BOLILE SI DAUNATORII SALMONIDELOR

A.     BOLILE SALMONIDELOR

Odata cu cresterea productiei de pastrav si mai ales a densitatii la metru patrat, creste si procentul de
mortalitate la pastravii din bazine si indeosebi la puieti. Mortalitatea se datoreaza fie unor conditii de mediu sau
de nutritie nefavorabile sau necorespunzatoare, fie unor agenti patogeni de cele mai multe ori specifici
pastravului.
Principalele masuri pentru evitarea mortalitatii se refera la prevenirea imbolnavirilor, intrucat o boala,
odata contractata, combaterea ei este deosebit de dificila, uneori chiar imposibila.
Trebuie retinut faptul ca atat o subnutritie a pastravului, o hranire in salturi cu cantitati mari de hrana si
in mese reduse ca numar, cat si o supraalimentare a lui debiliteaza organismul si-l expune unor boli si
parazitoze.

I.               BOLI CAUZATE DE CIUPERCI

1.      SAPROLEGNIZA
Saprolegniza sau mucegaiul este provocata de o ciuperca din genul Saprolegnia sau Achlya si se
intalneste indeosebi in perioadele cu apa rece. Ataca icrele moarte din incubatoare, imprejurul carora tese
filamente ca de vata si se intinde apoi la icrele sanatoase din vecinatate.
In bazine, mucegaiul ataca obisnuit reproducatorii raniti in timpul luptelor din perioada boistei sau la
mulgerea lor-toamna-la cei de pastrav indigen si fantanel si primavara, la cei de curcubeu.
Pesti bolnavi de saprolegniaza, cu exceptia celor aflati in stadiul foarte avansat de boala, sunt
comestibili.

2.      IHTIOSPORIDIOZA
Ihtiosporidioza sau ihtiofonoza este o boala a pastravului si a altor specii de pesti (73 de specii sunt
atacate), provoacata de ciuperca Ichtzsporidium hoferi.
Ciuperca ataca musculatura, viscerele, organele interne (inima, ficatul, rinichii, splina etc.), unde
formeaza niste noduli de culoare alba sau cenusie, noduli ce sunt prezenti uneori si pe branhii. Boala se ia de la
pestii contaminati sau de la viscere de pesti contaminati in hrana, sau prin consumarea copepodelor purtatoare
de spor.
Pestii scapati de boala raman cu urmari evidente-lipsa unui ochi, coloana vertebrala stramba, etc.
Pesti bolnavi pot fi dati in consum, daca aspectul lor exterior permite.

II.            BOLI PROVOCATE DE PROTOZOARE

1.      IHTIOFTIRIAZA
Ihtioftiriaza este o boala foarte periculoasa, indeosebi pentru puiet. Este provocata de un protozoar de
marimea a 0,5–1 mm care paraziteaza pestele fixandu-se, cu ajutorul cililor pe piele si branhii, inotatoare si
ochi, patrunzand sub tesuturi. Cand parazitii ajung la dimensiunea de 1mm, dupa 15 zile, se desprind si cad la
fundul bazinului unde se inchisteaza si se inmultesc prin diviziuni succesive.
Dupa inmultire, noi produsi inoata prin apa si paraziteaza pestii. Daca in timp de 2-3 zile nu se pot fixa
pe pesti ei mor. De asemenea in mare masura mor la o temperatura a apei sub 3°C.
Pestii atacati se cunosc dupa existenta pe flancuri sau pe intregul corp a unor puncte albe de marimea
unei gamalii de ac, raspandite neregulat, ca si cum pestele ar fi presat cu gris.
Combaterea bolii in primele zile ale aparitiei se face prin marirea debitului bazinului suspect, pentru ca
parazitul sa fie luat de curent, prin pescuirea bazinului, plasarea puietilor in troci sau bazine mici de ciment a
caror evacuare se face direct in rau si tratarea pestilor cu solutie de :
-verde de malachit 5 g la 1 000 g apa, timp de 20-30 min;
-sare de bucatarie 3kg la 100 l apa, timp de 20-30 min;
-formol in concentratie de 0,250 l la 1 m3 apa, timp de o ora;
Baile se repeta timp de 3-5 zile.
 2.      CHILODONELAZA
Chilodonelaza este o boala data de un parazit foarte mic (Chilodonella czprini), care se fixeaza pe
branhii si uneori pe pielea pestilor, unde provoaca ititatii. Parazitul se inmulteste prin diviziune pe insusi corpul
pestelui parazitat, la o temperatura optima de 5 - 10°C, motiv pentru care periculozitatea mare o prezinta in
anotimpul rece (iarna si la inceputul primaverii).
Pestii bolnavi nu dau semne deosebite de boala. La examinarea atenta a exemplarelor parazite se
observa un exces de mucozitati pe suprafata corpului; pe cap se formeaza pete albastrui, pestii devin apatici iar
unele exemplare sar afara din apa. Cand infectia este puternica, pestii mor prin debilitare sau asfixie.

