Bls – Als – Bilec Florin

Basic Life Support (BLS)

BLS presupune menţinerea cailor aeriene deschise si protezare respiratorie si circulatorie
fara a avea alt echipament decat un dispozitiv de protecţie. Aceasta parte conţine protocoalele
pentru BLS la adult pentru voluntarii fara pregătire medicala si pentru folosirea AED (defibrillator
automat extern). Include deasemeni recunoaşterea stopului cardiac, poziţia laterala de siguranţa si
managementul înecului (obstrucţia cailor aeriene prin corp străin). Protocoalele pentru BLS in spital
si utilizarea defibrilatoarelor automate pot fi găsite in capitolul 3 si 4b.

INTRODUCERE
Moartea subita este principala cauza de deces in Europa, afectând aproape 700.000 persoane
anual. La momentul primei analize a ritmului cardiac aproape 40% din stopurile cardio-respiratorii
au fost prin fibrilatie ventriculara. E probabil ca mai multe victime sa fi avut fibrilatie ventriculara
sau tahicardie ventriculara la momentul colapsului dar, la momentul efectuării primei înregistrări
EKG ritmul s-a deteriorat la asistola. Fibrilatia ventriculara se caracterizează prin depolarizarea si
repolarizarea rapida si haotica a miocardului. Se pierde astfel funcţia de coordonare a mişcărilor
cordului si secundar funcţia de pompa in circuitul sistemic. Multe victime cu moarte subita pot
supravieţui daca cei de fata (voluntari) acţionează imediat cat inca exista fibrilatie ventriculara, dar
resuscitarea eficienta este puţin probabila odată ce ritmul s-a deteriorat la asistola. Tratamentul
optim pentru stopul cardio-respirator prin fibrilatie ventriculara este resuscitarea imediata de către
cei din vecinătate (compresii toracice combinat cu respiraţie artificiala) asociata cu defibrilare
electrica. Mecanismul predominant de stop cardiac la victimele de trauma, supradoza, inec si copii
este asfixia; resuscitarea respiratorie este critica pentru aceste cazuri.
Următorul concept este cel al lanţului supravieţuirii si include paşii vitali necesari pentru
resuscitarea eficienta. Majoritatea acestor verigi se aplica atât victimelor cu stop cardiac prin
fibrilatie ventriculara cat si celor cu stop asfixie.

Acces BLS DF ALS

1. recunoasterea urgemntei si apelului de ajutor: apelarea serviciilor medicale. Un răspuns

eficaceprecoce poate preveni stopul cardiac.
2. resuscitarea precoce de către voluntari: resuscitarea cardio-pulmonara imediata poate
dubla sau tripla
supravieţuirea in stopul cardiac prin fibrilatie ventriculara.
3. defibrilarea precoce: resuscitarea cardio-pulmonara si defibrilare in 3-5 minute de la
colaps poate determina supravieţuirea in 49-75% din cazuri. Fiecare minut de intarziere a
defibrilarii reduce probabilitatea de supravieţuire cu 10-15%.
4. ALS precoce si tratament post resuscitare: calitatea tratamentului in perioada
postresuscitare influenţează evoluţia cazului.

In cele mai multe comunităţi timpul de ajungere la caz al ambulantei de la lansarea apelului
este de 8 minute sau mai mult. In acest timp supravieţuirea victimei depinde de iniţierea precoce de
către voluntari a primelor 3 verigi ale lanţului supravieţuirii.
Victimele cu stop cardiac necesita imediat resuscitare cardio-pulmonara. Aceasta asigura un
flux sanguin redus, dar critic, pentru creier si cord. Deasemeni mareste şansa ca prin defibrilare sa
se oprească fibrilatia ventriculara si cordul sa recapete un ritm eficient.
Compresiile toracice sunt importante in special daca socul electric nu poate fi administrat in
4-5 minute după colaps. Defibrilarea întrerupe procesul necoordonat de depolarizare-repolarizare ce

