Asinus aureus (Măgarul de aur)

Geneză și structură
de Lucius Apuleius

Romanul apare după o perioadă raţionalistă, când lumea avea o anumită arhitectură.
Perioada alexandrină este una de punere a perioadei precedente sub semnul îndoielii. Astfel,
valorile Greciei clasice sunt subminate şi sunt descoperite alte valori, mai libere, momentele de
tranziţie fiind întotdeauna caracterizate de forme izomorfe.
Textul s-a păstrat integral (în latineşte, Metamorphoseon libri undecim), sub acest titlu
fiind desemnat de autori ca Lactantius şi Fericitul Augustin. Un filolog de mai târziu, ca
Fulgentius, preferă titlul Asinus aureus, romanul fiind astfel cunoscut sub un nume compus,
strâns legat de simbolistica sub care el evoluează.
În ceea ce priveşte geneza propriu-zisă. au fost descoperite mărturii care pledează în favoarea
pre-existenţei a două hipotexte care au stat la baza romanului apuleian: Loukios sau măgarul,
scris în limba elenă de Luokios din Paatrai şi un alt roman atribuit lui Pseudo-Lucian.
Romanul are, astfel, un pronunţat caracter livresc, dar şi unul pregnant cultural - în structura lui
narativă fiind inclus un număr mare de „fabulae Milesiae”, mici nuvele picăreşti
(picăresc= caracterizat prin critica ascuțită a moravurilor și relațiilor sociale, cu ajutorul unor
personaje recrutate din medii interpole dar dotate cu un viu spirit de observație, cu vervă satirică
și umor și care folosesc un limbaj pitoresc, plin de elemente familiare, argotice) , pe tema
triunghiului conjugal.
Prima traducere românească integrală a fost realizată în 1958, de către I. Teodorescu,
fiind reeditată în 1967. În 1996, Ion Acsan a oferit publicului românesc o variantă mai rafinată,
cartea apărând la Editura „Univers”, Bucureşti.
Romanul, după cum aflăm chiar din titlul său latinesc - Metamorphoseon libri undecim
(Unsprezece cărţi de metamorfoze) - este structurat în unsprezece cărţi, al căror element
unificator este metamorfoza. Metamorfozele lui Apulcius au fie caracter cultural, fiecare
personaj al istorioarelor de factură picărescă inserate în roman fiind supus la câte o schimbare
majoră, ontologic semnificativă, fie caracter livresc - experienţa negustorului corintian Lucius
fiind una preluată din alte tipare, dar revelatoare pentru personaj. În prelungirea acesteia se poate
situa autorul care, voit sau nu, va dobândi „subiect”, se va formaliza în propriul său text.