Echilibrul existent sau fragil între activitatea

profesională și viața personală

Echilibrul existent sau fragil între activitatea profesională și viața personală

Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală constituie în acest moment un

subiect mult discutat, a cărui importanţă este reflectată prin menţionările sale frecvente în cadrul
politicilor Uniunii Europene, în literatura de specialitate, precum şi prin pătrunderea şi
popularizarea lui în mass-media.
Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală (Work Life Balance) a devenit una
dintre cele mai mari provocări în secolul vitezei, cȃnd o carieră stabilă ştirbeşte multe ore din zi,
în defavoarea timpului petrecut în familie. Ȋn raporturi diferite, munca este mereu prezentă în
viaţa noastră. A lucra mult reflectă dorinţa omului modern de a se realiza şi de a atinge
performanţe extraordinare. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca pentru a avea succes,
planul profesional si cel personal trebuie sa fie in echilibru.
Găsirea unui echilibru între viaţa profesională si viața personală a devenit o problemă
semnificativă atât pentru femei cât și bărbați. Cu toate acestea, separarea spaţiului public şi a
celui particular continuă să caracterizeze societăţile dezvoltate care reflectă opinia că spaţiul
public de muncă şi cel privat al familiei constituie doua sfere diferite şi separate, care se
identifică cu partea masculină, respectiv feminină. ”Genul îngrijirii şi al muncii casnice”
continuă, într-un grad mare, să constituie probleme tipic feminine, chiar se vorbeşte despre aşa
numita „zi dublă” a femeilor care constituie o dovadă a legării într-un grad mai mare a acesteia
de spaţiul casnic, particular. Ȋn ciuda faptului că a crescut numărul familiilor cu cariera dublă,
care constituie tipul familiei moderne şi a faptului că s-au produs schimbări în rolurile sociale ale
bărbaţilor şi ale femeilor, ideea de egalitate între sexe în sfera particulară a familiei nu este
recunoscută îndeajuns ca fiind o problemă. Lipsa echilibrului între viaţa profesională şi cea de
familie are efecte diferite asupra celor două sexe, întrucȃt pentru femeia mamă este legată direct
de sectorul muncii şi înseamnă dificultatea participării totale pe piaţa forţei de muncă, în timp ce
pentru bărbatul tată este legată de familie şi se traduce prin dificulatea găsirii timpului de a se
dedica familiei şi gospodăriei.

1
 Nu există o definiţie a echilibrului dintre muncă şi viaţa personală care să reprezinte toate
persoanele. Pentru anumite persoane echilibrarea vieţii profesionale cu cea de familie înseamnă
să dedice mai mult timp muncii remunerate şi mai puţin timp familiei, în timp ce pentru alte
persoane înseamnă să asigure că munca remunerată nu umbreşte timpul necesar altor
responsabilităţi. Desigur, aceasta presupune că există sau trebuie să existe o separare între muncă
şi familie, în timp ce pentru multe persoane nu există o separare clară între cele două. Mai mult
decȃt atȃt, „echilibrul” sau „neechilibrul” variază pentru diferiţi oameni în diferite momente de
timp pe parcursul vieţii acestora, ceea ce face nerealistă dezvoltarea unei definiţii unice.
Echilibru între familie şi carieră s-a dovedit în multe cazuri destul de fragil sau chiar
inexistent. Acest lucru se explică prin faptul ca ambele
cer în egală masură timp, atenţie şi energie.
Echilibrul între viaţa profesională şi cea
personală nu înseamnă împărţirea matematică, care
distribuie timpul unei zile în cantităţi egale (8 ore la
muncă, 8 ore acasă, 8 ore – somn), nici de un echilibru
rigid, fixat odată pentru totdeauna, în condiţiile în care
viaţa înseamnă schimbare, iar ceea ce este potrivit astăzi
s-ar putea să nu mai fie potrivit şi mâine.
Echilibrul între viaţa profesională şi cea
personală reprezintă modul optim şi personal de armonizare a cerinţelor celor două domenii în
sensul dobândirii sentimentului de împlinire şi satisfacţie personală care, la rândul lui,
îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi a muncii deopotrivă.1
Raportarea la situaţia echilibrului viaţa profesională şi cea personală diferă de la individ
la individ: oameni cu sarcini lejere dar cu un management prost al timpului se definesc
“ocupaţi” pentru că aşa percep ei autoîncărcarea relativă sau oameni fericiţi cu situaţia pe care o
au, chiar dacă sunt supraîncărcaţi.
Echilibrul între viaţa personală şi profesională se raportează şi în funcţie de vârsta şi de
perioada din viaţă a fiecăruia. De exemplu, oamenii trecuţi de 50 de ani pot să aibă problemele
de familie rezolvate (copiii mari, relaţia de cuplu foarte veche) şi să dispună de mult timp pentru

