând metode statistice fine de analiză și prelucrarea datelor;
tomografia utilizează recunoașterea formelor, multă geometrie a imaginii, geometrie integrală,
transformata Radon; neurofiziologia aplică ecuații diferențiale de reacție și difuzie. Deşi dezvoltarea
biologiei nu a fost influenţatǎ în mod esenţial de dezvoltarea matematicii, în ultimele decenii este
recunoscută importanţa completării studiului descriptiv al unor fenomene sau mecanisme biologice cu
aspecte legate de prelucrarea şi interpretarea datelor obţinute. Cea mai avansată formă a folosirii
matematicii în biologie este biologia matematică. Ea îşi propune modelarea matematică a proceselor
biologice şi studiul modelelor folosind metode specifice matematicii. Pentru construirea şi validarea
modelelor matematice se pot folosi cercetări statistice. Statistica dezvoltă tehnici şi proceduri de
înregistrare, descriere, analizăşi interpretare a datelor experimentale sau a rezultatelor obţinute din
observarea unui proces social, economic, biologic etc., precum şi vizualizarea datelor folosind softuri
dedicate acestui scop. Cunoaşterea unor elemente şi principii de bază ale statisticii este importantă în
momentul actual, permiţând realizarea unor analize corecte a datelor şi evitarea erorilor de interpretare a
acestora. Strâns legată de statistica inferenţială este teoria probabilităţilor, care furnizează metode şi
tehnici pentru stabilirea unor previziuni (inferenţe statistice) referitoare la caracteristicile unei populaţii
pornind de la rezultatele obţinute din observarea unui eşantion al acesteia. Biostatistica (combinaţie de
cuvinte între biologie şi statistică) este aplicarea statisticii într-un număr mare de domenii ale biologiei.
Biostatistica are drept obiectiv şi fundamentarea teoretică a proiectării şi controlului experimentelor

- 56 - ISSN2601-663X
biologice, mai ales în medicinăşi agricultură, deoarece ea analizeazăşi interpretează date concrete şi
realizează inferenţe asupra acestora. Se consideră că principalii beneficiari ai biostatisticii sunt:
-Sănatatea publică (studiul aspectelor epidemiologe, legate de nutriţie, corelarea stării de sănătate şi
proprietăţile mediului înconjurător, organizarea serviciilor de studiu al sănătăţii populaţiei);
-Ecologia şi previziunile ecologice (studiul inflenţei diverşilor factori asupra dinamicii populaţiilor);
-Statistica genetică (studiază legătura între variaţiile genotipului şi ale fenotipului). Studiul genetic al
populaţiilor este folosit în agricultură pentru îmbunătăţirea soiurilor de plante şi animale, iar în genetica
umană studiul statistic ajută la identificarea cauzelor care influenţeazăpredispoziţia la anumite afecţiuni);
- Analiza secvenţelor biologice (secvenţe ADN, secvenţe de peptide...).
Matematica este ştiinţa numerelor şi a formelor, o ştiinţă care a apărut din dorinţa oamenilor de a
înţelege şi a exprima lumea înconjurătoare. Şi cum sunetul face parte din această lume, nu este de mirare
că matematica poate fi folosită pentru descrierea sau construirea acestei armonii a sunetelor numite
muzică. Orice melodie este o împletire armonioasă şi structurată a unor sunete. Tempo-ul şi măsura joacă
un rol important: tempo-ul stabileşte cât de alert trebuie cântată melodia, iar măsura dă muzicii o anumită
pulsaţie. Astfel, ea poate fi de 2/4 (două pătrimi), 3/4 (trei pătrimi), 4/4 (patru pătrimi) sau alte măsuri
chiar mai complicate. Dintre matematicienii români preocupaţi de legătura dintre matematică şi muzică
se distinge Dr. Dan Tudor Vuza, a cărui pasiune pentru muzică a dus la elaborarea unor noi teorii ale
structurilor ritmice. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în reviste internaţionale prestigioase de
cercetare matematică, iar Universitatea din Chicago a inclus în cadrul lecţiilor de matematică muzicală
un capitol special numit „Canoanele ritmice ale lui Vuza”. Pornind de la proprietăţile matematice ale
structurii muzicii, oamenii de ştiinţă au mers chiar mai departe şi au construit algoritmi complecşi de
calcul, obţinând programe computerizate care transformă muzica în imagini caleidoscopice sau structuri
geometrice în continuă mişcare.
În concluzie, matematica este una dintre ştiinţele cu cea mai largă răspândire în toate domeniile
de activitate. Este ştiinţa care poate fi în toate ştiinţele reale, care fără ajutorul matematicii nu ar putea fi
desluşite.
Bibliografie:
cis01.central.ucv.ro/eurocomp/Matematici_aplicate_in_biologie
https://www.scribd.com/document/71891048/Matematici-Aplicate-in-Biologie
https://martinfabian1.weebly.com/.../aplicatii-practice-ale-matematicii-in-viata-cotidian..
www.scritub.com/economie/APLICATII-ALE-MATEMATICII-IN-E16521778.php
https://www.didactic.ro/materiale.../aplicatii-ale-matematicii-in-alte-domenii-de-activit..

EDUCAREA ELEVILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR TRADIȚIONALE

ROMÂNEȘTI- ȘEZĂTOAREA POPULARĂ

PROF. ÎNV. PRIMAR TULUMIS VIOLETA

În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural,
care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la șezătoare lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite
jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. El începe înainte
de postul Crăciunului și se încheie înainte de postul Paștelui.
Prin şezători lumea satului îmbina într-un mod plăcut lucrul cu voia bună. În cadrul întâlnirilor
restrânse se analizau, predau şi exersau coduri comportamentale. Aici se „cultiva” un respect pentru
vârstnici, grija pentru copii, relaţii oportune între vecini, raportarea la autoritatea civilă, militară şi
religioasă. În sezători se învăţau unele deprinderi practice dar se derulau și numeroase obiceiuri.

- 57 - ISSN2601-663X
 În postul Crăciunului, femeile se ocupau cu torsul cânepii, al inului, al lânii şi pentru că se lucra
într-un cadru comunitar, lucrul era făcut cu mai multă plăcere şi spor. După terminarea treburilor casnice,
odată cu lăsarea serii femeile îşi luau cele necesare (furcă, fus, caier de lână, ţegi, pânză pe care coseau
prosoape sau feţe de masă etc.) şi plecau spre casa unde trebuia să aibă loc şezătoarea. Şezătorile se
făceau la lumina lămpii cu gaz. Fetele tinere învăţau lucruri noi de la femeile mai vârstnice, astfel
şezătoarea reprezentând formă de iniţiere. Gazda, unde avea loc şezătoarea trebuia să servească musafirii
cu ceva mâncare şi băutură. Feciorii (flăcăii) împăcau o muzică şi plecau spre locul unde se ţinea
şezătoarea. La apariţia lor lucrul înceta şi feciorii invitau fetele şi femeile mai tinere la joc. Nu se ţinea
cont de rangul oamenilor în cadrul comunităţii. Întâlnirea la şezători reprezinta un ritual care îi unea.
Atmosfera era veselă se împletea utilul cu plăcutul, munca cu cântecul. Nu exista şezătoare la care să nu
se spună glume, ghicitori sau întâmplări deosebite din viaţa satului.
Din respect pentru tradiție și din dorința de a readuce autenticul în prezent, am încercat să
redescoperim și să ducem mai departe povestea șezătorilor de altădată derulând activitatea ,,Șezătoare
populară ”.
Şezătorile constituie un mijloc complex de educaţie deoarece îi familiarizează pe elevi cu unele
elemente de folclor contribuind astfel la dezvoltarea dragostei pentru tradiţiile populare, le dezvoltă
gustul pentru frumos, pentru armonie, le cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, spiritul de echipă. Datinile
şi obiceiurile populate ne reprezintă şi constituie o adevărată, ,,valută" a ţării noastre, apreciată şi
recunoscută în întreaga lume, fapt ce determină dorinţa de a cunoaşte frumuseţea şi naturaleţea
obiceiurilor, a folclorului autentic, a portului popular şi a graiului local. De asemenea au rolul de
cunoaştere de către copii a specificului zonei şi a frumosului din jur (culoare, forma, sunet, nu numai
prin cuvinte ci şi prin fapte).Organizarea unor acţiuni colective de acest fel, constituie un mijloc eficace
pentru închegarea colectivului de copii.
Valoarea deosebită a şezătorilor este determinată, pe de o parte, de conţinutul educativ al
materialului utilizat cât şi de calitatea artistică a acestuia, iar pe de altă parte modul de organizare şi
antrenare a copiilor într-o astfel de activitate, nu este altceva decât o activitate interactivă.
Pentru pregătirea șezătorii populare organizate am pregătit sala de clasă. Am expus obiecte vechi,
dar și lucrări artistico-plastice realizate de elevi în cadrul orelor de Arte vizuale și abilităâi practice.
Astfel, prin decorul creat, am încercat să reconstitui atmosfera unei șezători din satul românesc. Portul
popular purtat de elevi a dat un aer de sărbătoare activității.
În cadrul şezătorii, copiii ţes la gherghef, cos cruciuliţe pe etamina, scarmănă lână, torc, deapănă
firul de lână și-l adună în ghem folosind vârtelnița, pictează icoane, linguri de lemn și farfurii de lemn,
vase de lut. Pe lângă acest lucru, au ocazia să-şi îmbogăţească vocabularul, căci în timp ce lucrează spun
ghicitori, snoave, numărători, strigături, cântece şi poezii, cum s-ar spune, ,,îmbină utilul cu plăcutul". În
cadrul șezătorii elevii au fost încurajați pentru a-și dezvolta aptitudinile pentru dans și muzică populară.
Învăluită în dor de românesc, șezătoarea a îmbinat frumusețea cântecului și dansului popular cu
activitățile inspirate de meșteșuguri tradiționale, toate acestea concretizându-se într-o experiență
educativă unică, desprinsă parcă din vremurile străbunilor noștri.
Deşi activitatea a avut o temă mai puţin aflată în zona de interes a elevilor, a reuşit să-i implice,
să le facă cunoscută o realitate a unei lumi din care ei înşişi se trag, prin părinţii şi bunicii lor.

- 58 - ISSN2601-663X
 METODE MODERNE ÎN PREDAREA TEXTULUI FANTASTIC

Prof. Ioana-Gabriela Tȋmplǎrescu, Liceul “ Preda Buzescu”, Berbești

Textul fantastic reușește sǎ captiveze publicul prin caracterul lui pur imaginativ, prin degajarea
totalǎ a fanteziei și a capacitǎții de a visa, punctul de pornire aflându-se ȋn basme, legende, mituri, epopee,
poeme eroice, povestiri, nuvele.
În vremurile agitate în care trăim, este important să se utilizeze toate resursele disponibile pentru a
trezi interesul elevilor pentru literatură, iar literatura fantastică este tocmai genul care permite elevilor să
învețe, oferindu-le oportunitatea de a fi altundeva și altcineva. Ȋn predarea textului fantastic, demersul
didactic poate utiliza atât metodele tradiționle, cât și pe cele moderne, interactive, acestea din urmǎ având
o aplicabilitate mai mare, fiind, ȋn același timp, mult mai atractive pentru tânǎra generație.
În cele ce urmează, voi prezenta trei metode activ participative, pe care le-am utilizat cu succes
în orele de limba română și care au avut ca principal obiectiv însușirea noțiunilor referitoare la textul
fantastic.
1. Explozia stelară (în engleză „star” = stea; „ to burst” = a exploda)
a) Descrierea metodei: Este o metodă care dezvoltǎ creativitatea individualǎ şi de grup., similară
brainstormingului, facilitând participarea întregului colectiv. Scopul metodei este de a obţine cât mai
multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte.
b) Exemplificare: În rȃndurile care urmeazǎ, voi prezenta câteva dintre întrebările formulate de
cele cinci echipe pe care le-am utilizat în cadrul unității dedicate Fabulosului folcloric – basmul popular:
Prâslea cel voinic și merele de aur cu care elevii erau deja familiarizați din anul școlar anterior.
✓ Echipa nr. 1 – CINE?
1. Cine a vrut să păzească merele de aur? 2. Cine a reuşit să rănească hoţul?
✓ Echipa nr. 2 – CE?
1. Ce reuşeşte să facă Prâslea pe tărâmul celălalt? 2. Ce face cui cele trei palate?
✓ Echipa nr. 3 – UNDE?
1. Unde porneşte Prâslea împreună cu cei trei fraţi? 2. Unde ajunge, coborând pe frânghie?
✓ Echipa nr. 4 – DE CE?
1. De ce reuşeşte Prâslea să iasă învingător în lupta cu zmeii? 2. De ce-l ajută zgripsoroaica?
✓ Echipa nr. 5 – CUM?
1. Cum reuşeşte Prâslea să nu adoarmă? 2. Cum decide să coboare în gaură?
Metoda a fost benefică pentru recapitularea și fixarea principalelor aspecte ce țin de elementele
narative.
2. Metoda Predării/Învățării reciproce
a) Descrierea metodei: Este o strategie instrucţională de învăţare a tehnicilor de studiere a unui
text, elevii interpretează rolul profesorului, instruindu-şi colegii.
b) Exemplificare: Această metodă a fost utilizată în cadrul unității Fantasticul literar românesc.
Aplicații: Moara lui Călifar de Gala Galaction. Clasa a fost împărțită în patru echipe care au avut sarcini
diferite, după cum urmează:
❖ Grupa 1 Rezumatorii: Liderul de grup (sau alt elev din grup) expune rezumatul textului Moara
lui Călifar de Gala Galaction , timp de cinci-şapte minute. Propoziţiile vor fi prezentate într-o sinteză
logică, exprimând rodul gândirii colective şi mesajul textului citit.
❖ Grupa 2 Întrebătorii: Analizează textul în grup, apoi fiecare copil propune o întrebare, gândită
independent şi/sau folosindu-se de paleta de întrebări. Copiii au selectat problema din text pe care au
dorit să o înţeleagă şi au adresat întrebări pentru a se convinge cu toţii că alegerea a fost cea corectă.
Întrebările au vizat aspecte importante: personaje, timp, acțiune, loc de desfăşurare, mod de rezolvare,
mod de acţiune.

- 59 - ISSN2601-663X
 ❖ Grupa 3 Clarificatorii: Identifică cuvintele şi expresiile literare din text, comportamentele,
atitudinile care sunt neclare pentru ceilalţi, explică şi găsesc împreună răspunsul corect pentru a clarifica
toate noutăţile. Clarificatorii pot accesibiliza intervenţia lor folosindu-se de diverse materiale didactice,
dar pot solicita şi sprijinul profesorului.
❖ Grupa 4 Prezicătorii: Analizează în grup textul sau imaginea şi îşi imaginează ce se va întâmpla
în continuare, exprimând cele mai neaşteptate idei, fapte, luând în consideraţie logica ideilor/conţinutului
anterior. Grupul poate să îşi imagineze şi răsturnări de situaţie, pentru care trebuie să prevadă şi
rezolvarea sau măcar să poată să atragă celelalte grupuri în dispută.
3. Instruirea diferențiată
a) Descrierea metodei: Îmbinarea muncii frontale cu cea pe grupe şi individuală sporeşte
eficienţa procesului de învăţământ. În acest mod se poate realizarea tratarea diferenţiată a elevilor,
asigurând fiecăruia obţinerea unor performanţe şcolare ridicate.
b) Exemplificare: Metoda a fost utilizată în cadrul unității Fantasticul literar românesc.
Aplicații: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă. Elevii au fost împărţiţi pe grupe şi au primi, sarcini
diferenţiate, în conformitate cu tipul de inteligenţă reprezentativ pentru membrii echipei.
• Grupa 1: Inteligenţa lingvistică: Imaginaţi-vă gândurile, frământările lui Harap-Alb, în
momentul în care Spânul îi porunceşte să-i aducă fata Împăratului Roş, sub forma unui monolog de
minim 20 de rânduri, sau o scrisoare adresată tatălui.
• Grupa 2: Inteligenţa muzicală: Alegeţi un fragment muzical care credeţi că redă cel mai bine
ideea de drum sinuos pe care-l parcurge Harap - Alb sau concepeţi o frază rimată şi ritmată, care să
ilustreze aceeaşi idee.
• Grupa 3 Inteligenţa logico-matematică: Realizaţi un poster în care să ilustraţi, sub forma unei
scheme logice, drumul iniţiatic al lui Harap –Alb, parcurs de personaj de la statutul de boboc, până la cel
de bărbat capabil să-şi întemeieze o familie. Puteţi folosi simboluri matematice, sau diferite figuri
geometrice, puteți utiliza diagrama Ishikawa (cauză-efect).
• Grupa 4 Inteligenţa spaţială: Ilustraţi, într-un desen, o scenă importantă a basmului, ce reflecta
un moment de cotitură în evoluţia personajului.
• Grupa 5 Inteligenţa corporal - kinestezică: Realizaţi dramatizarea a una-două scene din basm,
care să reflecte trăsături de referinţă ale eroului;
• Grupa 6 Inteligenţa interpersonală: Imaginaţi-vă că, după ce Spânul a fost învins, Harap- Alb îşi
revede tatăl. Concepeţi un dialog între aceste personaje, în care feciorul explică tatălui de ce a fost necesar
drumul parcurs.
Din cele trei metode exemplificate, putem observa cǎ metodele active au la bază conceptul de
învățare activă, adică angajează operațiile de gândire și de imaginație și apelează la structuri de care
elevul se folosește ca de niște instrumente în vederea unei noi învățări. Se pot considera activ-
participative acele metode capabile să-i angajeze pe elevi în activitate, concretă sau mentală, cu puternice
valențe formative și cu impact ridicat asupra dezvoltării personalității lor.

Bibliografie:
1. Dumitrescu, Ana, “Metodologia structurilor narrative”, București, E.D.P., 1980
2. Crohmălniceanu, Ovid S., “Istoria toposurilor fabuloase” în “Al doilea suflu”, București, Editura
„Cartea românească”, 1989
3. Dan, Pavel, “Feţele fantasticului. Delimitări, clasificări şi analize”, Piteşti, Editura “Paralela 45”, 2005

METODE DE LUCRU CU ELEVII CU CES

PROF. ÎNV. PRIMAR BÎRGĂOANU CLAUDIA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,, IORDACHE CANTACUZINO ”PAŞCANI

- 60 - ISSN2601-663X
 Societatea modernă, caracterizată printr-un progres semnificativ ȋn toate domeniile și printr-o
schimbare a mentalităţilor, are ca scop să integreze ȋn structurile sale toate categoriile de persoane, valorizând
principiul nondiscriminării și promovând drepturi egale pentru toţi. În această direcţie se ȋnscriu și iniţiativele
privind problematica persoanelor cu dizabilităţi, care de multe ori se „lovesc” de etichetări sau marginalizare.
A devenit o necesitate și o prioritate modificarea reprezentărilor și a atitudinilor ȋn ceea ce ȋi privește, de aceea
s-au adoptat politci sociale și educaţionale care să le permită participarea totală și activă ȋn viaţa comunităţii,
să faciliteze accesul la o educaţie și o profesionalizare corespunzătoare, ȋn acord cu propriile disponibilităţi.
Referitor la educaţia copiilor cu cerinţe speciale, sistemul de ȋnvăţământ românesc s-a aliniat
tendinţelor și cerinţelor internaţionale, susţinând integrarea și incluziunea școlară a acestora, mai exact pot fi
incluși ȋn școlile de masă, la activităţile formale și/sau nonformale, li se asigură o adapatare a
curriculumului, iar resursele umane și materiale existente la nivelul instituţiei școlare sunt valorificate și
ȋmbunătăţite pentru a răspunde nevoilor de formare ale acestor copii.Termenul cerinţe educaţionale speciale
desemnează o abordare educativă diferenţiată și specializată a elevilor cu deficienţe mentale, dizabilităţi fizice,
afecţiune somatice, etc. Este o provocare să lucrezi cu copiii cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și
manifestările tulburărilor cu care se confruntă, dar nu este imposibil deoarece și ei au
potenţial pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri prin care să fie
activat.
Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator ȋn educaţia specială se subordonează
principiilor didacticii generale, cu menţiunea că este nevoie de flexibilitate și adaptare la particularităţile
aptitudinale ale elevilor. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor, cadrele didactice pot valorifica cele mai
operante modalităţi de lucru, mixând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, utilizând diverse tehnici
terapeutice, obiectivul fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și integrarea socio-
profesională. Şcoala incluzivă se referă în ses restrâns la integrarea tuturor copiilor, indiferent de capacităţile
şi competenţele de adaptare şi deci de învăţare, într-o formă de şcoală. În sens larg, ea înseamnă preocuparea
pentru ca fiecare copil să fie sprijinit şi să se lucreze în beneficiul învăţării tuturor.Fiecare copil este înţeles ca
un participant activ la învăţare şi predare şi pentru că fiecare aduce cu sine în procesul complex al învăţării şi
dezvoltării o experienţă, un stil de învăţare, un model social, o interacţiune specifică, un ritm personal, un mod
de abordare, un context cultural căruia îi aparţine.
Şcoala incluzivă ridică învăţarea la rang de principiu general şi presupune înainte de orice acceptarea
faptului ca orice copil poate invata. Fiecare participant învaţă şi se dezvoltă pri faptul că interacţionează cu
ceilalţi. Sursele învăţării, pentru fiecare, vin din relaţiile interumane şi din experienţa permanentă cu obiectele,
cu semenii şi cu sine. Şcoala nu este un teritoriu al cunoştinţelor academice , ci şi unul al experienţelor practice
si al relaţiilor interumane.Predarea este un act de cooperare, reflectie şi descoperire, la care participă atât
profesorul (care poate coopera cu colegii săi) cât şi elevii unei clase. O resursă importantă pentru profesor în
predare este cooperarea elevilor. Pregătirea predării şi de multe ori realizarea ei se completează cu cooperarea
între profesori şi chiar cooperarea cu unii părinţi.
Fiecare şcoală care doreşte să fie deschisă şi flexibilă, abordând maniera incluzivităţii, trebuie să
asigure, prin managementul pe care îl propune :
- o înţelegere reală a ceea ce este incluziunea, definirea procesului ca atare, nu numai o simplă plasare
a copiilor împreună ;
- să recunoască legăturile dintre educaţia incluzivă şi valorizarea diversităţii umane. Această manieră
asigură promovarea ethosului şcolar care valorizează toţi copiii şi familiile lor ;
- să favorizeze un climat de sprijin flexibil si raspunsuri creative la nevoile / cerintele individuale.
Copilul cu cerinţe speciale poate lucra împreună cu un alt coleg mai capabil, care, după ce şi-a terminat
sarcina pe care a avut-o el de rezolvat, îl poate ajuta să-şi organizeze munca. Ambii elevi sunt angajaţi în acest
fel. Acest mod de lucru este cunoscut sub denumirea de « învăţarea elev-elev ».
Dacă şcoala are posibilitatea de a lucra cu profesori resursă sau cu profesori specialişti, aceştia pot fi
solicitaţi să ajute profesorii şcolii în planificarea şi proiectarea lecţiilor şi la stabilirea metodelor de predare-

- 61 - ISSN2601-663X
învăţare adecvate. Aceştia pot fi solicitaţi, din când în când si pentru a oferi sprijin individual unor elevi din
clasă.
În ţările mai dezvoltate, şcoala angajează asistenţi pentru profesori, care lucrează în clasă cu profesorul
respectiv. Este foarte important ca între profesor şi asistent să existe o bună comunicare şi o planificare
preliminară a modului de lucru. În aceeaşi măsură, însă, prezenţa unui asistent în timpul orelor de clasă poate
fi un element de inhibiţie pentru elevul cu cerinţe speciale, care ar putea avea reţineri în participarea activă la
ore, dacă lecţiile nu sunt organizate astfel încât fiecare elev să se simtă parte a grupului clasei.

BIBLIOGRAFIE
Cucoş, Constantin (2002), “Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi.
Sãlãvãstru, Dorina (2004), “Psihologia educaţiei”, Editura Polirom, Iaşi.
Radu, Gheorghe. Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas, București, 2000

PERFORMANȚA SPORTIVĂ

Pavel VELCOTĂ
L.P.S. ”Banatul” Timișoara

Scopul principal al pregătirii sportive este dezvoltarea capacității de performanță. Aceasta are o
structură complexă în care sunt prezenți factori biologici și psihologici, integrați sociali, cu scopul
obținerii unor performanțe sportive. Pentru a surprinde și a evidenția interacțiunile sistemice a factorilor
implicați în structura sa, studiul capacității de performanță, trebuie realizat din perspectiva operațională.
Noțiunea de performanță sportivă poate reprezenta un rezultat valoros individual sau colectiv,
obținut într-o competiție sportivă și exprimată în cifre absolute, după sistemul baremurilor oficiale sau
prin locul ocupat în clasament. Realizarea unei anumite performanțe sportive poate constitui motivul
fundamental al întregii activități de pregătire și participare la competiție. Presupune un rezultat (deosebit
de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă; aceasta are la bază trei componente: biologică,
psihologică și socială - abilitățile fizice ale sportivului, personalitatea și aspirațiile acestuia și contextul
social în care se desfășoară activitatea sa sportivă (știința, cultura și relațiile interumane, care își spun și
ele cuvântul în rezultatele sale).
Performanța sportivă sau capacitatea maximă de performanță cu forma sportivă, conduce la
realizarea formei sportive la momentul oportun reprezentând problema majoră a profesioniștilor
implicați în acest domeniu. (Ciucurel, 2006). Astfel ”capacitatea de performanță este suma conduitelor
stabilizate (supraînvățare) ele păstrându-și eficiența în condițiile de mare dificultate ale competiției;
conduitele cu o eficiență ridicată se compun atât din elementele relativ constante, cât și cele din cele
aleatoare, îmbinarea lor specifică asigurând adaptarea la situația de concurs” (Tudos, 2000).
Practicarea unui sport de performanță se face în primul rând din pasiune pentru sport - însă ceea ce
trimite în căutarea performanței este tendința spre perfecțiune a individului: chiar dacă nu îi depășește pe

- 62 - ISSN2601-663X
ceilalți, există întotdeauna posibilitatea de a se depăși pe sine, de a se dezvolta. Și cum reușește asta? În
mod evident, antrenamentele adecvate/potrivite stau la baza pregătirii sale sportive; însă singurul mod
de a atinge noi performanțe este o alimentație corectă. Aceasta trebuie să-i furnizeze forța și energia de
care are nevoie și să prevină posibile accidentări; sănătatea unui sportiv este esențială pentru rezultatele
sale.
Caracteristici psihologice ale performanței sportive?
Noțiunea de performanță are ca notă distinctivă rezultatul deosebit, remarcabil obținut de om într-o
proba sau întrecere sportivă. Sportul, ca activitate de întrecere, a impus termenul și în alte domenii, în
tehnică și chiar în activități sociale, trecând din sfera motricității în aceea a intelectului sau artei. Oricum,
performanța sportivă este de cele mai multe ori privită ca ispravă deosebită a unui individ sau echipe,
având astfel și o valoare socială.
Termenii "sport de performanță" și "de înaltă performanță" sunt folosiți în sensul evaluării sociale
a rezultatelor, întrucât și la nivelul "amatorilor" se obțin performanțe, raportate evident la tipologia
participanților, gradul de angajare în pregătire, genul de competiție.
Performanța sportivă are o puternică dimensiune socială exprimată, în principal prin două elemente:
- performanța sportivă este facilitată social în sensul ca coprezența și coacțiunea altor persoane alături
de sportiv determină creșterea performanței sportive.
- performanța sportivă este un model cultural care prezintă grade diferite de subiectivism și ceea ce o
comunitate consideră ca fiind performanță poate să difere de perspectiva altei comunități.
Rolul factorilor sociali este foarte însemnat în pregătirea, obținerea și menținerea performanței.
Performanța devine un model cultural când dobândește adeziunea publicului.
Performanța superioară, absolută, într-o proba sportivă oarecare este record, valoare căutată cu
insistență și apreciată de public sau specialiști.
Recordul este o limită superioară atinsă într-o probă, care urmează în mod firesc să fie depășită în
viitor. Dacă în unele sporturi elementele "limitative" ale performanței (spațiul, timpul, gravitația) sunt
măsurabile, în altele performanța constă din învingerea directă a unui adversar sau echipe (lupte, box,
tenis, jocuri), cotele de superioritate - numărul de tușe, puncte sau goluri - neconstituind un "record"
decât în sens figurativ sau convențional. Cel mai bun sportiv primește însă - în competiții cu caracter
specific - titlul de campion, chiar dacă performanța măsurată este sau nu record. Există tipuri diferite de
performanță, tipuri dependente mai ales de caracterul solicitărilor, în care funcțiile motrice, psihologice,
energetice-funcționale, coordinative, cognitive - perceptive, inteligente, creative - sunt diferit angajate.
Performanța indirectă. Nevoia de performanță nu este numai a sportivilor ci și a antrenorilor,
specialiștilor în știința activităților corporale, administratorilor și organizatorilor. Toți își concentrează
eforturile în direcția pregătirii sportivului sau echipei care trebuie să câștige, fiecare atribuindu-și merite
mai mult sau mai puțin justificate pentru succesul obținut.
La realizarea performanței contribuie mai multe discipline, care, în ultimele decenii, structurează
tot mai coerent știința activităților corporale: antropologia, fiziologia, psihologia, sociologia, pedagogia,
etc; în al doilea rând este constituită din îmbinarea caracteristică a mai multor factori, care pot fi grupați,
în funcție de natura lor, în: biologici, psihologici, sociali și materiali. Pe cel de-al doilea aspect îl putem
considera și multifuncțional, privește ansamblul însușirilor sportivului, cele mai multe perfectibile și prin
aceasta supuse procesului științific al selecției și pregătirii. Este punctul de vedere analitic din care este
studiată performanța sportivă de către cei mai mulți specialiști ai domeniului.
Fiind vorba despre ființa umană angajată într-o întrecere susținută cu factorii externi, cu semenii și
cu sine însuși este evident că aspectele care determină sau influențează rezultatele sunt numeroase și în
același timp legate între ele fie cauzal, fie probabilist. Factorii personalității acestuia sunt în primul rând
cei care condiționează performanța.
Sportivul care este principalul subiect generator al performanței este definit de un număr foarte mare
de atribute, dintre care unele sunt caracteristice pentru realizarea acesteia. El se poate dezvolta numai
dacă sunt îndeplinite anumite condiții atât în privința corelării interdependente a atributelor - însușiri,
calități-aptitudini etc, cât și a determinantelor ambientale, sociale, materiale, pedagogice.
Adrian Gagea (în 1979) discută factorii victoriei în tirul de performanță, acordând ponderi deosebite

- 63 - ISSN2601-663X
factorilor psihici, fiziologici și calitățile trăgătorului. Autorul enumeră încă o serie de factori foarte
diferiți care influențează victoria, ca de ex.: mediul de competiție, rezultatul anterior, bioritmul, calitatea
materialelor, condițiile meteorologice, rezultatul adversarului.
O formă a tendinței de afiliere este căutarea grupului, dorința de integrare și de a juca un anumit rol
în cadrul colectivului, tendința satisfăcută cel mai adesea de activitățile sportive. Tendințele sociale se
referă la nevoia de integrare în cadrul instituțional în care se desfășoară activitatea sportivă: instituții sau
cluburi ce impun respectarea regulamentelor, normelor, a standardelor și apărarea prestigiului acelei
instituții.
Dorința de a câștiga interferă, ca factor motivațional, cu ceilalți factori sus amintiți, putând fii
divizată, la rândul său, într-o serie de subcomponente: dorința de glorie, de recompense materiale;
afirmarea de sine, legată direct de ocuparea locului I; dorința de a fi tot atât de bun ca ceilalți; aspirația
de a se realiza, de a se descoperi pe sine și de a se autodepăși; nevoia de a se face cunoscut în propriul
mediu sau în altele; nevoia de a se distinge, de a avea prestigiu, de a avea reputație; dorința de a apăra
culorile țării sau ale clubului, îmbinată cu aceea de a nu decepționa un conducător, antrenor sau
spectatorii.
Nevoia de mișcare este deosebit de importantă în complexul factorilor cu valoare de motivare a
activității sportive.
Sentimentul care o animă este pozitiv, iar gândirea sportivului se caracterizează prin luciditate.
Sportivilor la care predomină motivația de obținere a succesului le sunt specifice reacțiile de
mobilizare activă, reacții asemănătoare cu cele de furie. În cazul celor dominați de motivația de evitare
a eșecului sunt mai pregnante reacțiile de tip anxios (Ciucurel, 2006). Aceasta fiind o altă caracteristică
ce pare să diferențieze sportivii de persoanele care nu practică nici un fel de sport, este stabilitatea
emoțională.
Numai atunci când are o mobilitate ridicată a conduitei și o capacitate de adaptare la condițiile mereu
schimbătoare, atunci sportivul suportă mai ușor stresul competițional.
Unii sportivi nu sunt atât de echilibrați pe cât ar vrea ei să pară, dar mulți din ei au o serie de
particularități care compensează insuficiența stabilitate emoțională (de exemplu, forța caracterului,
nevoia de performanță etc.), care le asigura starea psihică optimă pentru competiție.