Pagina 1
Bls – Als – Bilec Florin
apare in cursul fibrilatiei ventriculare. Daca cordul este inca viabil, pace-makerii fiziologici isi reiau
funcţia si produc un ritm efectiv si reluarea circulaţiei.
In primele minute după o defibrilare eficienta, ritmul poate fi rar si ineficient: compresiile
toracice pot fi necesare pana la reluarea adecvata a funcţiei cardiace.
Voluntarii pot fi antrenaţi sa utilizeze un defibrillator automat extern (AED) pentru a analiza
ritmul cardiac al pacientului si descarcă soc electric daca ritmul identificat este fibrilatie
ventriculara.
Recomandările "verbale" ale AED pot ghida voluntarul; AED-ul analizează ritmul EKG si
informează resuscitatorul daca este necesar socul electric. AED-urile sunt foarte precise si vor
descarcă soc electric numai daca exista fibrilatie ventriculara sau precursori: tahicardie ventriculara.
Funcţionarea AED-ului va fi discutata in capitolul 3.
Câteva studii au arătat beneficial resuscitării immediate asupra supravieţuirii si efectul
defavorabil al întârzierii defibrilarii. Pentru fiecare minut fara CPR supravieţuirea la VF
documentata scade cu 7-10%. Când voluntarii incep CPR rata de scădere a supravieţuirii este mai
redusa cu aproximativ 3-4% la fiecare minut. In general CPR făcut de voluntari dublează sau
triplează supravieţuirea in SCR făcut in prezenta martorilor.

Riscul salvatorului
Siguranţa victimei si a resuscitatorului sunt obligatorii in timpul resuscitării; au fost câteva
incidente cu repercursiuni asupra resuscitatorului, cazuri isolate de TBC si SARS.
HIV-ul nu a fost raportat ca fiind transmisibil prin resuscitare. Nu exista studii care sa
demonstreze eficienta dispozitivelor de protecţie (masca faciala), totuşi studiile de laborator au
arătat ca materialele folosite ca filter sau masca faciala cu valva unidirecţionala previn transmiterea
bacteriana orala in timpul respiraţiei gura-la-gura. Salvatorii trebuie sa ia toate masurile posibile in
situaţia data, in special daca victima se cunoaşte a avea o infecţie serioasa cum ar fi TBC sau SARS.
In timpul unui acces de infecţie grava cum este SARS masurile de precauţie cat mai compete
sunt esenţiale pentru salvator.

Eliberarea cailor aeriene

Subluxatia mandibulei nu este recomandata pentru voluntari, deoarece este dificil de invatat
si efectuat si poate provoca prin ea insasi leziuni de coloana cervicala. Prin urmare voluntarii
trebuie sa elibereze caile aeriene utilizând manevra de hiperextensie a capului si ridicarea
mandibulei atât pentru trauma cat si pentru nontrauma.

Recunoaşterea stopului cardio-respirator

Verificarea pulsului carotidian este o metoda nesigura de confirmare a prezentei sau absentei
circulaţiei. Oricum nu exista date care sa arate ca observarea mişcărilor respiraţiei sau tusei
reprezintă o metoda superioara de diagnostic; atât personalul medical, cat si voluntarii, au dificultăţi
in diagnosticarea prezentei sau absentei unei respiraţii normale sau eficiente la o victima
inconştienta. Aceasta se poate datora cailor aeriene blocate sau existentei respiraţiilor agonice
ocazionale (gasp).
Când aparţinătorii/ martorii sunt întrebaţi daca victima mai respire, aceştia interpretează
frecvent greşit respiraţia agonica ca si respiraţie normala. Aceasta informaţie eronata poate
determina întârzierea începerii resuscitării la un pacient in stop cardio-respirator. Respiraţiile
agonice sunt prezente in 40% din cazuri de SCR. Martorii descriu in general respiraţiile agonice ca
"abia mai respira", "respira greu", "cu efort", "respira zgomotos". Prin urmare, voluntarii trebuie
invatati sa inceapa CPR daca victima este inconştienta sin nu respira normal. Trebuie subliniat in
timpul pregătirii ca respiraţiile agonice apar frecvent in primele minute după SCR. Acestea sunt un
indiciu al începerii imediate a resuscitării si nu trebuie confundate cu respiraţie normala.

Pagina 2
Bls – Als – Bilec Florin
Resuscitarea respiratorie iniţiala
In primele minute după un stop cardiac nonasfixie conţinutul sanguin in oxigen ramane
ridicat si oxigenarea miocardului si a creierului este limitata mai mult prin scăderea debitului
cardiac decât prin lipsa de oxigen din plămâni, ventilaţia este, deci, iniţial mai puţin importanta
decât compresiunile toracice.
Este recunoscut ca invatarea si memorarea protocoalelor de resuscitare este îmbunătăţită prin
simplificarea acestora. Este, de asemenea, recunoscut ca voluntarii sunt reticenţi in a face respiraţie
gura-la-gura din diferite motive inclusive teama de infecţii sau reticenta fata de procedura. Pentru
aceste motive, si pentru a accentua importanta compresiilor toracice se recomanda ca in resuscitarea
adultului sa se inceapa cu compresii toracice in loc de ventilaţie artificiala.