1
Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Cum dezvoltăm şi implementăm politici şi programe de work–life balance în
companii (Bucureşti: 2007), 35.

2
viaţa profesională, în timp ce oamenii tineri (care sunt şi părinţii unor copii mici, adesea) vor
tinde adesea să mute bariera spre viaţa
personală.

Viata personală, invadată de viaţa

profesională...
Motivați fie de răsplata financiară,
privilegii și funcții sau mânați de impulsuri mai
adânci precum dorința de împlinire profesională,
oamenii sunt prinși astăzi într-o cursă contra-
cronometru și nevoiți să se împartă între muncă
și viața personală.
Au existat perioade în care angajaţii
munceau de luni pȃnă vineri, 8 ore pe zi, iar
graniţa dintre serviciu şi familie era cȃt se poate
de clar delimitată. Ȋnsă regulile jocului s-au
schimbat între timp şi limitele s-au amestecat
pentru foarte mulţi dintre angajaţi. Motivele pentru care s-a ajuns la acest lucru sunt variate:
Economia globală. Pe măsură ce tot mai mulţi profesionişti intră pe piaţa internaţionala a
muncii şi companiile încearcă să renunţe la unele posturi pentru a-si reduce cheltuielile, oamenii
se simt presaţi să lucreze tot mai mult, peste program, şi să producă mai mult, pentru a-şi proteja
locurile de muncă.
Afacerile internaţionale. Ȋn întreaga lume, "serviciu" înseamnă pentru unii oameni 24 de
ore pe zi. Dacă eşti angajat al unei companii sau a unei organizaţii internaţionale, ţi se poate cere
să fii la dispoziţia superiorilor 24 de ore din 24, timp de şapte zile pe săptămȃna, pentru
consultare sau pentru rezolvarea anumitor sarcini.
Tehnologia avansată. Ȋn prezent, oamenii au posibilitatea de a lucra de oriunde - fie de
acasă, fie din maşina personală şi chiar în timp ce se află în vacanţă. Ȋn plus, unii manageri se
aşteaptă la acest lucru, fără a ţine cont (şi) de drepturile angajatului.
Acest lucru merită? Depinde şi de compensaţiile oferite. Dacă acestea există...
Dacă munceşti peste program din motive financiare sau pentru a avansa în carieră, fă
acest lucru cu moderaţie. Cel mai important lucru, refuză atunci cȃnd eşti obosit, cȃnd acest lucru
îţi afectează starea de sănătate sau cȃnd ai obligaţii familiale cruciale.