BIBLIOGRAFIE
1. Allport, G. W., ,,Structura și dezvoltarea personalității”. Editura Didactică și Pedagogic, București,
1991;
2. Dragnea, Adrian, ,,Teoria antrenamentului sportiv”. Ed. Didactică și Pedagogică, R.A. București,
1996;
3. Demeter, Andrei, ,,Bazele fiziologice si biochimice ale calităților motrice”, Ed. Sport-Turism,
București, 1983;
4. Epuran, M. Holdevici, I. și Tonița, F. ,,Psihologia Sportului de Performanță”, Ed. FEST, București,
2001 Ed. I și 2008. Ed. a II-a;
5. Fiedler, Paul, ,,Metodica educației fizice și sportive”, Ed. Universitatea "A.I. Cuza" Iași, 1994
6. Holdevici, I. și Vasilescu, I.P., ,,Activitatea sportivă. Decizie, Autoreglare, Performanță”, Ed. Sport-
Turism, București, 1988;
7. Niculescu, M., ,,Personalitatea sportivului de performanță”, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucuresti, 2000

INTERDISCIPLINARITATEA, MANIERĂ DE ABORDARE

A LECŢIEI MODERNE

Numele şi prenumele cadrului didactic: Chiorbeja Gabriela

Şcoala Gimnazială ,, Iustin Pîrvu’’_ Poiana Teiului
Loc. Poiana Teiului, jud. Neamţ

- 64 - ISSN2601-663X
 În literatura de specialitate s-au dat mai multe definiţii conceptului de interdisciplinaritate. În
accepţiunea lui Constantin Cucoş, aceasta reprezintă ,,o formă de cooperare între discipline diferite cu
privire la o problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o
combinare prudentă a mai multor puncte de vedere." Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii
contemporane supusă schimbărilor, acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii. După cum
se ştie, reforma conţinuturilor învăţământului românesc din perioada contemporană a creat cadrul unor
transformări la nivel de curriculum, între care se distinge perspectiva interdisciplinară, ca manieră de
abordare a lecţiei moderne. Ea este o componentă a procesului de instruire prin care se asigură aspectul
activ şi formativ de dirijare efectivă a învăţării, apărând ca necesitate a depăşirii graniţelor artificiale între
diferite domenii, în scopul de a-l ajuta pe elev să-şi formeze o imagine unitară a realităţii, să-şi dezvolte
o gândire integratoare. Astfel, prin interdisiciplinaritate se realizează acoperirea rupturilor dintre
discipline, eliminarea izolării şi lipsei corelaţiilor între conţinuturile diverselor discipline. Pe de altă
parte, se construiesc structuri mentale dinamice şi flexibile, capabile să sprijine deciziile cele mai
potrivite, sau să rezolve problemele (din viaţa profesională, socială, personală) care impun
interrelaţionări rapide şi semnificative.
În învăţământul preuniversitar, se pot identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii: la nivel de
autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare; puncte de intrare accesibile
profesorilor în cadrul proceselor de predare-evaluare (în acest caz programele ramân neschimbate); prin
intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare. Intervenţia profesorului determină corelaţii
obligatorii prevăzute de programele şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la
interdisciplinaritate, care se poate baza pe cultura bogată, interdisciplinară a profesorului, dar şi pe echipe
de profesori cu specialităţi diferite, (predând fie numai un grup de discipline, la aceeaşi clasă, fie aceleaşi
discipline urmărite pe orizontală şi pe verticală). Abordarea interdisciplinară porneşte de la ideea că nicio
disciplină de învăţământ nu constituie un domeniu închis, ci se pot stabili legături între acestea. Însă,
pentru realizarea unei bune interdisciplinarităţi, se impune, în primul rând, o cultură generală temeinică
din partea cadrului didactic, precum şi o bună pregătire metodică (atât la obiectul de specialitate, cât şi
la celelalte obiecte din aria curriculară), dar şi capacitate creatoare. De asemenea, trebuie să se
întocmească programe conţinând teme cu caracter interdisciplinar, iar elevii să fie conştientizaţi de
existenţa interdisciplinarităţii obiectelor de învăţământ. Corelarea cunoştinţelor de la diferite discipline
şcolare contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii
gândirii, a capacităţilor de a aplica cunoştinţele în practică, se fixează şi se sistematizează mai bine
cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită. Predarea-învăţarea prin corelarea
obiectelor de studiu reprezintă noul în lecţii, care îi activează pe elevi, le stimulează dorinţa de explorare,
imaginaţia, gradul de implicare, şi contribuie la unitatea procesului instructiv-educativ, la consolidarea
bazei unei culturi vaste.
Ca profesor de Limba şi literatura română, urmare a experienţei dobândite la clasă, am constatat că
această disciplină oferă o atmosferă adecvată manifestărilor de ordin afectiv, presupune studierea/ crearea
unor texte despre natură, elaborarea unor scrisori, mesaje, afişe (pe teme ecologice, de exemplu), desene/
colaje etc., realizarea unor proiecte, organizarea unor serbări, spectacole, mijloace care mobilizează
elevii şi care implică alte discipline: Istoria, Cultura civică, Geografia, Educaţia plastică/ muzicală/
tehnologică ş.a.
În primul rând, corelarea interdisciplinară între Limba română şi celelalte obiecte de studiu se
realizează prin elementele de vocabular, fiindcă în diversele texte literare şi nonliterare întâlnim termeni
specifici altor discipline: ştiinţifici (matematici, geografici, istorici); de limbaj plastic; muzicali şi chiar
juridici (la educaţie civică). Nu trebuie uitată nici abordarea/ receptarea textelor literare pe baza teoriei
inteligenţelor multiple. Expresiile literare şi structurile gramaticale care determină confuzii/ sunt
generatoare de greşeli pot fi create uneori spontan de către elevi, în cadrul conversaţiilor ce pleacă de la
materiale vizionate, repetate şi automatizate în limbajul elevilor prin cântece, prin jocuri didactice.
Textele descriptive (multe incluzând cunoştinţe de geografie sau de ştiinţe) pot fi recomandate elevilor
pentru lectură suplimentară, asemenea celor istorice (conţinând arhaisme), sau cu valoare documentară,

- 65 - ISSN2601-663X
ceea ce implică studierea unor monografii, documente etc, întâlniri cu specialişti, vizite la muzee sau
biblioteci, prezentarea unor materiale audio-video etc. Cântecele pot fi puncte de plecare pentru
realizarea unor texte (narative/ descriptive/ dialogate); îi apropie pe elevi de unele poezii cunoscute, de
unele perioade istorice (de exemplu, integrarea baladelor populare haiduceşti în perioada feudalismului)
sau îi ajută să înţeleagă anumite texte prin raportare la un eveniment istoric, social, cultural, ori să
cunoască mai bine obiceiurile şi tradiţiile poporului nostru, caz în care, la educaţie tehnologică, pot fi
realizate ateliere (cusături populare, împletituri, ornamente ş.a.). Proverbele, legendele, ghicitorile pot fi
valorificate în legătură cu temele abordate în lecţiile de ştiinţe, geografie, istorie, educaţie socială; chiar
şi problemele de matematică pot fi versificate sau transpuse într-o poveste, după cum şi o poveste poate
deveni terapeutică, cu aplicaţie în orele de Consiliere şi dezvoltare personală, pentru remedierea unor
probleme emoţionale ale elevilor: frica, furia, anxietatea, răutarea şi comportamentul intrigant, sau în
orele de Educaţie socială, când sunt puse în antiteză două personaje, pentru conturarea profilului moral
şi cultivarea valorilor de adevăr, dreptate etc. Educaţia plastică devine preferata elevilor în ceea ce
priveşte reprezentarea prin desen/ colaj/ afiş/ reclamă a unor texte literare sau nonliterare, fiindcă
imaginile picturale readuc în mintea copiilor imagini vizuale, personaje, expresii metaforice întâlnite în
lucrările literare studiate. Se impune precizarea că un mod de abordare a tuturor categoriilor de texte este
lectura explicativă, iar lectura individuală se recomandă pentru completarea celor discutate în clasă şi
valorificarea ei în diferite contexte, mai ales că gustul pentru lectură se dezvoltă şi ca urmare a consultării
unor enciclopedii sau reviste cu subiecte legate de geografie, biologie, sănătate, istoria unei comunităţi,
artă, descoperiri ştiinţifice ş.a.
Dat fiind faptul că frontierele educaţiei nu sunt rigide, ci între ele există interdependenţe multiple,
prin dezvoltarea educaţiei formale (echivalentul educaţiei extracurriculare/ extraşcolare), se permite
transferul şi aplicabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dobândite în şcoală, aceste
activităţi având conţinut ştiinţific, ecologic, umanitar, turistic, sportiv, cultural-artistic ori caracter
recreativ. Educaţia aceasta nonformală dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea elevilor în actul
decizional, are în atenţie asumarea responsabilităţilor sociale, cunoaşterea intereselor elevilor, oferă
posibilitatea abordării interdisciplinare, exersarea competenţelor şi abilităţilor într-o manieră integrată,
de dezvoltare a personalităţii. Ca activităţi complementare celor de învăţare realizate în clasă, activităţile
extracurriculare constituie un suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, dar şi pentru formarea
personalităţii, pentru modelarea conduitei individului, conform cerinţelor societăţii în care trăim. În
această categorie de activităţi se pot înscrie: excursiile (inclusiv cele tematice sau literare), competiţiile
şi concursurile, vizitele la muzee, dezbaterile şi întâlnirile cu specialişti, serbările/ spectacolele şcolare,
proiectele, parteneriatele educaţionale, toate vizând, în principal, formarea, la elevi, a unor atitudini şi
deprinderi pozitive faţă de şcoală, familie, societate, cultivarea dragostei şi a respectului pentru valorile
fundamentale, oferindu-se, totodată, un cadru de exersare şi de cultivare a diferitelor înclinaţii, talente,
capacităţi ale elevilor.
Bibliografie:
1. Cucoş, Constantin (2008), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Ediţia
a II-a, Editura Polirom, Iaşi;
2. Ciolan, Lucian (2008), Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar,
Editura Polirom, Iaşi;
3. Ionescu, Miron şi Radu, Ioan (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca;
4. Stanciu, Mihai (1999), Reforma conţinuturilor învăţământului, Editura Polirom, Iaşi.

- 66 - ISSN2601-663X
 “POLUAREA PE MALURILE RÂULUI ARGEŞ IN ZONA COMUNEI
ADUNAŢII COPĂCENI”
prof. Dinaci Daniela, - Școala Gimnazială nr.1
"Sfântul Gheorghe"- Giurgiu
Argument
Pentru majoritatea dintre noi, deşeurile reprezintă gunoiul menajer pe care fiecare îl ducem la pubele în
fiecare zi. Este adevărat că deşeurile menajere municipale şi asimilabile sunt doar o mică parte din muntele de
deşeuri produs în fiecare an dar problema este că această “mică parte” creşte din ce în ce mai mult, deoarece noi
consumăm din ce în ce mai mult, ceea ce conduce la producerea de tot mai multe deşeuri. Din păcate deşeurile
încă nu sunt tratate corespunzator. Deşeurile pot ajunge într-o centrala de incinerare, unde sunt arse la temperaturi
foarte înalte, sau într-un centru de reciclare, unde sunt împărţite în categorii de produse care pot fi reutilizate.
Deşeurile biodegradabile, precum resturile de mâncare, sunt aruncate la gropi de gunoi, în loc sa fie selectate si
utilizate pe post de îngrăşământ care poate fertiliza solul. Trebuie să reciclăm o parte mai mare din deşeuri iar
pentru cele care rămân să realizăm depozitarea lor în condiţii cât mai sigure pentru mediul înconjurător.
Pentru o eficienţă crescută a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi şi acţiuni în vederea
îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi sănătate a populaţiei şi implică dezvoltarea unei mentalităţi adecvate a
populaţiei. Protecţia mediului trebuie să constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale cu scopul obţinerii
unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare pentru generaţiile viitoare. Ea trebuie
introdusă sub o formă sau alta la toate nivelurile de educaţie si accentuată acolo unde deja exista.
Este important să sortăm şi să reciclăm deoarece considerăm colectarea selectivă şi reciclarea ca soluţii la
îndemâna tuturor, cu efecte imediate.
Ideea care stă la baza prezentei lucrări este că, învăţându-i pe cei mici cum să colecteze corect gunoiul,
vom avea un mediu mai curat şi vom trăi într-un mediu mai sănătos. Elevii vor afla informaţii despre tipurile de
deşeuri care sunt produse în gospodării, despre modul în care trebuie separate acestea şi despre cum pot fi reciclate
şi revalorificate.
Actiunile derulate în proiect reprezinta o continuare a preocupărilor privind informarea, conştientizarea si
participarea elevilor la colectarea selectivă a deşeurilor reciclabile, ca formă directă de educatie si protejare a
mediului inconjurator. In cadrul activităţilor educaţionale, elevii vor primi materiale informative si vor viziona
prezentări tematice, acţiunea finalizandu-se cu predarea, de catre fiecare elev, a cantitaţilor de hirtie, PET-uri etc.,
colectate. Acestea vor fi preluate sau predate către firmele specializate, iar şcolile vor primi contravaloarea in bani
şi vor achiziţiona materiale necesare continuării campaniei.
Durata: Proiectul se va desfăsura pe perioada 2017 -2018 cu posibilitatea de prelungire in funcţie de rezultatele
obţinute şi sperăm ca activităţile incluse să poată fi promovate o perioadă cat mai lungă.
Scop - combaterea depozitării necontrolate a deşeurilor pe malul Raului Argeş şi de colectare selectivă a deşeurilor
menajere, municipale şi asimilabile prin creşterea gradului de colectare selectiva de la populaţia şcolară pentru
realizarea ţintelor de reciclare si valorificare prin sensibilizarea comunităţii şcolare privind colectarea selectivă şi
reciclarea deşeurilor,
Obiectivul general al proiectului îl constituie crearea condiţiilor necesare transpunerii în practică a legislaţiei de
protecţie a mediului privind reducerea cantităţilor de deşeuri si gestionarea lor, în special privind colectarea
selectivă a deşeurilor prin:
1. educarea tinerilor asupra importantei activităţii de colectare selectiva si valorificare
2. implicarea elevilor in activităţi practice de colectare selectivă la nivelul şcolii
Obiectivele specifice sunt:
• Organizarea la nivelul şcolii a unor structuri de coordonare a activităţilor legate de gestiunea deşeurilor
reciclabile, crearea unei infrastructuri si a unei logistici de colectare selectivă şi informarea populaţiei şcolare
privind punctele de colectare si valorificare a deşeurilor;
• Reducerea impactului negativ al deşeurilor asupra mediului prin diminuarea cantităţilor de deşeuri depozitate
in gropile de gunoi din judeţ, ca urmare a colectării selective de catre şcoli, a deşeurilor reciclabile;
• Schimbarea mentalităţii actuale conform căreia rezolvarea problemei deşeurilor este doar responsabilitatea
autoritaţilor publice ;
• Conştientizarea şi dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de problemele de mediu si sănătate generate de
actualul mod de abordare a deşeurilor;

- 67 - ISSN2601-663X
• Conştientizarea rolului pe care il poate avea fiecare dintre noi in diminuarea problemei deşeurilor aplicand
soluţii simple, aflate la indemana tuturor, precum şi schimbarea comportamentală profundă a publicului, care va
trebui să folosească zi de zi de acum inainte infrastructura de colectare selectivă;
• Transformarea şcolilor implicate în ”pionieri” ale unor campanii publice, şcolile respective oferind un exemplu
de bună practică in gestiunea deşeurilor proprii ;
• Crearea unui cadru educaţional adecvat şi a unui colectiv de formatori capabili să susţină un proces educaţional
de lungă durată privind problematica deşeurilor;
• Educarea populaţiei şcolare să colecteze deşeurile selectiv şi creşterea cantităţilor recuperate;
• Dezvoltarea abilităţilor elevilor de a desfăşura acţiuni de colectare, depozitare şi gestionare selectivă eficientă
a deşeurilor reciclabile;
• Stimularea creativităţii elevilor în crearea materialelor de informare a comunităţii cu privire la tema
proiectului;

Grup tinta: elevii şi cadrele didactice din scolile implicate,

Beneficiari - directi: Doi elevi si două cadre didactice

- indirecti: ceilalţi elevi, cadrele didactice,părinţii şi membri comunităţilor locale care vor participa la
activităti
Resurse
▪ Umane: profesorii, elevii, parintii acestora, restul comunitatii care trebuie sa participe la acest efort comun
de combatere a depozitării necontrolat a deşeurilor pe malul raului Argeş si de colectare selectivă a deşeurilor
menajere, municipale şi asimilabile şi DEEE
▪ Tehnice: firme care sa asigure colectarea si transportul hartiei, containerele puse la dispoziţie de
autorităţile publice locale, maşina colectoare a firmei de salubrizare, spaţiul special amenajat pentru depozitare
▪ Financiare: în functie de suma obţinuta de fiecare scoala in urma campaniei de colectare.
Buget (surse proprii)
• Diseminare informaţii proiect (postere, broşuri, bannere, mese rotunde) :
Principalele activitati preconizate a se organiza
• Activitatea principala - Excursii pe malul Raului Argeş, in zona localitii Adunatii Copăceni si identificarea
gramezilor de deşeuri aruncate necontrolat, stabilire tipurilor de deşeuri, masurarea dimensiunilor grămezilor,
aflarea volumului de deşeuri şi estimarea cantităţilor ;.
• Intalniri cu partenerii (autorităţile publice, reprezentanţii şcolilor din proiect, reprezentanţii firmelor
colectoare);
• Lansarea proiectului prin campanie de informare a elevilor si parintilor: prin activităţi in cadrul unităţilor de
invăţămant implicate( marcarea evenimentelor importante “22 Aprilie – ZIUA PAMANTULUI” şi in cadrul
intalnirilor cu parinţii) dar şi postere care vor fi afisate in scoli si alte institutii din comunitate;
• Intalniri de informare a cadrelor didactice din scolile participante care vor promova aceasta campanie in timpul
orelor de dirigentie ;
• Campanie de informare si sensibilizare ecologica a elevilor prin întâlniri la nivelul şcolilor şi distribuirea de
brosuri care vor oferi informatii despre acest proiect, modul in care sunt colectate şi reciclate deseurile. Aceste
brosuri vor fi folosite de catre profesorii diriginti pentru promovarea campaniei;.
• Organizarea unor puncte de colectare selectivă in fiecare din scolile implicate in campanie. Elevii vor preda la
scoala hartia reciclabila şi PET-urile şi dispozitive si aparatura electrica si electrocasnica, iar profesorii vor tine o
evidenta cu numele copilului, clasa si cantitatea de deşeu predată.
• Stabilirea modalităţilor de gestionare a deşeurilor reciclabile la familii din localitate;
• Realizarea de către elevi a unor pliante şi afişe cu conţinut informativ şi educativ în ceea ce priveşte protecţia
mediului;
• Stabilirea locurilor în care se pretează montarea unor panouri cu conţinut educativ privind protecţia mediului
la nivelul şcolilor
• Crearea unui hol ecologic cu obiecte realizate de către elevi din deşeuri
• Seminar pe tema: ,,Un mediu curat – un viitor sigur!”
• Organizarea unei acţiuni de curăţare şi ecologizare (colectarea deşeurilor) în cadrul şcolilor
• Realizarea unui videoclip publicitar referitor la depozitarea selectiva a deşeurilor.
• Realizarea unui DVD cu activităţile derulate în proiect şi principalele momente ale acestuia pentru a fi ulterior
distribuit şcolilor si pentru a fi mediatizat.

- 68 - ISSN2601-663X
• Realizarea unei expoziţii cu imagini foto, din timpul activităţilor, de către copiii participanţi, pentru ca toţi
elevii din şcoală să observe micile relizări.
• Organizarea unei excursii la un centru de colectere a deşeurilor, in Municipiul Bucureşti pentru a observa
modul de colectare a deşeurilor .
• Sustinerea unui program educational adresat tuturor elevilor, program care sa asigure insusirea cunostintelor
de baza despre deseuri, pentru o corecta punere in aplicare ulterioara.

Rezultatele preconizate a fi obţinute la finalizarea proiectului sunt:

1. Planificarea şi pregătirea programului de educare precum si a materialelor aferente pe teme specifice.

2. Realizarea planului de activităti .
3. Organizarea a trei excursii cu elevi la Centrul de colectare a deseurilor reciclabile, şi pe Raul Argeş, in
zona localitii Adunatii Copăceni
4. Organizarea unei excursii cu elevi la Muzeul tehnicii”Dimitrie Leonida” Bucureşti
5. Participarea elevilor la alte concursuri pe teme de mediu organizate de alte unităţi de invăţămant,
6. identificarea gramezilor de deşeuri aruncate necontrolat, stabilire tipurilor de deşeuri, masurarea
dimensiunilor grămezilor, aflarea volumului de deşeuri şi estimarea cantităţilor, pe malul Raului Argeş .
7. Organizarea si operaţionalizarea unui sistem de colectarea selectiva a deşeurilor din ambalaje şi DEEE la
nivelul scolii
8. Întocmirea unei baze de date pentru centralizarea cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate selectiv
9. Organizarea unor întâlniri de “ bune practici” privind acţiuni de colectare selectiva a deşeurilor din zona
adiacenta scolii
10. Creşterea gradului de conştientizare a populaţiei privind protecţia mediului;
11. Diseminarea rezultatelor proiectului privind colectarea selectivă a deşeurilor la toate şcolile din judeţ.
12. Colectarea unor cantitati semnificative de deşeuri de la scolile implicate in proiect
13. Reducerea cantităţi de deşeuri reciclabile aruncate la groapa de gunoi

▪ Indicatori de performanţă:

1. Planul , programul si materialele educative elaborate

2. 1 excursie cu elevii la Centrul de colectare a deseurilor reciclabile, Bucureşti
3. Cantităţile de hartie, pet, metale şi DEEE colectate
4. Sistem de colectare selectiva a deşeurilor in şcoli
5. 3 excursii pe malul Raului Argeş in zona localităţii Adunaţii Copăceni
6. Cantitatea de deşeuri masurate pe malul Raului Argeş in zona localităţii Adunaţii Copăceni
7. pliante;
8. fluturaşi
9. broşura informativă
10. materiale foto si video

BIBLIOGRAFIE
1. AGENTIA NATIONALA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI: Rapoarte privind starea
mediului din perioada 2006-2015
2. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Sibiu, Asociaţia Autorităţilor Locale şi Regionale
din Norvegia - Ghid privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări, Sibiu 2011.
3. Directiva cadru privind deseurile, nr. 2008/98/CE.
4. Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea OUG nr. 78/2000, privind regimul deşeurilor
5. Mihai Teopent Corcheş- Studiu privind deşeurile rezultate in urma intervenţiilor asupra
clădirilor
6. Ghid privind gestionarea deşeurilor din construcţii şi demolări, in cadrul proiectului „Parteneriat
pentru un mediu curat, reducerea deşeurilor şi dezvoltare durabilă în regiunea 7 Centru”, finanţat de

- 69 - ISSN2601-663X
Guvernul Norvegiei prin intermediul Programului de Cooperare pentru Creştere Economică şi
Dezvoltare Durabilă în România

TEORIA VALORIZĂRII A LUI MICHAEL SCRIVEN

profesor Cioflan Mihail –
Scoala Gimnazială Nr 1,
Adunatii Copaceni, judetul Giurgiu

Michael Scriven a publicat in anul 1967 articolul „Metodologia evaluării” , cel mai citat articol
despre evaluarea educaţionala din anii `60.
In articolul „Metodologia evaluării”, Scriven a introdus termenii de evaluare formativă si
sumativă, evaluare lipsită de obiective , metaevaluare si alţi termeni ce sunt folosiţi şi in ziua de azi, dar
in concepţia lui aveau următorul inţeles:
Evaluat Lucrul aflat in procesul de evaluare
Evaluare lipsita de costuri Evaluarea nu trebuie facută decat dacă beneficiile depăşescsc
costurile
Evaluarea independentă de obiective Cere evaluatorilor să ignore obiectivele şi să armonizeze efectele
evaluaţilor cu necesităţile celor pe care evaluaţii îi afectează
Evaluare sumativă Elaborarea si folosirea evaluării pentru a a aprecia merite
Evalurea formativă Elaborarea si folosirea evaluării pentru a imbunătăţi evaluatul
Metaevaluarea Evaluarea evaluărilor
Logica valorizării Patru trepte in construirea unei judecăţi de valoare: selectarea
criteriului de merit, fixarea standardelor de aplicare, măsurarea
aplicării si sintetizarea rezultatelor intr-o judecată de valoare
Lista de verificare a evaluării O lista a dimensiunilor si intrebărilor care orientează evaluarea
Autorii tratează respingerea de către Scriven a abordării descriptive a valorilor care duc la selecţia
criteriilor de merit din descrierile valorilor deţinute de beneficiari, acest lucru fiind diferit de ceea ce
beneficiarii cred despre evaluat aceasta insemnând descrierea evaluatului in termeni inteligibili
beneficiarilor.
Spre deosebire de valorizarea prescriptivă, abordarea descriptivă nu susţine că există valori
particulare care ar trebui să aibă prioritate, in acest sens autorii precizând ca in timp ce majoritatea
teoreticienilor au adoptat o abordare descriptivă motivată de faptul că pe deoparte sarcina de a emite
judecăti de valoare aparţine cetăţenilor sau reprezentanţilor lor aleşi, fiind incorect să impui un sistem
etic prin selecţia de criterii, iar pe de altă parte că prezentarea judecătilor de valoare in termeni folosiţi
de beneficiari faciliteaza folosirea evaluării in dezbateri si luarea de decizii. Michael Scriven respinge
ambele argumente. El respinge argumentul “că este rolul altora de a emite judecăti adecvate normative,
politice si filozofice” afirmând despre “concluziile evaluative “ că nu reflectă intotdeauna valorile care
in mod corect intră in aplicarea practică a deciziilor, numind abordarea pur descriptivă “conceptia lacheu
a cercetarii evaluative”.
Aceasăa caracterizare redă un sentiment al iresponsabilităţii evaluatorului, ceea ce este dezmintit
de fapte. Intr-o democratie de interese de grup,reflectarea valorilor susţinute de beneficiari, asociate cu
un program pentru a facilita utilizarea rezultatelor evaluării in luarea deciziilor, poate fi o soluţie foarte
responsabilă. In masura in care servirea binelui public implică servirea tuturor grupurilor de beneficiari
care ar putea fi afectate de evaluat, pare rezonabil să se vorbească cu acele grupuri pentru a afla criteriile
si sandardele faţă de care il consideră pe evaluat.
Conceptia autorilor este ca sunt necesare si abordările descriptive si cele prescriptive si ca nici un
teoretician nu le-a găsit un loc adecvat pentru amandouă.

- 70 - ISSN2601-663X
 Autorii acordă prioritate valorizării descriptive folosind teoriile prescriptive ale valorizării ca o
sursă de disciplinare a criteriilor si a implicaţiilor etice relative la anumite opţiuni.
Referitor la “interesul public”, autorii precizează despre Scriven că se referă adesea la această
noţiune de “interes public” sau “binele comun” fiind adeptul poziţiei idealiste că responsabilitatea
oficialităţilor publice este de a sprijini interesele adevărate ale publicului dar că abordarea lui pare naivă
deoarece pozitia idealistă este cea mai departata de concepţiile generale din stiinţele politice .
In ceea ce priveşte standardele de performanţă absolute si comparate, autori scot in evidentă faptul
că Scriven susţine concepţia că cel mai important standard de performanţă este compararea cu
competitorii critici, această conceptie reflectand rolul evaluării de produs in teoria sa dar ca nu este cel
mai bun model in cazul evaluării educationale. Aceasta părere a autorilor este argumentată prin două
exemple astfel că in cazul evaluării de produs consumatorii vor informaţii comparative asupra produselor
care să le influenteze luarea unei decizii, in timp ce in cazul evaluării educaţionale cand sunt evaluaţi
elevii şi studenţii suntem mai puţin interesaţi de “cumpărarea” lor, citez autorii, cat de imbunătăţirea
performanţei lor. Evaluatorii educaţionali pot perfecţiona(educa) elevul o perioadă după care să fie
necesară evaluarea sumativă care să-l treacă la nivelul sau in anul următor. Acolo unde avansarea elevilor
se face din motive mai degrabă sociale decat educaţionale, cele mai importante decizii sumative sunt
acelea rare referitoare la admiterea la liceu, colegiu si facultate. Cand se pune problema evaluării unui
curriculum sau text, modelul evaluării de produs poate fi mai relevant. Chiar si aşa, bazarea aproape
exclusivă a lui Scriven pe evaluarea de produs este o problemă in măsura in care ea nu este cel mai bun
model pentru toate evaluările.
*Bibliografie :
Shadish, W.R. Jr., Cook,T.D., Leviton, L.C. Fundamentele evaluării programelor. Teorii ale practicii. Bucureşti: FIMAN, 1999,
p57 – p109

EXEMPLE DE ORGANIZATORI COGNITIVI IN MATEMATICĂ ŞI TEHNOLOGIA

INFORMATIEI
Cioflan Gheorghiţa
Scoala Gimnazială Nr 1,
Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu

1. Harta conceptuală

2. Liste structurate
Sisteme de calcul
Definiţie
Clasificări: generaţia 0
generaţia I (tuburile electronice)
generaţia II (tranzistoarele)
generaţia III (circuitele integrate)
generaţia IV (integrare pe scara larga)
Caracteristici: arhitectura
hardware
software

- 71 - ISSN2601-663X
 3. Tabel linear
ADUNAREA SI SCĂDEREA NUMERELOR REALE REPREZENTATE PRIN LITERE
Necesitatea utilizării literelor in Operaţii efectuate
calcule cu numere reale
Algebra Geometrie Stabilirea Desfacerea
Scrierea in bază Calculul ariilor, termenilor parantezelor
10 perimetrelor şi asemenea şi respectănd ordinea
volumelor reducerea lor operaţiilor

4. Tabel sinoptic
ELEMENTELE INTERFETEI
WORD EXCEL
Bara de titlu Bara de titlu
Meniul Meniul
Bara de instrumente Bara de instrumente
Suprafaţa de lucru Foaie de lucru
Bara de stare Bara de stare

6.Diagrama arbore

Masina
Von
Neumann

UM
SI/E
UCP

UCC UAL RAM ME DI DE

Registri ROM

7.Matricea conceptuală

Paralelogram Sursa A Sursa B Sursa C

Laturi Patrulaterul convex Patrulaterul convex cu laturile Patrulaterul convex
care are laturile opuse congruente cu laturile opuse
opuse paralele paralele şi
congruente
Unghiuri Patrulaterul convex Patrulaterul convex cu două Patrulaterul convex
care are doua unghiuri consecutive care formează
unghiuri opuse suplementare perechi de unghiuri
congruente congruente

- 72 - ISSN2601-663X
 diagonale Patrulaterul convex Patrulaterul convex in care Patrulaterul convex
in care diagonalele diagonalele se impart in parti in care diagonalele
au acelasi mijloc congruente determina perechi de
unghiuri congruente

Bibliografie :
1. M.Singer, C.Voica,Didactica Ariilor Curriculare Matematica si Stiintele Naturii si Tehnologii,
MEN 2005

MATEMATICA - ABORDĂRI INTERDISCIPLINARE ŞI

TRANSDISCIPLINARE

Profesor Militaru-Grațiozi Grațiela, Școala Profesională Specială Nr.2

‟Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul‟

(Lucian Blaga)
Integrarea conţinuturilor în învăţământul preuniversitar este tot mai des întâlnită. În acest sens, a
fost elaborat planul cadru care este structurat arii curriculare. Ariile curriculare reprezintă un grupaj de
discipline care au în comun anumite obiective de formare. De asemenea, la nivelul unor programe pentru
învăţământul preuniversitar se operează cu teme sau orientări tematice.
Integrarea conţinuturilor presupune stabilirea unor relaţii strânse, convergente între următoarele
elemente: concepte, abilităţi, valori aparţinând disciplinelor şcolare distincte (De Landsheere, 1992).
Principalele niveluri ale integrării cunoştinţelor sunt: integrarea intradisciplinară, integrarea
multidisciplinară, integrarea pluridisciplinară, integrarea interdisciplinară, integrarea transdisciplinară.
Integrarea intradisciplinară vizează organizarea şi predarea unor conţinuturi interdependente
aparţinând aceluiaşi domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau
dezvoltării unor abilităţi. Această modalitate de abordare a conţinuturilor oferă agenţilor educaţionali
parcurgerea rapidă a unui volum de cunoştinţe însă dintr-o singură direcţie.
Integrarea multidisciplinară presupune juxtapunerea unor conţinuturi diverse, uneori fără relaţii
aparente între ele. Această abordare propune predarea conţinuturilor care aparţin unei discipline şcolare
prin modalităţi specifice ale fiecărui domeniu uzând de argumentaţiile altor discipline.
Integrarea pluridisciplinară se referă la studierea unui conţinut dintr-o disciplină prin intermediul
mai multor discipline deodată sau mai bine zis, tratarea unui conţinut din perspectiva mai multor
discipline. De exemplu, formarea limbii române poate fi studiată din perspectiva istoriei limbii române,

- 73 - ISSN2601-663X
dar şi din perspectivă lingvistică, literară, geografică. Astfel, procesul de formare a limbii române va
reieşi mult mai îmbogăţit în urma prezentării acestuia în cadrul mai multor discipline. Cu alte cuvinte,
demersul pluridisciplinar se revarsă peste limitele disciplinelor dar finalitatea sa rămâne înscrisă în cadrul
cercetării disciplinare.
Integrarea interdisciplinară reprezintă o formă de cooperare între discipline diferite privind un
anumit proces, fenomen a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin
acţiunea convergentă a mai multor puncte de vedere. Interdisciplinaritatea presupune abordarea
conţinuturilor complexe având ca scop formarea unei imagini unitare asupra unei anumite problematici.
Ea vizează relaţiile, în special de metodologie care se stabilesc între discipline diferite, sau mai bine zis
transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta. De exemplu, cooperarea dintre medicină, fizică nucleară
şi chimie a condus la apariţia unor tratamente aplicate persoanelor bolnave de cancer cum sunt
radioterapia şi chimioterapia. Deşi interdisciplinaritatea este un principiu care derivă din cercetarea
ştiinţifică, putem identifica unele modalităţi de implementare a acesteia şi la nivelul curriculum-ului
şcolar. Acestea se pot realiza atât la nivelul macroeducaţional (cel al proiectării şi elaborării curriculum-
ului: planuri, programe, manuale şcolare), cât şi la nivelul microeducaţional (cel al activităţilor de
predare-învăţare-evaluare, desfăşurate într-un cadru formal sau nonformal).
Un conţinut şcolar proiectat, elaborat şi utilizat în manieră interdisciplinară corespunde mult mai
bine realităţii prezentate, conducând la o înţelegere cât mai bună şi unitară din partea elevilor.
Ca şi pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea depăşeşte limitele disciplinei însă finalitatea sa
rămâne înscrisă în cercetarea interdisciplinară.
Integrarea transdisciplinară presupune o întrepătrundere a mai multor discipline, care poate
genera apariţia unor noi domenii de cunoaştere. Vizează ceea ce se află în acelaşi timp înăuntrul
diverselor discipline, între discipline, şi dincolo de orice disciplină. Transdisciplinaritatea presupune
studierea, explorarea proceselor şi fenomenelor complexe, astfel încât prin coordonarea cercetărilor şi
coroborarea rezultatelor acestora să se ajungă la constituirea unor discipline noi. Finalitatea ei este
înţelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoaşterii. De exemplu, problemele
legate de educaţia pentru schimbare şi dezvoltare pot fi abordate de o echipă formată din profesori de
filosofie, psihologie, sociologie, pedagogie, economie, geografie, biologie etc., în cadrul unor lecţii de
sinteză, seminarii, conferinţe, dezbateri. Transdisciplinaritatea conduce la intensificarea relaţiilor dintre
discipline şi la descoperirea unor noi orizonturi ale cunoaşterii.
Cercetarea transdisciplinară este radical distinctă de cercetarea disciplinară, între acestea fiind o
relaţie de complementaritate. Dacă transdisciplinaritatea este atât de frecvent confundată cu
interdisciplinaritatea şi pluridisciplinaritatea (cum de altfel şi interdisciplinaritatea este deseori
confundată cu pluridisciplinaritatea), aceasta se explică în cea mai mare parte prin faptul că toate trei
depăşesc limitele disciplinelor.
Descartes a iniţiat metoda universală de a ne conduce bine raţiunea. Deşi nu de la început, matematica
avea să joace un rol important în gândirea ştiinţifică şi metafizica carteziană: ‟Îmi plăcea mai ales
matematica pentru certitudinea şi evidenţa raţionamentelor ei, dar nu remarcasem încă adevărata lor
întrebuinţare şi crezând ca nu serveau decât artelor mecanice mă miram că pe aceste fundamente atât de
ferme şi solide nu s-a construit nimic mai deosebit‟.
Descartes este primul care ″interelaţionează'' două discipline matematice considerate
independente, autonome până atunci: geometria şi algebra, ″interdisciplinaritate″ care va genera o nouă
disciplină matematică: geometria analitică.
Kant, în principala sa activitate de cercetare filosofică, a căutat ‟dezlegarea‟ unei întrebări care i
se impunea ca fundamentală: ‟Cum este metafizica posibilă ca ştiinţă ?‟.
Ştiinţele de referinţă fiind matematica (aritmetica şi geometria euclidiană) şi fizica (galileo-
newtoniana). În vremea lui Kant, legătura strânsă dintre fizică şi matematică era deja consacrată din punct
de vedere ştiinţific.
Un excelent exemplu pentru ceea ce reprezintă o confruntare interdisciplinară critică, este oferit
de dezbaterea organizată la Centrul Royaumont pentru ştiinţă a omului, în 1975, privind cele două poziţii
majore exprimate de cercetările iniţiate de J. Piaget şi N. Chomski.