Ventilaţia
In timpul resuscitării scopul ventilaţiei este de a menţine o oxigenare adecvata. Volumul
tidal optim, frecventa respiratorie si concentraţia aerului inspirat in resuscitare prin BLS sunt
noţiuni puţin cunoscute.
Recomandările actuale sunt bazate pe următoarele date:
1. in timpul CPR fluxul sanguin in plămâni este redus substanţial, deci o rata ventilatie-
perfuzie adecvata poate fi menţinută cu un volum tidal si o frecventa respiratorie mai mica decât
normal;
2. nu numai ca hiperventilatia nu este necesara (mai mult de 2 respiraţii sau volum mai
mare), dar este chiar periculoasa deoarece creste presiunea intratoracica cu scăderea întoarcerii
venoase spre cord si scăderea debitului cardiac. Supravieţuirea scade secundar;
3. când caile aeriene nu sunt protejate, un volum tidal de 1 litru produce o distensie gastrica
cu mult mai mare decât un volum tidal de 500 ml;
4. un minut-volum redus (mai mic decât un volum tidal normal si la o frecventa respiratorie
normala) poate menţine o oxigenare si ventilaţie eficienta in timpul CPR. Pentru adult se considera
adecvat un volum tidal de aproximativ 500-600 ml (6-7ml/kg);
5. întreruperea compresiilor toracice (de exemplu pentru efecuarea respiraţiilor artificiale)
scad supravieţuirea; efectuarea respiraţiilor artificiale intr-un timp cat mai scurt va ajuta la scurtarea
întreruperii in efectuarea compresiilor toracice.

Recomandările actuale pentru voluntari sunt sa efectueze fiecare respiraţie in aproximativ o

secunda cu un volum suficient pentru a ridica toracele victimei, dar sa întrerupă rapid sau sa evite o
respiraţie forţată. Aceste recomandări se aplica tuturor formelor de ventilaţie in timpul CPR inclusiv
respiraţia gura-la-gura sau cu balon, cu sau fara oxigen suplimentar.
Respiraţia gura-la-nas este o alternativa eficienta la respiraţia gura-la-gura. Se poate lua in
considerare daca gura victimei este serios lezata sau nu poate fi deschisa, când resuscitarea se face
in apa sau nu se poate face etanseizarea gura-la-gura.
Nu sunt date publicate privind siguranţa, eficienta sau posibilitatea ventilaţiei gura-la-
traheostoma, dar poate fi folosita pentru o victima cu un tub de traheostoma sau stoma traheala care
necesita resuscitare respiratorie.
Utilizarea balonului cu masca necesita experienţa si indemanare. Un resuscitator singur
trebuie sa fie capabil sa deschidă caile aeriene prin subluxatia mandibulei fixând in acelaşi timp
masca pe fata victimei. Este o tehnica indicata pentru resuscitatori care lucrează in zone speciale
cum sunt, de exemplu, cele cu risc de intoxicaţie cu cianuri, expunere la alţi agenţi toxici. Exista si
alte circumstanţe specifice in care voluntarii primesc training special in acordarea primului ajutor
care pot include training periodic in utilizarea balonului cu masca. Se aplica aceleaşi protocoale ca
si pentru personalul medical.

Compresiile toracice
Compresiile toracice produc flux sanguin prin creşterea presiunii intratoracice si prin
compresia directa a cordului. Deşi compresiile toracice făcute corect pot produce un vârf maxim al