3.      TRICHODINIAZA
Trichodiniaza este produsa de protozaurul Trichodina domerguei, parazit foarte comun la toate speciile
de pesti, localizat pe branhii si tegument, periculos numai cand paraziteaza in numar mare si in special la varste
tinere de pastrav. Parazitoza se transmite de la peste la peste, perioada de incubatie fiind de numai 12 ore.

4.      COSTIAZA
Costiaza este produsa de protozaurul flagelat Costia necatrix.Parazitii ataca tegumentul si in special
branhiile. Prefera apele cu temperatura scazuta. Este foarte periculos pentru puietul de pastrav si pastravul de 1
an. Aspecte clinice sunt asemanatoare debilitarii fiziologice (capul mare si corpul fuziform, culoare albastra);
puietii se freaca lateral de fundul trocii, inoata in spirala sau se lasa la o frantura de secunda pe o latura
(oglinda). Mortalitatea este masiva si de scurta durata. Instalarea parazitului este favorizata de popularea
bacteriologica a apei, incarcarea cu mal, stagnarea apei de fund, contactul intre pesti si metabolismul deficitar al
pestilor.
Determinarea precisa a bolii se face in laborator, pe exemplarele vii sau la putin timp dupa moartea lor.

5.      HEXAMITIAZA
Hexamitiaza, denumita si octomiaza dupa numele stiintific vechi dat prozatorului care o
provoaca(Octomitus truttae), este o boala a puietilor de pastrav in primele luni de existenta.
Parazitul prevazut cu 8 cili se fixeaza in intestin, unde se inmulteste prin diviziune si apoi o parte se
inchisteaza, fiind astfel eliminat prin dejectii in apa, unde rezista mai multe zile. Pesti se contamineaza prin
inghitirea chistilor care, in tubul digestiv, pun in libertate parazitii. Puietii parazitati slabesc, se innegresc, au
capul mare si corpul subtire, abdomenul subt, si stau apatici la suprafata apei sau la intrarea acesteia in troci. La
disectie intestinul este lipsit de resturi de mancare si este plin cu lichid incolor sau de culoare galbena.

6.      MIXOSOMIAZA
Mixosomiaza, denumita popular capiala-neagra, este data de un sporozar parazit denumit Myxosoma
cerebralis.
Este o boala raspandita la efectivele de salmonide din Europa, America de Nord si de Sud, Asia si la
cele din Africa.
Parazitul a fost semnalat la 12 specii de salmonide, la noi fiind depistat la pastravul curcubeu, fantanel
si indigen, precum si la lostrita. Lipanul este si el atacat, desi la noi s-a semnalat prezenta parazitului la aceasta
specie o singura data in apele de munte.
Boala se transmite prin consumare de peste bolnav, prin spori transportati de pastravii ihtiofage sau cu
ajutorul icrelor pe peretii carora se fixeaza.
Comportamentul pestilor bolnavi este diferit dupa locul unde s-a localizat parazitul. Cand acesta ataca
cartilagiile urechii se produc tulburari de echilibru, instalandu-se rotirea in spirala de la fund la suprafata apei.
Localizat la nivelul vertebrelor se produce innegrirea trunchiului caudal, iar prin fixarea in cartilagiile
intervertebrale determina devenirea coloanei vertebrale. Necroza aripioarei dorsale si micsorarea operculilor pot
fi de asemenea, semne intarziate ale bolii.