- 74 - ISSN2601-663X
 Problema interdisciplinarităţii a preocupat filosofii şi pedagogii încă din cele mai vechi timpuri:
sofiştii greci, Plinius, Comenius şi Leibnitz, iar la noi Spiru Haret, Iosif Gabrea, G. Găvănescu şi, dintre
numeroşii pedagogi ai perioadei contemporane amintim pe G. Văideanu. În opinia acestuia,
intredisciplinaritatea ‟implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii şi între
diferite abordări, ca şi utilizarea unui limbaj comun permiţând schimburi de ordin conceptual şi
metodologic‟.
Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se
realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-
l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire integratoare.
Interdisciplinaritatea se referă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta, transfer cu grade
diferite de implicare sau finalizare.
Interdisciplinaritatea reprezintă o modalitate de organizare a conţinuturilor învăţării, cu implicaţii
asupra întregii strategii de proiectare a curriculumului, care oferă o imagine unitară asupra fenomenelor
şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline de învăţământ şi care facilitează contextualizarea şi
aplicarea cunoştinţelor dobândite.
Bibliografie:
1. Bernat, Simona-Elena, Chis, Vasile, (2002), Cooperare și interdisciplinaritate în învățământul
universitar, Cluj, Presa Universitară Clujeană
2. Ciolan, Lucian, (2008), Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Iași,
Editura Polirom
3. Csorba, D., (2011), Școala activă. Paradigmă a educației moderne, E.D.P.SA
4. Manolescu M., (2004), Curriculum pentru învățământul primar și preșcolar. Teorie și practică,
Universitatea din București, Editura CREDIS

EŞECUL ŞCOLAR

Prof. Soare Carmen Violeta

Scoala Gimnaziala George Bacovia
Sector 4, Bucuresti

Eşecul şcolar este un sistem de erori în strategia şi tactica psiho.comportamentală a individului sau
a grupului în raport cu normele şcolare în toată complexitatea lor,având ca efecte dezadaptarea
şcolară.
Eşecul şcolar este o formă de inadaptare şcolară,ce se mainifestă ca un dezechilibru sau chiar un
conflict între elev-şcoală, elev-învăţare, elev-profesor.individual sau colectiv. El reprezintă o expresie
şi o rezultantă a unei duble situaţii de inadaptare.Pe de o parte:
inadaptarea elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar sau extraşcolar
inadaptarea şcolii la factoriii interni si externi care conferă individualitatea personalităţii
elevului.
Eşecul şcolar este un eşec psihologic, care se manifestă ca o criză de organizarea resurselor învăţării
,rezultată din incapacitatea elevului, dar şi a profesorului de a valorifica resursele interne(cognitive,
afective, volitive, caracteriale,temperamentale,aptitudinale,etc.)
Cauzele eşecului şcolar sunt multiple:
socio-economice
culturale
pedagogice
psihologice exprimate prin diverse forme:
performanţe slabe ,apsenteism,corigenţe,etc
medicale
individuale
sociale

- 75 - ISSN2601-663X
 Fiecare eşec şcolar are o istoriepersonală şi socială ,este un caz special, irepetabil, care se construieşte
pe parcursul şcolarităţii, în contextul tuturor relaţiilor psiho-sociale în care elevul este prins –clasă,
şcoală,familie.
El este rezultatul intersecţiei a mai multor factori între care cei mai importanţi sunt:
imaturitatea şcolară
inteligenţa de limită/sub limită
instanbilitate psiho-afectivă
tulburări instrumentale
tulburări comportamentale
Imaturitatea şcolară:
*se manifestă pe toate treptele şcolarităţii şi exprimă o anume neconcordanţă între dezvoltarea elevului
şi sarcinile şcolare oficializate la nivel curricular şi se manifestă ca o incapacitate mai mult sau mai
puţin temporară şi reversibilă de a face fată sarcinilor şcolare conform ob.instruirii
Principalele obiective şcolare ale unui elev imatur sunt:
• imaturitatea socială-este exprimată prin diminuarea trebuinţelor de apartenenţă la grup ş prin
conduita neadecvată
• imaturitatea morală- exprimată prin capacitatea redusă de conştientizare a sarcinii didactice
• imaturitatea mintală-exprimată prin incapacitatea de analiză şi planificare a sarcinilor didactice,
de înţelegere a normelor şi regulilor şcolare
• imaturitatea pentru muncă-exprimată prin incapacitatea de concentrare a atenţiei şi de
prelungire a efortului voluntar pentru atingerea unor performanţe prevăzute în programele
şcolare
• imaturitatea volitivă- incapacitatea de autoreglare a acţiunilor necesare regimului şcolar
• imaturitatea fizică-rezistenţa redusă în condiţii de efort necesar în contextul şcolar
În ansamblul său, imat.şcolară se caracterizează printr-o dezvoltare încetinită a elevului.

Inteligenţa şcolară:
*determină un grad redus de adaptabilitate a elevului şi se caracterizează prin:
• inteligenţă generală săracă din punct de vedere al fluidităţii şi flexibilităţii
• conduite operatorii inferioare vârstei psihologice şi şcolare
• aptitudini verbale sărace ,dee multe ori generate de condiţia mediului socio-cultural
• oscilaţii mari între poluri: motivaţional-afectiv, submotivare-supramotivare, emotivitate
excesivă-insensibilitate afectivă
• capacităţi minime de învăţare
• blocaje psihice de diferite feluri
Instabilitate psiho-afectivă:
* constitue factori ai nereuşitei şcolare, care generează anxietatea care se exprimă prin mai multe sau
mai puţine fobii,sau reacţii de teamă ( teamă de eşec, de note, de profesori, etc),care pot dispare de la
sine, sau se pot stabiliza devenind trăsături de personalitate cu efecte negative în învăţarea şcolară.
Anxietatea se exprimă prin mai multe fenomene cum ar fi:
• o agitaţie excesivă a elevului, care poate deveni continuă şi poate genera acte incoerente
,inconsecvente ,relatii tensionate sau conflicte cu profesorii,dăunătoare din perspectiva
succesului şcolar
• o motricitate excesivă şi nedeterminată in raport cu contextul care duce la risipirea efortului
necesar învăţarii,prin mişcări inutile şi prea multe
• prezenţa unor impulsuri necondiţionate care fac conduita elevului dezordonată sau chiar lipsită
de sens în activitatea de învăţare şcolară sau extraşcolară
Tulburările instrumentale:
*sunt cele legate de realizarea insuficientă a funcţiei semiotice (studiază procesele de comunicare)a
unor obiecte indispensabile în activitatea de învăţare care intervin în instruire ca mijloc de învăţare

- 76 - ISSN2601-663X
grafice, desene, hărti , carti, diagrame, softuri educaţionale,sau alte fenomene cum ar fi deficienţele de
citire (dislalia, disfazia),deficienţele de scriere (disgrafia, disortografia),deficienţele de calcul
matematic,etc.
Tulburări de comportament:
*sunt legate de trăsăturile de personalitate care reglează conduita elevului si care se formează şi
cristalizează în procesul interacţiunilor sociale: minciuna, furtul, copiatul,răzbunarea, agresivitatea,
hipermotivarea,fuga de acasă, de la ore, etc.
Modalităţi de prevenire a eşecului şcolar

cunoaşterea elevului din punct de vedere ,psihologic, pedagogic , social

asistenţa psihopedagogică specială acordată atât elevilor cât şi profesorilor şi
părinţilor/implicarea activă în propria lor formare
responsabilizarea elevului faţă de nivelul realizării sarcinilor lui şcolare
organizarea unor programe de instruire care să perită gradarea învăţării, reuşita fiecărui elev,în
rapăort cu nivelul lui de cunoştinţe asimilate anterior
organizarea unor activităţi de recuperare si de unmplere a golurilor de cunoştinţe
crearea unor situaţii reale de succes pentru elevi cu dificultăţi şcolare/dezvoltarea unei invaţ.
activ-participative, prin care elevul să-şi construiască propria cunoaştere
luarea unor măsuri de igienă a muncii intelectuale şi de protecţie afectivă generală a elevului
cresterea rolului învăţământului în formarea capacităţii instrumentale şi operatiilor necesare în
învăţare
stabilirea unor raporturi optime între şcoală şi familie
asigurarea resurselor necesare şcolii pentru proiectarea curriculară a a activităţii de învăţare
proiectarea unor activităţi de orientare şcolară şi profesională adecvate.

ȘI NOI SUNTEM TALENTAȚI

Prof. Pupăză Gabriela-Ionica

Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă-„Brădet”

Ca profesor itinerant și de sprijin îmi desfășor activitatea cu elevii care au cerințe educative
speciale integrați în școala de masă. Pe lângă sprijinul educațional acordat elevilor în timpul orelor de
curs, am desfășurat cu aceștia și alte activități de terapii specifice în cadrul camerei de resurse. Cea mai
îndrăgită activitate a fost Atelierul de abilități practice. Prin participarea la aceste ateliere terapeutice
bazate pe abilitare manuală, elevii au folosit unele tehnici și materiale de lucru diverse și au avut
posibilitatea să învețe etapele de realizare ale unor produse simple inspirate din mediul înconjurător, să
le analizeze și să aprecieze produsul finit. În cadrul acestor activități, prin crearea unui climat plăcut,
cald, relaxant, diferit de cel al activităților de predare-învățare care este mai rigid, au reușit să se destindă,
să relaționeze cu colegii lor.
O ocazie potrivită pentru organizarea unui astfel de atelier a fost pregătirea pentru întâmpinarea
primăverii cu mărțișoare și daruri (tablouri) pentru mame și cade didactice. La baza confecționării
mărțișoarelor și tablourilor a stat procedeul rulării hârtiei sau quilling-ul.
Quillingul este arta de a rula fâșii de hârtie în forme diferite pentru a crea modele decorative. Cel
mai des realizate sunt florile cu care se pot decora felicitări, tablouri, obiecte, etc.
Benzile de hârtie sunt tăiate cu foarfeca sau cu un cutter după ce s-a stabilit lățimea dorită (3-5 mm).
Pentru această operațiune este necesar un instrument special - un ac în urechile căruia se prinde banda de
hârtie și se rulează circular. Cercul format se eliberează în funcție de mărimea dorită, se lipește capătul
și se presează cu degetele la unul dintre capete. În acest mod se pot crea elemente diverse în funcție de
imaginația fiecăruia. În realizarea unei piese (ex. o floare) se pot combina elemente de același fel sau
elemente diferite ceea ce sporește gradul de complexitate, dar și efectul creat este mai puternic.

- 77 - ISSN2601-663X
 Această tehnică pe lângă faptul că dezvoltă abilitățile motrice și îndemânarea elevilor, pune
accent și pe atenție și concentrare, fiind o modalitatea excelentă de relaxare, de petrecere a timpului liber
prin crearea de obiecte decorative care stimulează creativitatea, imaginația și simțul estetic.

Lucrări realizate cu procedeul rulării hârtiei

Zilele de 1 Martie și 8 Martie au fost sărbătorite cu mare bucurie. Elevii au confecționat mărțișoare
și felicitări pe care le-au oferit cadrelor didactice în semn de recunoștință pentru
implicarea și sprijinul lor. În acest mod elevii au înțeles faptul că suntem datori să mulțumim pentru ceea
ce primim și că prin gesturi mici putem aduce bucuria în sufletul unei persoane.
Pe parcursul anului școlar, cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente speciale, elevii au
participat la mai multe astfel de ateliere. Cu lucrările realizate s-au organizat expoziții care au presupus
parcurgerea mai multor pași. Primul pas a fost alegerea celor mai reprezentative lucrări din punct de
vedere estetic. Al doilea pas a fost alegerea unui spațiu disponibil în care să se realizeze expoziția, la care
să aibă acces toți elevii și cadrele didactice din unitatea de învățământ. În cazul nostru a fost ales holul
școlii, fiind locul cel mai ușor de frecventat de către toți vizitatorii expoziției. Pasul următor a fost
alegerea modalității de expunere și anume panouri din polistiren pe care au fost prinse lucrările. Acest
tip de activitate a presupus îmbinarea simțului estetic cu câteva elemente de design.
Beneficiul acestei activități a fost crearea sentimentului de satisfacție atât pentru realizatorii
lucrărilor cât și pentru coordonatorul activităților în cadrul cărora s-au realizat produsele respective, care
a fost și organizatorul expoziției.
La expoziții au participat și creatorii produselor expuse care s-au transformat în gazde primitoare
oferind explicații despre modul de realizare al lucrărilor.
Activitățile derulate în cadrul atelierelor de abilitate manuală au fost pe placul elevilor și au
contribuit la:
- valorificarea aptitudinilor emoționale, cognitive și artistice ale elevilor;
-afirmarea, cunoașterea și stimularea potențialului creativ al elevilor cu cerințe educative speciale;
- formarea gustului pentru frumos;
- creșterea capacității de exprimare a gândurilor și sentimentelor în mod artistic;
- dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natură;
- cultivarea simțului estetic;
- dezvoltarea libertății de expresie a copiilor;
- îmbunătățirea imaginii elevilor cu cerințe educative speciale în rândul celor din care fac parte;
informații vizitatorilor despre exponat
Elevii cu cerințe educative speciale au avut posibilitatea de a învăța ceva nou în ritm propriu,
ajungând să obțină rezultate care să le confirme reușita în activitate, ceea ce a dus la creșterea stimei de
sine. Satisfacția de a realiza ceva cu „propriile mâini” a dus la anularea sentimentului de inferioritate și
apariția încrederii în forțele proprii. Acest tip de activități au impresionat în mod plăcut prin varietatea
materialului, prin cromatica deosebită și prin multitudinea elementelor de realizat.

Bibliografie
„Valorizarea personalității deficientului mintal prin intermediul abilităților practice”, Lucrare
metodico-științifică pentru acordarea gradului didactic I, Coord. conf. univ. dr. I. R. Urea, București 2017

- 78 - ISSN2601-663X
 EDUCAŢIA ELEVILOR CU NEVOI SPECIALE
A ELEVILOR CU CES

ÎNV. IFTIMIA CRISTINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GÎŞTEŞTI-PAŞCANI

În şcolile din ţara noastră, elevii cu cerinţe educative speciale au învăţat în şcoli speciale, cu cadre
didactice pregătite, dar în ultimii ani, s-a ajuns la concluzia că procedându-se astfel, aceşti elevi sunt
oarecum excluşi din viaţa socială şi s-a decis întegrarea lor în învăţământul de masă. Şcoala, ca instituţie
publică de formare şi socializare umană trebuie să răspundă cerinţelor tuturor elevilor, atât celor care au un
ritm de învăţare şi un potenţial intelectual şi aptitudinal peste medie, dar şi celor care manifestă deficienţe de
învăţare. Ambele categorii pot fi considerate cu cerinţe educative speciale şi necesită un program individualizat
de învăţare.
În calitate de învăţător, am fost pusă în situaţia de a avea la clasă o elevă cu cerinţe educative speciale
şi, în astfel de situaţii, am încercat să găsesc cele mai bune metode de predare-învăţare pentru a o determina să
se implice conştient în activităţile derulate. Am ţinut cont de faptul că eleva integrată are nevoie de sprijinul
meu, al cadrelor didactice şi de sprijinul colegilor de clasă. Aceşti copii nu trebuie marginalizaţi în niciun fel,
nu trebuie "uitaţi" în clasă pornind de la ideea că nu vor putea ajunge niciodată ca şi ceilalţi elevi. Obiectivul
principal al şcolilor de masă în care învaţă elevii cu CES este asigurarea integrării acestora în mediul
şcolar. Şcoala trebuie să aibă în vedere transformarea elevului într-o persoană capabilă să-şi creeze propriile
procese şi strategii de raţionament, utile pentru rezolvarea problemelor reale şi apropiate.
Termenul cerinţe educaţionale speciale desemnează o abordare educativă diferenţiată și specializată a
elevilor cu deficienţe mentale, dizabilităţi fizice, afecţiune somatice etc. Este o provocare să lucrezi cu copiii
cu CES, având ȋn vedere caracteristicile și manifestările tulburărilor cu care se confruntă, dar nu este imposibil
deoarece și ei au potenţial pentru dezvoltare, doar că este necesar să se descopere cele mai potrivite moduri
prin care să fie activat. Procesul instructiv-educativ și compensator-recuperator ȋn educaţia specială se
subordonează principiilor didacticii generale, cu menţiunea că este nevoie de flexibilitate și adaptare la
particularităţile aptitudinale ale elevilor. În proiectarea și desfășurarea lecţiilor, cadrele didactice pot valorifica
cele mai operante modalităţi de lucru, mixând strategiile didactice tradiţionale cu cele moderne, utilizând
diverse tehnici terapeutice, obiectivul fiind acela de a crea competenţe ce vor asigura autonomia personală și
integrarea socio-profesională.
Procesul de integrare a copiilor în dificultate presupune din partea profesioniştilor antrenaţi nu doar
interes, cunoştinţe şi competenţe – ci şi o capacitate reală de a lucra în echipă. O echipă constituită atât în
cadrul şcolii, dar şi o echipă la nivel interinstituţional, care să-i includă pe toţi profesioniştii care răspund de
copil: educator sau asistent maternal, asistent social, profesor diriginte, director de şcoală şi alţii.Pentru fiecare
copil aflat în sistemul de protecţie este necesară elaborarea şi aplicarea unui proiect personalizat de îngrijire,
educare, recuperare, (re)integrare familială şi socială.
O parte importantă a proiectului personalizat este cea referitoare la proiectul de integrare în şcoală şi
comunitate. Pentru orice copil în dificultate care urmează o formă de învăţământ preşcolar sau şcolar acest
proiect se realizeză în parteneriat cu grădiniţa/ şcoala din comunitate. Managerul de caz va antrena în elaborarea
şi aplicarea acestui document scris pe directorul şcolii şi pe educatoarea, învăţătorul sau profesorul diriginte
care răspunde de educaţia copilului respectiv.
Proiectul personalizat de integrare în şcoală şi comunitate este un dosar care include date despre copil,
evaluarea iniţială a situaţiei acestuia, planul de intervenţie şi rapoarte care reflectă evoluţia situaţiei pe parcursul
implementării planului.
Acest document facilitează legătura dintre serviciile de protecţie a copilului şi şcoala, munca în echipă
interdisciplinară şi asigură antrenarea responsabilă şi complementară a profesioniştilor din sistem, a
directorului de şcoală şi a cadrelor didactice, a familiei, a copiilor şi adulţilor din comunitate pentru ca fiecare
copil aflat în situaţie de risc, cu CES sau cu probleme sociale să fie sprijinit în integrarea sa şcolară, profesională
şi socială.Integrarea socială nu poate fi separată de integrarea şcolară, ea nu este doar post-şcolară, ci se

- 79 - ISSN2601-663X
construieşte treptat, pe măsura devenirii copilului prin educaţie, ca adult „fiinţa socială” şcoala fiind însăşi o
parte a vieţii sociale, ca atare progresul în direcţia dobândirii autonomiei, „competenţe” sociale trebuie să
constituie la fel ca şi dezvoltarea intelectuală, o finalitate educaţională.
Un element fundamental de care trebuie să se ţină seama la proiectarea curriculumului destinat elevilor
cu cerinţe speciale îl constituie tipul şi gradul deficienţei; experienţa practică a demonstrat că pentru elevii cu
deficienţe severe sau cu deficienţe grave asociate, este mai indicată şcolarizarea în instituţii speciale, dupa un
curriculum propriu, beneficiind de strategii didactice adaptate nivelului lor de receptare şi înţelegere a
conţinuturilor. În cazul acestor copii, procesul integrării sociale va fi sprijinit cu precădere prin valorificarea
altor resurse existente la nivelul comunităţii (centre de zi, asociaţii sau grupuri de părinţi organizaţii umanitare
sau de sprijinire a persoanelor aflate în dificultate etc.), şi mai puţin prin integrarea lor în programul şcolilor
obişnuite.
În cazul elevilor cu deficienţe senzoriale sau fizice, consideraţi ca fiind normal dezvoltaţi din punctul
de vedere al potenţialului intelectual, adaptarea curriculară se realizează prin extensiune, adică în curriculumul
comun tuturor categoriilor de elevi sunt introduse, o serie de activităţi suplimentare specifice de demutizare,
de însuşire a unor limbaje specifice (precum dactilemele, alfabetul Braille, limbajul semnelor etc.) şi de
comunicare, dar şi activităţi de orientare spaţială, de socializare şi integrare în comunitate. Educaţia astfel
concepută nu se rezuma doar la o plasare, pur şi simplu, a deficienţilor în colectivităţi obişnuite de copii. Sunt
necesare cel puţin două condiţii pentru a asigura succesul acţiunii:
- o pregătire specială prealabilă integrării, care să favorizeze achiziţia operaţiilor elementare, condiţie
pentru însuşirea elementelor fundamentale ale programei comune ;
- o asistenţă psihopedagogică şi medicală de specialitate, pe toată durata şcolarizării în unităţile
obişnuite de învăţământ, pentru preîntâmpinarea fenomenelor de inadaptare şcolară.
Aceste cerinţe reclamă existenţa unei reţele instituţionalizate de asistenţă şi servicii pentru categoriile
de elevi cu cerinţe speciale. În unele ţări cu tradiţie în acest sens se întâlnesc instituţii de readaptare cu profil
special, psihopedagogic şi medical: centre de reeducare, centre de recuperare, clinici de observare si reabilitare.
În cadrul reabilitării, intervenţia timpurie reprezintă o trăsătură comună în toate ţările comunitare, ea
fiind recunoscută ca fiind metoda cea mai eficientă preventivă şi terapeutică în favoarea copiilor cu cerinţe
speciale. Intervenţia precoce reprezintă o prioritate în cadrul tuturor programelor.
Bibliografie:

Cucoş, Constantin. Pedagogie, Editura Polirom ,Iasi, 2001;

Radu, Gheorghe. Psihopedagogia școlarilor cu handicap mintal, Editura Pro Humanitas, București, 2000
Seach Diana. Jocul interactive pentru copii cu autism, Editura Fides, Iasi, 2011.

DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR

PRIN APLICAREA METODELOR MODERNE ÎN PREDAREA GEOGRAFIEI
LA CLASA a V-a

PROFESOR CONSTANTIN DORINA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “GEORGE BACOVIA”, SECTOR 4, BUCUREȘTI

În prezent, instruirea asistată de calculator (IAC), numită de unii ca “inovaţia tehnologică cea mai
importantă a pedagogiei moderne”, contribuie la eficientizarea procesului de predare-învăţare-evaluare,
fiind rezultatul informatizării învăţământului. Sistemul IAC (Instruire Asistată de Calculator) este un
mediu integrat hardware-software destinat interacţiunii dintre posesorii unui sistem de cunoştinţe şi
destinatarii acestuia, în vederea asimilării active de informaţie însoţită de achiziţionarea de noi operaţii
şi deprinderi. Calculatorul a devenit indispensabil în educaţia modernă, fiind utilizat de către cadrele
didactice în procesul de predare-învăţare. În condiţiile instruirii cu ajutorul calculatorului se oferă

- 80 - ISSN2601-663X
posibilitatea ca în a ceeaşi situaţie de învăţare să se regrupeze un set de elemente variate: sunete, voci,
texte, imagini fotografice, imagini video animate, desene, grafice, mesaje, grafice etc., asociate în
aplicaţii, după obiectivele învăţării, în mod interactiv, atât elev-calculator cât şi a rolului de
îndrumător al profesorului. Astfel, elevii pot studia fenomenele, procesele, informaţiile complexe în
mod direct, independent, stopând, revenind asupra unor secvenţe, apelează alte informaţii vehiculate
de celelalte mijloace asociate cu calculatorul.
Instruirea asistată de calculator influenţează dezvoltarea intelectuală a elevilor, prin: stimularea
interesului faţă de nou, stimularea imaginaţie,dezvoltarea unei gândiri logice, simularea pe ecran a unor
fenomene si procese, optimizarea randamentului predării, formarea intelectuală a tinerei generaţii prin
autoeducaţie; elevul învaţă în ritm propriu, aprecierea obiectivă a rezultatelor şi progreselor obţinute de
elev.
Pentru exemplificare se poate pleca de la AeL Educaţional, care nu este doar un software, ci şi
un instrument de lucru util pentru elevi şi pentru profesori deopotrivă. AeL facilitează înţelegerea
materiilor predate şi creşte eficienţa învăţării. Pentru geografie, lecţiile AeL sunt deosebite pentru că, în
sfârşit, elevii pot vedea reprezentări ale fenomenelor, au imagini variate şi bune care să vină în sprijinul
teoriei. De asemenea, elevii înţeleg mai bine conţinuturile. Fiecare are posibilitatea să parcurgă lecţia în
ritmul său, poate să revină asupra lucrurilor care îi sunt neclare. Ca şi cum fiecare ar avea propriul
laborator de Geografie. Conţinutul digital AeL oferă un mix optim de pedagogie şi divertisment,
combinând experimente, simulări, filme, activităţi interactive, teste, toate vizând motivarea diferitelor
tipuri de cursanţi. Procesul de învăţare este, prin urmare, transformat într-o activitate interesantă, o
modalitate de a descoperi şi explora, de a observa principii ştiinţifice complexe şi de a aplica teoria
abstractă în activităţile de zi cu zi. Are o structură coerentă, animaţiile interactive, textele, evaluările, şi
filmele de prezentare având un loc bine stabilit pe ecran în fiecare obiect de învăţare, în conformitate cu
recomandările psihologilor. Acest soft abordează învăţarea centrată pe cursant.
Educaţia modernă, înseamnă, de fapt posibilitatea de a descoperi prin experimentare (learning by
doing), decât de a primi un transfer de informaţii directe (learning by memorizing). Scenariile de învăţare
moderne au rolul important de a forma abilităţi practice şi de a asigura un transfer eficient de competenţe
integrate.
Studiu de caz: Capitolul ”Terra – O planetă în transformare. Geosferele Terrei. Litosfera”, clasa
a V-a
Acest capitol presupune o abordare în ansamblu a reliefului Pământului, astfel încât noţiunile de
bază să fie uşor înţelese de către copiii cu vârste între 11 şi 12 ani. Aplicaţiile AeL pentru clasa a V-a
vin în sprijinul cadrului didactic pentru o transmitere a cunoştinţelor într-un mod cât mai simplist, atractiv
şi coerent. Pornind de la programa şi conţinuturile în vigoare, din punct de vedere didactic şi pedagogic,
pentru o lecţie de de predare şi însuşire a cunoştinţelor, putem stabili următoarele competenţe generale
şi competenţe specifice:
1. prezentarea realităţii geografice, utilizând mijloace şi limbaje specifice;
1.1. utilizarea termenilorgeografici în contexte diferite;
3. studierea spaţiului geografic, realizând conexiuni cu informaţii dobândite la alte discipline
şcolare;
3.1. descrierea unor elemente, fenomene și procese geograficefolosind noțiuni din matematică,
științe și tehnologii;
3.2. precizarea legăturilor dintre realitatea geografică și fenomene din domeniul științe și
tehnologii;
4. elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educaţiei permanente şi pentru viaţa cotidiană;
4.2. ordonarea elementelor geografice după anumite criterii;
4.3. aplicarea cunoștințelor și a abilităților dobândite în contexte noi/situații reale de viață;
Competenţele operaţionale propuse spre a fi formate la finalul capitolului sunt:
- cognitive: să definească, în cuvinte proprii, relieful; să clasifice formele de relief după anumite criterii
(geneză, mărime, altitudine); să prezinte, pe scurt, agenţii morfogenetici ai reliefului (interni şi externi) cu jutorul
textelor din manual sau imaginilor; să precizeze forţele care modifică relieful;

- 81 - ISSN2601-663X
 - formative: să localizeze pe hartă unităţi de relief de pe Glob (câmpii, podişuri, munţi); să explice
prezenţa vulcanilor în anumite regiuni ale Globului;
- atitudinale: să dezvolte interes pentru cunoaşterea unor procese şi fenomene naturale;
Strategia didactică: dirijată, cognitivă, euristică;
Medode: aplicaţii AeL, expunerea, explicaţia, comparaţia, problematizarea, lucrul cu harta;
Material didactic: manualul, Harta fizică a lumii, planşe tematice, software AeL;
Evaluare: verificarea orală şi frontal, observaţia sistemică;
Exemple ilustrative din Aplicaţii AeL:

Alcătuirea internă a Pământului Structura scoarţei terestre

Concluzii - Calculatorul, poate fi eficient în procesul de învăţământ în mai multe situaţii: în activităţile
de predare-învăţare din clasă, în activitatea independentă, autoinstruire, în activitatea de orientare şcolară şi
profesională a elevilor. Calculatorul nu înlocuieşte profesorul în procesul instruirii. Profesorul trebuie să
folosească calculator în mod echilibrat pentru optimizarea predării învăţării conform cerinţelor pedagogice şi
metodice. Profesorul trebuie să posede cunoştinţe de bază în domeniu/TIC, să fie nu numai utilizator de programe,
ci şi creator de produse de aplicaţii informatice adaptate disciplinei sale, stilului de organizare a instruirii, nivelului
clasei etc. Suportul grafic ilustrativ poate fi utilizat şi în etapa de evaluare.
Pentru utilizarea adecvată şi eficientă, calculatorul trebuie combinat cu alte mijloace, metode, forme de
organizare a activităţii. Utilizarea lui la întâmplare, fără obiectiv precis al învăţării, neintegrat la momentul
oportun în desfăşurarea lecţiei, fără o combinaţie metodică, nu contribuie realizarea rezultatelor aşteptate ale
instruirii. IAC (Instruire Asistată de Calculator) contribuie la o învăţare activă şi la formarea gândirii geografice, la
formarea capacităţilor intelectuale ale elevilor, la dezvoltarea capacităţilor şi trăsăturilor psihice cum sunt: motivaţia,
prin stimularea motivelor cognitive (curiozitatea de a descoperi, de a înţelege, de a ştii) sau formarea de trăsături
afective, care vizează satisfacţia cognitivă, bucuria redescoperirii adevărului, speranţa rezolvării situaţiilor de învăţare,
atracţia pentru geografie.