Pagina 3
Bls – Als – Bilec Florin
presiunii arteriale sistoice de 60-80 mmHg, presiunea diastolica ramane scăzuta si presiunea
arteriala medie la nivelul arterei carotide rareori depăşeşte 40 mmHg.
Compresiile toracice generează un flux sanguin minim, dar critic, la nivelul miocardului si
creierului si creste şansele unei defibrilari eficiente.
Este in mod particular important ca primul soc sa fie administrat in primele 5 minute după
colaps.
Majoritatea informaţiilor despre fiziologia compresiilor toracice si efectele frecventelor de
compresie diferite, raportul compresii/ ventilaţii si "duty cyrcle" (raportul intre timpul in care
toracele e comprimat din timpul total de le o compresie la alta) sunt extrapolate de la modelul
animal. Concluziile conferinţei 2005 include următoarele:
1. de fiecare data când trebuie reluate compresiile, resuscitatorul trebuie sa pună mâinile fara
întârziere in mijlocul pieptului victimei;
2. compresiile toracelui se fac cu o frecventa de circa 100/ min;
3. fiţi atenţi sa faceţi o compresie completa, cu compresia toracelui de 4-5 cm la adult;
4. lasati toracele sa revină complet la poziţia neutral după fiecare compresie;
5. alocaţi aproximativ acelaşi timp compresiei si relaxării toracelui;
6. reduceţi la minim întreruperea compresiilor toracice;
7. nu va bazaţi pe obţinerea unui puls carotidian sau femoral ca măsura a fluxului arterial efectiv.

Pagina 4
Bls – Als – Bilec Florin
SECVENTA BLS ADULT (ERC 2005)

BLS consta in următoarea secvenţa de acţiune:

1. Fiţi sigur ca dumneavoastră, victima si voluntarii sunteţi
in siguranţa;
2. Verificaţi daca victima este conştienta, scuturati-l uşor de
umeri si intrebati tare: "sunteţi in regula?";

3.a. Daca răspunde:

- puneti-l in poziţia in care dumneavoastră si pacientul credeţi ca nu este in pericol
- încercaţi sa aflaţi ce este in neregula cu el si ajutati-1 daca este nevoie
- reevaluati-l regulat;

3.b. Daca nu răspunde:

- strigaţi după ajutor
- întoarceţi victima ape spate si eliberaţi caile aeriene
utilizând hiperextensia capului si ridicarea mandibulei
- puneţi mana dumneavoastră la ceafa victimei si uşor
lasati-i capul pe spate tinand degetul mare si indexul
libere, pregătite sa penseze nasul daca este necesara
respiraţia artificiala
- cu degetele sub menton ridicaţi mandibula pentru a
deschide caile aeriene

4. Menţinând caile aeriene deschise, verificaţi respiraţia:

preiveste, asculta si simti.
- priviţi expansiunile toracelui
- ascultaţi la gura victimei zgomotul respiraţiilor
- simţiţi aerul pe obraz.

Pagina 5
Bls – Als – Bilec Florin
In primele minute după stopul cardiac pacientul mai poate sa respire de câteva ori sau sa
aibă rare gaspuri zgomoroase. A nu se confunda cu respiraţiile normale. Priviţi, ascultaţi si simţiţi
nu mai mult de 10 secunde pentru a determina daca victima respira normal. Daca aveţi dubii ca
respiraţia e normala, acţionaţi ca si cum nu este normala.

5.a. Daca respira normal:

- puneti-1 in poziţie de siguranţa
- trimiteţi pe cineva sau plecaţi după ajutor (ambulanta)
- verificaţi daca respiraţia continua

5b. Daca nu respira normal

- trimiteţi pe cineva după ajutor, daca sunteţi singur, mergeţi
după ajutor, apelaţi ambulanta; reintorceti-va si începeţi
compresiile toracice după cum urmează:
* îngenuncheaţi langa victima (in lateral)
* puneţi podul palmei in mijlocul pieptului victimei
* puneţi podul palmei a 2-a peste prima
* intrepatrundeti degetele mâinilor dumneavoastră si asigurati-
va ca presiunea nu o exercitaţi pe coastele victimei. Nu faceţi
presiune pe regiunea abdominala superioara sau pe capătul
sternal.

* asezati-va vertical pe toracele victimei si cu mâinile intinse

deprimaţi sternul 4-5 cm
* după fiecare compresie lasati toracele victimei sa se relaxeze
fara a pierde contactul intre mâini si stern; repetaţi cu o frecventa
de aproximativ 100/min (puţin mai rar decât 2 compresii pe
secunda)
* compresia si relaxarea trebuie sa ocupe aceeaşi durata de timp.