7.      MIXOBOLIAZA
Este o boala descoperita la noi relativ recent ca fiind provocata de agentul etiologic Myxobolus
pfeifferi. Este tipica mrenei de toate varstele dar se intalneste si la alti pesti.
 Pestii atinsi de parazit prezinta niste furuncule raspandite indeosebi pe partile laterale si spate, cu
ulceratie de culoare galbena cu aspect gelatinos-cremos cuprinzand numerosi spori. Tumoarea este adanc in
carne. In pastravarii nu a fost semnalata.

8.      OODONIAZA
Este o parazitoza periculoasa in mod deosebit la puieti intrucat netratata la timp produce o mortalitate
de 60-80%.
Este data de prozoarul Oodinium pillularis care se fixeaza pe piele si branhii.
Puietii tind sa se frece de peretii bazinului si slabesc.
In stadiu mai avansat, la aripioara dorsala a puietului apare o pata alb murdar ce constituie rana formata
prin actiunea parazitului, pata ce se mareste treptat, rana adancindu-se in carne.
Lumina solara favorizeaza dezvoltarea parazitilor. Preventiv se recomanda acoperirea bazinelor de
puieti cu folii de plastic inchise la culoare sau cu scanduri ori rogojine.

III.         BOLI PROVOCATE DE VIERMI

Viermii care paraziteaza speciile de salmonide sunt in mare majoritate paraziti externi; foarte putini
sunt cei care se instaleaza in organele interne ale pastravilor.

1.      GYRODACTYLOZA
Gyrodactyloza are ca agent patogen viermele monogen Gyrodactylus salaris.
Pestii atacati inoata pe o parte, se freaca de fundul si de peretii bazinului sau troci si se aduna la intrarea
apei.
Inmultirea lui Gyrodactylus este vivipara (naste pui vii) odata parazitul instalat pe peste, masurile de
profilaxie sunt limitate, el transmitandu-se de la pestii bolnavi la cei sanatosi, indeosebi la densitatati mari ale
acestora.

2.      INFESTAREA CU LIPITORI

Infestarea cu lipitori (Cystobranchus), are loc in pastravariile si verile ploioase, cand apa transporta
suspensii organice. Lipitorile se fixeaza pe corpul pestilor, invadandu-l atat pe flancuri cat si pe aripioare,
debilitand organismul si expunandu-l prin micile rani pe care le provoaca, atacului ciupercilor sau bacteriilor.
Combaterea se face prin imbaiere in solutie de sare de bucatarie, 3 kg la 100 l.

3.      INFESTAREA CU BAZANISTES HUCHONIS

Infestarea cu Bazanistes huchonis este data de un parazit care ataca numai exemplarele de lostrita, atat
in apele naturale cat si in bazinele inchise.
Parazitul, un mic racusor care traieste in malul cu materii organice de pe fund, se fixeaza cu ajutorul
unor cili pe partea interna a operculilor lostritei.

4.      SANGUINICOLOZA
Este data de un vierme trematod (Sanguinicola inermis) care paraziteaza pastravul curcubeu
dezvoltandu-se ca adult in intestinul sau rinichiul acestuia, dupa ce larva a avut ca gazda intermediara o specie
de melcusor.
Pestii parazitati sunt apatici, au branhii palide si uneori ochii iesiti din orbite.
Ataca de obicei exemplarele tinere.

5.      DYPHYLLOBOTHRIUM LATUM

Este un vierme cestod care ca adult paraziteaza omul sau cainele ajungand la 12m lungime. Ataca
indeosebi pestii din apele curgatoare insotitori ai pastravului.
Omul se paraziteaza prin consumul pestelui afumat, sarat sau al icrelor.
Combaterea parazitului este greu de facut intrucat stadiul larvar nu poate fi descoperit in corpul pestelui
decat la microscop.
 6.      LIGULOZA
Este data de un parazit din clasa viermilor lati (cestode), din care face parte si tenia (Ligula
intestinalis).
Pestele atacat are burta umflata, inoata dezordonat, pe o latura, slabeste si moare, dupa cateva zile. Alti
pesti rezista parazitului. Nu s-au semnalat infestari la salmonide.

7.      TRIAENOPHOROZA
Este un vierme parazit cestod (Triaenophorus nodulosus) prevazut, la cap, cu doua perechi de ace,
fiecare cu numerosi dinti masurand in lungime pana la 30 cm.
Viermele ataca adultii si puietii de pastrav, instalandu-se in peretii intestinului si in ficat, provocand
inflamarea si ranirea acestuia.
Pestii atacati de vierme au abdomenul umflat, pierd pofta de mancare, slabesc si mor.