Bibliografie
Dulamă Maria Eliza, 1996, Didactică geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
Dulamă Maria Eliza, 2000, Strategii didactice, Editura Clusium, Cluj Napoca.
Logofătu, Michaela, Garabet, Mihaela, Voicu, Anca, Păuşan, Emilia, 2003, Tehnologia Informaţiei şi a
Comunicaţiilor în şcoala modernă, Editura Credis, Bucureşti.
Geografie - Catalog AeL eContent – Firma SIVECO

FOLOSIREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP

ÎN EFICIENTIZAREA LECŢIEI DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Prof.înv.primar ENACHE CAROLINA ILEANA

Şcoala Gimnazială Moșoaia

Învăţământul modern promovează metodele de învăţare active care să solicite mecanismele

gândirii, ale inteligenţei şi ale imaginaţiei. Astfel, sunt preferate metodele moderne euristice de predare-

- 82 - ISSN2601-663X
învăţare, deoarece acestea pun accentul pe capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri; pe
cultivarea unor deprinderi, priceperi şi capacităţi intelectuale; pe dezvoltarea gândirii critice şi a
creativităţii.
Dintre metodele moderne fac parte cele care duc la creşterea gradului de implicare a elevilor.
Definitoriu pentru folosirea metodelor activ-participative este caracterul lor stimulativ, posibilitatea
alternării activităţilor individuale şi de grup, în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional şi acţional,
elevii trebuind să-şi asume noi roluri şi responsabilităţi în propria formare.
Metodele activ-participative cu tehnicile lor interactive de grup se clasifică după funcţia lor
principală didactică în:
1).Metode moderne de predare-învăţare interactivă în grup: metoda Mozaicului, metoda Cascadei,
metoda Piramidei, metoda Turnirului între echipe, metoda Schimbării perechii;
2).Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de verificare: tehnica Florii de lotus, Scheletul
de peşte, Pânza de păianjen, Cartonaşe luminoase, Lanţurile cognitive, Diagrama cauzelor şi a efectului;
3).Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii: Brainstorming, Explozia stelară,
metoda Pălăriilor gânditoare, Caruselul, Phillips 6/6, tehnica Focus-grup, Patru colţuri, metoda Delphi,
Interviul de grup, Studiul de caz, Controversa creativă, tehnica Acvariului;
4).Metode de cercetare în grup: proiectul de cercetare în grup, experimentul pe echipe, portofoliul de
grup.
Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită. Învăţarea prin
cooperare permite o abordare interdisciplinară a conţinuturilor şi creează un element al învăţării plăcut,
stimulativ care valorifică interesele şi nevoile elevilor. Profesorul devine coechipier, îi orientează pe elevi
să-şi caute informaţiile de care are nevoie, îi învaţă să dialogheze cu ceilalţi elevi, să aibă iniţiativă şi
rapiditate în gândire şi în acţiune, le stârneşte interesul pentru competiţie şi nu în ultimul rând îi
consiliază.
În continuare voi prezenta câteva dintre metodele interactive de grup folosite de mine pentru
eficientizarea lecţiei de limba şi literatura română la clasele gimnaziale.
1.TEHNICA MOZAICULUI are ca scop învăţarea prin cooperare într-un grup mic de elevi a unui
conţinut mai dificil. În procesul instructiv-educativ am utilizat această tehnică, observând multiple
avantaje pentru elevi. Dialogul a fost foarte valoros deoarece a dispărut teama de a formula întrebări şi
de a răspunde la ele. Faptul că toţi colegii au ascultat, a scăzut din anxietatea celor timizi, care au dobândit
încredere în sine şi curaj. Presupune mai multe etape: a) împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi,
fiecare primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4; b) prezentarea succintă a subiectului tratat;
c) explicarea sarcinii de lucru; d) regruparea elevilor în funcţie de numărul fişei primite în grupuri de
experţi: toţi elevii care au numărul 1 formând un grup; e) învăţarea prin cooperare a secţiunii care a
revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, hotărăsc modul
în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original; f) revenirea în grupul iniţial şi
predarea secţiunii pregătite celorlalţi membri; trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentarea
orală cu toată clasa. Am folosit această tehnică în cadrul lecţiei Basmul popular „Prâslea cel Voinic şi
merele de aur” la clasa a V-a. Am împărţit clasa în 8 grupe de câte trei elevi. Fiecare elev a primit câte
un fragment de lecţie. Cei care au primit primul fragment au alcătuit apoi grupa I, cei care au primit al
doilea fragment au alcătuit grupa II şi ultimul, grupa VIII. În cadrul grupelor nou formate fiecare elev a
citit fragmentul, l-a povestit colegilor de grupă, a găsit ideea principală pe care a notat-o pe o fişă. S-au
citit apoi toate ideile în cadrul grupului, s-a ales ideea cea mai bună şi a fost scrisă pe o coală, unde, apoi,
s-au trecut şi ideile celorlalte grupe. Elevii s-au regrupat în grupele iniţiale, experţii au povestit colegilor
fragmentul şi au prezentat ideea principală. S-a scris apoi planul de idei pe tablă şi pe caiete.
2.TEHNICA CADRANELOR este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui conţinut
informaţional, solicitând implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată.
Astfel, pe mijlocul tablei am trasat două axe principale perpendiculare una pe cealaltă (una orizontală şi
una verticală) în urma cărora apar „4 cadrane”. Elevii citesc apoi un text epic: „Căprioara” de Emil
Gîrleanu – la clasa a V-a. Sunt solicitaţi să noteze în fiecare cadran astfel: cadranul I: figuri de stil;
cadranul II: sentimente transmise de scriitor; cadranul III: stabilirea unor legături între conţinutul textului,

- 83 - ISSN2601-663X
pe de o parte, şi cunoştinţele şi experienţa lor de viaţă, pe de altă parte; cadranul IV: morala sau învăţătura
ce se desprinde din conţinutul de idei citit. Pornind de la acestea, elevii au găsit un titlu potrivit, altul
decât cel iniţial, original al textului. Desfăşurându-se pe echipe, fiecare grupă din cele 5, a primit o fişă
ce conţinea cadranul pe care l-a completat întreaga grupă.
3. METODA FLORII DE LOTUS este o metodă de sistematizare a cunoştinţelor, prin care se stabilesc
relaţii între noţiuni, pornind de la o temă principală. Se dezvoltă potenţialul creativ al inteligenţelor
multiple în activitatea individuală şi de grup pe teme din domenii diferite. La sistematizarea cunoştinţelor
despre verb, la clasa a VI-a, am utilizat această metodă astfel: am împărţit elevii în 6 echipe şi am lipit
pe tablă o floare de lotus în mijlocul căreia am scris cuvântul „verb”, iar pe petalele ei erau scrise temele
de dezbatere. Fiecare grupă a primit câte o floare în centrul căreia era scrisă una din următoarele teme de
dezbatere: felul verbelor; modurile personale ale verbului; modurile nepersonale ale verbului; timpurile
verbului; funcţiile verbelor la mod predicativ; funcţiile verbului la mod nepredicativ. După ce elevii au
discutat în cadrul echipei tema dată, au completat petalele florii cu noţiunile corespunzătoare. S-au afişat
apoi toate florile pe tablă şi s-a analizat modul în care au fost realizate sarcinile.
4. METODA PĂLĂRIUŢELOR GÂNDITOARE stimulează creativitatea, are la bază interpretarea de
roluri prin care elevii îşi exprimă liber gândirea în acord cu semnificaţia culorii pălăriuţelor care definesc
roluri. Am utilizat această metodă la lecţia „D-l Goe…” de I.L.Caragiale, la clasa a VI-a, cu scopul
dezvoltării creativităţii elevilor prin crearea de variante în redarea povestirii, antrenarea elevilor ca artişti
şi stimularea exprimării clare şi corecte. Elevii au fost împărţiţi în 6 grupe sub cele 6 pălării şi au primit
ca sarcină didactică crearea de situaţii posibile în redarea schiţei în raport cu semnificaţia pălăriei sub
care se află. Astfel, Pălăria Albă semnifică gândirea obiectivă; cel care o poartă oferă doar informaţii, el
este povestitorul, expune pe scurt conţinutul schiţei. Pălăria Roşie semnifică gândirea influenţată de afect;
purtătorul ei exprimă atitudinea copilului faţă de mamă, bunică, mătuşă, dar şi faţă de străini. Pălăria
Albastră semnifică gândirea speculativă şi elevul care o poartă caracterizează pesonajul Goe. Pălăria
Neagră semnifică gândirea critică şi purtătorul ei trebuie să puncteze aspectele negative, identificând
greşelile de comportament şi criticând atitudinea copilului. Pălăria Verde semnifică gândirea creativă;
cel care o poartă răspunde de creativitatea grupului, de căutarea şi găsirea soluţiilor. Pălăria Galbenă
semnifică gândirea optimistă; purtătorul ei se concentrează pe aspectele pozitive, având drept sarcină să
schimbe finalul povestirii.
5. METODA PIRAMIDEI SAU A BULGĂRELUI DE ZĂPADĂ: îmbină armonios activitatea
individuală cu cea pe grupe de elevi. Activitatea este structurată în mai multe etape: a).elevii rezolvă
individual o temă în 5 minute, formulând întrebări legate de subiectul tratat; b).se formează apoi grupe
de doi elevi care, tot în timp de 5 minute, îşi verifică reciproc răspunsurile la întrebările formulate; c).se
formează grupuri de câte patru elevi, elevii confruntându-şi rezultatele şi concepând o nouă formulare la
care contribuie toţi, identifică concluziile şi zonele de controversă; d).câte un reprezentant al fiecărui
grup prezintă concluziile echipei sale, pe baza cărora se concep concluziile finale. Această metodă am
folosit-o la evaluarea temei „Opera lirică”, la clasa a VI-a şi am valorificat ca texte suport operele: „Iarna”
de Vasile Alecsandri, „Fapt divers” de Ana Blandiana şi „Vine primăvara!” de Grete Tartler. Scopul
acestei evaluări a fost sintetizarea caracteristicilor genului liric, recunoaşterea figurilor de stil, a
imaginilor artistice, a elementelor de prozodie (rimă, măsură ritm). Astfel fişele de lucru au conţinut
întrebări de tipul: alegeţi dintre caracteristicile de mai jos două caracteristici ale genului liric; extrageţi
figurile de stil din textele lirice (un epitet, o comparaţie, o personificare, o metaforă); stabiliţi măsura,
ritmul şi măsura versurilor date; descrie în 5 rânduri imaginea iernii din această strofă, semnalând
sentimentele pe care ea le provoacă; compuneţi o poezie cu aceeaşi temă, folosind rimele întâlnite sau
realizaţi un desen care să respecte textul strofei identificate.
Capacitatea de alegere, din varietatea metodelor de învăţământ clasice sau moderne, ţine de
formaţia şi profesionalismul cadrului didactic, de specificul conţinutului de învăţat, de particularităţile
elevilor, de timpul disponibil şi de condiţiile materiale.

BIBLIOGRAFIE:

- 84 - ISSN2601-663X
Breben, S., Gongea. E., Fulga, M., „Metode interactive de grup. Ghid metodic”, Ed. Arves,
Craiova, 2002;
Cerghit, I., „Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii”, Ed.
Aramis, Bucureşti, 2006;
Pintilie, Mariana, „Metode moderne de învăţare-evaluare pentru învăţământul preuniversitar”,
Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2003;
Stanciu, Mihai „Didactica postmodernă”, Ed. Universităţii, Suceava, 2003;

Educaţia de calitate

Velcotă Viorica, Liceul cu Program Sportiv ,,Banatul”, Timişoara

Calitatea în educaţie reprezintă „un construct ” sau un model pedagogic care vizează sistemul de
educaţie, procesul de învăţămînt, activitatea de predare-învăţare-evaluare, proiectarea activităţii de
educaţie/instruire.
Pentru elev, şcoala viitorului trebuie să pună accentul pe o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori
în care să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii esenţiale în opinia lor: şcoala
viitorului trebuie să le placă, dar să fie şi eficientă.
Se generează calitate numai atunci când se înregistrează progres, când se raportează la nevoile
actuale şi viitoare ale beneficiarului şi când se îndeplinesc standardele de calitate. În cazul în care nu se
obţin rezultate mai bune, înseamnă că măsurile de îmbunătăţire nu au fost identificate corect.
Calitatea în educaţie reprezintă „un construct ” sau un model pedagogic care vizează sistemul de
educaţie, procesul de învăţămînt, activitatea de predare-învăţare-evaluare, proiectarea activităţii de
educaţie/instruire.
O şcoală de calitate vizează nu doar o lecţie, un program, o clasă sau un profesor, ci un ansamblu de
factori: climatul şcolar, mediul fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi comunitate etc.
Indicatori ai şcolii de calitate apar în fiecare lecţie, material auxiliar, activitate metodică, întâlnire cu
părinţii, aspect al unei recreaţii, discuţie în cancelarie între cadrele didactice, întâlnire între director şi
autorităţile locale; pot fi observaţi în procesul de organizare a unui consiliu profesoral sau în orice discuţie
informală între profesori şi elevi pe holurile şcolii.
Calitatea în educație este asigurată prin următoarele procese:
planificarea şi realizarea efectivă a rezultatelor aşteptate ale învăţării, monitorizarea rezultatelor,
evaluarea internă a rezultatelor, evaluarea externă a rezultatelor şi prin îmbunătăţirea continuă a
rezultatelor în educaţie
Beneficiarii şi clienţii educaţiei de calitate (copiii, pǎrinţii, societatea) ar fi de dorit sǎ fie consultaţi
permanent în ceea ce priveşte satisfacţia lor faţǎ de serviciile educaţionale de care beneficiazǎ.
La nivelul şcolii, calitatea educaţiei este asigurată de factorii implicaţi, respectiv: cadrele didactice
prin:activitate didacticǎ în conformitate cu documentele normative şi bazate pe o metodologie centratǎ
pe elev;formare continuǎ;adecvarea întregii activitǎţi la nevoile elevilor şi ale comunitǎţii;evaluare şi
autoevaluare permanentǎ.
Elevii prin:pregǎtire continuǎ;implicare activǎ şi responsabilǎ în propria educaţie; participare la viaţa
şcolii.

- 85 - ISSN2601-663X
 Conducerea şcolii: prin asigurarea resurselor, a bazei logistice şi a condiţiilor pentru o educaţie de
calitate;realizarea comunicǎrii interne şi externe la nivelul şcolii;conducerea proceselor de dezvoltare
instituţionalǎ
Comisia pentru evaluare şi asigurare a calitǎţii: strategia de evaluare şi asigurare a
calitǎţii;propuneri de îmbunǎtǎţire a calitǎţii educaţiei;colaborarea cu ceilalţi ,,actori” implicaţi; raportul
annual de evaluare internǎ privind calitatea educaţiei în şcoalǎ.
Pǎrinţii:comunicare permanentǎ cu copilul şi cu cadrele didactice;implicare în viaţa şcolii şi rǎspuns
prompt la solicitǎrile acesteia.
Şcolile sunt foarte diferite în ceea ce priveşte premisele şi resursele puse în joc. Ca urmare, la eforturi
egale, rezultatele obţinute vor fi foarte diferite.
Calitatea unui serviciu educaţional este exprimată prin ceea ce rămâne din rezultatele obţinute în
urma parcurge rii programelor educaţionale după ce a fost luată în considerare influenţa factorilor „de
intrare“ (aptitudinile,calităţile personale şi performanţele la „intrare“, mediul social, economic şi cultural,
calificarea profesorilor / formatorilor, resursele disponibile etc.). Cu alte cuvinte, ”nu contează atât
valoarea absolută a rezultatelor obţinute (de exemplu – procentul elevilor care trec examenul de
bacalaureat sau numărul profesorilor care aplică rezultatele unei formări specializate), ci raportul între
aceste rezultate şi performanţele la intrarea în sistem care exprimă contribuţia şcolii la educaţia unei
persoane”.
Instituția de educație (la toate nivelurile de învățământ) constituie un furnizor de dezvoltare şi cultură
pentru întreaga comunitate. Ea trebuie să răspundă în mod continuu provocărilor societăţii româneşti, dar
şi exigenţelor impuse de comunitatea ţărilor europene, comunitate din care face parte și România.
În demersurile de integrare europeană, România sprijină eforturile depuse pentru implementarea
asigurării calităţii în educaţie. Ţinând cont de caracterul deschis şi formativ al evaluării şi de spiritul de
angajare personală pe care managementul calităţii îl poate determina în comunităţile şcolare, demersul
de introducere a sistemelor de management şi asigurarea calităţii poate induce societăţii mai multă
încredere în educaţie, o mai bună preţuire a educaţiei ca serviciu public, ale cărui obiective sunt
dezvoltarea personalităţii, obţinerea unor şanse profesionale mai bune, o mobilitate socială şi
ocupaţională, realizare profesională.
Educaţia trebuie să se desfăşoare pe tot parcursul vieţii, în cursul unei multitudini de experienţe de
învăţare, contribuind la creşterea coeziunii sociale, la combaterea excluderii, a dificultăţilor demografice
şi de dezvoltare. Astfel, dintre principiile generale şi realităţile identificate,ce reprezintă provocări pentru
viitor, pot fi amintite:
• Calitatea educaţiei trebuie să fie asigurată la toate nivelele şi în toate domeniile educaţionale, inclusiv
la nivelul obiectivelor, metodelor şi nevoilor diferite;
• Curriculum-ul predat trebuie corelat cu dezvoltarea societăţii;
• Calitatea educaţiei înseamnă calitatea serviciilor oferite;
• Sistemele de asigurare a calităţii trebuie să fie flexibile şi adaptabile la nou.
Având în vedere importanţa realizării acestor obiective majore toate preocupările factorilor
decizionali naţionali sunt focalizate pe implementarea reformelor sistemelor de educaţie, a formării
profesionale şi a tineretului.
Foarte mule cadre didacțice/colegi, sunt, în continuare, sceptici în legătură cu rolul acestei comisii
într-o instituție de învățământ, însă calitatea educației se generează la nivelul relației cadru didactic –
elev atunci când se înregistrează progres școlar pentru fiecare elev, cultura calității într-o instituție de
învățământ începe să prindă contur numai după ce toți membrii ei gândesc prin prisma etapelor proiectare
– realizare – evaluare – îmbunătățire, autoevaluarea personală și instituțională confirmă faptul că suntem
buni și ne arată cum putem fi mai buni și, poate ce este mai important, munca în echipă în cadrul unui
colectiv, al unei comisii sau grup de lucru și comunicarea sunt fundamentale în dezvoltarea instituțională.
Valoarea adăugată este întotdeauna mai mare atunci când eforturile se fac în echipă, pentru că în
acest fel ea reprezintă plusul pe care îl poate aduce fiecare membru al echipei la activitatea de ansamblu
a acesteia, în ceea ce priveşte procedura de lucru şi implementarea particulară a fiecărei activităţi.

- 86 - ISSN2601-663X
 În concluzie, se generează calitate numai atunci când se înregistrează progres, când se raportează la
nevoile actuale şi viitoare ale beneficiarului şi când se îndeplinesc standardele de calitate. În cazul în care
nu se obţin rezultate mai bune, înseamnă că măsurile de îmbunătăţire nu au fost identificate corect.

Bibliografie:
1. Iosifescu,Ş., Calitatea în educaţie – concept, principii, metodologii, Buc., 2007
2.Mariana Dogaru, Inovaţie şi performanţă în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice
din mediul urban, calitate în educaţie, Bucureşti, 2011
3.,,Perspective interdisciplinare în învǎţǎmântul românesc”- studii de specialitate, Botoşani,
2004

METODE TRADIŢIONALE DE PREDARE- ÎNVĂŢARE UTILIZATE

ÎN CADRUL ORELOR DE GEOGRAFIE
Prof. Serban Georgeta
Scoala Profesionala Speciala Nr. 2, Bucuresti

A. Metode de comunicare orală -1. metode expozitive - a. povestirea

- b. descrierea
- c. explicaţia

- 2. metode dialogate – a. conversaţia

- b. problematizarea
- c. descoperirea
- d. dezbaterea

B. Metode de comunicare scrisă - activitatea cu cartea

C. Metode de explorare a realităţii
1. metode de explorare directă - a. observaţia
- b. experimentul
2. metode de explorare indirectă - a. demonstraţia
- b. modelarea

D. Metode fundamentate de activitate practică

1. metode de activitate reală – a. exerciţiul
- b. proiectul
2. metode de acţiune simulată – jocul didactic
D.2.Metode de acțiune simulată
-Jocurile didactice -
Concept si importanță- Jocul este o activitate individuală sau în grup care se desfășoară dupa
reguli benevol acceptate cu scopul de a satisface nevoia de plăcere și de destindere a individului
prin generarea unor emoții pozitive.
Jocul , care este considerat „copilul muncii”(W.Wundt), poate fi utilizat în învățământul special
cu scopul de ai obișnui pe copii să muncească.
Jocul are scop didactic și este considerat și utilizat ca metodă de învățământ atunci cand vizează
învățarea, consolidarea sau recapitularea unor cunoștințe , dobândirea și exersarea unor abilități
practice prin acțiune și simulare , și nu doar divertismentul , relaxarea, veselia, prevenirea
monotoniei și a plictiselii.

- 87 - ISSN2601-663X
 Integrarea în lecții a jocurilor didactice bazate pe acțiune și simulare este benefică pentru ca elevii
cu dificultăți de învățare, pentru că:
- se implică cu întreaga personalitate, emotional și motric;
- îsi dezvoltă capacitățile activate: spiritul de observație, atenția, imaginația;
- cei timizi devin curajosi , dobândesc încredere în sine și în ceilalți;
- colaboreaza între ei pentru atingerea unui obiectiv comun;
- comunică și învață într-un mod distractiv , interesant, relaxant.
Tipuri de jocuri didactice, utilizate la elevii cu CES:
1. Dupa forma de exprimare:
- Jocuri de orientare;
- Jocuri ghicitori
2. Dupa resursele folosite:
- Jocuri orale;
- Jocuri pe bază de întrebări;
- Jocuri pe bază de fișe individuale;
- Jocuri pe calculator.
3. Dupa regulile instituite:
- Jocuri cu reguli transmise prin tradiție;
- Jocuri cu reguli inventate;
- Jocuri spontane.
4. Dupa competențele psihologice stimulate:
- Jocuri de miscare
- Jocuri de observație
- Jocuri de atenție
- Jocuri de limbaj.
Jocuri didactice de creație
Harta cu figuri(Dulamă, 2002, p. 182) este o reprezentare a unui spațiu geografic(localitate, regiune, țara,
continent) prin mici desene schematice. Pentru realizarea hărții cu figuri elevii selecteaza elemente
specifice spațiului terestru , apoi le reprezintă într-o formă interesantă care facilitează memoria vizuală.
Etape:
- comunicarea sarcinii de lucru
- se formează grupuri de catre 4-6 copii, se distribuie materialul și se anunță sarcina de lucru în
cadrul unei teme,
- timp de câteva minute copiii se consultă și schițeaza conturul spațiului pe care vor să-l
reprezinte , iar în interiorul lui își fixeaza elementele constitutive ale hărții și locul pe care îl
ocupă fiecare element;
- se pot folosi texte, imagini, fotografii, desene pentru ca harta să fie cât mai aproape de realitate;
Fiecare grup lucrează la propria hartă cu figuri.
Avantaje:
- stimulează creativitatea și originalitatea;
- dezvoltă simțul estetic;
- dezvoltă orientarea în spațiu;
- elevii învață să lucreze în echipă.
Dezavantaje:
- trebuie monitorizata permanentă dinamica grupului pentru a se interveni în aplanarea
eventualelor conflicte;
- unii elevi cu ritm de lucru mai rapid pot avea” timpi morți” ceea ce poate produce agitație.

Jocuri didactice de atenție

- 88 - ISSN2601-663X
 Întâlnire. Participanții formează grupuri egale ca număr de membri. Fiecare grup reprezintă o
naționalitate( români, francezi, germani). Elevii stau pe scaunele așezate în cerc. Profesorul strigă
numele unei naționalitați, cum ar fi germanii și toți germanii trebuie să schimbe locurile între ei.
Profesorul care stă în mijloc va ocupa locul unui elev în timp ce ei se mișcă, lasând un elev în
mijloc făra scaun. Acest elev din mijloc strigă numele altei naționalități și jocul continuă. Un
strigăt ca „Europeni” înseamnă că trebuie să-și schimbe locurile.
Jocuri didactice cu întrebări
Din ce tară ești? Elevii formează perechi. Fiecare pereche alege în secret o țară în care va susține
că locuiește.Perechea va răspunde la întrebările grupului adresate cu scopul de a descoperi din ce
țară provin colegii lor. Întrebările vor viza în special locuri reprezentate pe hartă , iar răspunsurile
vor include orientarea după hartă.
Jocuri didactice de memorie
Jocul denumirilor geografice- frecvent jucat de către elevi , este cunoscut de către profesori.
Aceste jocuri sunt prezente, mai ales în lecțiile de recapitulare sau de fixare a cunoștințelor
satisface nevoia de relaxare a elevilor. Se constituie perechi din elevii dintr-o bancă . Un elev
spune alfabetul , iar altul spune Stop! Fiecare elev are în fața sa un tabel care cuprinde în casuțele
de pe primul rând urmatoarele substantive:

Țari Orașe Ape Munți Plante Animale Punctaj

Elevii completează în tabel denumiri care încep cu litera respectivă dintr-o țară , dintr-un
continent sau de pe Glob. Când unul dintre elevi a terminat de completat tabelul , spune Stop! ,
iar ceilalți se opresc. În fiecare pereche , elevii confruntă răspunsurile și acordă un punctaj pentru
cele corecte. Suma punctajului este scrisa pe fiecare rând. Elevul cu punctaj maxim va caștiga.
Bibliografie

1. Albulescu I., (2004), Pragmatica predării. Activitatea profesorului între rutină şi creativitate, Presa
Universitară Clujeană, Cluj Napoca
2. Arbore Alexandru, (2005),Arhiva Dobrogei, Constanţa, pag 129.
3. Arends R. ,(2000), Learning to teach, Mc Graw Hill, New York
4. Ausubel D.P., Robinson F.G.,( 1981), Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică,
E.D.P., Bucureşti
5. Badaracco J. L. Jr, (1991), The Knowledge Link, Harvard Bussiness School, Boston

- 89 - ISSN2601-663X
 PROIECTE EDUCAȚIONALE

PROIECT EDUCATIV
,,EMINESCIANA''

Prof. Albean Teodora Elena

ȘCOALA GIMNAZIALĂ
PORUMBACU DE JOS
Loc. Porumbacu De Jos,
Jud. Sibiu

14-15 ianuarie 2019

Grupul ţintă: elevii claselor a V-a, a VII-a si a VIII-a de la Scoala Gimnazială Scoreiu
Locul de desfăşurare: sala de clasă, Biblioteca şcolii
Perioada derulării proiectului : 14-15 ianuarie 2019
Argument

- 90 - ISSN2601-663X
 15 ianuarie este ziua în care sufletul fiecărui român tresare, luminat fiind de raza de lumină a
Luceafărului. Este ziua în care sărbătorim nașterea lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet al
neamului românesc.
Eminescu a fost si va rămâne poetul tuturor românilor. În fiecare an, elevi, dascăli, organizează diferite
manifestări comemorative în cinstea celui care a fost numit Luceafărul poeziei româneşti, Mihai
Eminescu.
În 15 ianuarie 2019 se împlinesc 169 de ani de la nasterea poetului.

SCOP:
Cunoașterea, aprecierea și respectarea valorilor naţionale

OBIECTIVE:
Sǎ cunoascǎ principalele date biografice ale poetului;
Sǎ cunoascǎ activitatea literarǎ a poetului naţional;
Sǎ memoreze şi sǎ recite expresiv poezii eminesciene;
Sǎ oglindească versurile marelui poet în creaţii plastice;
Să audieze și să interpreteze melodii pe versurile scriitorului;
Să prezinte basme ale lui Mihai Eminescu;
Să compună versuri având ca temă natura.

Resurse umane : elevii claselor, profesorii

Resurse materiale : volume de versuri, ilustraţii, reviste, aparat foto, computer, CD-uri cu power
point, diplome, portofolii ale elevilor

Evaluarea proiectului :
* expoziţii cu portofolii şi lucrări plastice inspirate din opera poetului;
* acordarea diplomelor elevilor premiați și tuturor elevilor participanti;
* realizarea unui album ppt cu aspecte din derularea proiectului;
* popularizarea activităţii pe site-ul şcolii și la panoul clasei.

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR

Nr Activitatea Locul Termen Resp

crt desf
1. LUCEAFĂRUL POEZIEI prof.
ROMÂNEŞTI – EMINESCU Sala de Solomon
* Prezentarea unui material pp cu date despre clasă 15 ian Ileana
viaţa şi opera marelui poet 2019 prof. Albean
Teodora
2. DOR DE EMINESCU... 15 ian prof.
* Audierea unor poezii pe fond muzical şi a 2019 Solomon
unor cântece pe versurile marelui poet Sala de Ileana
clasă prof. Albean
Teodora
3. SĂ NE AMINTIM MEREU DE Holul prof.
EMINESCU! școlii Solomon
* Expoziţie de carte cu principalele opere ale 14-18 ian Ileana
scriitorului Panou 2019 prof. Albean
Teodora

- 91 - ISSN2601-663X
 4. MIHAI EMINESCU PRIN OCHII prof.
COPIILOR Solomon
* Realizarea unor compoziţii plastice care să Sala de Ileana
oglindească opera lui Mihai Eminescu clasă 15 ian prof. Albean
2019 Teodora

5. EMINESCU LA CEAS ANIVERSAR prof.

Medalion literar – artistic: Solomon
Recitare de poezii pe fond muzical – concurs Ileana
Prezentarea unor basme scrise de Eminescu prof. Albean
Realizarea unei expoziţii cu lucrarile plastice Sala de Teodora
realizate anterior – concurs clasă 15 ian
Concurs de creație literară 2019
Premierea participanţilor

Colaborarea Şcoală – Biblioteca Comunală

–un pas spre utilizarea surselor istorice

Prof. Aurelia Ţintea

Şcoala Gimnazială Nr.1 Adunaţii Copăceni , Judeţul Giurgiu

Motto: ”A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire , să-l
ajutăm să înţeleagă cu gândirea lui lumea”
( I. Cerghit )

Colaborarea dintre Şcoală şi Biblioteca Comunală –este o necesitate , întrucât cele două instutuţii
sunt doi piloni care alături de familie sunt chemate să se implice în realizarea unei educaţii de calitate
pentru elevii cuprinşi în sistemul de învăţământ.
Pentru a realiza un parteneriat educaţional bazat pe asumarea valorilor democratice, este necesar
să se realizeze o schimbare de valori, atitudini şi comportamente la nivelul tuturor factorilor care trebuie
să se implice în susţinerea educaţiei1.
Atît Şcoala cât şi Biblioteca, ca instituţii sociale cu funcţii multiple, asigură cadrul optim pentru
formarea unor cetăţeni responsabili ai societăţii civile, mai ales atunci când ele găsesc o cale de
colaborare.
Proiectul de parteneriat şi-a propus să formeze o unitate de acţiune între Şcoală şi Bibliotecă. În
cadrul colaborării comune Şcoala a trebuit să îşi urmeze scopul primordial: educarea elevului, să
valorizeze tipuri diverse de elevi şi abilităţi, să răspundă nevoilor comunităţii şi să infuzeze societatea cu
persoane competente pentru viaţa privată, profesională şi publică, iar Biblioteca să cultive dragostea
pentru cuvântul scris .
Putem afirma că Şcoala şi Biblioteca au un caracter intermediar, menirea lor fiind de a se converti
în autoeducare, sprijinind dezvoltarea personalităţii evolutive a elevului.

1 Program pilot de intervenţie prin sistemul zone prioritare de educaţie , Bucureşti, 2006, p.134

- 92 - ISSN2601-663X
Şcoala este o instituţie de bază pentru existenţa şi dezvoltarea unei comunităţi. Misiunea publică a acestei
instituţii este să formeze cetăţeni, în conformitate cu valorile democratice2. Şcoala crează în jurul său o
nouă comunitate, care cuprinde în primul rând beneficiarii direcţi ai acesteia (elevi, profesori, părinţi)
apoi alte instituţii (poliţia, Primăria, agenţi economici, Biblioteca). Pentru relaţionarea corectă între
instituţii este necesară parafarea parteneriatului.
Ca urmare a modificării continuue din societate şcoala a trebuit să-şi asume o nouă perpectivă
asupra modului în care formează valorile democratice ale cetăţeniei prin predarea istoriei. Învăţarea
cetăţeniei nu se poate reduce doar la orele de istorie.
Istoria prezintă un mare dezavantaj al inexistenţei în lumea reală , imediată, prezentă şi intangibilă a
obiectului ei de studiu.
Pornind de la afirmaţia lui Henri Irenee Marrou că “orice sursă de informare din care istoricul
poate scoate ceva care să servească la cunoşterea trecutului omenirii” am utilizat în demersul didactic,
sursele istorice.
Raportat la teoria învăţării prin descoperire, sursele istorice au o imensă importanţă, nefiind doar
simple expuneri ale trecutului, ci adevărate izvoare de noi cunoştinţe , ca punct de plecare pentru o
susţinută activitate de căutare şi de a afla prin propriile forţe adevărul istoric . Elevul pătrunde într-un
“laborator ştiinţific”, utilizează la o scară mai mică metodele şi procedeele ştiinţifice , devine interesat
de studiul istoriei .
Ca şi alte discipline şcolare, istoria este un obiect de studiu , care cuprinde învăţături, sfaturi
izvorâte din legi, fapte, obiceiuri şi tradiţii comunicate din generaţie în generaţie.
Noua programă este mai dinamică şi îl îndeamnă pe elev să fie mai activ în studierea istoriei, de
aceea am considerat necesar să venim în întâmpinarea elevilor şi a nevoii lor de cunoastere, cunoscând
faptul că majoritatea lor nu posedă scrieriile istoriei sau materiale alternative informaţionale.
Oferind elevilor modelele unor mari personalităţi ale poporului român, îi învăţăm să muncească,
să aibă încredere în forţele proprii, să respecte istoria si pe strămoşii lor, dar să respecte şi pe cei din jurul
lor şi să nu uite nicio clipă că sunt români, fiii unui popor demn.
Din dorinţa de a căuta soluţii la diversitatea de provocări cu care se confruntă tinerii, am
considerat că este necesar să organizăm acest proiect.
Menirea Bibliotecii – conform parteneriatului a fost de a oferi materiale informaţionale, scrierii
istorice, accesul la materialele alternative informaţionale. Practic Biblioteca a oferit surse istorice
necesare pentru formarea valorilor şi atitudinilor specifice educaţiei pentru cetăţenie şi valori
democratice: gândirea critică şi flexibilă, antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei
în viaţa prezentă şi ca factor de predicţie a schimbărilor, acceptarea reprezentărilor multiple asupra
istoriei, culturii, vieţii sociale.

Scopul: să contribuim la dezvoltarea personalităţii cu o înaltă conştiinţă naţională, iniţiată în

valorile general –umane , naţionale si responsabilă de trecut, prezent şi viitor, să îi ajutăm pentru a putea
recepta şi înţelege, valorile autentice ale culturii si ale trecutului istoric ; şi de a forma respectul
generaţiilor ce vor veni, faţă de idealurile morale şi patriotice ale fiecărei societăţi.

Obiectivele urmărute:

accentuarea colaborării scoala –familie-comunitate

cultivarea sensibilitaţii faţă de trecul istoric al patriei şi faţă de actele de curaj înfăptuite
dezvoltarea emoţiilor artistico-patriotice
uşurarea cunoşterii şi a înţelegerii trecutului şi a tradiţiilor patriei
formarea comportamentului moral-patriotic

Art.3 Activităţile partenerilor

2 Velea, Luciana Simona, Toderaş , Nicolae , Ionescu Mihaela ,’’ Participarea elevilor în şcoală şi în comunitate. Ghid
pentru profesori şi elevi ‘’, TEHNE , Editura Agata, Botoşani, 2006, p.72

- 93 - ISSN2601-663X
organizarea unor activitaţi pe teme istorice
organizarea unor concursuri, pe tema propusă
expoziţie de carte istorică

Pledăm pentru utilizarea surselor istorice scrise , întrucît permite contactul direct al elevului cu
sursele; îl ajută pe elev să observe în detaliu şi să analizeze, să confrunte , să emită o ipoteză , să facă
aprecieri critice şi să deducă adevăruri, să înţeleagă în profunzime faptul istoric şi să reţină datele cele
mai importante, să-şi formeze atitudini obiective şi un mod de a gândi istoric.
Dispoziţia de a învăţa este acum alta : elevii participă cu interes şi curiozitate la studierea surselor
scrise, noile cunoştinţe apar în urma unor activităţi de descoperire a adevărului istoric şi nu doar ca o
simplă înregistrare a unor cunoştinţe comunicare de profesor/ manual.

- 94 - ISSN2601-663X
Bibliografie

Cerghit, Ioan, - ”Metode de învăţământ”, Iaşi, 2006, Editura Poliorom

Pânişoară, Ion-Ovidiu - “Comunicarea Eficientă”, Iaşi 2006, Editura Polirom
Manea, Mihai, Palade, Eugen, Sasu, Nicoleta – “Predarea istoriei şi educaţiei pentru cetăţenie
democratică: demersuri didactice inovative”, Editura Educaţia 2000+, Bucureşti, 2006
Program pilot de intervenţie prin sistemul zone prioritare de educaţie, Bucureşti, 2006
Velea, Luciana Simona, Toderaş, Nicolae, Ionescu Mihaela, “Participarea elevilor în şcoală şi în
comunitate. Ghid pentru profesori şi elevi”, TEHNE, Editura Agata, Botoşani, 2006, p.72)

ODYSSEIA ETWINNING - PROIECT EDUCATIV INTERNAȚIONAL

Profesor Bengescu Otilia

Colegiul Tehnic Nr.2, Târgu Jiu

Proiectele online desfășurate pe platforma eTwinning

au intrat deja în tradiția școlii noastre. Cu fiecare generație însă,
nevoia de învățare și de cunoaștere se schimbă, iar maniera de
abordare a non formalului în educație urmează trendul firesc.
Proiectul educativ internațional Odysseia a aparținut
generație 2014-2018. Publicul țintă la nivelul parteneriatului a
cuprins un număr de 400 de elevi din 23 de școli europene, iar
în instituția noastră de învățământ, un efectiv de 24 de elevi, cu
nivelul A2 de competență lingvistică în limba franceză.
Cei 400 de temerari ai parteneriatului au călătorit în instoria Greciei Antice și au realizat un film
original, în limba nativă, subtitrat în limbile franceză și engleză.