Pagina 6
Bls – Als – Bilec Florin
6a. Combinarea compresiilor toracice cu respiraţiile artificiale:
- după 30 de compresii deschideţi din nou caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea
mandibulei.
- pensati nasul la nivelul partii moi utilizând degetul mare si indexul
- deschideţi gura pacientului dar menţineţi bărbia ridicata
- inspiraţi normal si acoperiţi gura pacientului cu gura dumneavoastră; aveţi grija sa fie etanş
- suflaţi constant in gura pacientului urmărind ridicarea toracelui; durata este de aproximativ Îs, ca
in respiraţia normala. Aceasta este o respiraţie artificiala eficienta
- menţineţi capul in hiperextensie si mandibula ridicata; indepartati-va de gura pacientului si priviţi
revenirea toracelui. Inspiraţi inca o data normal si suflaţi in gura victimei inca o data pentru ca in
final sa totalizaţi 2 respiraţii eficiente. Apoi repuneti mâinile in poziţia corecta pe stern si faceţi 30
de compresii
- continuaţi resuscitarea cu frecventa 30 compresii la 2 respiraţii

- opriţi resuscitarea pentru reevaluarea victimei numai daca incepe sa respire normal, altfel nu se
întrerupe resuscitarea Daca la respiraţia artificiala iniţiala nu se observa ridicarea toracelui, inainte
de următoarea respiraţie se face:
• verificarea gurii victimei si inlaturarea obstacolului
• reevaluarea eliberării cailor aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea mandibulei
• nu faceţi mai mult de 2 încercări de respiraţie intre 2 serii de 30 de compresii
Daca sunt mai mulţi resuscitatori (cel puţin 2), se schimba resuscitatorul după 1-2 minute de
resuscitare pentru a preveni oboseala. Timpul pierdut la schimbarea resuscitatorului sa fie cat mai
scurt.

6.b. Resuscitarea numai prin compresii toracice poate fi folosita in următoarele situaţii:
- daca nu se poate sau este neplăcut sa se facă respiraţie artificiala, faceţi numai compresii
- daca s-au făcut numai compresii, se va comtinua cu o frecventa de 100/ min
- se opreşte resuscitarea pentru a reevalua victima numai daca incepe sa respire singura, altfel nu se
întrerupe resuscitarea.

7. Se va continua resuscitarea pana când:

- soseşte ambulanta/ personal medical pregătit, care preia resuscitarea
- victima incepe sa respire normal
- epuizarea resuscitatorului.

Pagina 7
 Bls – Als – Bilec Florin
Advenced life support – adult (ALS)
Ghid de resuscitare 2005 - European Resuscitation Council
RESUSCITAREA IN CONDIŢII DE SPITAL

Pentru orice stop cardio-respirator trebuie:

- ca acesta sa fie recunoscut imediat ce se instalează;
- ca ajutorul (echipa de resuscitare) sa fie disponibil formând un număr de telefon standard,
cunoscut, prestabilit;
- ca resuscitarea cardio-pulmonara (masaj cardiac si compresii toracice externe) sa inceapa imediat
si sa fie posibila defibrilarea intr-un interval de sub 3 minute.
Atitudinea si secvenţa acţiunilor depinde de mai mulţi factori:
-locaţia pacientului (zona/ secţie cu monitorizare permanenta sau fara);
-nivelul cunoştinţelor personalului medical in ce priveşte resuscitarea;
-numărul celor care incep resuscitarea;
-echipamentul disponibil;
-modul convenţional de reacţie in spitalul/ secţia respectiva la producerea unui stop cardio-
respirator.
Este de preferat ca echipa de resuscitare sa fie alertata nu doar la producerea stopului cardio-
respirator, ci sa existe protocoale standardizate pentru recunoaşterea si tratarea cat mai precoce a
condiţiilor de risc de instalare a acestuia.

Pacient leşinat / cu
stare generală proastă

Cheamă ajutoare şi
evaluează pacientul

absente Semne vitale? prezente

Cheamă echipa Evaluează: ABCDE

de resuscitare Recunoaşte şi tratează circumstanţa
O2 monitorizare, acces venos

RCP 30:2
O2 suplimentar şi menţinerea deschisa a Cheamă echipa de resuscitare
cailor aeriene
(iacă mai este necesar

Conectează monitor-defibrilatorul Predă cazul echipei

ALS - echipa de
resuscitare

Pagina 8
Bls – Als – Bilec Florin
Acţiunile imediate la apariţia unei situaţii critice:
- asigura-te ca nu sunt pericole;
- verifica reactivitatea victimei si striga după ajutor.