3
 Echilibrul dintre viaţa profesională și viața personală este un subiect mult prea important
pentru fiecare dintre noi pentru ca altcineva să ia decizii în locul nostru. Pentru a putea păstra
echilibrul este esențial să ne gestionăm timpul astfel încât să existe un timp pentru muncă, un
timp pentru familie, un timp pentru prieteni și un timp pentru noi înșine. Sentimentul de
împlinire şi satisfacţie pe care îl dă armonia dintre muncă şi relaxare vine nu doar dintr-un
management eficient al timpului, ci şi din atitudinea faţă de muncă, faţă de viaţă şi faţă de sine,
din înţelegerea faptului că tot ceea ce se face într-o parte alimentează cu energie cealaltă parte.
Câtă vreme, conştient sau inconştient, munca este percepută ca un domeniu exterior vieţii, ca o
obligaţie, ca o corvoadă, şansele de a echilibra balanţa se răresc considerabil, generând conflictul
dintre muncă şi viaţa personală, cu efecte asupra sănătăţii fizice şi psihice a angajatului.
Gestionarea energiilor personale prin prioritizarea activităţilor este crucială în
echilibrarea balanţei dintre viaţa profesională şi cea personală. Activităţile trebuie prioritizate
astfel încȃt să reuşim să le îndeplinim pe cele mai importante şi abia apoi, dacă mai rămȃne timp,
ne ocupăm de celelalte activităţi, mai puţin importante.
O altă strategie de echilibrare a vieţii profesionale cu cea personală o constituie
egalizarea nivelurilor de participare a soţilor în munca domestică. Cercetările au stabilit că în
cazul cuplurilor în care soţii au sarcini egale în gospodărirea casnică, satisfacţia este de zece ori
mai frecventă decat insatisfacţia.

Nevoia de armonizare a vieţii profesionale cu

viaţa de familie

Nevoia de armonizare a vieţii de familie cu viaţa

profesională a început treptat să capete o importanţa din ce
în ce mai mare în ultimii 20 de ani, datorită participării
sporite a femeilor pe piaţa forţei de muncă în toate ţările
europene dar şi datorită schimbărilor drastice în modelele
familiale.
Cei 3 piloni ce stau la baza principiului armonizării activităţii profesionale cu viaţa de
familie, promovat de UE sunt:
program de lucru flexibil, în ceea ce priveşte orele de lucru şi concediile;
susţinere financiară pentru a putea face faţă costurilor creşterii copiilor;

4
 calitatea serviciilor privind asistenţa copiilor şi a persoanelor în vȃrsta, dependente. 
Deşi există din ce în ce mai multe companii preocupate de starea de bine a angajaţilor lor, există
şi destule obstacole în realizarea echilibrului între muncă şi viaţa personală: lipsa facilităţilor de

îngrijire a copiilor şi a altor persoane dependente (creşele şi grădiniţele de stat sunt insuficiente,
grădiniţele particulare sunt adesea inaccesibile financiar, sectorul de servicii legat de gospodărie
este încă subdezvoltat); programul de lucru prelungit sau neregulat şi lipsa flexibilităţii timpului
de lucru. Mai mult, din cauză că societatea românească este una tradiţionalistă, în majoritatea
familiilor femeia fiind cea care face treburile casnice menajere şi fiind responsabilă în cea mai
mare parte de îngrijirea zilnică a copiilor, angajatele găsesc mai greu echilibrul dintre „acasă“ şi
„la serviciu“. Când angajaţii se obişnuiesc cu un
stil de lucru nesănătos, când societatea pune
presiune atât pe femei, care se împart cu greu între
locul de muncă şi rolul de mamă, cât şi pe bărbaţii
care ajung câteodată să muncească pentru doi,
doar politicile de resurse umane ale companiilor
pot schimba ceva în această privinţă.
Departamentele de resurse umane ale
multor firme din România au conceput programe
şi spaţii speciale pentru angajaţi, de la clasicele cantine şi săli de sport sau de relaxare, până la
cursuri de pictură, posibilităţi de petrecere a timpului liber. Deja există seminarii şi training-uri
specializate care îi învaţă pe angajaţi cum să aibă o carieră de succes fără să-şi sacrifice viaţa
personală.
Spre exemplu, producătorul de software Microsoft oferă posibilitatea angajaţilor de a
alege între trei furnizori de servicii medicale, iar angajatele care se pregătesc să devină mame
beneficiază de un buget mai mare decât restul angajaţilor pentru serviciile medicale. Alte
companii locale – precum Hewlett Packard sau IBM – oferă posibilitatea angajaţilor de a lucra
de acasă timp de câteva zile pe lună sau pot beneficia de un program de lucru flexibil, pe care şi-l
ajustează în funcţie de nevoi. Spre exemplu, mamele îşi pot duce şi lua copiii de la grădiniţă în
timpul programului de lucru, atât timp cât norma lor de lucru cumulată respectă prevederile
legale din contractele de muncă. 
Munca si viata personala nu trebuie percepute ca fiind doua domenii care se afla intr-o
permanenta competitie, ci dimpotriva doua domenii care trebuie sa se completeze foarte bine