- 95 - ISSN2601-663X
 Proiectul a fost unul îndrăzneț și de anvegură, fiecarei școli partenere revenindu-i realizarea
scenariului, a decorului, punerea în scena a unuia dintre cele 24 de cânturi ale operei literare și filmarea
secvenței pentru indeplinirea obiectivului propus, acela de a transpune poemul într-un film original, în
care actorii sunt simplii elevi ce dau viata poveștii lui Ulysse,
în limba nativă.
• Scopul proiectului: realizarea unui film în coproducție
în 22 de limbi ale Uniunii Europene ,subtitrat în limbile
franceză și engleză.
• Obiective:
-apropierea de valorile antichității prin descoperirea teatrului
grec;
- înțelegerea moștenirii culturale și a reperelor europene;
aprofundarea conceptului european unitate în diversitate;
-ameliorarea competențelor lingvistice și de comunicare în limbile parteneriatului, franceza și engleza;
Ariile curriculare implicate: Limbă și comunicare, limbi moderne, consiliere și orientare,
informatică, istorie, arte
Inițiatorii și coordonatorii europeni ai proiectului au fost Angeliki Vogia din Grecia și Yves
Dupuich din Belgia. Activitatea profesorilor s-a desfășurat în spațiul etwinning, unde au avut ocazia să
participe la chat room-uri și la discuții pe forum. Pentru elevi, s-au creat conturi individuale și au fost
coordonați în activitate de echipa de proiect constituită la nivelul școlii.

Activitățile derulate:
• Realizarea traducerii și scenariului cântului 7
• Filmarea SCENEI 7
• Afișe de promovare a producției multinaționale
• Traduceri multilingve a scenelor jucate
• Design costume/ decoruri
• -Prezentări ppt- conținând
rezultatele activităților realizate pe parcurs:
• Competiții Cea mai bună traducere/
Cel mai bun scenariu
• Casting roluri Scena 7 din Odysseia
• Design costume/decor
• Competiția Cel mai bun afiș

Ceea ce a fost inovator în acest proiect, dincolo de ideea unică de realizare

a filmului, maniera flexibilă de abordare și implementare la nivelul
instituțiilor partenere.
Fiecare profesor din școlile partenere urmărind și alte obiective ale
învățării, la discipline diferite, în limbile de comunicare stabilite la nivel
de parteneriat, engleza și franceza.
La nivelul școlii noastre, am ales limba franceză urmărindu-se
îmbunătățirea competențelor de comunicare la nivelul grupului de elevi
prin modalități inovative, învățarea prin teatru, film și comunicare
autentică.

- 96 - ISSN2601-663X
Modificare

A CITI, A DESCOPERI!
EDUCAȚIA PENTRU LECTURĂ – PROIECT ANUAL DESFĂȘURAT PE
PARCURSUL CLASEI I
Profesor învățământ primar Cezarina Psatta
Școala Gimnazială Nr. 150, București

Motto: ”Dacă nu-ți place ce citești, înseamnă

că nu ai găsit cartea portivită”
J.K. Rowling

Experiența noii organizări în învățământul primar cu durata de 5 ani, respectiv abordarea clasei
pregătitoare - a fost o provocare, dar și o descoperire a potențialului extraordinar al noii generații de copii
școlari. Astfel, pentru că demodatul Abecedar a fost eliminat, am realizat împreună cu clasa pregătitoare
proiectul anual „Abecedarul meu”. Pe scurt, fiecare literă avea o poveste, iar școlarul desena, răspundea
oral la întrebări, crea alt sfârșit, etc.
În grupa de elevi cu care lucram erau 4 elevi care citeau foarte bine, 19 care silabiseau corect, 10
care descopereau literele și își însușeau competențele de comunicare orală în ritm foarte bun, iar câțiva
descopereau acum sunetul, silaba, litera (deși toți veneau din grădiniță).
Singura opțiune a profesorului în asemenea situație este activitatea diferențiată, prin joc, pornind
de la aceeași situație, dar cu provocări pe măsura fiecăruia. La finalul clasei, cu ajutorul profesorului dar
și al familiei (am încercat să implic cât mai mult familia) copiii au realizat o expoziție cu Abecedarul
pesonalizat - literele și jocurile rezolvate atât în clasă, cât și acasă fiind strânse într-o minicarte ( colaje,
desene).
Clasa I a continuat să fie un loc plin de magie, în care cel puțin 32 de perechi de ochi iscoditori
și de cele mai multe ori plini de lumină și veselie așteaptă... Ce așteaptă? O poveste, un adevăr, o
provocare, o descoperire...
Preocuparea profesorilor din învățământul primar demonstrează o temeinică pregătire
profesională, iar stilul de abordare a lecturii în primii ani de școală face uneori diferența între un elev de
gimnaziu bun, mai puțin bun sau mediocru.
Am introdus în activitățile ulterioare, pe parcursul clasei I – forme neconvenționale de lectură:
filme educative de mici dimensiuni, benzi desenate, crearea povestirii după pictura/desenul propriu.
La începutul clasei I am prezentat copiilor și părinților proiectul anual de educație pentru lectură
„Cartea mea cu povești”.
În lucrările de specialitate există multe beneficii ale lecturii la orice vârstă:
▪ Lectura stimulează gândirea și îmbunătățește memoria;
▪ Dezvoltă empatia și reduce stresul și depresia;
▪ Reglează somnul și dezvoltă gândirea analitică;
▪ Stimulează imaginația și dezvoltă compasiunea.
Proiectul a fost primit cu încredere și optimism și s-a corelat cu unitățile de învățare specifice
manualelor și disciplinelor studiate.

Obiectivele proiectutului:
▪ Familiarizarea elevului cu texte clasice/contemporane din literatura pentru copii;

- 97 - ISSN2601-663X
 ▪ Dezvoltarea limbajului;
▪ Creșterea capacității de a aplica în situații noi tehnica cititului;
▪ Valorizarea personală în cadrul grupului de elevi.

Desfășurarea proiectului – durata 15 săptămâni

În fiecare săptămână, se crea situația de a citi o lectură adaptată vârstei și se rezolvau sarcinile
prin care se consolida competența de citire activă, logică, creativă. Sarcinile simple, în etapa de inițiere
în înțelegerea textului, apoi aprofundarea lecturii și spre finalul anului școlar chiar exerciții de
creativitate.

Finalitatea proiectului
La începutul lunii iunie, în familie sau la școală, pagini ale viitoarei cărți au fost cu grijă strânse,
capsate, lipite și s-a trecut la realizarea primei coperte care trebuia să cuprindă titlul, autorul (numele
complet al școlarului) și o imagine/desen/colaj reprezentativ.

- 98 - ISSN2601-663X
 Sustenabilitate, dezvoltarea proiectului
Alături de proiectul „Abecedarul meu”, „Cartea poveștilor” devine nu numai o amintire și un
motiv de mândrie personală, ci aduce cu sine: următoarea provocare a clasei a II-a.
Motivarea elevilor pentru lectură depinde, în primul rând, de efortul pe care îl face fiecare
profesor în parte, adaptând el însuși modalități ingenioase pentru promovarea lecturii în școală.
Paul Cornea spunea în lucrarea sa „Introducere în teoria lecturii „ că nici computerul, nici
televizorul nu vor duce la dispariția cărții, că lectura va continua să joace un rol cardinal în viața
oamenilor, că accelerarea progresului tehnic va fi mereu însoțită de remedierea compensatoare a unui
spațiu liber pentru închipuire, visare și căutare de sens. „Cred, vreau să cred că vom continua să citim
chiar dacă nu vor mai fi cărți. O vom face, la nevoie, pe ecrane portabile sau fixe, de buzunar ori de mari
dimensiuni, dar vom continua s-o facem câtă vreme vom persevera să gândim și să producem bunuri
simbolice.”
Omul căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lumea minunată a cărții, va căuta și își va găsi
timp și bucurie pentru a-și hrăni, pe toată durata vieții, mintea si sufletul.

Bibliografie:
1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1988
2. Martano, Robert, J. Arta și știința predării, Ed. Trei, București, 2015
3. Judkins, Rod, Arta gândirii creative, Ed. Vellant, București, 2018

CERC DE CUSĂTURI TRADIȚIONALE

PROIECT EDUCAȚIONAL

Prof. Solomon Ileana

ȘCOALA GIMNAZIALĂ
PORUMBACU DE JOS
Loc. Porumbacu De Jos,
Jud. Sibiu

- 99 - ISSN2601-663X
ARGUMENT
Tradițiile si obiceiurile românesti reprezintă un adevărat tezaur care trebuie păstrat și transmis, pentru că
ar fi păcat ca, după ce a dăinuit secole si chiar milenii, să se piardă. Noi, cadrele didactice, care îi însoțim
pe copii pe greul, dar frumosul drum al cunoasterii, avem posibilitatea să le cultivăm dragostea pentru
această neprețuită comoară, astfel încât să-si dorească să o păstreze mereu vie, pentru ca si generațiile
viitoare să se poată bucura de ele.
Cercul şcolar le propune elevilor un proiect prin care dorim să reȋnviem tradiţia cusăturilor populare
româneşti, să-i ajutăm să înțeleagă mai bine abilitățile profesionale și antreprenoriale, să pună în practică
activități care au legătură cu pregătirea profesională, pe care o vor urma. Un alt obiectiv important este
definirea meșteșugurilor tradiționale, aducerea lor în prezent și menţinerea lor în actualitate. Ne
străduimsă evidenţiem frumusețea acestora, să-i familiarizăm cu istoria meșteșugurilor tradiționale, să
evidenţiem avantajele și beneficiile acestora pentru societate.
Sarbătorile religioase sunt un prilej de bucurie și de împăcare sufletească în rândul românilor. Românii
au fost dintotdeauna păstrători de tradiții și obiceiuri strămoșești.
Punctul de pornire în desfășurarea proiectului l-a constituit dorința copiilor de a readuce la viață
frumoasele cusături tradiționale din zona Sibiului, de a promova portul popular,obiceiurile și tradițiile de
romanești.
Implicarea copiilor în derularea acestui proiect va conduce la conștientizarea faptului că tradițiile trebuie
păstrate și transmise mai departe.

SCOPUL PROIECTULUI:
-Cunoașterea, stimularea și afirmarea potențialului meșteșugăresc al copiilor;
-Păstrarea și valorificarea tradițiilor ;
-Dezvoltarea cooperării și a colaborării între cadre didactice și elevii implicati în proiect;
-Dezvoltarea cooperării si a colaborării între școală și alte instituții.

OBIECTIVELE PROIECTULUI:
- Promovarea mesteşugurilor româneşti;
- Dezvoltarea aptitudinilor creative ale elevilor;
-Petrecerea ȋn siguranţă,ȋn mod util şi plăcut a timpului liber;
-Stimularea şi - implicit - creşterea semnificativă a nivelului stimei de sine, a conştiinţei propriei
identităţi, a comunicării interpersonale şi a relaţionării.
-Ȋn diversitatea cultural europeană, cercul ȋşi propune păstrarea şi promovarea patrimoniului tradiţional
românesc;
-Exprimarea dorinței de a fi continuatori ai valorilor sărbătorilor crestine, tradiționale.
GRUPUL ȚINTĂ:
-Eleve din clasa a VI-a, de la Școala Gimnazială Porumbacu de Jos

- 100 - ISSN2601-663X
- Cadrele didactice
MOD DE DESFĂȘURARE: 1 oră/săptămană( ziua de miercuri), după programul școlar, pe parcursul
anului școlar 2017/2018 și în cadrul șezătorii organizate în școală (ziua de vineri pe parcursul iernii).
RESURSE:
-UMANE: copiii, profesori, director
-MATERIALE: materiale necesare desfășurării cercului puse la dispoziție de către directorul școlii/ sunt
procurate prin autofinanţare/ sponsorizări.
EVALUAREA PROIECTULUI:-se va realize prin expunerea cusăturilor în spațiul școlii, sau prin
participarea elevilor la concursuri specifice.
-va urmări: -constatarea şi aprecierea evoluţiei copiilor;
- ȋncurajarea şi stimularea copiilor prin sprijinirea eforturilor lor;
-organizarea de expoziţii ȋn şcoală cu/fără vânzare;
-participarea la diverse concursuri pe aceeaşi temă.
ACTIVITĂȚI:
- Familiarizarea copiilor cu activitatea şi tehnicile de lucru;
- Efectuarea schemelor de modele alese;
- Ȋnvăţarea punctului românesc;
- Ȋnvăţarea unor tehnici diverse;
- Aplicaţii: Realizarea de modele de cusături , la alegerea elevilor.

PROIECT DE ACTIVITATE TERAPEUTICĂ

Profesor Dobre Marioara, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Brăila

Disciplina: Terapia tulburărilor de limbaj

Logopat: XXX
Clasa: xxx
Diagnostic logopedic: Dislexie-disgrafie
Etapa terapeutică: Citirea și scrierea cuvintelor și a propozițiilor
Subiectul: Sunetul. Litera. Silaba. Cuvântul. Propoziţia.
Tipul lecţiei: corectiv-terapeutică
Scop: Dezvoltarea abilităților implicate în actul lexic și grafic
Obiective de referință:
❖ Consolidarea unor cunoştinţe referitoare la sunet, literă, silabă, cuvânt, propoziţie;
❖ Consolidarea capacității de diferențiere fonematică prin distingerea și
discriminarea sunetelor și a cuvintelor;
❖ Dezvoltarea competenţei de comunicare orală şi scrisă;
❖ Orientarea corectă în spațiul de lucru al caietului și al calculatorului;
Obiective operaţionale:
O1- să cunoască și să pronunțe corect literele din alfabetul limbii române;
O2- să faca analiza și sinteza fonetică a cuvântului;
O3- să compună cuvinte cu silabe date;
O4- să alcatuiască propoziții folosind cuvinte date;
O5- să citească și să scrie corect și conștient cuvinte și propoziții diverse;
O6 - să-şi adapteze corect poziţia (în bancă, la calculator) în funcţie de sarcinile învăţării;
O7 - să manifeste interes pentru participarea la lecţie şi dorinţa de afirmare;
O8 - să trăiască bucuria reuşitei personale;

- 101 - ISSN2601-663X
Strategia didactică:
1. Resurse procedurale:
- Metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul, explicaţia, metoda fonetico-analitico-
sintetică, elemente de problematizare, munca independentă, jocul didactic;
- Forme de organizare: individual;
2. Resurse materiale: fișe de lucru, planșe cu litere și imagini, tabla magneticș, alfabetul decupat,
calculator, softuri educaționale – TARA educational, LOGOPEDIX, material didactic format în
sistem AEL – „Alfabetul”, „Alfabetul vesel”, „Ordinea alfabetică”, muzică de relaxare;
3. Resurse temporale: 45 minute;
Bibliografie:
❖ Asociația RENINCO România, „Ghid de predare-învățare pentru copiii cu cerințe educative
speciale”, 2001;
❖ Ecaterina Vrăjmaș, Cornelia Stănică, „Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenții logopedice”,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997;
❖ Emil Verza, «Tratat de logopedie », Editura Fundației Humanitas, Bucureşti, 2003, vol. I;

- 102 - ISSN2601-663X
 RESURSE
ETAPA OB. OP. CONŢINUTUL INFORMAŢIONAL DO- Procedurale
TERAPEU- AL RECEPTĂRII ZA-RE Metode și Organiza- Material
TICĂ procedee torice e
Activitatea Activitatea
logopedului logopatului
Moment Se asigură în Elevul se 1’ Conversația
organizatoric cabinet ordinea şi pregătește
ambianţa pentru lecție
educaţională eliminând
favorabilă alte
desfăşurării în preocupări.
bune condiţii a
lecţiei.
Captarea Prezentarea Urmărește cu 1’ Explicația Individual Jocuri
atenției materialului stimul. atenție. didactice
Planșe
Anunțarea Astăzi vom discuta Recepţioneaz 1’ Explicația „
temei și a despre: ă subiectul
obiectivelor “ Sunet. Literă. lecţiei şi
Silabă.Cuvânt. obiectivele.
Propoziție.”

Terapia Exerciții: 2’ Conversația ”

specific O6 - de gimnastică Efectuează Explicația
logopedică respiratorie; exercițiile. Exercițiul
- pentru
dezvoltarea
motricității
generale;
-pentru dezvoltarea
mișcării definite a
mâinii dominante;
Terapia O1 1. Se lucrează la Identifică 30’ Jocul „ Joc
specifică O6 calculator: Jocul literele didactic didactic
activității didactic Alfabetul - cerute. Explicația pe
„Recunoaște Exercițiul calculato
litera”; „ r
O1 2. Se lucrează la „
O6 calculator: Jocul „ „ „
O8 didactic Logopedix „
O1 -„Încercuiește Indică „ „
litera indicată”; pozitia Exercițiul
-„Care este poziția sunetului în Aprecierea Plansă cu
O1 în cuvânt a cuvânt. verbală Individual alfabetul
O7 sunetului (literei) Spune
O8 indicat (e)?”; alfabetul pe

ISSN-L2601-6633X
 3. Se cere elevului suport de Jocul Joc
O2 să repete alfabetul; carton si pe didactic „ didactic
O5 de rost. Explicația pe
O1 4. Se lucrează la Exercițiul calculato
O2 calculator jocul Identifică Problematiz r
O4 didactic „Ordinea literele a-rea „
O5 alfabetică” – cerute. Analiza TARA
O2 Partea I; fone- tică a ed.
O5 cuv. Tabla
O2 5. Se va face „ magn.
O3 analiza fonetică a Despart Jocul Alfab.
O8 cuvintelor: Marian cuvintele în didactic dec.
O4 și ceas; sunete, litere Explicația
O5 6. Se lucrează la și silabe. Exercițiul „ „
O8 calculator: Jocul
didactic ”Alfabetul Jocul
vesel”: Citește didactic
- „Abecedar” ; literele și Problematiz Joc
-„Ghicește cuvintele. . didactic
O2 cuvântul”; pe calc.
O3 6. Se lucrează la Scrie 1-2 Jocul „
O5 calculator: Jocul cuvinte și didactic
didactic Alfabetul – alcătuiește Explicația Joc
Rebus; propoziții Problematiz didactic
7. Se lucrează la după diferite Exercițiul pe
calculator: Jocul criterii; Analiza calculato
didactic Alfabetul Descoperă fone- r
vesel – „Ghicește litera și scrie tică a cuv.
litera”; cuvintele.
8. Se lucrează la Explicația
calculator jocul Rezolvă Problematiz
didactic „Ordinea exercițiile. Exercițiul Prezentar
alfabetică” – e PPT
Partea II - Nivelul I, Muzică
III, IV; de
În același timp se relaxare
cere elevului să
facă analiza
fonetică a unor Rezolva
cuvinte din exercițiile
exercițiu și să oral și în
alcatuiască scris la
propoziții cu calculator.
acestea.
9. Se lucrează la
calculator mai
multe exerciții
cuprinse într-o

ISSN-L2601-6633X
 prezentare POWER
POINT intitulată
Alfabetul;

Asigurarea O4 - Se va folosi fișa Elevul 8’ Problematiz Individual Fișă de

retenţiei şi a O5 de lucru – cuvinte rezolvă a-rea lucru
transferului O6 și propoziții. exercițiile de Exercițiul
pe fișa de Munca
lucru. independent
ă

Încheierea Se cere elevului să Se 2’ Autoevaluar Individual

activităţii se autoevalueze. autoevalueaz e
Se face evaluarea ă și ascultă Apreciere
asupra participării aprecierile și verbală
elevului la lecţie. observațiile Incurajare
făcute de Recompens
profesor. ă

PROMOVAREA UNUI COMPORTAMENT ALIMENTAR

RESPONSABIL
PRIN PROIECTE EUROPENE

Prof. Nicoleta Călin

Şcoala Gimnazială „George Bacovia” București

În lucrarea de faţă mi-am propus să prezint Proiectul European „Mănâncă responsabil!”.

Acest proiect este finanţat de Uniunea Europeană şi propus în România de Centrul Carpato-
Danubian de Geoecologie.
Proiectul s-a desfăşurat în 9 ţări din Uniunea Europeană: România, Cehia, Slovacia, Croaţia, Slovenia,
Polonia, Letonia, Malta, Bulgaria, pe parcursul a 3 ani şcolari: 2015-2016, 2016 -2017 şi 2017-2018.

În România proiectul s-a desfăşurat în 50 de şcoli, Şcoala Gimnazială „George

Bacovia”, pe care o reprezint, fiind una dintre ele.La acest proiect au participat toţi elevii şcolii
noastre ( aproximativ 1000 elevi) şi 40 de cadre didactice.
Este un proiect de responsabilitate socială prin care participanţii au înţeles de ce luarea oricărei decizii
cu privire la hrana personală poate avea urmări negative asupra unei importante părţi a planetei noastre.
Produsul final al proiectului nostru constă într-un calendar în care am prezentat principalele activităţi
derulate în anul şcolar 2016-2017.
Septembrie
Ne-am pregătit pentru derularea proiectului, stabilindu-se la nivelul fiecărei clase, elevii care vor face parte
din Comitetul de lucru al proiectului, numit “Comitetul Eco”( 24 de elevi).
De asemenea, la nivelul fiecărei clase a fost amenajat un panou cu informaţii despre tipul proiectului, scop,
ţări participente, obiectivele proiectului.
Octombrie
În această lună au avut loc următoarele activităţi:

ISSN-L2601-6633X
Amenajarea panoului proiectului în holul principal al şcolii
Întâlnirea Comitetului Eco pentru - stabilirea atribuţiilor membrilor Eomitetului Eco
- alegerea reprezentanţilor Comitetului Eco: preşedinte, vicepreşedinte, secretar, purtător de cuvânt, fotograf
- aplicarea chestionarului iniţial membrilor Comitetului Eco
- întocmirea planului de acţiune al proiectului
- stabilirea codului eco al proiectului : “Intră în jocul alimentaţiei şi respectă- i regulile!”.
Activitatea “Suntem ceea ce mâncăm!”, cu ocazia Zilei Alimentului, 16 octombrie 2016, activitate care a
avut ca rezultate formarea la elevi a unor obiceiuri alimentare responsabile, deprinderi de a alcătui meniuri
sănătoase şi deprinderi de a lucra în echipă.
Noiembrie
Activitatea” Salate asortate de prin lume adunate”, având ca rezultate deprinderi de a pregăti şi combina
alimente sănătoase într-o manieră cât mai creativă, valorificarea simţului artistic şi potenţialului creativ al
elevilor, interes mai crescut al elevilor faţă de consumul de fructe şi legume.
Decembrie
Activitatea “Un fruct de la Moş Crăciun”
Elevii şcolii noastre au strâns fructe, legume şi alte alimente pe care le-au donat copiilor de la Centrul de
plasament “Robin Hood” din Bucureşti.Aceasta a fost o acţiune caritabilă prin care elevii au învăţat să îşi
ajute semenii aflaţi în dificultate, să dea dovadă de spirt civic şi de solidaritate.
Ianuarie
Activitatea „Alimente sănătoase versus alimente procesate”, activitate prin care elevii au învăţat ce sunt
alimentele procesate, ce conţin ele şi care sunt efectele asupra sănătăţii, dacă aceste alimente sunt consumate
în mod regulat şi în cantitate mare.
Februarie
Activitatea “Grădina de legume din clasa mea”, elevii, împreună cu doamnele învăţătoare, au cultivat, în
ghivece, seminţe provenind de la diferite plante, ulterior au aşezat ghivecele la ferestrele sălilor de clasă, au
urmărit evoluţia plantelor care au răsărit şi le-au îngrijit.Ei au fost sfătuiţi de doamnele învăţătoare să facă
acest lucru acasă, împreună cu membrii familiilor lor.
Martie
Activitatea “Lumea muninată a fructelor şi legumelor”, prin care elevii din învăţământul primar, realizând
machete, colaje, cărticele cu proverbe şi ghicitori despre fructe şi legume, au înţeles de ce este important,
pentru sănătate, consumul zilnic de fructe şi legume.
Aprilie
Activitatea „Vitaminele înfloresc în farfuria mea!”, elevii din clasele pregătitoare au participat la jocuri prin
care au recunoscut fructe şi legume după gust, miros, pipăit, fără a le vedea.Ulterior au tăiat în felii aceste
fructe şi legume şi au realizat diferite aranjamente în farfurii.

Mai
Activitatea „Alegeri sănătoase”, dedicată elevilor din învăţământul gimnazial, activitate prin care elevii au
învăţat să ia decizii responsabile atunci când achiziţionează un produs alimentar, au învăţat cât de important
este să citească eticheta unui aliment, înainte de a- l cumpăra şi au aflat care sunt drepturile consumatorului
atunci când cumpară un produs.
Iunie
După o activitate susţinută, după o implicare sufletească deosebită, atât din partea elevilor, părinţilor dar şi
cadrelor didactice, în luna iunie 2017 am cules roadele proiectului: diplomele obţinute, un trofeu şi medalii.
În final, doresc să precizez faptul că acest proiect are caracter inovator deoarece promovează conceptul
de hrană responsabilă, înţelegând prin acesta faptul că, atunci când luăm o decizie legată de alimentaţie,
trebuie să ne gândim nu numai la propria sănătate dar şi la sănătatea mediului înconjurător.
De asemenea, proiectul are un caracter interdisciplinar, elevii având posibilitatea să aplice competenţe
formate la diferite discipline cum ar fi: limba şi literatura română, limba engleză, educaţie muzicală,
educaţie plastică, ştiinţe ale naturii, biologie, cultură civică.

Doresc să închei prezentarea cu un îndemn adresat tuturor celor prezenţi astăzi, aici: “Mâncaţi
responsabil!”.
ISSN-L2601-6633X
 CARAVANA PRIETENIEI” PARTENERIAT EDUCAŢIONAL
ŞCOALĂ-GRĂDINIŢĂ
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, MIHU DRAGOMIR,,
ROBITU ANAMARIA MĂDĂLINA

INFORMAŢII DESPRE PROIECT

✓ Domeniul în care se încadrează proiectul: educație pentru cultură și artă;

✓ Număr participanți: 123 elevi şi 5 cadre didactice;
✓ Perioada desfășurării proiectului: noiembrie-iunie 2018
✓ Bugetul proiectului: autofinanțare.

REZUMATUL PROIECTULUI/DESCRIERE

În activitățile proiectului vor fi implicați 78 elevi de clasa a IV-a şi 45 preşcolari, 5 cadre

didactice.
✓ Beneficiari direcți: copiii și părinții, cadrele didactice de la Școala Gimnazială
✓ ,, Mihu Dragomir,, si Grădinița cu program prelungit nr.56,, Negruț,,.
✓ Beneficiari indirecți: comunitatea locală, instituțiile partenere;
✓ Activități propuse:
• ,,Să fim prieteni!”-promovarea şi popularizarea proiectului;
• ,,Sărbătorim nasterea Domnului Iisus și eu și tu”;
• ,,Ne pregătim să întâmpinăm Paștele,,
• ,,Culorile copilăriei,,

PREZENTAREA PROIECTULUI

ARGUMENT
În ideea de a obişnui copiii să trăiască în relaţie cu cei din jur, să-şi dezvolte stări afective
pozitive, să manifeste prietenie, armonie, ne-am propus să lărgim sfera noastră de prietenie prin
încheierea unui parteneriat educaţional între preşcolarii din grădinița ,,Negruț,, şi elevii din clasa
a IV-a de la Şcoala Gimnazială “Mihu Dragomir” . Astfel, în cadrul acestui parteneriat dorim să
facem cunoscute cât mai multe lucruri despre noi şi copii, să legăm prietenii, să facem schimb de
experienţă şi de idei, să cunoaştem aspecte din viaţa copiilor.
Prin vizitele reciproce dintre grădiniţă şi şcoală, dorim să formăm o punte de legătură între
aceste instituții, iar preşcolarii şi elevii să inţeleagă prietenia, normele de convieţuire socială,
precum şi necesitatea adaptării comportamentului propriu la cerinţele grupului cu care vin în
contact.
Consider că, prin prisma acestui parteneriat,, prescolarii vor deduce singuri ca școala este
un loc in care nu trebuie să vină cu emoții sau frică, ci unul atractiv, ce le deschide porțile către o
lume fascinantă, o lume a cunoașterii, dar în care vor si regăsi – la alte standarde – jocuri ale
copilăriei, activități îndrăgite, eroi fascinanți.

OBIECTIVE GENERALE:

ISSN-L2601-6633X
 • Realizarea unor legături nonformale și deschise între grădiniță și școală.
• Formarea unei atitudini corecte a preșcolarilor față de școală.
• Pregătirea familiei pentru viitoarea școlarizare a copilului lor.

OBIECTIVE SPECIFICE:

A. Privind preșcolarii:

O1. Dezvoltarea abilitătilor de comunicare;

O2. Intelegererea noțiunii de școală;

O3. Familiarizarea cu clasa si obiectele școlarului;

O4. Stabilirea de relații de prietenie;

B. Privind școlarii:

O5. Aplicarea cunoștințelor de educație civică, literatura si manifestarea abilitatilor artistice;

O6. Realizarea de lucrări artistico-plastice comune cu preșcolarii, exprimând față de

aceștia întelegere și considerație, dorința de întrajutorare.

C. Privind cadrele didactice:

O7. Dezvoltarea abilitatilor de a realiza un mediu educational care sa motiveze copilul

in procesul instructiv-educativ.

D. Privind familia:

O8. Conștientizarea rolului ei in susținerea pozitivă a copiilor pentru viitorul lor statut
de elevi.

O9. Familiarizarea părinților cu problematica scolară.

DESCRIEREA GRUPULUI ȚINTĂ :

Proiectul se adresează preşcolarilor şi şcolarilor clasei a IV-a, cadrelor didactice şi
părinţilor
doritori să susţină aplicarea proiectului.

ETAPELE PROIECTULUI

DATA
NR. LOCUL
TEMA ACTIVITĂȚII/ CONȚINUTURI
CRT. DE
DESFĂȘURARE
1. ,,Să ne cunoaştem!” noiembrie 2018
Grădinița ,,Negruț”

ISSN-L2601-6633X
 * Întocmirea proiectului educațional;
* Discuții cu partenerii implicați în proiect cu privire la
modalitatea de organizare și de realizare a activităților;
* Realizarea şi expunerea afișului proiectului;

*Ateliere de lucru în echipă (școlari și preșcolari)-

realizarea de lucrări artistico-plastice și măști ;
2. ,,Sărbătorim nașterea Domnului Iisus și eu și tu” decembrie 2018
ȘcoalaGimnazială
,,Mihu Dragomir”
* Intonarea de colinde de către școlari și preșcolari;

*Cunoașterea obiceiurilor de Crăciun de către cei mici-

prezentare PPT;

3. ,,Ne pregătim să întâmpinăm Paștele!,, aprilie 2019

Grădinița ,,Negruț”

*Ateliere de lucru în echipă (școlari și preșcolari)

-realizarea de lucrări artistico-plastice ( felicitări pascale)
-Încondeierea ouălelor de Paști;

4. ,,Culorile copilăriei,, iunie 2019

Școala Gimnazială
,,Mihu Dragomir”
*1 iunie –prezentare PPT
*Recitarea de către preșcolari și școlari a unor poezioare
despre copilărie
*Creare de versuri pe tema copilăriei;
*Realizarea unor desene pe asfalt;
*Premierea copiilor( diplome);

ISSN-L2601-6633X
 PROIECTUL EDUCAȚIONAL
“ÎNVĂŢĂMÂNTUL – POARTĂ SPRE EVOLUŢIE!”