Pacientul reactiv: se va face evaluarea medicala la urgenta si se vor întreprinde masurile de

stabilizare ca: oxigenoterapia, monitorizarea, asigurarea unui abord venos.
Pacientul areactiv:
Striga după ajutor (daca nu s-a obţinut inca);
întoarce pacientul pe spate si evaluează permeabilitatea cailor aeriene si respiraţia:
■ deschide caile aeriene prin metoda extensiei cefei si a ridicării bărbiei;
■ Verifica visual cavitatea bucala: daca sunt corpi străini sau resturi alimentare, extrage-le cu o
pensa sau prin aspirare;
■ Daca suspicionezi leziuni ale coloanei vertebrale cervicale, încearcă sa deschizi caile aeriene
utilizând metoda subluxarii mandibulei; de reamintit faptul ca o prioritate mai mare decât protejarea
coloanei vertebrale cervicale o reprezintă menţinerea deschisa a cailor aeriene si ventilarea
adecvata; daca acestea nu sunt asigurate prin subluxatia mandibulei, se va inclina dorsal capul atât
cat sa se poată deschide caile aeriene, menţinând o stabilizare manuala in ax a capului-trunchiului-
gatului pentru minimalizarea mişcărilor cafei daca sunt suficienţi salvatori;
■ Tinand deschise caile aeriene, priveşte, asculta si simţi, căutând evidenţierea respiraţiei
normale (o respiraţie de tip "gasp"- ocazionala, greoaie, lenta sau zgomotoasa-nu intra in aceasta
categorie!) timp de maxim 10 secunde.
Verifica semnele circulaţiei:
■ Pentru persoanele neantrenate poate fi dificila incertitudinea prezentei sau absentei pulsului
central; daca pacientul nu prezintă semen de viata (lipsa mişcărilor, respiraţie normala, tuse, etc), se
va porni RCP, pana când echipa de resuscitare soseşte, ori pacientul da semen de viata;
■ Cei experimentaţi trebuie sa verifice pulsul caritodian in timp ce simultan evaluează celelalte
semne de viata;
■ Daca pacientul nu prezintă semne de viata, sau acestea sunt neclare, se iniţiază RCP imediat:
orice întârziere in diagnosticarea stopului cardiac si deci a începerii RCP trebuie evitate, fiind
defavorabile prognosticului resuscitari
■ Daca nu exista respiraţii spontane, dar se percepe pulsul central (stop respirator neinsotit de
cel cardiac) se va proceda la ventilarea pacientului, verificând la fiecare 10 ventilaţii existenta
semnelor circulaţiei spontane.

Inceperea resuscitării in spital

♦ O persoana incepe RCP, in timp ce ceilalţi cheamă echipa de resuscitare si aduc defibrilatorul,
restul echipamentului si medicatia necesare; daca este o singura persoana, aceasta va lasă pacientul
rezolvând in acest timp cele de mai sus;
♦ Se va incepe prin administrarea a 30 compresii toracice urmate de 2 ventilaţii
♦ Efectuarea corecta a compresiilor toracice este obositoare; încercaţi schimbarea celui care le
efectuează la fiecare 2 minute;
♦ Menţineţi caile aeriene deschise si ventilaţi pacientul cu echipamentul cel mai la îndemâna; o
masca de buzunar, suplimentată de o pipa ar fi uzual rapid disponibile; alternative, o masca
laringiana si un balon autoinflant, sau balonul conectat la o masca faciala pentru ventilat, ar fi de
folosit, intubatia traheala trebuie lăsata in seama personalului obişnuit sa o practice, având
deprinderile formate;
♦ Timpul de inflaţie trebuie sa fie de aproximativ 1 secunda, administrând un volum suficient
pentru a produce o ridicare normala a pieptului pacientului;
♦ Odată ce pacientul a fost intubat traheal, continuarea compresiilor toracice se va face
neîntrerupt de către ventilaţii cu o rata de 100/ min, oprirea lor temporara fiind necesara doar in
cazul defibrilarii, ori al verificării periodice a pulsului - atunci când aceasta este indicata; ventilarea
se va face cu frecventa de 10/ min, evitând hiperventilatia;