5
pentru a genera beneficii bilateral. In acest sens, companiile trebuie sa se orienteze din ce in ce
mai mult catre adoptarea unor programe de echilibrare a vietii profesionale cu cea privata,
oferind consiliere permanenta angajatilor si facilitati pliate pe nevoile specifice fiecarei
categorii.
Datele oferite publicităţii de către Institutul National de Statistica, în urma unei anchete
privind "Reconcilierea vieţii profesionale cu cea familială", realizată în trimestrul II 2010, ne
arată faptul că ponderea salariaţilor care beneficiază de un program flexibil de lucru este aproape
aceeaşi în rândul persoanelor cu şi fără responsabilităţi familiale: 9,4%, respectiv 9,5%. Astfel,
rigiditatea programului de lucru este principala caracteristică privind organizarea muncii pentru
salariaţii din România, majoritatea covârşitoare a acestora (90,4%) lucrând cu program fix. În
alte state europene, cu un nivel de trai ridicat, opţiunea pentru un program part-time sau flexibil
este des întâlnită în rândul femeilor care vor să activeze pe piaţa muncii, în condiţiile păstrării
îndatoririlor casnice. În ceea ce priveşte situaţia de la noi, opţiunea pentru un job cu jumătate de
normă este mai puţin întâlnită, mai ales din raţionamente economice, pentru că nu asigură un
nivel decent al veniturilor, dar şi pentru că nu oferă multe garanţii de protecţie a angajatului la
locul de muncă
2014 - Anul european pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie
In statele europene dezvoltate, contractele de muncă part-time sau programul de lucru
flexibil sunt considerate opțiuni de succes pentru femeile care doresc să participe pe piaţa
muncii, în condiţiile păstrării obligaţiilor familiale. Dimpotrivă, ocupaţiile part-time ale femeilor
românce reprezintă în mică măsură o soluţie pentru reconcilierea vieţii de muncă cu viaţa de
familie, ca urmare a faptului că nu asigură un nivel decent al veniturilor şi nu sunt asociate cu o
bună protecţie a angajatului la locul de muncă. Pe lângă ponderea mică a femeilor angajate part-
time, dintre cele care lucrează cu normă întreagă, 91.6% au un program de lucru fix. Estimări
recente arată că numărul de ore petrecut în gospodărie este comparabil cu cel petrecut pentru
activităţi productive. Muncile casnice și cele de îngrijire a dependenților sunt îndeplinite de către
membrii familiei şi în interiorul acesteia pentru că nu îşi permit să apeleze la servicii specializate.
Oferta de servicii publice care să compenseze muncile domestice este insuficientă, iar serviciile
private nu reprezintă o alternativă datorită costurilor ridicate 2. În consecință, familiile din
România, în special femeile, se confruntă cu o situație extrem de dificilă. Ele pendulează între

2
studiul "reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională" al Institutului Naţional de Statistică,
adevarul.ro