Prof. Olaru Carmen-Alina

Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

Proiectul „Învăţământul – poartă spre evoluţie” este înscris în CAER fără finanţare M.E.N
- 2019, în Anexa nr. 9 la OMEN nr. 3016/ 09.01.2019, la poziția nr. 1378.
Proiectul se află în derulare și este structurat pe mai multe secțiuni:
Secțiunea I:
o POVESTE MINUNATĂ!
o DESCOPERIREA – STARTUL EVOLUŢIEI!
o EXERSEAZĂ TIC! EXERSEAZĂ LA...!
o CONCURS PENTRU SIGLA NOASTRĂ!
Secțiunea a II-a - Simpozion pentru cadre didactice “VALORIFICAREA STRATEGIILOR DE
PREDARE - ÎNVĂȚARE - EVALUARE!”
Prezentarea proiectului
C.1. Argument justificare, context (analiză de nevoi)
Analiza SWOT a proiectului
PT: Implicarea cadrelor didactice din scoala; Iniţiativa cadrelor didactice; Colaborări la
nivel naţional.
PS: Conservatorismul manifestat de unii profesori;
O: Implicarea cadrelor didactice în parteneriate educaţionale; Stimularea creativităţii elevilor;
A: Imposibilitatea desfăşurării unor activităţi din cauza necorelării activităţii între şcolile
participante.
C.2. Scopul proiectului:
- stimularea creativităţii elevilor;
- dezvoltarea capacităţii instituţionale a şcolilor de a desfăşura activităţi cu caracter
interdisciplinar;
- monitorizarea întregii activităţi.
C.3. Obiectivele specifice ale proiectului:
1. Dezvoltarea interesului a 500 de elevi pentru valorificarea cunoştinţelor şi abilităţilor acumulate
în cadrul orelor de curs;

2. Dezvoltarea interesului elevilor pentru școală și pentru oportunitățile sistemului educațional;

3. Familiarizarea lor cu situaţia de concurs-examen.
Profesorii vor putea:
- să promoveze interdisciplinaritatea ca mijloc de dezvoltare şi stimulare a creativităţii
elevilor;
- să realizeze schimburi de experienţă eficiente între unităţi de învăţământ;
- să realizeze subiecte pentru concurs.
C.4. Beneficiarii direcți și indirecți: elevi si profesori
C.5. Durata proiectului şi locul desfăşurării: ianuarie – mai 2019, Liceul Teoretic Alexandru
Rosetti, Vidra, Ilfov
C.6. Descrierea activităţilor

ISSN-L2601-6633X
a. Titlul activităţii: 1. POVESTE MINUNATĂ!
b. Participanţi (elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității etc.): preșcolari și elevi
din ciclul primar
c. Descrierea pe scurt a activității.
Poveştile reprezintă o lume în care eroii sunt capabili de fapte măreţe, ies învingători din situaţii
critice, sunt personaje iubite de copii. Activitatea constă în realizarea de desene, colaje, machete,
scene cu păpuşi, etc., care să reprezinte personajul/scena dintr-o poveste iubită de participant.
Condiții de participare:
• Participare individuală a preșcolarilor și elevilor claselor I- IV, coordonați de un cadru
didactic;
• Odată cu trimiterea lucrării, participanții vor atașa și textul poveștii ilustrate;
• Tehnică pentru desen este la alegere;
• Formatul este A4 pentru desene și/sau A3 pentru colaje, machete, scene.
a. Titlul activităţii: 2. DESCOPERIREA – STARTUL EVOLUŢIEI!
b. Participanţi (elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii etc.): elevi V-XII
c. Descrierea pe scurt a activităţii.
Elevii vor realiza PPT-uri şi Movie Maker-uri în care sunt ilustrate diverse descoperiri ale lumii,
descoperiri ilustrate pe domenii.
Condiții de participare:
• Materialele trebuie să conțină numele autorului/autorilor, numele cadrului didactic
coordonator, școala de proveniență.
Pentru prezentări se va ţine cont de dimeniunile:
• ppt maxim 15 slide-uri, cu animație; movie maker maxim 3 minute.
Prezentările şi filmuleţele vor avea fundal sonor în concordanţă cu conţinutul materialului.
Se va puncta originalitatea, estetica cât şi încadrarea în timp a materialului.
a. Titlul activităţii: 3. EXERSEAZĂ TIC! EXERSEAZĂ LA....!
b. Participanţi (elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii etc.): elevi V-XII
c. Descrierea pe scurt a activităţii.
✓ concurs desfăşurat în fiecare scoală participantă, la o oră indicată de organizatorul din
şcoală. Activitatea constă în susţinerea unei probe practice, în fiecare scoală parteneră. Proba va
avea loc la o oră aleasă de coordonatorul şcolii partenere, avizată de coordonatorul simpozionului.
Subiectele vor fi elaborate de şcoală coordonatoare a concursului. Profesorii parteneri ai
concursului vor elabora şi transmite subiecte pentru concurs.
Timpul de desfăşurare al probei practice este de 90 minute. Profesorul partener va monitoriza proba
şi va trimite lucrările elevilor la adresa coordonatorului, în arhivă în termen de 30 minute de la
terminarea probei. Evaluarea se va realiza la şcoala coordonatoare a concursului.
a. Titlul activităţii:4. CONCURS PENTRU SIGLA NOASTRĂ!
b. Participanţi (elevi, cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii etc.):elevi V-XII
c. Descrierea pe scurt a activităţii.
Lucrările vor avea următoarele caracteristici: pixeli 2500/2500, dimensiunea ¾.
La concurs vor participa lucrările care se încadrează în formatul indicat. Lucrările vor fi transmise
electronic la scoala coordonatoare împreună cu fisă de înscriere.
a. Titlul activităţii: 5. Simpozion pentru cadrele didactice “VALORIFICAREA
STRATEGIILOR DE PREDARE- ÎNVĂȚARE-EVALUARE!”
Subsecțiuni:
1. Referate științifice care să ilustreze tema propusă.
2. Bune practici
Condiții de participare:

ISSN-L2601-6633X
Lucrarea va avea 2-3 pagini și va fi redactată cu TNR 12, la 1 rând; Lucrarea poate avea maxim 2
autori și va fi expediată în format electronic împreună cu fișa de înscriere în perioada și la adresa
solicitată.
Implementarea proiectului ÎNVĂȚĂMÂNTUL- POARTĂ SPRE EVOLUŢIE! va avea
impact asupra: grupului ţintă, comunităţii şcolare, şcoala ca organizaţie, partenerilor din proiect
(şcolile participante dobandesc informaţii cu privire la derularea de noi parteriate) şi unităţilor
şcolare din vecinătate (diseminarea bunelor practici identificate prin proiect).

PROIECT DE ACTIVITATE

PROF.INV.PRESCOLAR: DOBRE NICOLETA

DATA: 07.03.2019
GRADINITA: ,,Panseluta''
PROF.INV.PRESCOLAR: Dobre Nicoleta
NIVEL II: Grupa mijlocie ,,Albinutele''
TEMA ANUALA DE STUDIU: ,,Ce si cum vreau sa fiu?''
TEMA SAPTAMANALA: ,,Si eu pot sa ajut!’’
DOMENIUL EXPERIENTIAL: Domeniul limba si comunicare (DLC)
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITATII:,,Primavara cea verzuie!''
TIPUL DE ACTIVITATE: Verificare de cunostinte
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic interdisciplinar

SCOPUL ACTIVITATII:
-Verificarea si sistematizarea cunostintelor referitoare la caracteristicile anotimpului primavara;
-Exersarea memoriei, dezvoltarea expresivitatii si creativitatii in vorbire;
-Consolidarea capacitatii de operare cu o serie de cunostinte din domenii diferite de activitate, in
scopul completarii si optimizarii achizitiilor instructiv-educative;

OBIECTIVE OPERATIONALE:
-Sa descrie aspecte generale ale anotimpului primavara;
-Sa raspunda la intrebarile adresate de educatoare, exprimandu-se corect din punct de vedere
gramatical;
- Sa recunoasca titlul unei poezii recitand-o mai departe cat mai expresiv;
-Sa sorteze florile dupa marimea acestora;

STRATEGII DIDACTICE:
- Metode si procedee: explicatia ,conversatia,demonstratia, exercitiul, problematizarea;
- Material didactic: Surpriza (albinuta), Zana Primavara, harta albinutei (traseul catre zana),
imagini cu partile unor plante (ghiocelul), tabla magnetica, flori colorate (mari-mici), stimulente;

ISSN-L2601-6633X
 SARCINA DIDACTICA:
- Rezolvarea unor sarcini care implica cunostinte despre anotimpul primavara dobandite in diferite
domenii experientiale;

-ELEMENTE DE JOC:
- Surpriza;
- Cerinte exprimate de zana primavara;
- Zborul albinutei;
- Aplauze;
- Manuirea materialului;

REGULI DE JOC:
-Copiii raspund la intrebarile care se gasesc pe spatele florilor;
-Raspunsurile corecte vor fi aplaudate;

BIBLIOGRAFIE:
- ,,Curriculum pentru invatamantul prescolar, 3-6/7 ani'', MECT 2008;
- S. Antonovici, G. Nicu ,,Jocuri interdisciplinare’’, Editura Aramis;
- Stela Berciu -,,Indrumator pentru invatamantul prescolar’’,Bucuresti -2009;
- Revista Invatamantului Prescolar nr.1-2/2008 si nr 3-4/2008.

DURATA: 20-25 minute

STRATEGII
EVENIMENTUL
CONŢINUT DE ÎNVĂŢARE EVALUARE
DIDACTIC
DIDACTICE

MOMENT - Se organizează spaţiul educaţional;

ORGANIZATORIC - Se organizează colectivul de copii;

Se va realiza prin aparitia unei

albinute foarte triste , cerandu-le Observaţia Orală
CAPTAREA
ATENŢIEI
copiilor să o ajute să îşi clarifice Conversaţia Frontală
cunoştinţele despre anotimpul
primăvara. Copiii o primesc bucuroşi.
Educatoarea le propune un joc
ANUNŢAREA
care se numeşte „Primăvara cea
TEMEI ŞI A
verzuie!” Explicaţia
OBIECTIVELOR
Obiectivele vor fi prezentate
PROPUSE
într-un mod accesibil copiilor.
- Se prezintă copiilor o hartă cu
EXPLICAREA
drumul spre Zâna Primăverii. În
SARCINII ŞI
zborul ei , albinuta va trebui să-i
FIXAREA Explicaţia
culeagă acesteia toate florile şi să i le
REGULILOR
aducă pentru a o ierta. Va reuşi acest
JOCULUI
lucru doar dacă va fi ajutata de copii

ISSN-L2601-6633X
 STRATEGII
EVENIMENTUL
CONŢINUT DE ÎNVĂŢARE EVALUARE
DIDACTIC
DIDACTICE
să răspundă corect cerinţelor puse de
Zână, care se găsesc pe spatele
fiecărei flori. Floarea culeasă va fi
aşezată pe un alt panou pentru a forma
un buchet. Doar răspunsul corect în
timp util va da posibilitatea
continuării zborului către altă floare.
În caz contrar albinuta nu va mai
putea înainta. Răspunsurile corecte
vor fi aplaudate. În timp ce albinuta
zboară către altă floare copiii vor
spune următoarele versuri :
”Albinuta acum porneşte
Şi la floare se opreşte.” imitându-i
zborul.
Jocul de probă Explicaţia
DEMONSTRAREA - Se demonstrează cu ajutorul unui Demonstraţia Individuală
JOCULUI copil; Exerciţiul

Conversaţia
EXECUTAREA D.S. Cunoaşterea mediului Exerciţiul
JOCULUI DE Proba 1
CĂTRE COPII - Copiii vor enumera aspecte
caracteristice ale anotimpului Problematizarea
primăvara;
Proba 2 - Puzzle floral Individuală prin
-Copilul numit va reconstitui o plantă aprecieri verbale
(ghiocelul) – având la dispoziţie
părţile acestuia, denumindu-le;
-Vor da exemple de alte flori de
primăvară;
Proba 3
-Copiii vor enumera condiţiile de
viaţă ale plantelor;
- De ce au nevoie florile şi plantele ca Activitatea în grup
să crească? (apă, lumină, căldură) Exerciţiul de memorie şi gândire
- Cum ajutăm noi plantele, florile şi
pomii să trăiască? (nu rupem florile şi Exerciţiul Frontală
crengile copacilor, ci le îngrijim şi Interacţiune
ocrotim). Cooperare

D.L.C. Educarea limbajului

Proba 4
-Să recunoască versurile unei poezii, Individuală
recitând-o mai departe cât mai corect
şi expresiv;

D.S. Activitatea matematică

Proba 5
-Copiii vor grupa florile după
mărimea acestora;

ISSN-L2601-6633X
 STRATEGII
EVENIMENTUL
CONŢINUT DE ÎNVĂŢARE EVALUARE
DIDACTIC
DIDACTICE
Joc „Spune dacă este adevărat sau
nu”
-Educatoarea spune o propoziţie
OBŢINEREA referitoare la primăvară, iar copiii
PERFORMANŢEI ŞI apreciază ca adevarată sau nu ideea
ASIGURAREA exprimată.Ei trebuie să descopere si Exerciţiul
RETENŢIEI ŞI A apoi să corecteze greşelile.
TRANSFERULUI -Întrebările vor verifica cunoştinţele
copiilor despre primăvară: ( jocuri
ale copiilor, îmbrăcăminte, flori,
aspecte....)
Albinuta îi apreciază şi
recompensează pe copii, pentru faptul
că au reuşit să o ajute pe aceasta să
ÎNCHEIEREA
înţeleagă multe lucruri interesante Conversaţia Aprecieri verbale
ACTIVITĂŢII
despre primăvară şi să fie iertata de
Zână pentru că a încurcat
anotimpurile.

PROIECT DIDACTIC
„AŞEZĂM,GRUPĂM,CU FLORILE NE JUCĂM”

Grădiniţa „Panseluţa”, Bucureşti

Prof. Oprea Marina

Nivelul I - Grupa mică

Tema anuală de învăţare: „Când, cum şi de ce se întâmplă?”
Tema proiectului : „Toamna – anotimpul bogăţiei”
Subtema : „Parfum de toamnă”
Domeniul de activitate: Domeniul Ştiinţă
Categoria de activitate: Activitate matematică
Tema activităţii : „Aşezăm,grupăm,cu florile ne jucăm”
Tipul lecţiei: consolidare
Forma de realizare: joc didactic
Scopul: Consolidarea achiziţiilor logico-matematice pe baza percepţiei analitico-sintetice, a
reprezentărilor despre realitatea înconjurătoare însuşite anterior, prin participarea şi implicarea
activă;
Obiective operaţionale:
- să asocieze florile de toamnă cu vaza corespunzătoare , dupa criteriul culoare;
- să formeze grupe ( ronduri) de flori după culoare ;
- să respecte regulile jocului, relaţionând cu partenerii lui;
Sarcina jocului: Gruparea obiectelor în funcţie de un criteriu dat ( culoarea );
Reguli de joc: Sarcina jocului va fi îndeplinită în funcţie de respectarea regulilor:
- educatoarea va deschide plicul şi le va citi copiilor cerinţa
ISSN-L2601-6633X
 - copiii vor aşeza florile ȋn vază, în funcţie de culoarea acesteia
- copiii vor aşeza florile magnetice la tablă , realizând ronduri de flori de aceeaşi culoare
- răspunsul corect va fi răsplătit cu o bulinuţă veselă
Strategii didactice:
a) Metode şi procedee: - conversaţia, observaţia, exerciţiul, jocul;
b) Elemente de joc: mânuirea materialelor, aplauze, recompense;
c) Resurse materiale: flori naturale,vaze colorate, flori de toamnă magnetice , tablă
magnetică ,scrisoarea de la Scufiţa Roşie , bulinuţe vesele ;
d) Forme de organizare: frontal

Durata: 15 minute

Bibliografie:
- ***M.Ed.C.T., 2008 „Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, D.P.H.,
-Răileanu, Daniela, Vieriu, Dorina, Alecsa, Iuliana, 2010, „Proiectarea pas cu pas”, Editura
Diamant, Argeş;
- Antonovici Ştefania, Jalbă Cornelia, Nicu Gabriela, 2005, „Jocuri didactice pentru activităţile
matematice din grădiniţă – culegere”, Editura Aramis Print, Bucureşti;

- ***M.Ed.C.T., 2009, Revista învăţământului preşcolar, Nr 1-2, editura C.N.I „Coresi” S.A:

Nr. Eveniment Conţinut ştiinţific Strategii Evaluare

crt. didactic didactice
1 Moment Se va realiza prin : aranjarea mobilierului, Observarea
organizatoric aerisirea sălii de grupă , organizarea comportamen-
colectivului de copii. tului
2 Captarea Se realizează prin prezentarea unei scrisori Conversaţia Recunoaşterea
atenţiei de la Scufiţa Roşie, care solicită ajutorul Observaţia elementului
copiilor ȋn vederea aranjării unor buchete surpriză
de flori pentru bunica sa .
3 Anunţarea Se comunică tema şi obiectivele ce Conversaţia
temei şi a urmează a fi atinse pe parcursul activităţii Explicaţia
obiectivelor sub forma unor formulări accesibile care să
le trezească interesul copiilor pentru
activitate.
4 Prezentarea Copiii vor fi organizaţi ȋn două echipe: Conversaţia Probă orală
conţinutului echipa roşie şi echipa albastră. Rezolvare
şi dirijarea 1. Explicarea şi demonstrarea jocului : corectă a
învăţării educatoarea explică modul ȋn care copiii Explicaţia sarcinilor
numiţi trebuie să aleagă de pe masă o floare Demonstraţia matematice
, să-i specifice culoarea şi să o aşeze ȋn
vaza care are aceeaşi culoare.
2. Executarea jocului de probă : se va Exerciţiul
realiza ȋn scopul verificării ȋnţelegerii
regulilor de joc de către toţi copiii şi a
respectării sarcinilor didactice . Jocul Probă practică

ISSN-L2601-6633X
 3. Executarea jocului propriu-zis : Se va da Aşezarea
semnalul de ȋncepere a jocului , timp ȋn corectă a
care copiii numiţi, dacă răspund corect, vor florilor după
fi aplaudaţi, iar cei care ȋntâmpină greutăţi , cerinţele date
vor fi ajutaţi de colegi .
5 Obţinerea Se va realiza prin decorarea de către fiecare Explicaţia Probă practică
performanţei echipă a grădinii de flori , urmând Jocul
instrucţiunile clare ale educatoarei privind
culoarea florilor utilizate şi poziţionarea
acestora pe tabla magnetică.
6 Încheierea Se fac aprecieri verbale individuale şi Autoevaluarea
activităţii generale asupra desfăşurării activităţii. Aprecieri
recompense

PROIECT DE ACTIVITATE
Educatoare: Şpaiuc Monica
Grădiniţa: ,,Panseluţa”

Data: 05.12.2017
Grupa: Mare ,,Piticii Norocoși”
Educatoare: Şpaiuc Monica
Tema anuala:,,Cu ce si cum exprimam ceea ce simtim?”
Tema proiectului: ,,Magia sarbatorilor”
Tema săptămȃnală: ,,Moș Nicolae, Moșul bun”
Domeniul experienţial: Domeniul limbă şi comunicare (DLC)
Categoria de activitate: Educarea limbajului
Tema activităţii: ,,Legenda lui Moș Nicolae ”
Tipul activităţii: Transmitere şi ȋnsuşire de noi cunoştinţe
Mijloc de realizare: Lectura educatoarei

SCOPUL ACTIVITATII:
❖ Dezvoltarea deprinderilor de a audia un text literar și de a desprinde mesajul acestuia,
precum și ȋmbogăţirea și actualizarea vocabularului prin utilizarea unor cuvinte și expresii
noi;
❖ Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a
semnificaţiilor structurilor verbale orale.

OBIECTIVE OPERATIONALE: Pe parcursul si la sfarsitul activitatii copiii vor fi capabili:

O1- să urmărească firul lecturii concomitent cu imaginile prezentate;
O2- să denumească personajele poveștii;
O3 - să formuleze propoziții corecte din punct de vedere gramatical;
O4 - sa redea, pe scurt, conţinutul lecturii cu propriile cuvinte.

ISSN-L2601-6633X
STRATEGII DIDACTICE:Metode și procedee: conversaţia, explicaţia, observaţia,
povestirea, expunerea, problematizarea, metoda RAI( raspunde, arunca, intreaba);
Material didactic: carte cu poveşti, surpriza (cizmulita, nuielusa), imagini din poveste .
FORME DE REALIZARE: frontal, individual
LOC DE DESFĂŞURARE: sala de grupă
Durata: 30 min

Material bibliografic:
❖ ,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar” , Bucureşti: Didactica
Publishing House, 2009;
❖ Viorica Preda, Marcela Calin -,, Ghid pentru proiecte tematice”, Bucureşti
2008;
❖ ,,Piramida cunoasterii’’, Editura Diamant.
❖ ,Metodica activităţilor instructiv-educative in invăţământul preprimar, Ed.
Didactica Nova, Craiova, 2008

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII

Eveniment Conţinut ştiinţific Strategii Evaluare

didactic didactice
Se crează condiţii optime pentru o
1.Moment bună desfăşurare a activităţii: Observarea
organizatoric -aerisirea sălii de grupă; comportamentului
-asezarea scăunelelor în
semicerc;
-pregatirea materialului didactic.

2.Captarea Se realizează prin prezentarea unui Observaţia Observarea

atenţiei element surpriză (cizmulita, Conversaţia comportamentului
nuielusa). Surpriză verbal şi nonverbal al
copiilor

3.Reactualizarea Se vor adresa copiilor scurte Conversaţia Evaluare orală

cunoştinţelor întrebări referitoare la poveştile
cunoscute.

ISSN-L2601-6633X
4. Anunţarea Se anunţă titlul poveştii: ,,Legenda Conversaţia Observarea
temei activităţii lui Mos Nicolae!”, precum şi comportamentului
şi a obiectivelor obiectivele în termeni accesibili Explicaţia copiilor
copiilor.
5. Dirijarea
invatarii Conţinutul poveştii va fi prezentat
cât mai expresiv, cu mimică şi Demonstraţia Observarea
gesturi adecvate pentru a menţine comportamentului
tensiunea şi de asemenea pentru a-i copiilor
capta pe copii. Explicaţia
Simultan cu povestea, se prezintă
planşele cu imaginile
corespunzătoare momentelor Expunerea
principale:
-tatal si cele trei surori;
-Mos Nicolae ;
- punguta cu trei monezi de aur,
lasate in seara de 5 noiembrie la
usa.
Pe parcursul lecturarii, sunt
explicate cuvintele necunoscute din
text.
Se cere copiilor să spună titlul Conversaţia Individual
7.Obţinerea poveştii. Observatia
performanţei Educatoarea va adresa copiilor Exerciţiul Frontal
câteva întrebări, menite să fixeze
conţinutul poveştii, prin metoda Explicaţia
RAI.

Se reamintesc cuvintele
8.Evaluarea necunoscute întâlnite în poveste şi
se formulează cu acestea propoziţii Exerciţiul Rezolvarea sarcinilor
.
Copiii vor reda ideile principale din
poveste cu ajutorul întrebărilor.

9. Încheierea Se fac aprecieri generale şi Conversaţia Aprecieri individuale

activităţii individuale cu privire la şi colective
comportamentul copiilor în timpul
activităţii.

ISSN-L2601-6633X
 PROIECT DE ACTIVITATE
“ ÎN CĂUTAREA FULGILOR DE NEA”

Prof. Zapan Ana-Mihaela

Grădiniţa “Panseluţa, Bucureşti

NIVEL I – GRUPA MIJLOCIE

TEMA SĂPTĂMÂNALĂ : “M-AM JUCAT ŞI AM ÎNVĂŢAT”(EVALUARE SUMATIVĂ)
DOMENIUL EXPERENŢIAL: DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE
TEMA ACTIVITĂŢII : “ ÎN CĂUTAREA FULGILOR DE NEA”
TIPUL ACTIVITĂŢII : evaluare
MIJLOC DE REALIZARE : joc didactic interdisciplinar
SCOPUL ACTIVITĂŢII: verificarea cunoşinţelor, deprinderilor şi abilităţilor copiilor legate de aspecte
specifice anotimpului iarna
OBIECTIVE OPERAŢIONALE : Pe parcursul şi la finalul activităţii, copiii vor fi capabili:
 Să denumească imaginea descoperită prin rostogolirea cubului ;
 Să formuleze propoziţii utilizând termenii: “fulg de zăpadă”, “sanie”, “om de zăpadă”, “mănuşi”,
“patine”, “fular” ;
 Să dezlege ghicitoarea recunoscând simboluri ale anotimpului iarna ;
 Să interpreteze cântece şi poezii , având ca subiect răspunsul la ghicitoare ;
 Să asambleze omul de zăpadă, utilizând forme geometrice ;
 Să lipească elemente decorative pe omul de zăpadă .
SARCINA DIDACTICĂ :
- Să răspundă întrebărilor sau cerințelor formulate;
- Să dezlege ghicitori;
- Să alcătuiască propoziții corecte din punct de vedere gramatical;
- Să îmbine figurile geometrice pentru realizarea unui produs finit
REGULILE JOCULUI : pe rând, câte un copil va ȋndeplini cerinţa emisă de către educatoare; fiecare
răspuns corect va fi recompensat cu un fulg de nea.
ELEMENTE DE JOC : surpriza, mânuirea materialelor, dezlegarea de ghicitori, aplauzele
STRATEGIA DIDACTICĂ :
a) Metode şi procedee : explicaţia , demonstraţia, exerciţiul , conversaţia , problematizarea , jocul, metoda
ciorchinelui;
b) Mijloace didactice : Craiasa Zăpezii, cub ilustrat, forme geometrice, tabla magetică, lipici, fulgi de
zăpadă;
c) Forma de organizare : frontală;
d) Evaluare : continuă, finală;
e) Durata : 20-25 min
BIBLIOGRAFIE :
 *** - Curriculum pentru învăţământul preşcolar - prezentare şi explicitări, Editura Didactica
Publishing House, Bucureşti, 2009 ;
 S. Borţeanu , M. Axente , A. Vodiţă , S. Crihan - Poftiţi ȋn trenuleţul jocurilor , Ed. Diamant ,
Piteşti , 2010
 Coord. V. Păduraru – Activităţi matematice ȋn ȋnvăţământul preşcolar , Ed.Polirom, Iaşi, 1999
 S. Antonovici, G. Nicu- Jocuri interdisciplinare, Ed. Aramis, București, 2008
Eveniment Conţinut ştiinţific Strategii Evaluare
didactic didactice
Moment Se va realiza prin aerisirea sălii de grupă, organizarea
organizatoric colectivului de copii ; pregătirea materialului didactic .

ISSN-L2601-6633X
 Captarea Se va realiza prin apariţia unui personaj-surpriză: Crăiasa explicaţia
atenţiei Zăpezii. Aceasta este foarte supărată pentru că fulgii de conversaţia
zăpadă care ȋi ȋmpodobeau mantia s-au pierdut şi iarna va
lua sfârşit mai devreme, drept pentru care solicită ajutorul
copiilor pentru a-i recupera.
Anunţarea Se precizează că, pentru a o ajuta pe Crăiasă, se va explicația
temei şi a desfaşura jocul interdisciplinar “În căutarea fulgilor de nea”
obiectivelor şi se prezintă obiectivele activităţii pe ȋnţelesul copiilor.
urmărite
Dirijarea Copiii vor fi organizati ȋn semicerc. Se anunță că jocul este
ȋnvăţării compus din mai multe probe. Pentru fiecare probă sau
răspuns corect vor primi recompensă câte un fulg de nea, ce Evaluare
va fi așezat pe rochia Crăiesei Zăpezii. individuală
Proba 1 (DLC):
1. Explicarea şi demonstrarea jocului : Educatoarea explică
modul ȋn care copilul numit va rostogoli cubul ilustrat, va demonstraţia
denumi imaginea descoperită şi va formula o propoziţie cu Realizarea
cuvântul corespunzator imaginii (“fulg de zăpadă”, “sanie”, explicaţia sarcinilor
“om de zăpadă”, “mănuşi”, “patine”, “fular”). jocului
2. Executarea jocului de probă: se va realiza ȋn scopul
verificării ȋnţelegerii regulilor de joc de către toţi copiii şi a exerciţiul
respectării sarcinilor didactice .
3. Executarea jocului propriu-zis : Se va da semnalul de
ȋncepere a jocului . Fiecare raspuns corect va fi recompensat jocul
cu un fulg de nea; ȋn cazul ȋn care răspunsul este
greşit,copilul respectiv poate fi ajutat de ceilalţi colegi.
Proba 2 ( DLC+DEC educaţie muzicală): Cadrul didactic
va recita o ghicitoare; dupa ce oferă rezolvarea ghicitorii ,
copiii vor recita o poezie sau vor interpreta un cântec având
ca subiect răspunsul la ghicitoare.
Obţinerea Proba 3 ( DS activitate matematica + DOS activitate jocul Proba
performanţei practică): Copiii vor fi solicitaţi de către educatoare să practică
construiască omul de zăpadă din forme geometrice (cerc
mare, cerc mijlociu şi cerc mic), urmărind versurile poeziei
“Omul de zăpadă”
Finalizarea omului de zăpadă se va realiza prin lipirea
elementelor decorative (de asemenea forme geometrice) ȋn
urma completării unor versuri eliptice.
Evaluarea Se prezintă copiilor o planșă pe care este așezată în centru o metoda valuare
activității imagine cu anotimpul iarna, iar în jurul acesteia mai multe ciorchinelui individuală
jetoane. Copiii vor avea ca sarcină să selecteze doar acele
jetoane care corespund imaginii. explicația
Incheierea La finalul activităţii, educatoarea va emite aprecieri generale şi conversaţia Aprecieri
activităţii individuale privind activitatea copiilor ȋn cadrul jocului. De verbale
asemenea, Crăiasa Zăpezii le va mulţumi copiilor pentru ajutorul
acordat ȋn recuperarea fulgilor de nea şi ȋmpreună vor dansa
“Valsul fulgilor de nea”.

ISSN-L2601-6633X
Anexe

OMUL DE ZĂPADĂ COMPLETEAZĂ CE LIPSEŞTE !

Fulgii albi ȋncep să cadă, Are ochii de cărbune,

Facem omul de zăpadă: Ca şi nasturii, pot spune
Bulgări noi rostogolim Cum sunt ochii eu ȋncerc
Şi din trei noi construim Să explic: au forma ....... ( cerc )
Într-o ordine precisă, Şi ȋn loc de nas el are
Ca o regulă nescrisă. Un ardei roşu şi mare.
Bulgărele cel mai mare Nasul ascuţit ȋn unghi
Ţine loc de temelie Are forma de ......... ( triunghi )
Şi acum, cu veselie, Şi pe piept, perechi-perechi,
Punem partea mijlocie. Are moşul nasturi vechi
Iar bulgărele mititel Puşi atent şi ordonat
Vine sus, că-i uşurel ! Ei au formă de ........ ( pătrat )

PENDULUL ELASTIC
Liliana Violeta Constantin
Liceul Tehnologic „Dimitrie Gusti”, Bucureşti

Lucrarea prezintă o fişă de laborator care ajută la fixarea cunoştinţelor teoretice, la

exersarea unor abilităţi practice, la dezvoltarea gândirii logice.
Pendulul elastic
Tema lucrării: Studiul pendulului elastic şi determinarea experimentală a constantei elastice a
resortului.
Obiective: Realizarea unui pendul elastic, fixarea noţiunilor specifice mişcării oscilatorii prin
activitatea experimentală, dezvoltarea gândirii logice, determinarea perioadei de oscilaţie,
determinarea constantei elastice.
Teoria lucrării:

Se numeşte oscilator liniar armonic un punct material care se mişcă rectiliniu sub acţiunea unei
forţe de forma F = - k · y (sau F = - k · x). Mişcarea sa de oscilaţie este numită mişcare oscilatorie
ISSN-L2601-6633X
armonică. Oscilatorul armonic liniar este un model teoretic ideal pentru oscilatoarele reale. Din
k
ecuaţia principiului II al mecanicii, F = - k · y = m · a , rezultă că a = − y . Deci: Mişcarea
m
oscilatorie este o mişcare cu acceleraţie variabilă, proporţională cu elongaţia şi de sens opus
acesteia. Considerăm un punct material P în mişcare circulară uniformă, cu viteza unghiulară ω, pe
un cerc de rază A. Asupra punctului P acţionează forţa centripetă Fcp = −m 2 A . Proiecţia
punctului P pe axa Oy, punctul Q, execută o mişcare oscilatorie liniară de amplitudine A. Proiecţia
forţei centripete pe axa Oy este Fcp , y = −m 2 A sin  = −m 2 y . Se poate considera atunci că
proiecţia punctului P pe axa Oy, punctul Q, execută o mişcare oscilatorie liniară armonică de
amplitudine A sub acţiunea forţei de tip elastic Fcp , y . Folosind expresia acestei forţe în ecuaţia
principiului II al mecanicii rezultă că acceleraţia mişcării oscilatorii liniare armonice este dată de
relaţia a = − 2 y . Comparând această relaţie cu cea găsită mai sus rezultă: k = m 2 . Deoarece
2 m
 = 2 = , rezultă că perioada oscilatorului armonic liniar este dată de relaţia T = 2 .
T k
Pendulul elastic reprezintă un sistem fizic, format dintr-un resort suspendat de un punct fix, de care
este atasat un corp de masa m care execută o mişcare oscilatorie.
Dispozitiv experimental:

Materiale necesare:
Suport, tijă, resort, cârlig, discuri crestate, cronometru
Modul de lucru:
La dispozitivul de prindere, alcătuit din suport şi tijă, se ataşează un resort, de acesta se prinde un
cârlig (cu masa de 3g), se alege un număr fix de oscilaţii, iar la fiecare determinare se adaugă
discuri de metal cu diferite mase şi se cronometrează intervalul de timp în care se realizează acestea.
Date experimentale:
Resort 1
Nr. det m (kg) N ∆t (s) T (s) k ( N/m) ͞k (N/m) k (N/m) ∆͞ k (N/m)
1 0.023 5.74 0.383 6.190 0.162
2 0.025 6.29 0.419 5.622 0.730
3 0.028 6.47 0.431 5.951 0.401
4 0.030 6.18 0.412 6.977 0.625
5 0.033 6.97 0.465 6.025 0.327
15 6.352 0.3662
6 0.034 6.83 0.455 6.484 0.132
7 0.038 7.10 0.473 6.705 0.353
8 0.040 7.60 0.506 6.143 0.209
9 0.043 7.43 0.495 6.928 0.576
10 0.044 7.75 0.516 6.499 0.146

ISSN-L2601-6633X
k=6.352+0.3662(N/m)
Resort 2
Nr. det m (kg) N ∆t (s) T (s) k ( N/m) ͞k (N/m) k (N/m) ∆͞ k (N/m)
1 0.105 6.46 0.431 22.315 0.190
2 0.120 6.84 0.456 22.783 0.278
3 0.135 7.22 0.481 23.036 0.531
4 0.150 7.58 0.505 23.220 0.715
5 0.165 8.10 0.540 22.339 0.166
15 22.505 0.3802
6 0.175 8.31 0.554 22.510 0.005
7 0.185 8.47 0.565 22.879 0.374
8 0.195 8.84 0.589 22.190 0.315
9 0.205 9.09 0.606 22.038 0.467
10 0.220 9.48 0.632 21.744 0.761
k=22.505+0.3802 (N/m)
Observaţii:
Erorile pot apare din măsurarea incorectă a intervalului de timp ∆t, datorită calculului prin rotunjire,
datorită faptului că oscilaţiile reale sunt amortizate, deci amplitudinea oscilaţiei nu este mereu
aceeaşi, datorită neatenţiei experimentatorului şi a condiţiilor de efectuare a experimentului, a
impreciziei instrumentelor de măsură.
.Concluzii:
S-a observat faptul că perioada pendulului elastic depinde de masă şi de constanta elastică a
resortului, dar nu depinde de lungimea resortului. Prin această metodă s-a realizat un dispozitiv
pentru măsurarea dinamică a constantei elastice a resortului. S-a observat că valoarea constantei
elastice este o caracteristică a resortului.
În acest fel, realizând experimente şi proiecte, elevii devin mai motivaţi, mai implicaţi în studiul
fizicii!