IV.         BOLI PROVOCATE DE BACTERII

1.      FRUNCULOZA
Frunculoza este una din bolile cele mai periculoase, provocata fiind de o bacterie denumita
Aeromonas salmonicida.
Boala apare dupa 3-4 zile de la contaminare si evolueaza sub doua forme: acuta-cu o mortalitate mare
(10% din efectiv pe zi) si subacuta - cu o mortalitate redusa.
Boala se transmite prin apa, icre, pesti adulti, vii sau morti sau este vehiculata cu ajutorul uneltelor
folosite in pastravarie. In mal, bacteria traieste timp de peste o luna.

2.      BOALA GURI ROSII.

Este o boala bacteriana inrudita cu furunculoza responsabila de Aeromonas salmonicida si Aeromonas
liquefacieus in principal.
Caracteristic bolii in stadiul de leziuni externe este asa-numita „gura rosie”, cand apar pete rosii
hemoragice in toata cavitatea bucala, operculi, branhii de culoare rosie.

3.      BOALA COLUMNARIS

Este o boala de apa calda (21°C) data de o bacterie, de natura epizootica. In apa calda leziunile apar in
24 ore, iar mortalitatea dupa 48-72 ore indeosebi la o temperatura ridicata cu aer uscat.

V.            BOLI PROVOCATE DE FACTORI DE MEDIU SI DE ALIMENTATIE

1.             NECROZA ARIPIOAREI DORSALE
Se caracterizeaza prin erodarea totala sau partiala pana la derma a aripioarei dorsale, in faza avansata
aceasta ramanand doar un ciot.
La noi boala apare la puietii spre sfarsitul primei veri si evolueaza si in a doua vara daca boala nu e
tratata, in acest caz dand mortalitati mari.
Sunt ani cand boala apare in multe pastravarii ca urmare a hranirii cu o anumita hrana din import, a
ploilor dese si a unei temperaturi ridicate a apei.

2.      HIDROPIZA SACULUI VITELIN

Hidropiza sacului vitelin este o boala raspandita la alevinii de pastrav indigen si pastrav curcubeu.
Apare ca rezultat al relatiei dintre factori constitutionali si mediali.
Imbolnavirea devine vizibila la cateva zile de la ecloziune si se afla in plina evolutie dupa 15-16 zile.

3.      BOALA BULELOR DE GAZ

Apare frecvent la alevinii de pastrav, mai ales in prima luna de viata (in troci).
Boala se caracterizeza prin aparitia unor vezicule pline cu gaze in regiunea gurii, in epiteliul branhial, a
corneei, a cristalinului, in cavitatea orbitala, in diferite organe interne si sange.
 La pastravul adult crescut in bazinele izvoarelor suprasaturate in gazele amintite, corpul se acopera de
basici, indeosebi in regiunea capului, culoarea pielii devine neagra, ochii ies din orbite, iar pestele inoata cu
partea din fata aplecat in jos.

4.      DEGENERESCENTA LIPOIDA A FICATULUI (DHL)

Boala a fost constatata cu multi ani in urma si a evoluat in timp la toate populatiile din pastravariile
sistematice.
Ea este considerata in general o deficienta alimentara, ca urmare a cresterii in regim artificial prin
uniformizarea hranei, lipsa de vitamine, necorelarea ratiilor alimentare cu varsta si temperatura, ca si
distribuirea ratiilor uneori cu lungi pauze intre ele.
Pastravii bolnavi prezinta la exterior o innegrire completa a tegumentului, branhii palide, ochi iesiti din
orbite.