6
responsabilitățile față de copii sau vârstnici și treburi gospodărești, nepermițîndu-și să apeleze la
servicii specializate din lipsa de bani, și locul de muncă cu solicitări rigide, fără să își poată
ajusta programul de lucru. Supraaglomerarea femeii cu sarcini reprezintă probabil cea mai
răspândită consecință. Femeia are în fond două servicii, unul pe piaţa muncii şi altul acasă".
Consecințele acestei inflexibilități la locul de muncă sunt numeroase: participare mai slabă sau
neperformantă pe piața muncii sau dimpotrivă o implicare mai scăzută și disfuncțională în
familie. Deși pare greu de crezut, o
consecință indirectă o reprezintă chiar
reducerea numărului de copii pe familie. La
nivel macro, societatea românească
înregistrează pierderi greu de cuantificat: mai
multe familii cu probleme, vulnerabile,
suprasolicitate, părinți mai puțin performanți
la locul de muncă, mai stresați, copii mai
slab îngrijiți poate chiar neglijați, și nu în
ultimul rând copii mai puțini.
Echilibrarea vieţii profesionale cu viaţa privată poate fi realizată printr-o serie de politici
adresate femeilor, cum ar fi dezvoltarea de servicii pentru creşterea şi îngrijirea copilului (creşe,
grădiniţe, servicii de supraveghere a copilului) care să fie accesibile ca preţ şi ca sediu, precum şi
prin crearea de programe de lucru flexibile (cum ar
fi posibilitatea de a lucra de la domiciliu, un
program de lucru care să permită ducerea sau
aducerea copiilor de la grădiniţă sau şcoală etc.). În
România, mai ales în ultimii ani, marile companii
multinaţionale au preluat din politicile internaţionale
şi au inclus în pachetele de beneficii oferite
angajaţilor diverse facilităţi de care beneficiază,
uneori chiar indirect, femeile.
Specialiştii în resurse umane spun însă că cel
mai adesea discriminator este sistemul românesc
(statul, legile sau cultura organizaţională a companiilor) care obligă femeile să renunţe la serviciu
pentru a se ocupa de copii, pentru că nu au condiţii să-i lase la grădiniţă sau să-şi angajeze bonă.
De asemenea, specialiştii spun că angajatorii care încurajează programul prelungit la birou - care

7
conduce la neglijarea echilibrului între viaţa privată şi cea profesională - sunt indirect vinovaţi de
discriminare faţă de femei în principal. Consultanţii în recrutare spun însă că, de multe ori,
femeie sunt cele care se autodiscriminează, din cauză că nu-şi cunosc drepturile. Ei spun că au
întâlnit femei care, din cauză că nu cunoşteau legislaţia, ascundeau sarcina şi nu îşi anunţau
angajatorul dacă erau însărcintate, de frică să nu
fie concediate, neştiind că legea le protejează.
Unul din cele mai şocante cazuri întâlnite de un
recruiter a fost acela al unei femei din Braşov,
care, la aflarea veştii că este însărcinată, şi-a dat
demisia, fără să ştie care sunt beneficiile
legislative pentru angajatele care rămân
însărcinate.

Flexibilitate şi durabilitate

Generaţia X din Romȃnia este o generaţie

optimistă, ambiţioasă, care caută în permanenţă echilibrul A fost în mod constant preocupată de
performanţa la locul de muncă. Oamenii care o compun au înfruntat ani întregi povara
comunismului şi acum recuperează toată perioada de privaţiuni pe care au traversat-o. Ȋşi
menţine o imagine pozitivă asupra propriei vieţi, în ciuda stresului şi a constrȃngerilor la care
este supusă.
Generaţiei Y este o generaţie flexibilă, lucru care reiese şi din disponibilitatea către o
carieră internaţională. Membrii acestei generaţii spun că formarea unei culturi a muncii orientată
pe echipă şi oportunităţile de muncă interesante – inclusiv detaşările internaţionale – sunt
importante pentru satisfacţia lor profesională, iar productivitatea nu ar trebui măsurată în
numărul de ore petrecute la birou, ci prin rezultatele concrete ale muncii depuse. Astfel, ei văd
munca drept o „acţiune”, nu un „loc.

Construieşte pe hȃrtie propria balanţa a vieţii

şi vezi unde ar trebui să adaugi şi unde să scazi
pentru a ajunge la echilibru.