Bibliografie:

Constantin Mantea, Mihaela Garabet, Fizică, Editura All, Bucureşti, 2005.

https://www.google.ro
https://www.wikipedia.org

PROIECT DIDACTIC

DATĂ: 19.10.2018
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''
CADRU DIDACTIC: Ion Cristina
NIVELUL / GRUPA : Nivel II / Grupa mare ”Floricele”
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Când, cum si de ce se intamplă?”
TEMA PROIECTULUI TEMATIC:”Pe cărările toamnei”
SUBTEMA : “Roade dulci si bogate”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul limba şi comunicare (DLC)
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITĂȚII:” Ne jucăm ,pe Zâna Toamna noi o ajutăm”
ISSN-L2601-6633X
TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidare de cunoştinţe
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea capacităţii de exprimare orală,de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor
structurilor verbale orale ;educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere
fonetic,lexical,sintactic
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul activității, toți copiii vor fi capabili :
O1- să alcătuiască propoziţii simple şi dezvoltate ,pe baza unor imagini.Obiectivul se consideră
realizat dacă copiii alcătuiesc cel puţin 2 propoziţii pe baza celor 4 imagini prezentate;
O3– să precizeze forma de plural a cuvintelor ce indică răspunsul la ghicitori. Obiectivul se
consideră realizat daca preşcolarii precizează forma de plural a cel puţin trei cuvinte din cele
prezentate .
O2- să despartă in silabe cuvintele precizând numărul acestora.Obiectivul se consideră realizat daca
preşcolarii despart in silabe 3 cuvinte din cele 6 prezentate.
O4 – să dea un înţeles logic propozitiilor eliptice ,completand cu jetonul corespunzător cuvântului
lipsă
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: conversaţia,explicaţia,problematizarea,exerciţiul,jocul.
Material didactic : imagini,fructe,coş,tablă magnetică,scrisoare,jetoane
Durată: 30-35 min
Forme de organizare: frontal, individual

SARCINA DIDACTICĂ:
-consolidarea cunostintelor copiilor referitoare la silabe,cuvinte si propozitii;
-intuirea omisiunilor din propoziţia eliptică,completarea propoziţiei cu, cuvântul care ii
lipseşte pentru a-i oferi un înţeles logic.

REGULI DE JOC :
Preşcolarii trebuie să rezolve sarcinile indicate .Aceştia vor răspunde pe rând .
Toate răspunsurile corecte vor fi aplaudate.

ELEMENTE DE JOC :
Surpriza
Aplauze
Recompense
Ghicitori

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
- ,,Curriculum penru învăţământul preşcolar, 3-6/7 ani'', MECT, 2008
- ,,Piramida cunoaşterii/editura Diamant”.
- Revista Învăţământului Preşcolar nr.1-2/2013 şi nr.3-4/2014

ISSN-L2601-6633X
Evenimentul Strategii didactice
Ob. Conținutul științific Evaluare
didactic Material didactic Metode
oper.
1. Moment Organizare
Se vor asigura condiţiile necesare
organizatoric frontală
pentru bună desfăşurare a activităţii.

2. Captarea Se prezintă preşcolarilor o păpuşă ce Conversația

Coş,păpuşă
atenției o reprezintă pe Zâna Toamna.

3. Anunțarea Se anunță titlul jocului:” Ne jucăm

Explicația
temei și a ,pe zâna toamnă noi o ajutăm”.
obiectivelor Obiectivele vor fi prezentate intr-un
propuse mod accesibil copiilor.

4.Reactualiza
rea
cunoştinţelor
învăţate
Se adresează preşcolarilor cateva
anterior
întrebări pentru a stabili nivelul de Conversaţia
cunoştinţe însuşite anterior referitoare
Aprecierea
la despărţirea in silabe a
răspunsurilor
cuvintelor,alcătuirea de propoziţii
simlpe si dezvoltate.

ISSN-L2601-6633X
 1.Explicarea regulilor jocului
Se prezintă copiilor sarcina
didactică si regulile jocului.
Copiii sunt aşezaţi în semicerc
,având la îndemână materialele
necesare desfăşurării jocului.
………………………………..
Fiecare sarcină rezolvată corect,va fi
aplaudată.

2.Jocul de probă
Se efectuează jocul de probă pentru
verificarea însuşirii regulilor.

3.Desfăşurarea propriu-zisă
Se trece la executarea propriu-zisă a
jocului,urmărindu-se respectarea
regulilor.
5. Dirijarea Indivuală
învăţării Varianta I
Un copil alege o imagine si va Frontală
trebui sa alcătuiască pe baza acesteia
o propoziţie.
Varianta II
Preşcolarii vor avea ca sarcină să
răspundă la ghicitori..Aceştia trebui
să precizeze forma de plural a
cuvintelor ce indică răspunsul la
ghicitori.
Varianta III
Un sac în care se află fructe de
toamnă va fi plimbat din mâna in
mână .La semnalul educatoarei
(bătaie din palme),acesta se va
opri.Copilul in dreptul căruia s-a oprit
sacul va alege un fruct pe care il va
denumi si va despărţi in silabe
cuvântul ,precizând numărul
silabelor.

Complicarea jocului
6. Obţinerea Pentru complicarea jocului Explicaţia
Individuală
performanţei ,preşcolarii vor avea ca sarcină să
completeze propoziţiile eliptice cu
jetonul corespunzător.

ISSN-L2601-6633X
 Se va realiza prin adresarea unor Frontală
7.Evaluarea
întrebări referitoare la jocul Conversaţia Aprecieri
activităţii
desfăşurat verbale
Se fac aprecieri individuale şi
8.Încheierea colective asupra modului în care Aprecieri
Recompense Conversaţia
activităţii copiii au participat la activitate şi se globale
oferă recompense.

PROIECT DIDACTIC

DATĂ: 25.01.2019
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''
CADRU DIDACTIC: Bucur Mădălina Florentina
NIVELUL / GRUPA : Nivel I / Grupa mijlocie ”Floricele”
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: Cine sunt/suntem?
SUBTEMA : Hai sa dam mana cu mana!
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul om şi societate (DOS)
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate practică
TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Tara in sarbatoare”
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare de priceperi și deprinderi
MIJLOC DE REALIZARE: lipire
SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea deprinderilor de a realiza lucrări practice folosind materiale şi tehnici specifice;
Educarea gustului artistic pentru frumos prin declanșarea emoțiilor;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul activității, toți copiii vor fi capabili :

O1- Să identifice materiale şi unelte simple de lucru, pentru realizarea unei activităţi practice;
Obiectivul se consideră realizat dacă preșcolarii identifică cel puțin 2 materiale din cele 4 utilizand
un limbaj specific.

O2- Să lipeasca harta si silutele imbricate in costume populare pentru a obţine un tablou.Obiectivul
se consideră realizat dacă preșcolarii aplică cel puţin 3 elemente din 6 puse la dispozitie;

O3- Să analizeze lucrările realizate pe baza criteriilor de evaluare propuse. Obiectivul se consideră
realizat dacă preșcolarii analizează lucrările din cadrul expoziției;
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: observația, conversația, exerciţiu, explicația, demonstrația, analiza
produselor ;
Material didactic : siluete model, siluete, carton A4, lipici, şerveţele, CD player, CD cântece;
Durată: 20-25 minute
Forme de organizare: frontal, individual
MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
- ,,Curriculum penru învăţământul preşcolar, 3-6/7 ani'', MECT, 2008

ISSN-L2601-6633X
 - „Introducere în pedagogia preşcolară”, A.Glava, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002

Strategii didactice
Evenimentul Ob.
Conținutul științific Material Evaluare
didactic oper Metode
. didactic

1. Moment Crearea unui mediu Organizarea

organizatoric favorabil pentru o bună frontală a grupei
desfășurare a activității.

Se realizează prin
prezentarea sub formă de
2. Captarea surpriză a unei machete
Observația
atenției reprezentand siluetele unor
copii imbracati in costume
populare dansand Hora
Unirii .

Se anunță tema activității Siluete in

3. Anunțarea
” Tara in sarbatoare’’ și se costume Explicația
temei și
enunță obiectivele pe populare, harta
enunțarea
înțelesul copiilor. tarii, plansa Conversația
obiectivelor
Se vor intui materialele de suport, lipici
lucru de la mesele copiilor.
O1 Se poartă cu copiii o
4.
scurtă conversație despre
Reactualizarea Conversația
costumul popular si
cunoștințelor
intrebuintarea acestuia.

Se prezintă copiilor Modelul

lucrarea model insistând educatoarei
asupra tehnicii de lucru.
Explicația
Se explică și
demonstrează tehnica de
lucru, precizându-se copiilor
etapele succesive necesare Siluete in
Demonstrația
realizării produsului finit. costume
5. Dirijarea
În realizarea temei copiii populare, harta
învățării
trebuie să aibă în vedere tarii, plansa
următoarele criterii de suport Individuală
evaluare:
- respectarea tehnicii de Lipici
lucru ;
-dispunerea adecvată a Frontală
elementelor pe cartonul
conturat;
- gradul de finalizare.

ISSN-L2601-6633X
 Exercițiul
individual

Se fac exerciții de încălzire

a mușchilor mici ai mâinilor Individuală
și degetelor. Aceste exerciții
O2 se vor realiza prin lovirea
palmelor, închiderea și
deschiderea pumnilor, CD player Frontală
deschiderea pe rând a CD cântece Exercițiul
degetelor însoțite de
versurile :
,,Batem palmele ușor
/Batem palmele de zor .
1,2-1,2/ Faceți toți la fel ca
noi.
Închid pumnii și-i desfac /
Degetelor fac pe plac,
1,2-1,2 / Faceți toți la fel ca
noi
Degetele- răsfirăm/ La pian
acum cântăm
1,2-1,2 / Faceți toți la fel ca
noi ”

Se creează un cadru
afectiv prin asigurarea unui
fond muzical .
Se realizează tema de
către copii. În timp ce vor
lucra, educatoarea va urmări
dacă este respectată tehnica
de lucru, dacă copiii
întâmpină greutăți. Se vor
oferi explicații suplimentare
acolo unde este nevoie.
Înainte cu 2-3 minute de
expirarea timpului de lucru
se va da un presemnal, apoi
semnalul de încetare a
lucrului.
Turul galeriei
Lucrările copiilor vor fi Analiza produselor
6. Evaluarea Lucrările Indivuală
expuse pe un paravan din Observația
activității copiilor
O3 rachita pentru a putea fi Conversația
Frontală
admirate de toți musafirii. Explicația

ISSN-L2601-6633X
 Se analizează lucrările pe
baza criteriilor enunțate de
educatoare la începutul
activității și se argumentează
alegerile făcute.

Se fac aprecieri generale Aprecieri

7. Încheierea
asupra întregii activități . Conversația globale
activității
Se vor inmana diplome de Individuale
romanasi.

PROIECT DE ACTIVITATE
PROFESOR INVĂŢĂMANT PREṢCOLAR: DUCA MARIANA
DATA:
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''
CADRU DIDACTIC: Duca Mariana
NIVELUL / GRUPA : Nivel II / Grupa mare ”Ursuleṭii”
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: ”Cum este, a fost si va fi aici, pe pămant?”
TEMA PROIECTULUI TEMATIC: ”Arca lui Noe”
SUBTEMA : ”O lume dispărută”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul estetic și creativ (DEC)
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate artistico- plastică
TEMA PLASTICĂ: Culori calde - culori reci
TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Lumea dinozaurilor”
TIPUL DE ACTIVITATE: Consolidare de priceperi și deprinderi
MIJLOC DE REALIZARE: Pictură

SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Stimularea creativității și a capacității de exprimare plastică prin utilizarea tehnicii picturii pe
diferite suprafețe; Educarea gustului artistic pentru frumos prin declanșarea emoțiilor;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul activității, toți copiii vor fi capabili :
O1- Să recunoască culorile calde și reci dintr-un tablou dat, pe baza cunoștințelor însușite anterior;
O2- Să realizeze prin tehnica picturii un tablou reprezentand lumea dinozaurilor, folosind culorile
calde și reci;
O3- Să analizeze lucrările realizate pe baza criteriilor de evaluare propuse (respectarea temei
plastice, acuratețe, grad de finalizare);

STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: observația, conversația, exercitiu, explicația, demonstrația, analiza
produselor ;

ISSN-L2601-6633X
 Material didactic : planse model, tempera, pensule, recipiente plastic, servețele, CD player, CD
cantece;
Durată: 25-30 minute
Forme de organizare: frontal, individual

MATERIAL BIBLIOGRAFIC:
- ,,Curriculum penru invatamantul prescolar, 3-6/7 ani'', MECT, 2008
- ,,Metodica predării activităților artistico- plastice în grădinița de copiii'', Editura Didactică și
Pedagogică;
- ,,Atlas cu elemente de limbaj plastic’’– Îndrumător pentru educatoare, Georgeta Botez, Dana
Solovastru, Editura Aramis, 2007;

Strategii didactice
Evenimentul Ob. Conținutul științific Material Evaluare
didactic oper. Metode
didactic
Organizarea
1. Moment
Crearea unui mediu favorabil pentru frontală a
organizatoric
buna desfășurare a activității. grupei

Conversația
2. Captarea
Se realizează prin prezentarea sub
atenției Observația
formă de surpriză a planselor model.

Se poartă cu copiii o scurtă

3. Reactualizarea O1 conversație despre culorile calde și reci
Conversația
cunoștințelor și se recunosc în plansele prezentate de
educatoare.
3. Anunțarea temei
Se anunță tema activității ” Lumea
și enunțarea Explicația
dinozaurilor’’ și se enunță obiectivele
obiectivelor
pe înțelesul copiilor.

Se prezintă copiilor lucrarea Modelul

model insistând asupra tehnicii de educatoarei
lucru. Explicația
Se explică modul de lucru.
Sunt enumerate etapele ce urmează
a fi parcurse pentru realizarea temei.
4. Dirijarea
Demonstrați
învățării
În realizarea temei, copiii trebuie să a
aibă în vedere următoarele criterii de
evaluare:
- respectarea temei plastice; Individua
- acuratețea; lă
- gradul de finalizare. Foi pentru
pictura

ISSN-L2601-6633X
 Se fac exerciții de încălzire a
mușchilor mici ai mâinilor și degetelor. Recipiente Frontală
Aceste exerciții se vor realiza prin
lovirea palmelor, închiderea și Tempera
deschiderea pumnilor, deschiderea pe Exercițiul
rând a degetelor însoțite de versuri. individual

Individua
Se creează un cadru afectiv prin lă
asigurarea unui fond muzical . CD player Exercițiul
Se realizează tema de către copii. În CD cantece
O2 timp ce vor picta, educatoarea va
urmări dacă este respectată tehnica de Frontală
lucru, dacă copiii întâmpină greutăți.
Se vor oferi explicații suplimentare
acolo unde este nevoie.
Înainte cu 2-3 minute de expirarea
timpului de lucru se va da un
presemnal, apoi semnalul de încetare a
lucrului.
Turul
Lucrările copiilor vor fi expuse în
galeriei
sala de grupă amenajându-se, astfel, o
Analiza
O3 expoziție pentru a putea fi admirate.
5. Evaluarea Lucrările produselor Indivuală
Se analizează lucrările pe baza
activității copiilor Observația
criteriilor enunțate de educatoare la
Conversația Frontală
începutul activității și se argumentează
Explicația
alegerile făcute.

Se fac aprecieri generale asupra

6. Încheierea Aprecieri
întregii activități. Conversația
activității globale
Se va interpreta un fragment din
,,Cantecul dinozaurilor”.

PROIECT DE ACTIVITATE

ISSN-L2601-6633X
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța’’
CADRU DIDACTIC: Slav Aristica
NIVELUL/GRUPA : Nivel I/ Grupa mijlocie ,,Iepurașii''
TEMA ANUALĂ DE STUDIU: „Când/cum şi de ce se întâmplă ? ”
TEMA PROIECTULUI: ,,Fiicele anului”
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: „S-au copt fructele-n livadă!”
DOMENIUL EXPERIENȚIAL: Domeniul limbă și comunicare (DLC)
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului
TEMA ACTIVITĂȚII: ,,Coşul toamnei!”
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare de cunoștințe
MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Consolidarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor
structurilor verbale orale; educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic,
lexical, sintactic;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
La sfârșitul activității, toți copiii vor fi capabili :

O1- să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate, cu ajutorul cuvintelor reprezentate de jetoane;

Obiectivul se consideră realizat dacă preșcolarii alcătuiesc propoziții cu cel putin 3 cuvinte din cele
6 reprezentate de imagini;

O2- să precizeze forma de plural a obiectelor prezentate; Obiectivul se consideră realizat dacă
preșcolarii precizează forma de plural a cel puțin 2 obiecte din cele 4 prezentate;

O3- să precizeze diminutivul cuvântului ce reprezintă răspunsul unei ghicitori; Obiectivul se

consideră realizat dacă preșcolarii precizează diminutivul a cel puțin 2 cuvinte;

STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: explicația, conversația, problematizarea, exercițiul, jocul ;
Materal didactic: coș, jetoane imagini, recompense ;
Durată : 20-25 minute;
Forme de organizare: individual, frontal;
SARCINA DIDACTICĂ:
Alcătuirea de propoziții simple și dezvoltate;
Precizarea formei de plural a cuvintelor;
Specificarea formei de diminutiv a cuvântului ce reprezintă răspunsul ghicitorii.

REGULILE JOCULUI:
Copii vor avea de extras din coș câte un jeton, vor spune cuvântul care denumește imaginea și vor
alcătui o propoziție cu acest cuvânt;
Copiii numiți de educatoare aleg pe rând câte un obiect de pe masă și vor avea de precizat forma
de plural a acestuia
Copiii vor avea ca sarcină să răspundă la o ghicitoare, apoi vor preciza diminutivul cuvântului ce
denumeste răspunsul.

ISSN-L2601-6633X
 ELEMENTE DE JOC
Surpriza, aplauze, ghicitori, semnal sonor.

STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: jocul, conversatia, demonstratia, explicatia, exercitiul, observatia,
problematizarea.
Material didactic: scrisoarea, biletele cu ghicitori, coș, jetoane, castană, frunză, castană,nucă,
stimulente.
FORME DE REALIZARE: pe grupuri, frontal, individual
LOC DE DESFĂŞURARE: sala de grupă
Durata: 20-25 min

Material bibliografic:
,,Curriculum pentru învăţământul preşcolar” , Bucureşti: Didactica Publishing House, Bucuresti,
2009;
Viorica Preda, Marcela Calin -,, Ghid pentru proiecte tematice”, Bucureşti 2008;
,,Piramida cunoasterii’’, Editura Diamant.
,Metodica activităţilor instructiv-educative in invăţământul preprimar, Ed. Didactica Nova,
Craiova, 2008
Florica Mitu ,Ștefania Antonovici- ,,Jocuri didactice pentru învățământul preșcolar’’.
Ed.Humanitas, 2005;

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Evenimentul Ob. Strategii didactice

didactic oper. Conținutul științific Evaluare
Material didactic Metode
Se vor asigura
condițiile necesare
1. Moment Organizarea
pentru buna
organizatoric frontală
desfășurare a
activității.
Se va face prin
2. Captarea Scrisoarea Zânei
citirea scrisorii primite Conversația
atenției Toamna
de la Zâna Toamna
Se anunță titlul
3. Anunțarea jocului ,,Coşul
temei și a toamnei!” Obiectivele
Explicația
obiectivelor vor fi prezentate într-
propuse un mod accesibil
copiilor.

1. Explicarea
4. Dirijarea regulilor jocului :
învățării Se prezintă copiilor
sarcina didactică și
regulile jocului . Explicația

ISSN-L2601-6633X
 Copiii sunt așezați
în semicerc, având la
îndemână materialele
necesare desfășurării
jocului;
Se precizează
faptul că pentru
fiecare răspuns corect,
va fi răsplătit cu o
nucă Explicația Aprecierea
Fiecare sarcină exprimării
rezolvată corect, va fi corecte
aplaudată. Exercițiul

2. Jocul de probă Frontală

Se efectuează jocul Jocul
de probă pentru
verificarea însușirii Jetoane
regulilor. Conversația
Un coș în care se Individuală
găsesc diferite Problematizarea
jetoane, va fi plimbat
din mâna în mână. La Exercițiul
semnalul educatoarei
(bătaie din palme),
acesta se va opri. Aprecieri
Copilul în dreptul Coș de răchită verbale
căruia s-a oprit coșul
va alege un jeton,va
denumi cuvântul și va
alcătui o propoziție.

3. Desfășurarea
propriu-zisă
Se trece la
executarea propriu-
zisă a jocului,
urmărindu-se
respectarea regulilor
acestuia.

Varianta I
Un copil va lua de
pe masă un obiect, il
va denumi si va
preciza forma de
plural a acestuia.

ISSN-L2601-6633X
 Complicarea
jocului
Pentru complicarea
jocului, copiii vor Explicația Individuală
6. Obținerea avea ca sarcină să Ghicitori
performanței răspundă la o Imagini Problematizarea
ghicitoare, apoi vor Aprecieri
preciza diminutivul Exercițiul verbale
cuvântului ce
denumeste răspunsul.

Se va realiza prin Frontală

7. Evaluarea adresarea unor Conversația
activității întrebări referitoare la Aprecieri
jocul desfășurat. verbale

Se fac aprecieri
individuale si
colective asupra Aprecieri
8. Încheierea Recompense
modului în care copiii Conversația globale
activității
au participat la
activitate și se oferă
recompense.

ISSN-L2601-6633X
 DRAGI COPII,

Am aflat ca voi știți foarte multe lucruri despre mine și bogățiile mele,iar ca să fiu
sigură că așa este v-am pregătit căteva sarcini surpriză și dacă reușiți să le îndepliniți cu
succes,adică să răspundeți corect și numai cănd sunteți întrebaț,la sfârșitul activităților o să
primiți recompense!
Așa că dragi copii,să trecem la treabă!
Mult succes!

CU MULT DRAG, TOAMNA

ISSN-L2601-6633X
 METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR
PROF. ÎNV. PRIMAR: TON LETIȚIA ANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ MOȘOAIA

Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se
impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare / realizare
a procesului integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat, pe elev.
Activităţile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui educat. Este
necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi să susţină
interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare.Învăţătorul trebuie să
stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare, şi să le aplice în funcţie de particularităţile
clasei de elevi. În efortul de determinare a calităţii rezultatelor şcolare şi a progresului şcolar,
cadrele didactice au la dispoziţie un arsenal de metode şi instrumente de evaluare.Metoda de
evaluareeste o cale prin intermediul căreia cadrul didactic „oferă elevilor posibilitatea de a
demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin
utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit."Tehnica de evaluarereprezintă
un element constitutiv al metodei, prin intermediul căruia elevul ia la cunoştinţă sarcina de
evaluare. El este cel „care pune în valoare atât obiectivele de evaluare, cât şi demersul iniţiat pentru
a atinge scopul propus"Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă
o decizie importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util. Pedagogul belgian
Gilbert De Landsheere aprecia că: „O evaluare corectă a învăţământului nu va putea fi posibilă
niciodată cu ajutorul unui instrument unic şi universal. Trebuie să ne orientăm ferm spre o abordare
multidimensională (...)". (Stanciu, M., 2003, p.284)Metode şi tehnici de evaluare în ciclul
primarClasificarea cea mai des utilizată este aceea care distinge următoarele metode şi instrumente
de evaluare (Stanciu, M., 2003, p.283-284):A. Metode şi instrumente tradiţionale1. Probele orale:a)
conversaţia de verificare (prin întrebări şi răspunsuri);b) cu suport vizual;c) redarea
(repovestirea);d) descrierea şi reconstituirea;e) descrierea / explicarea / instructajul;f) completarea
unor dialoguri incomplete;2.Probele scrise:a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunţată);b)
activitatea de muncă independentă în clasă;c) lucrarea de control (anunţată);d) tema pentru acasă;e)
testul3.Probele practicea) confecţionarea unor obiecte;b) executarea unor experienţe sau lucrări
experimentale;c) întocmirea unor desene, schiţe, grafice;
d) interpretarea unui anumit rol;e) trecerea unor probe sportive etc.B. Metode şi tehnici
complementare1. observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor;2. investigaţia;3.
proiectul;4. portofoliul;5. autoevaluareaGronlund (1981) a realizat un inventar al obiectivelor
pentru care instrumentele tradiţionale de evaluare sunt mai puţin (uneori) deloc eficace. În acest
sens, se recomandă utilizarea unor metode alternative (mai corect, complementare) de evaluare.
B.1.Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor Observarea sistematică a
comportamentului elevului în timpul activităţilor didactice este o tehnică de evaluare care
furnizează oserie de informaţii utile, greu de obţinut pe alte căi.Pentru a înregistra aceste informaţii,
profesorul are la dispoziţie trei modalităţi:· fişa de evaluare (calitativă);· scara de clasificare;· lista
de control / verificare. Fişa de evaluare- unde sunt înregistrate date factuale despre evenimentele
mai importante în legătură cu elevii care întâmpină dificultăţi. Observarea trebuie limitată doar la
câteva comportamente.Scara de clasificareComportamentele elevilor sunt clasificate după un
număr de categorii (scara lui Likert):În ce măsură elevul a participat la discuţii ?În ce măsură
comentariile sale au fost în legătură cu tema ? □ □ □ □ □niciodată rar ocazional frecvent
întotdeaunaScările de clasificare pot fi numerice, grafice şi descriptive. Planchard a propus diferite
scări pentru scris, desen, pentru redactare, cotare. Landsheere a elaborat (1986) o scară distributivă

ISSN-L2601-6633X
(a performanţelor într-un grup) şi nondistributivă (care are în vedere relaţia funcţională între
probabilitatea unui răspuns corect şi o trăsătură latentă a elevului).Lista de control / verificareSe
aseamănă cu scara de clasificare, dar ea înregistrează dacă o caracteristică sau o acţiune este
prezentă sau absentă (Gronlund).
B.2.InvestigaţiaInvestigaţia reprezintă o activitate pe care elevul o desfăşoară într-o oră în vederea
rezolvării unei situaţii complicate, pe baza unor instrucţiuni precise. Ea începe, se desfăşoară şi se
termină în clasă. Se poate desfăşura individual sau în grup.Obiective urmărite:- înţelegerea şi
clarificarea sarcinilor;- găsirea unor procedee pentru culegerea şi organizarea informaţiilor;-
formularea şi testarea ipotezelor de lucru;- modificarea planului de lucru;- capacitatea de a aplica
în mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţii noi;- participarea şi cooperarea în cadrul
grupului;- capacitatea de redactare şi prezentare a raportului privind rezultatele
investigaţiei.Notarea se va face holistic, dar separat pentru următoarele domenii:o Strategia de
rezolvare;o Aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor etc;o Acurateţea înregistrării şi
prelucrării datelor;o Claritatea argumentării şi forma prezentării.
Cadrul didactic poate urmări produsul, procesul sau/şi atitudinea elevului.
B.3.PortofoliulPortofoliul este un instrument complex de evaluare care presupune o selecţie
sistematică, făcută, de regulă, de către elevi (dar şi de către cadrele didactice) a unor produse
relevante ale activităţii elevilor (individual sau în grup). Portofoliul include şi rezultatele relevante
obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare. Aceste rezultate privesc probele orale, scrise
şi practice, observarea sistemică a comportamentelor şcolare, proiectul, autoevaluarea, precum şi
sarcini specifice fiecărei discipline.Notarea se va face într-o manieră holistică pe baza unor criterii
clare, care vor fi comunicate elevilor înainte să înceapă proiectarea portofoliului.B.4.Proiectul
Proiectul este o activitate mult mai complexă decât investigaţia. Începe în clasă şi continuă în afara
şcolii (individual sau în grup) câteva zile sau săptămâni. Se încheie tot în clasă prin prezentarea
unui raport sau a produselor realizate. Permite o abordare interdisciplinară. La început titlul poate
fi sugerat de învăţător, apoi de către elevi. Sugerăm câteva titluri: Jurnalul meu, Toamna în imagini,
Eu şi mediul înconjurător, Revista clasei. Se pot acorda două calificative (unul la elaborare şi altul
la prezentare).B.5. AutoevaluareaAutoevaluarea ajută elevii să-şi dezvolte capacităţile de
autocunoaştere, să-şi valorizeze atât cunoştinte, cât şi atitudini şi comportamente. Elevii au nevoie
să se autocunoască. Aceasta le va da încredere în sine şi îi va motiva pentru îmbunătăţirea
performanţelor şcolare. Elevul ajunge să îşi evalueze propriile capacităţi învăţând mai întâi să-şi
aprecieze rezultatele în activitatea de învăţare. Din acest motiv, abilitatea de autoevaluare este
foarte importantă pentru formarea la elevi a unor imagini realiste asupra posibilităţilor şi limitelor
lor. Cadrul didactic va ajuta elevii să-şi dezvolte capacităţile autoevalutive, să-şi compare nivelul
la care au ajuns în raport cu obiectivele şi standardele educaţionale şi să-şi impună un program
propriu de învăţare.Autoevaluarea este evaluarea efectuată de către elev a ceea ce el a realizat şi/sau
a comportamentului său. Coevaluarea se realizează de către mai mulţi elevi.Caracterul formativ
rezultă din faptul că ea îi oferă elevului un ghid metodologic despre învăţare şi un instrument de
motivare şi responsabilizare.Se pot folosi chestionare:
Ex.: 1. Prin rezolvarea acestei sarcini am învăţat: ..................2.Dificultăţi: ....3.Cred că mi-aş putea
îmbunătăţi performanţa dacă: ....4.Lucrurile care mi-au plăcut la această activitate au
fost:....5.Activitatea mea poate fi apreciată cu calificativul .....De asemenea, pot fi utilizate şi scările
de clasificare şi grilele de autoevaluare.Informaţia obţinută este comparată cu cea a învăţătorului,
se pune în portofoliul elevului şi se prezintă, periodic, părinţilor.

BIBLIOGRAFIE
1. Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994
2. Radu, Ion , Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981

ISSN-L2601-6633X
3. Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă, Editura Universităţii Suceava, 2003
4.Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
5. Goian, M. E. (coord.), Limba română. Comunicare – cl.a III-a, Ed. Nomina, Piteşti, 2008

VOLUNTARIATUL – EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Prof. Tȋmplǎrescu Gheorghe,

Şcoala Gimnazialǎ Ulmetu-Copǎceni

Voluntariatul a cunoscut în ultimul timp o ascensiune rapidă în domenii diverse.

Voluntariatul înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm pe semenii noștri dând dovadă de
compasiune, înțelegere, dragoste. Prin acțiunile de voluntariat putem obține abilități și cunoștințe
noi, dar și competențe sociale. Voluntariatul rămâne o activitate demnă de a fi practicată și sprijinită
în școală.
În România, activitatea de voluntariat a cunoscut în ultimul timp o dezvoltare rapidă,
începând de la nivel local, până la nivel național și internațional, în domenii extrem de diferite
(asistența și serviciile sociale, cultural, medico-sanitar, educativ etc). Prin urmare, această mișcare
se desfășoară într-un cadru legal și este susținută de Legea nr. 78/2014 privind reglementarea
activității de voluntariat în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 469 din 26 iunie
2014.
Se știe că voluntariatul este un element însemnat în formarea spiritualǎ și, mai nou,
profesionalǎ a tinerilor. Criteriul de bază al acestuia este responsabilitatea obținută numai prin
muncă, din care derivă respectul, la care se adaugă și alți factori importanți, respectiv comunicarea
și socializarea. De asemenea, activitatea de voluntariat presupune interacțiune, spirit civic și
organizatoric, curaj, încredere, colaborare, inițiativă, responsabilitate și dinamism. Participând la
această mișcare, înveți să promovezi, într-o formă creativă, ideile personale și să lupți pentru
realizarea lor. Așadar, prin acțiuni de voluntariat, poți dezvolta sau obține abilități și cunoștințe
noi, dar și competențe sociale (încredere, solidaritate, toleranță etc), devenind, astfel, mai conștienți
de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
În acest context, implicarea școlii în astfel de activitǎți sociale și educative nu are doar rolul
de a promova imaginea instituției școlare ȋn comunitate și nu numai, ci și de a-i responsabiliza și
de a-i forma pe elevii voluntari. Ȋn acest sens, în urma realizării unui parteneriat între școlile ȋn care
activǎm, am participat împreună cu un grup de elevi entuziaști, de gimnaziu și de liceu, pentru a-i
ajuta pe colegii lor mai mici sǎ ȋnțeleagǎ teme existențiale majore precum: egalitatea de șanse și
ȋntre sexe, toleranțǎ, altruism, bunele maniere, pericolele internetului etc. implicându-i ȋn jocuri și
activitǎți amuzante, practice și interesante pentru a conștientiza, ei ȋnșiși, semnificația acestor
“noțiuni abstracte”.
O altǎ activitate de voluntariat, în care am fost implicați, aparține, de data aceasta,
domeniului cultural. Astfel, am organizat câteva spectocole de tipul “Stand up comedy” pentru
elevii școlilor noastre, încurajând, prin acest timid ȋnceput, participarea și implicarea tinerilor ȋn
activități culturale.
De asemenea, în urma unui program dinainte stabilit, am desfǎșurat câteva acțiuni de
ecologizare, colectând deșeurile din jurul unitǎților școlare și al bisericilor din cele douǎ localitǎți
ȋnvecinate.

ISSN-L2601-6633X
 Impactul cel mai mare l-au avut proiectele sociale. Ajutarea unor familii nevoiaşe din
mărginimea orașului Berbești și din comuna Copǎceni, oferirea de ajutoare la Centrul de Asistențǎ
Socialǎ Lǎdești şi de jucǎrii copiilor nevoiași, prin activitatea intitulatǎ „ Cadoul din cutia de
pantofi”( „ShoeBox”), au contribuit la o mai bună percepere a lumii din jur, aceste experienţe
făcându-i pe cei implicați să înţeleagă că un gest frumos, un joc, un aliment, o ciocolată sau o
simplǎ jucǎrie, înseamnă foarte mult pentru aceşti oameni și cǎ un om altruist și milostiv chiar
poate să facă diferenţa. Astfel, un adolescent care a donat unui copil nevoiaş o jucărie a fost
impresionat de bucuria acestuia, altul care şi-a donat o după-masǎ din timpul lui să se joace cu alţi
copii a realizat că el poate să facă o schimbare în viaţa lor. Lacrimile de la despărţirea de aceşti
copii sau de bǎtrânii uitați de rudele lor ȋntr-un Centru de batrâni au fost , poate, cea mai bună
dovadă că munca lor a fost valorificată. A fost dovada că ei înseamnă ceva în societate şi pot
schimba lucruri. A fost un motiv în plus de a continua munca de voluntariat.
De asemenea, ca o ȋncununare a eforturilor depuse și ca dovadǎ a fapului cǎ toate aceste
activitǎți au fost fǎcute din pasiune și nu din obligație, tinerii voluntari din orașul Berbești au
apelat la o fundație care are ca obiect de activitate voluntariatul, ȋnființând „Asociația Grupurilor
Locale de Tineret Berbești”(„AGLT Together Berbești”).
Prin urmare, voluntariatul în şcoli este, pe lângă faptul altruist, în sine, o activitate de pe
urma căreia adolescenţii au multe lucruri de învăţat: noi abilităţi, noi contacte, experienţă într-un
anumit domeniu etc. Voluntariatul în şcoli este soluţia pentru o dezvoltare complexă a
adolescentului. Participarea la activităţi, într-un cadru formal, dǎ elevului sau adolescentului în
formare, sentimentUl de apartenenţă. Mai mult decât atât, adolescentul se simte valorificat şi
realizează roul lui în societate.
Alte motive, pentru care un adolescent doreşte să fie voluntar, ţin de socializarea cu diferite
persoane, în mod direct și, uneori, exercizarea drepturilor de lider (în tabere sau grădiniţe), fiind o
experienţă nouă, din care are de învăţat multe lucruri, o ocazie să aibǎ un cuvânt de zis.
Ȋn plus, absolvenţii liceelor, care au făcut parte din proiecte de voluntariat, au declarat că
aceste activităţi i-au ajutat nu numai să îşi întărească abilităţile de comunicare, muncă, încredere în
sine, dar, de multe ori, au putut rămâne ca angajaţi în cadrul organizaţiilor în care făceau
voluntariatul.