B.     DAUNATORII PASTRAVULUI

O buna gospodarie a apelor de munte si o judicioasa crestere a pastravului in pastravarii implica, pe
langa cunoasterea bolilor ale acestuia, a modului de combatere a lor, si a daunatorilor animali, care uneori pot
provoca depopularea unui intreg fond piscicol sau pot duce la distrugerea efectivelor din mai multe bazine.
Daunatorii animali cei mai impotanti sunt:
Vidra (Lutra lutra) este cel mai periculos daunator al salmonidelor, atat in apele libere cat si in bazine.
(fig.48)

Fig.48 - Vidra
Este un animal de marimea unui catelandru de vulpe, cu blana bruna lucioasa, batand uneori in negru.
Degetele picioarelor sunt unite cu o pielita care face din ea o excelenta inotatoare.
Traieste pe malul apelor de munte si celor de ses, unde isi are culcusul cu doua sau mai multe iesiri din
care intotdeauna una sub apa.
Se hraneste numai cu pesti, consumand 1 kg de peste in 24 ore. Urmele treceri ei se cunosc dupa
scheletele de peste si indeosebi de capetele de peste pe care le lasa uneori pe cate un bolovan iesit la suprafata
apei. Pescuieste mai mult noaptea, iar in perioada cand are pui iese la vanatoare si in plina zi.
In pastravarii combaterea ei se face cu usurinta prin folosirea curselor cu pedala, asezate sub apa la
locul de intrare in bazin.

Soarecele cu botul ascutit (Neomys fodiens Pall) denumit

si soarecele sau chitcanul de apa, este un mic mamifer cu corpul
lung de 12-13 cm, din care numai coada are un sfert din lungime.
(fig.49). Are corpul acoperit cu par des de culoare negru-brun,
unsuros, incat apa nu-l uda.
Fig.49-Soarecele cu botul ascutit
Caracteristic ii este botul lunguiet si ascutit si coloratia alb
murdar a pieptului si pantecelului.
Se hraneste indeosebi cu puieti, din care cauza, in bazine,
mai ales in timpul iernii, face pagube foarte mari.
Combaterea lui se face greu fiind un animal mic si precaut, cu activitate mai mult nocturna.
 Sobolanul de apa (Arvicola amphibius) este un rozator al carui corp atinge lungimea de 16-17 cm, din
care coada reprezinta 6-7 cm (fig.50).

Fig.50 - Sobolanul de apa

Este raspandit in pastravariile ale caror bazine au digurile captusite cu scanduri sub care isi sapa galeri.
Aduce pagube atat in randurile puietilor de o vara cat si celor de 2 veri.
Nurca (Lutreola lutreola) denumita si dihor de apa sau norita, aduce la asemanare cu vidra, insa este
mai mica decat aceasta.
Ca si vidra, face incursiuni lungi pe uscat cand hrana abundenta din bazinul in care si-a facut salasul s-a
imputinat.
Este raspandita mai mult in Delta Dunarii.
Pesti sunt considerati dusmani ai salmonidelor atunci cand le consuma icrele sau puieti sau cand ii
concureaza la hrana.
Zgavoaca constituie un pericol pentru icrele si puietii de pastrav, fiind in acelasi timp si o hrana
excelenta pentru pestii adulti.
Scobarul, datorita invaziei lui in ultimul timp in epoca de depunere a icrelor spre cursul superior al
apelor de munte, stanjeneste reproducerea lipanului si a lostritei, le consuma icrele proaspat depuse si
imputineaza numarul de pastravi iesiti din icre.
Chiscarul a devenit o adevarata calamitate in ultimul timp, in unele ape de munte din Transilvania.
Intrat cu apa de alimentare in bazine, face bagube considerabile in randul pastravilor. Se prinde cu gura ca o
ventuza de corpul pastravului, care, dupa cum se stie, are solzii foarte marunti, si ii suge sangele consumand si
din carne.(fig 51,52).

fig.51-atac de chiscar

fig.52-gura de chiscar
Pescarusul verde denumit si Mos-Martin, este o pasare de marimea unei vrabii cu o coloratura forte
frumoasa.
Isi pandeste prada de pe o ramura a copacului abatut spre apa de unde se lasa ca un glonte si o prinde in
pliscu-i puternic.
Lipitorile ataca atat puietii cat si pastravii adulti, prinzandu-se cu ventuza de corpul lor si sugandu-le
sangele.
Ele irita pesti si-i fac nelinistiti, impiedicadu-le desfasurarea normala a proceselor de nutritie si
reproductie, iar prin ranile pe care le fac in tegumenul si pielea pestelui inlesnesc fixarea unor paraziti si slabesc
corpul acestora. Uneori ele trasmit unele boli de la un peste la altul.
 Sarpele de apa este un daunator raspandit in regiunea mijlocie a apelor de munte, in care acestea
strabat poieni si zavoaie, unde gaseste conditii prielnice pentru adapost si hrana.