PREDAREA LIMBII ENGLEZE PENTRU ELEVII CU NEVOIE SPECIALE SAU

PENTRU CEI SUPRADOTATI

Profesor: Monica- Petruţa Arotăriţei

Colegiul de Arta “Ciprian Porumbescu” Suceava, Romania

ISSN-L2601-6633X
 Internetul permite profesorilor să răspundă nevoilor diferite ale elevilor. Gardner a
afirmat că "cele mai mari greșeli ale secolelor trecute în predare au fost tratarea tuturor copiilor
ca și cum ar fi variante ale aceluiași individ și, astfel, se justifică predarea aceluiași obiect în
același mod". Predarea și învățarea sunt activități complexe care trebuie să facă față diferitelor
bariere si provocari. Uneori elevii nu au încredere in sine, uneori nu găsesc activitățile
educaționale plăcute sau câteodată există alte tipuri de bariere pe care trebuie să le luăm în
considerare. Elevii noștri provin din medii diferite, învață într-un ritm diferit, astfel încât trebuie
să li se ofere oportunități egale și echitabile, să fie încurajați să experimenteze, să exploreze, să
comunice și să se implice în activități școlare.
Copiii cu dislexie, de exemplu, consideră că este mai ușor să participe la activități de
ascultare decât la activități de lectură. Ei preferă să folosească tehnologia pentru a asculta cărți
audio decât pentru a citi singuri. În cariera mea de profesor am avut câțiva elevi cu anumite
probleme fizice care aveau nevoie de condiții speciale de învățare, dar a existat întotdeauna o
soluție, cel puțin una. Ambii elevi au fost elevi de la Colegiul de Arte "Ciprian Porumbescu"
din Suceava. Unul dintre ei era orb și celălalt era surd. Alexandru a fost elevul meu în clasa a
IX-a și la început am fost uimita de nivelul lui de engleză mult mai mare decât a ceilalți elevi,
în ciuda faptului că el s-a născut orb și a frecventat o școală primară și primară normală. Acest
lucru m-a făcut să-l apreciez mai mult și să-i admir eforturile. Avea un adevărat talent pentru
limbile străine și o ureche excelentă. La Colegiul de Arte studiază patru instrumente și poate
canta la șapte. El a fost unul dintre cei mai motivați cursanți cu abilități excelente de
comunicare, un accent deosebit și a arătat tuturor că, în ciuda dizabilitatii sale vizuale ar putea
fi un elev autonom, activ. Alexandru avea un calculator cu un program special care putea
transforma un document Word sau PDF într-un fișier audio. Deci ori de câte ori era necesar, el
și-a folosit computerul și castile. Acesta este modul în care am folosit tehnologia pentru teste
sau eseuri, pentru proiecte școlare sau prezentări sau alte materiale scrise. Am comunicat chiar
și în afara școlii schimbul de materiale folosind e-mailuri sau transferul de materiale de la
computerul meu în ajutorul lui cu un stick de memorie. El chiar a participat la olimpiada școlară
în limba engleză, dar, din păcate, sistemul nostru nu oferă aceeași șansă tuturor elevilor, astfel
încât ar fi fost complicat să organizeze un examen doar pentru el.
Pe de altă parte, celalalta eleva fost Andreea- cu dizabilitate auditiva. Ea putes citi
buzele, dar când se vorbea într-o altă limbă decât cea nativă, era mai dificil. Avea un aparat
auditiv careo ajuta să comunice și să facă schimb de informații cu profesorii si colegii.. Am
făcut schimb de mesaje utilizând telefoanele mobile sau rețelele sociale, cum ar fi Facebook.
Cu toate acestea, o limbă este vorbită în cea mai mare parte, apoi scrisă și a făcut tot posibilul
pentru a-și depăși limitele și pentru a fi un elev activ. Tehnologia mi-a oferit instrumentele
necesare când aveam nevoie de ele. Fără ajutorul său, ar fi fost foarte dificil să găsim modalități
prin care toată lumea ar putea fi activă pe parcursul lecțiilor de limba engleză.

Internetul oferă multe site-uri care oferă activități pentru elevii cu anumite dificultăți, cum
ar fi www.audiogames.net, www.whitestick.co.uk, www.braillebookstore.com. Acestea sunt doar
câteva dintre paginile de internet care oferă jocuri audio și digitale care pot fi redate doar prin
indicii audio.
Motto-ul școlii ar trebui să fie "Nici un copil nu trebuie lăsat în urmă" și toată lumea ar trebui să
înțeleagă căo dizabilitate nu este același lucru cu o problemă de învățare. În plus, problemele de
învățare se referă doar la situații în care elevii nu au competențe, au un limbaj limitat, au suferit

ISSN-L2601-6633X
diferențe lingvistice și lingvistice. Mai mult, un elev care are o problemă de învățare are lacune în
realizarea mesajelor sau ar putea avea probleme de sănătate. În aceste situații, profesorii ar trebui
să ofere soluții adecvate și să adapteze materialele didactice. Profesorii trebuie să țină cont
întotdeauna de faptul că performanța cursantului este deasemenea afectată de diferite așteptări, de
școală sau de probleme familiale. Toate acestea pot influența negativ progresul său academic.
Pe de altă parte, elevii talentați au abilități deosebite sunt capabili să realizeze
performanțe academice. Ei se bazează pe o memorie excelentă și au o mare putere de concentrare.
De asemenea, tehnologia poate fi utilă în această situație. Acesta poate fi folosita pentru a ajuta
acești elevi să realizeze mai mult, permițându-le să lucreze individual sau colaborativ la un nivel
diferit, cu materiale de limbă mai avansate. Ei pot să-și aducă propriile dispozitive la școală sau
dacă școala are posibilitatea de a folosi un laptop, un computer sau o tabletă pentru a face un alt tip
de muncă. Profesorii adesea se plâng de elevii răi care se răzgândesc și pierd tot entuziasmul și
motivația de a învăța și faptul că studenții buni sunt plictisiți. Este în interesul statului să aibă o
forță intelectuală adecvată care să preia provocările civilizației contemporane, să facă descoperiri
științifice și să îmbunătățească eficiența anumitor procese.
Există încă o problemă cu care se confruntă sistemul nostru educațional - clasele
suprapopulate. Timpul limitat și nivelul zgomotului fac uneori dificilă învățarea. Atât elevii cu
dizabilități, cât și elevii talentați au nevoie de profesori care să le poată stârni curiozitatea și să le
sporească încrederea în sine, să creeze situații în care elevii pot lua inițiativa pentru a-și atinge
scopul. Scopul principal al profesorilor ar trebui să fie acela de a ajuta elevii să fie pregătiți pentru
viață în viitor la nivel profesional și social. Tehnologia oferă noi oportunități în educație. Învățarea
nu trebuie să se limiteze la câteva ore la școală de luni până vineri, dar poate fi încorporată în
fiecare activitate pe care elevul o face și poate avea loc oriunde. Tehnologia poate ajuta acești
cursanți să-și sporească independența în învățarea limbilor străine, în practicarea acestor limbi și
să reducă volumul de ajutor necesar. Nevoile educaționale speciale pot fi asistate de tehnologie
pentru a reduce timpul, pentru a facilita învățarea, pentru a personaliza lecțiile, pentru a monitoriza
mai bine activitatea elevului și pentru a le include în activități educaționale. Succesul unei
lecții depinde nu numai de profesor, ci și de elevi. Cooperarea și activitățile de învățare se
completează reciproc. Tehnologia oferă posibilitatea de a face comunicarea mai ușoară și
entuziasmul mai mare.

Bibliografie:
Gardner, James- Teaching behavior modification to nonprofessioanls, journal of applied behavior
analysis , 1972, 53, 5 17-52 1
Gavin Dudeney, Nicky Hockly- How to teach English with Technology,Pearson-Longman,2007

APROIECTUL EDUCAȚIONAL
„CURRICULUM OBLIGATORIU-REPER ÎN DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI
OPȚIONAL”
PROF. ZEGREA LUMINIȚA GABRIELA
LICEUL TEORETIC ”ALEXANDRU ROSETTI”, VIDRA, ILFOV

Proiectul este înscris în CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR EDUCATIVE REGIONALE

ȘI INTERJUDEȚENE FĂRĂ FINANȚARE M.E.N - 2019, în Anexa nr. 9 la OMEN nr. 3016/
09.01.2019 la poziția nr. 1383.

ISSN-L2601-6633X
Proiectul se află înderulare și este structurat pe mai multe secțiuni:
SECȚIUNEA I (pentru elevi și cadre didactice)
1. Atelierul transnațional- schimb de bune practici, ”BUNE PRACTICI ÎN
PARTENERIATUL TRANSNAȚIONAL ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA!” (vizită de
lucru în REPUBLICA MOLDOVA, vizitarea unei școli din orașul CAHUL)
2. 100 DE ANI DE ROMÂNISM DINCOACE ȘI DINCOLO DE PRUT 1918-2018
DIMENSIUNE CURRICULARĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR-(masă rotundă-
tradiții de neînlocuit )
SECȚIUNEA II (pentru elevi)CDȘ/CDL – REALIZĂRI ȘI PERSPECTIVE- expoziție cu lucrări
ale elevilor, realizată cu sprijinul partenerilor. Expoziția se va desfășura la Liceul Teoretic
Alexandru Rosetti, Vidra, Ilfov.
SECȚIUNEA III (pentru cadre didactice)
1. SIMPOZIONUL ”CURRICULUMUL OBLIGATORIU – REPER ÎN
DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI OPȚIONAL!”
a. Descrierea activităţii principale;Activitatea principală a proiectului este CDȘ/CDL –
REALIZĂRI ȘI PERSPECTIVE-expoziție cu lucrări ale elevilor, realizată cu sprijinul
partenerilor.Vor fi expuse lucrări ale elevilor, care se încadrează în categoria de rezultate ale
activităților desfășurate în cadrul curriculumului opțional la decizia școlii sau la decizia locală.
Activitatea este un concurs de materiale.
b. Impactul educativ estimat asupra grupului țintă.Implementarea proiectului
:”CURRICULUM OBLIGATORIU-REPER ÎN DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI
OPȚIONAL ” va avea impact asupra:
• grupului ţintă (elevii participanţi vor fi antrenaţi în activităţi de elaborare a lucrărilor cu
care vor participa la viitoare proiecte educaţionale, acestora dezvoltandu-li-se capacitatea de a
lucra în echipa şi de a respecta termene de elaborare a lucrărilor, vor putea dezvolta pe viitor
activităţi proprii de dezvoltare personală structurate pe un schelet impus );
• comunităţii şcolare (comunitatea şcolară va avea acces la mai multe informaţii provind
tema proiectului, la viziuni ale altor participanţi, putând considera acest eveniment ca şi un
schimb de bune practici în ceea ce priveşte implicarea directă a şcolii în activităţi educative
extraşcolare);
• şcoala ca organizaţie (proiectul va deschide noi orizonturi de cooperare între şcoli dar
şi între școală şi alte instituţii va duce la sporirea prestigiului şcolii în comunitatea locală şi
creşterea numărului de elevi ce vor dori să urmeze acest liceu.
• partenerilor din proiect (şcolile participante dobândesc informaţii cu privire la derularea
de noi parteriate);
• unităţilor şcolare din vecinătate (diseminarea bunelor practici identificate prin proiect).
A. PREZENTAREA PROIECTULUI
Argument justificare, context (analiză de nevoi) Activitățile au fost concepute în așa fel încât ,
desfășurarea lor să dezvolte relațiile dintre școli din România și Republica Moldova, dintre
instituții cu rol de dezvoltare a educației, între comunitățile locale din care fac parte școlile
partenere în proiect. Acest proiect îşi propune totodată, și o abordare interdisciplinară.
Obiectivele specifice ale proiectului;
1. Dezvoltarea interesului a 350 de elevi pentru valorificarea cunoştinţelor şi abilităţilor
acumulate în cadrul orelor de curs.
2. Dezvoltarea interesului elevilor pentru școală și pentru oportunitățile sistemului educațional
3. Familiarizarea lor cu situaţia de concurs-examen
Profesorii vor putea:
• Să promoveze proiectul;•Să participle la toate activitățile proiectului

ISSN-L2601-6633X
• Să promoveze interdisciplinaritatea ca mijloc de dezvoltare şi stimulare a creativităţii
elevilor;•să realizeze schimburi de experienţă eficiente între unităţi de învăţământ
Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul;
Grupul țintă al proiectului este împărțit în elevi si profesori. La rândul său grupul elevilor este
împărțit astfel:preșcolari, ciclul primar, gimnazial,liceal.Toți elevii implicați vor avea statutul de
elev participant .
Descrierea activităţilor:I.a. Titlul activităţii Atelierul transnațional- schimb de bune practici,
”BUNE PRACTICI DIN DOMENIUL EDUCAȚIONAL ÎN PARTENERIATUL
TRANSNAȚIONAL ROMÂNIA-REPUBLICA MOLDOVA!” (vizită de lucru în REPUBLICA
MOLDOVA, vizitarea unei școli din orașul CAHUL)
1. Activitatea constă în deplasarea unui grup de elevi și cadre didactice , al Liceului Teoretic
Alexandru Rosetti, la Cahul Republica Moldova. Aici va fi vizitată o școală de prestigiu din
orașul Cahul. Grupul de elevi, cadre didactice, reprezentanți ai comunității locale Vidra, vor
participa la atelierul transnațional de prezentare a bunelor practici din școlile noastre. Se va pune
accent pe curriculumul opțional din ambele școli. Vor fi realizate prezentări power point de către
profesorii din ariile curriculare specifice liceului nostru dar si din cele specife școlii
moldovene.Vor fi prezentate unele rezultate și realizări ale elevilor noștri. Vor fi distribuite
pliante și semne ale românismului de dincoace de Prut.
2. În această activitate, fiecare partener își va prezenta școala , dar și implicările acesteia în
dezvoltarea și conservarea tradițiilor culturale românești. Fiecare partener, va avea alocată o oră
pentru desfășurarea acestei activități (vor fi prezentate tradiții culturale ilfovene, de la dans la
îndeletniciri străvechi).
II. a. Titlul activităţii: CDȘ/CDL – REALIZĂRI ȘI PERSPECTIVE- expoziție cu lucrări
ale elevilor, realizată cu sprijinul partenerilor. Expoziția se va desfășura la Liceul Teoretic
Alexandru Rosetti, Vidra, Ilfov.Se va organiza o expoziție ce va cuprinde toate materiale primite
pe adresa de corespondență, ce reprezintă finalități ale desfășurării curriculumurilor opționale. În
această categorie se încadrează: hări, machete, pliante, reviste, desene, prezentări power point,
păpuși, figurine, felicitări, cărți de vizită, etc. Acestea vor fi înregistrate la nivelul proiectului și
vor fi expuse în perioada efectivă de desfășurare a acestei activități. Un juriu (numit prin decizia
coordonatorului de proiect, cu aprobarea directorului școlii), format din cadre didactice, părinți și
elevi , vor evalua lucrările expuse. Elevii școli vor avea rol decizional în stabilirea ierarhiei
punctajului fiecărei lucrări prezentate. Astfel, ei vor vota prin vot secret în ziua desfășurării
votului. Rezultatele vor fi expuse la avizierul școlii și vor fi publicate pe site-ul școlii. Elevii care
vor primi premii și mențiuni vor primi diplome iar ceilalți diplome de participare.
2. a. Titlul activităţii SIMPOZIONUL ” REPERE CONCEPTUALE ȘI
METODOLOGICE ÎN CURRICULA NAȚIONALĂ ȘI INTERNAȚIONALĂ! ,
Subsecțiuni:
1. Referate științifice care să ilustreze tema propusă.
2. Bune practici

ISSN-L2601-6633X
PLAN DE MASURI PENTRU COMBATEREA ABSENTEISMULUI SI ABANDONULUI
SCOLAR

Prof-Marin Elena Iuliana

Liceul Teoretic ”Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

Cauze ale absenteismului. Statistic, pe niveluri/clase, comparativ cu anul precedent

CICLU DE INVĂȚĂMÂNT TOTAL ELEVI TOTAL ABSENȚE MOTIVATE

NEMOTIVATE
SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019 SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019 SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019 SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019
PRIMAR 165 165 1189 1680 143 368 1046 1312
GIMNAZIAL 90 113 2903 1642 1361 848 1542 794
LICEAL ZI 194 194 9192 7065 6523 4715 2669 2350
ADS PRIMAR 51 51 0 1426 0 0 0 1426
TOTAL 449 472 13284 11813 8027 5931 6761 5882

Cauze ale absenteismului.

- familia, conditiile socio-economice ale familiei: dizarmonia, stil parental indiferent, neglijenta,
parinti foarte ocupati; -
-contextul scolar: presiunea grupului; conflict cu colegii; frica de evaluare, de esec; teama de
critica; teama de pedeapsa; teama de pierdere a statutului in grup.
Abandonul şcolar. Statistic, pe niveluri/clase, comparativ cu anul precedent

CICLU DE INVĂȚĂMÂNT TOTAL ELEVI TOTAL ELEVI ÎN ABANDON ȘCOLAR

SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019 SEM I
2017-2018 SEM I
2018-2019
PRIMAR 165 165 4 3
GIMNAZIAL 90 113 1 3
LICEAL ZI 194 194 1 3
TOTAL 449 472 6 9

ISSN-L2601-6633X
 Scolarizarea si frecventa. Statstic, pe niveluri/clase, comparativ cu anul
precedent

CICLUL DE
ÎNVĂȚĂMÂNT
NR. ELEVI INSCRISI IN ANUL SCOLAR 2016-2017
NR. ELEVI INSCRISI IN ANUL SCOLAR 2017-2018
NR. ELEVI INSCRISI IN ANUL SCOLAR 2018-2019
EVOLUTIE
PRESCOLAR 53 64 63 ↗
PRIMAR 141 165 165 ↗
GIMNAZIAL 124 90 113 ↙
LICEAL - ZI 178 194 194 ↗
LICEAL – FR 60 39 24 ↙

A DOUA SANSA INV PRIMAR 52 51 51 ↙

A DOUA SANSA INV SECUNDAR INFERIOR 20 29 29 ↗
TOTAL 628 632 639 ↗

ISSN-L2601-6633X
1.8.1 Strategii pentru realizarea obiectivelor privind creșterea participării școlare (diminuare
absenteism, abandon). Rezultate. Statistic, pe niveluri.
Diriginţii claselor vor putea lua şi alte măsuri de prevenire precum:
1. Aplicarea chestionarului privind absenteismul (dacă situaţia o impune)
2. Centralizarea răspunsurilor la chestionar şi identificarea principalelor cauze care au
contribuit la situaţia de fapt (număr mare de absenţe nemotivate)
Schiţarea unui plan de intervenţie ţintit pentru rezolvarea situaţiei (identificarea de către diriginte
a unor măsuri amelioratorii)
Cooperarea dirigintelui cu părinţii; supravegherea discretă a prezenţei elevului la şcoală, legătura
permanentă cu dirigintele (reacţiile negative ale şcolii şi ale familiei întreţin mecanismele de
apărare ale elevului, creând un cerc vicios, în care, la limită, abandonul tinde să fie văzut de elev
ca unică soluţie pentru ,,rezolvarea’’ problemei)
1) Dacă fuga de la şcoală este determinată de atitudinea unui profesor, dirigintele poate
media rezolvarea situaţiei conflictuale profesor-elev
2) Menţinerea în clasă a unei atmosfere care să asigure satisfacerea trebuinţei de siguranţă
afectivă pentru toţi elevii
3) Metode de predare – învăţare atractive
4) Promovarea cooperării în clasă, astfel încât şi elevii cu performanţe şcolare modeste să
experimenteze succesul; evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea,
marginalizarea, celor care nu aparţin elitei
5) Sistem echitabil de recompense – sancţiuni care să menţină motivaţia şcolară a elevilor;
nota să fie doar o măsură obiectivă a performanţei şi nu o modalitate de sancţionare a elevului
6) Profesorii să comunice eficient (asertiv, să folosească ascultarea activă) să evite
etichetarea elevilor, să critice constructiv, să se focalizeze pe recompensarea elevilor şi nu pe
sancţionarea lor
7) Diversificarea şi atractivitatea activităţilor extracurriculare
8) Programe de consiliere ale părinţilor
9) Colaborare cu toate autorităţile comunităţii locale (poliţia de proximitate, jandarmeria,
alte asociaţii şi ONG – uri).

ISSN-L2601-6633X
 CUPRINS
Nr. Denumire lucrare/ Autor Pag.
crt.
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN FORMAREA RELIGIOS 2
MORALĂ A COPILULUI-Prof. Negoiţă Gheorghiţa-Şcoala Gimnazială „George Bacovia”,
Sector 4, Bucureşti
1 BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV-Prof. înv.primarPalkóErikaÉva 5
Școala Gimnazială ”Kun Kocsard”, Ojdula-Covasna
2. O EXPUNERE DE BUNE PRACTICI ÎN PROCESUL INSTRUCTIV EDUCATIV- 6
Prof.Negruț Diana, Liceul Tehnologic Special Nr. 1 Oradea, Bihor

3. 7
STRATEGIE DE MOTIVARE A PERSONALULUI DIDACTIC,DIDACTIC AUXILIAR ŞI
NEDIDACTIC, ÎN CALITATE DE MANAGER - Prof. Olea Ioana Școala Gimnazială
,,General Eremia Grigorescu,, București
4. CONSOLIDAREA LECȚIILOR DE GEOGRAFIE PRIN ACTIVITAȚI PRACTICE DE 12
ORIENTARE IN TEREN Prof. Lucian MANOLE, Școala Gimnazială "Teofil Vâlcu" Hănești,
jud. Botoșani
5. SIMPLITATE ÎN EDUCAREA PUIULUI DE OM-Prof. înv. primar Malvina COMAN- 16
Şcoala Gimnazială “ Ion Pop Reteganul” Sîncel/Alba
6. CREATIVITATEA ESTE MAI MULT CA INTELIGENȚA-PARASCHIV CRISTIANA - 18
Școala Gimnazială ”Maica Domnului”, București
7. PLEDOARIE PENTRU INOCENŢĂ-Prof. Religie, Emanoil Gina Viorica-Şcoala Gimnazială,, 20
G-ral Eremia Grigorescu” Bucureşti
8. MOTIVAREA ŞCOLARULUI MIC PRIN JOC DIDACTIC MATEMATIC - Învățător Camer 21
Ramona Elena-Școala Gimnazială Gîștești
9. DESCOPERIND ÎMPREUNĂ CU ELEVII-Prof. Popescu Laura, Liceul Tehnologic Special Nr. 23
3- Bucureşti
10. ÎMPREUNĂ VOM REUȘI! -PIPP Acreței Adriana -Liceul Tehnologic Nisiporești- Neamț 24
11. IUBIREA FAŢĂ DE SEMENI- Prof. CONSTANDOIU LILIANA- 26
SCOALA GIMNAZIALA BOGDANESTI-BACĂU
12. METODE ACTIV-PARTICIPATIVE UTILIZATE ÎN ORELE DE LIMBA ŞI 28
LITERATURA ROMÂNĂ- prof. inv. primar, Neagu Victoria-Scoala Gimnaziala “ G-ral Eremia
Grigorescu “- Bucureşti
13. ÎNVĂŢAREA ACTIVĂ PRIN METODE INTERACTIVE- Prof. Sandu Mihaela-Scoala 32
Gimnaziala “G-ral Eremia Grigorescu” - Bucureşti
14. METODE ACTIV PARTICIPATIVE ÎN PROCESUL DE PREDARE – ÎNVĂŢARE- 33
Prof.înv.preşcolar: Piti Mirela Liceul Tehnologic „Vasile Netea” – Deda- Mureș
15. METODE COMPLEMENTARE DE EVALUARE-PROF. CRISTOFOR ANDREEA-IRINA- 37
SCOALA GIMNAZIALA „ELINA BASARAB”-Giurgiu
16. CUM INFLUENTEAZA VIZITA LA MUZEU PROCESUL INSTRUCTIVE EDUCATIV- Prof. 41
Gheorghe Maria-Scoala Gimnaziala “G-ral Eremia Grigorescu”-Bucuresti
17. IMPORTANȚA INVATARII LIMBII ENGLEZE- Prof. Ciocanel Monica - Șc.Gimnaziala 43
nr.165,Bucuresti
18. CE TELEVIZOR NE CUMPĂRĂM?prof. Szabo Rodica DomnicaŞcoala Profesională Specială 45
nr. 2, sector 2, Bucureşti
19. INTEGRAREA INTERDISCIPLINARITĂȚII CA METODĂ DE ABORDARE A 47
ȘTIINȚELOR ÎN ACTUL EDUCATIV-Țurcanu Monica,Școala Gimnazială Nr.150,
Liceul Teoretic Ștefan Odobleja, București
20. STRATEGII ȘI METODE FOLOSITE ÎN REDAREA MATEMATICII- Profesor Vasile 50
Liliana, Liceul Tehnologic Special nr. 3, București
21. DIVERSE APLICAŢII CARE CONDUC LA ECUAŢII REZOLVABILE PRIN 52
RADICALI-Prof. Dobrescu Gabriela -Liceul Tehn.Constantin Brâncuşi” Peștișani, jud.Gorj

ISSN-L2601-6633X
22. ELEMENTE DE ISTORIE LOCALĂ: BAIA- PRIMA CAPITALĂ A MOLDOVEI- 54
LOCALITATEA CU TREI CTITORII-VOIEVODALE-prof. înv. primar, Gogu Mihail- Cornel-
Şcoala Gimnazială "Nicolae Stoleru", Baia, jud. Suceava
23. MATEMATICA ÎN COTIDIAN-Profesor Barboni Rodica, Școala Profesională Specială Nr.3 - 56
București
24. 58
EDUCAREA ELEVILOR ÎN SPIRITUL VALORILOR TRADIȚIONALE ROMÂNEȘTI-
ȘEZĂTOAREA POPULARĂ-Prof. Înv. Primar Tulumis Violeta-Braila
25. METODE MODERNE ÎN PREDAREA TEXTULUI FANTASTIC-Prof. Ioana-Gabriela 59
Tȋmplǎrescu, Liceul “ Preda Buzescu”, Berbești
26. METODE DE LUCRU CU ELEVII CU CES- 61
Prof. Înv. Primar Bîrgăoanu Claudia- Şcoala Gimnazială ,, Iordache Cantacuzino ”Paşcani
27. PERFORMANȚA SPORTIVĂ-Prof. Pavel VELCOTĂ - 63
L.P.S. ”Banatul” Timișoara
28. INTERDISCIPLINARITATEA, MANIERĂ DE ABORDARE A LECŢIEI MODERNE-Prof. 65
Chiorbeja Gabriela- Şcoala Gimnazială ,, Iustin Pîrvu’’-Poiana Teiului- Neamţ
29. “POLUAREA PE MALURILE RÂULUI ARGEŞ IN ZONA COMUNEI ADUNAŢII 67
COPĂCENI”- prof. Dinaci Daniela, - Școala Gimnazială nr.1 "Sfântul Gheorghe"- Giurgiu

30. TEORIA VALORIZĂRII A LUI MICHAEL SCRIVEN-profesor Cioflan Mihail – Scoala 70

Gimnazială Nr 1, Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu
31. EXEMPLE DE ORGANIZATORI COGNITIVI IN MATEMATICĂ ŞI TEHNOLOGIA 72
INFORMATIEI- Cioflan Gheorghiţa-Scoala Gimnazială Nr 1, Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu
32. MATEMATICA - ABORDĂRI INTERDISCIPLINARE ŞI TRANSDISCIPLINARE-Profesor 74
Militaru-Grațiozi Grațiela, Școala Profesională Specială Nr.2, Bucuresti
33. EŞECUL ŞCOLAR-Prof. Soare Carmen Violeta-Scoala Gimnaziala George Bacovia-Sector 4, 76
Bucuresti
34. ȘI NOI SUNTEM TALENTAȚI-Prof. Pupăză Gabriela-Ionica-Centrul Școlar pentru Educație 78
Incluzivă-„Brădet”
35. EDUCAŢIA ELEVILOR CU NEVOI SPECIALE ELEVILOR CU CES-Înv. Iftimia Cristina- 79
Şcoala Gimnazială Gîşteşti-Paşcani
36. DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR PRIN APLICAREA 81
METODELOR MODERNE ÎN PREDAREA GEOGRAFIEI LA CLASA a V-a- Profesor
Constantin Dorina-Şcoala Gimnazială “George Bacovia”, Sector 4, București
37. FOLOSIREA METODELOR INTERACTIVE DE GRUP ÎN EFICIENTIZAREA LECŢIEI 83
DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ- Prof.Înv.Primar Enache Carolina Ileana- Şcoala
Gimnazială Moșoaia
38. EDUCAŢIA DE CALITATE-prof.Velcotă Viorica, Liceul Cu Program Sportiv ,,Banatul”, 86
Timişoara
39. METODE TRADIŢIONALE DE PREDARE- ÎNVĂŢARE UTILIZATE ÎN CADRUL 88
ORELOR DE GEOGRAFIE- Prof. Serban Georgeta- Scoala Profesionala Speciala Nr. 2,
Bucuresti
40. PROIECT EDUCATIV,,EMINESCIANA''Prof. Albean Teodora Elena ȘCOALA GIMNAZIALĂ 91
PORUMBACU DE JOS -Jud. Sibiu
41. Colaborarea Şcoală – Biblioteca Comunală –un pas spre utilizarea surselor istorice-Prof. 93
Aurelia Ţintea Şcoala Gimnazială Nr.1 Adunaţii Copăceni , Judeţul Giurgiu
42. ODYSSEIA ETWINNING - PROIECT EDUCATIV INTERNAȚIONAL-Profesor Bengescu 95
Otilia-Colegiul Tehnic Nr.2, Târgu Jiu
43. A CITI, A DESCOPERI! EDUCAȚIA PENTRU LECTURĂ – PROIECT ANUAL 97
DESFĂȘURAT PE PARCURSUL CLASEI I-Profesor învățământ primar Cezarina Psatta-Școala
Gimnazială Nr. 150, București
44. CERC DE CUSĂTURI TRADIȚIONALE-PROIECT EDUCAȚIONAL-Prof. Solomon Ileana- 99
Școala Gimnazială Porumbacu De Jos, Jud. Sibiu
45. PROIECT DE ACTIVITATE TERAPEUTICĂ-Profesor Dobre Marioara, Centrul Școlar De 101
Educație Incluzivă Brăila

ISSN-L2601-6633X
46. PROMOVAREA UNUI COMPORTAMENT ALIMENTAR RESPONSABIL PRIN 110
PROIECTE EUROPENE-Prof. Nicoleta Călin -Şcoala Gimnazială „George Bacovia” București
47. CARAVANA PRIETENIEI” PARTENERIAT EDUCAŢIONAL-ŞCOALĂ-GRĂDINIŢĂ- 112
Profesor Învățământ Primar Robitu Anamaria Mădălina- Școala Gimnazială ,, Mihu Dragomir,,-
Brăila
48. PROIECTUL EDUCAȚIONAL“ÎNVĂŢĂMÂNTUL – POARTĂ SPRE EVOLUŢIE!”-Prof. 115
Olaru Carmen-Alina Liceul Teoretic „Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov
49. PROIECT DE ACTIVITATE-Prof.Inv.Prescolar: Dobre Nicoleta- Şcoala Gimnazială “George 117
Bacovia”, Sector 4, București
50. PROIECT DIDACTIC„AŞEZĂM,GRUPĂM,CU FLORILE NE JUCĂM”- Prof. Oprea 120
Marina Grădiniţa „Panseluţa”, Bucureşti
51. PROIECT DE ACTIVITATE-Educatoare: Şpaiuc Monica Grădiniţa: ,,Panseluţa” 122
52. PROIECT DE ACTIVITATE-“ ÎN CĂUTAREA FULGILOR DE NEA”Prof. Zapan Ana- 125
Mihaela Grădiniţa “Panseluţa, Bucureşti
53. PENDULUL ELASTIC-Liliana Violeta Constantin -Liceul Tehnologic-Dimitrie Gusti”, Bucureşti 127
54. PROIECT DIDACTIC-UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța'-CADRU 129
DIDACTIC: Ion Cristina
55. PROIECT DIDACTIC-UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''-CADRU 133
DIDACTIC: Bucur Mădălina Florentina
56. PROIECT DE ACTIVITATE-PROFESOR INVĂŢĂMANT PREṢCOLAR: DUCA 136
MARIANA-UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța''-CADRU DIDACTIC:
Duca Mariana
57. PROIECT DE ACTIVITATE-UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița ,,Panseluța’’- 139
CADRU DIDACTIC: Slav Aristica
58. METODE ŞI TEHNICI DE EVALUARE ÎN CICLUL PRIMAR -Prof. Înv. Primar: Ton 144
Letiția Ana- Școala Gimnazială Moșoaia
59. VOLUNTARIATUL – EXEMPLE DE BUNE PRACTICI-Prof. Tȋmplǎrescu Gheorghe, Şcoala 148
Gimnazialǎ Ulmetu-Copǎceni
60. 150
PREDAREA LIMBII ENGLEZE PENTRU ELEVII CU NEVOIE SPECIALE SAU
PENTRU CEI SUPRADOTATI-Profesor: Monica- Petruţa Arotăriţei-Colegiul
De Arta “Ciprian Porumbescu” Suceava, Romania

61. 152
APROIECTUL EDUCAȚIONAL„CURRICULUM OBLIGATORIU-REPER ÎN
DEZVOLTAREA CURRICULUMULUI OPȚIONAL”-Prof. Zegrea Luminița
Gabriela -Liceul Teoretic ”Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

62. 154
PLAN DE MASURI PENTRU COMBATEREA ABSENTEISMULUI SI
ABANDONULUI SCOLAR-Prof-Marin Elena Iuliana-Liceul Teoretic
”Alexandru Rosetti”, Vidra, Ilfov

Notă: Autorii lucrărilor prezentate la simpozion și publicate în prezentul

volum își asumă în nume personal conținutul și originalitatea lucrărilor,
proiectelor educaționale prezentate, sursele de informare bibliografice,
web,altele .

ISSN-L2601-6633X