Pagina 9
Bls – Als – Bilec Florin
♦ In cazul in care nu exista nici un echipament de ventilat se va proceda la ventilaţia gura-la-
gura; daca exista motive medicale pentru evitarea contactului sau daca resuscitatorul nu vrea, ori nu
poate executa aceasta manevra, se vor efectua doar compresiile toracice externe pana când
echipamentul adecvat devine disponibil, ori echipa de resuscitare soseşte;
♦ Când un defibrillator soseşte, se vor aplica ferm padelele pe pacient si se va analiza ritmul
cardiac; daca sunt disponibile padelele autoadezive, montarea lor se va efectua fara intreruperea
masajului cardiac, facad doar o scurta pauza necesara analizei ritmului cardiac; daca este indicat, se
va trece la defibrilarea manuala/ automata;

Compresiile toracice se vor reîncepe imediat după defibrilare, astfel incat întreruperile in
masajul cardiac sa fie minime;
Manevrele se vor continua fie conform indicaţiilor vocale ale defibrilatorului automat, fie
urmând algoritmul universal pentru Suportul Avansat al Vieţii (ALS), pana când soseşte echipa de
resuscitare, ori pacientul da semne de viata;
Odată ce RCP este in curs si deja s-a adunat suficient personal, pregătiţi medicatia necesara
uzual in resuscitare si asiguraţi un abord venos;
Identificaţi o persoana care sa predea pacientul echipei de resuscitare si pregatiti datele si
fisa medicala a pacientului;
Frecvent calitatea compresiilor toracice din timpul RCP survenite in spital este suboptimala;
liderul echipei va trebui sa monitorizeze aceasta si sa-i schimbe pe cei care efectuează manevrele,
daca este necesar; este de dorit ca persoana care efectuează compresiile toracice sa fie schimbata la
fiecare 2 minute.

Stopul cardiac in prezenta personalului medical si monitorizat

-Confirma stopul cardiac si striga după ajutor;
-Se va lua in considerare un pumn precordial, daca ritmul este de tip socabil (TV/ VF), iar un
defibrilator nu este disponibil imediat;
-Daca ritmul iniţial este de TV/VF si un defibrilator este imediat disponibil, se va administra intai
un soc electric; evaluarea cea mai rapida a ritmului se obţine prin analiza acestuia prin padelele
defibrilatorului apăsate ferm pe pacient (atenţie - defibrilatorul sa fie setat pentru acest mod), ori
automat la conectarea cablului prin padelele autoadezive, atunci când defibrilatorul este prevăzut cu
astfel de dispozitive; montarea electrozilor clasici de monitorizare EKG este alternativa mai lenta.

Pagina 10
Bls – Als – Bilec Florin
Pacient incostient

Verificarea permeabilitatilor cailor

respiratorii si semnele vitale

Cheama echipa de
resuscitare

CPR 30:2 pana cand se poate

monitoriza / defibrila

Evalurea ritmului cardiac

FV/TV fara puls PEA/ Asistolie

In timpul CPR:
- Corectarea cauzelor reversibile*
- Efectuarea MCE fara intrerupere dupa
asigurarea cailor aeriene
- Verificarea pozitiei si
contactului electrozilor
- Montarea si verificarea :
-abordului venos
-suportului resirator
- Administrarea de adrenalina la
fiecare 3-5min.
- Evaluarea utilitati amiodaronei
/atropinei/Mg

Soc electric: 150-200j

bifazic sau 360j
monofazic

Reluarea imediata a CPR 30:2 pentru 2 min

Cauze reversibile:
-hipoxia -Hipo/hiperpotasemia -tamponada cardiaca
-hipovolemia -hipotermia -toxinele
-metabolice -pneumotorax -tromboza (coronara si pulmonara)
ALGORITMUL DE TRATAMENT ALS:

Pagina 11
Bls – Als – Bilec Florin
- Exista 2 grupuri de ritmuri associate cu stopul cardiac:
• care necesita şocuri electrice: FV/ TV fara puls
• care nu necesita şocuri electrice: asistolia si PEA
- Principala diferenţa intre cele 2 grupe este necesitatea de aplicare a socului electric la pacienţii
cu FV
- Celelalte acţiuni (MCE, managementul respirator, abordul venos si administrarea drogurilor)
sunt comune pentru ambele grupe;
- Intervenţiile care contribuie la creşterea supravieţuirii după stopul cardio-respirator sunt
defibrilarea precoce si BLS promt;
- Celelalte intervenţii avansate nu au arătat creşterea supravieţuirii.
FV/ TV fara puls:
- FV este cea mai frecventa tulburare de ritm in stopul cardio-respirator, care poate fi precedată de
perioada de TV sau TSV;
- solicita ajutor specializat: defibrilator;
- incepe CPR cu MCE in ritm de 30:2 ventilaţii;
- se montează padelele defibrilatorului si se identifica ritmul cardiac;
- daca FV/ TV este confirmata se da un soc cu 150-200J bifazic sau 360J monofazic;
- se reia MCE imediat după SEE;
- chiar daca defibrilarea este eficienta, pulsul nu se palpează imediat, intarzierea in încercarea de a
percepe pulsul; va compromite perfuzia miocardica, inca neinstalata corespunzător;
- daca s-a instalat un ritm de perfuzie, masajul cardiac nu creste riscul reapariţiei FV;
- daca apare asistola după SEE: MCE poate determina reapariţia FV;
- se continua CPR 2 minute;
- se verifica pe monitor daca este tot FV/ TV; in acest caz se aplica un SEE 150-200J bifazic sau
360J monofazic;
- se reia CPR;
- după 2 minute de reevaluează: daca persista FV/ TV se administrează adrenalina, urmata de al
treilea SEE de 150-200J bifazic sau 360J monofazic;
- se reia CPR;
- trebuie minimizat intervalul dintre MCE si SEE;
- daca persista FV/ TV după al treilea soc se administrează amiodaroma 300mg in bolus;
- daca pacientul prezintă asistola sau PEA (activitate electrica fara puls) se incep protocoalele de
CPR (RCP) corespunzătoare;
- in timpul tratamentului FV/ TV trebuie asigurata o coordonare intre CPR si şocuri;
- când FV durează mai mult de câteva minute, miocardul este privat de oxigen si substrat metabolic;
- in timpul MCE exista un aport de oxigen si substrat energetic miocardic si creste probabilitatea
restabilirii perfuziei miocardice după soc;
- cu cat se aplica mai repede socul după MCE, cu atât este mai eficient;
- adrenalina se administrează l mg la fiecare 3-5 minute pana la apariţia ROSC (?) (reintoarcerea la
circulatia spontana)

Lovitura precordiala:
- se ia in considerare când nu este disponibil imediat un defibrilator;
- trebuie aplicata de un profesionist;
- folosind marginea ulnara a mâinii se aplica in ½ inferioara a sternului de la aproximativ 20cm,
apoi se retrage brusc pumnul;
- o TV se poate converti la ritm sinusal după lovitura precordiala;
- in toate cazurile rezolvate cu success pumnul a fost dat in primele 10 secunde de FV.

Managementul cailor respiratorii si al ventilaţiei:

Pagina 12
Bls – Als – Bilec Florin
- IOT asigura cea mai buna cale aeriana, dar necesita pregătire de specialitate si echipamente
adecvate;
- se poate efectua de către personalul specializat si in timpul manevrelor de MCE;
- nici o tentativa de IOT nu trebuie sa depăşească 30 de secunde;
- după IOT trebuie verificata poziţia si securizata sonda;
- odată realizata IOT se continua MCE cu o rata de 100/min, fara nici o pauza in timpul ventilaţiei;
- fecventa ventilatorie=10/min pentru a evita hiperventilatia;
- in absenta personalului specializat in IOT exista alternative: combitube, masca laringiana (LMA),
tub laringian.

Abordul venos si drogurile:

- exista diferente intre abordul venos periferic si cel central;
- concentraţia maxima si timpul de circulaţie este mai scurt pe calea centrala, dar montarea unui
CVC necesita întreruperea CPR insotita de complicaţii;
- calea periferica este cea mai sigura, mai uşor de abordat, dar drogurile injectate trebuie urmate de
minim 20ml de fluid si ridicarea extremităţilor 10-20sec, pentru a facilita circulaţia drogurilor;
- abordul vascular intraosos, folosit in general la copii, poate fi folosit si la adult; in timpul atingerii
concentraţiei plasmatice maxime este compatibil cu cel din abordul venos central; de asemenea
poate fi util pentru prelevarea de măduva, analiza gazelor sangvine, dozări de electroliti si
hemoglobina;
- calea intratraheala de administrare a drogurilor- daca nu se poate stabili un alt abord; problema
este concentraţia plasmaticda necontrolabila cu imposibilitatea stabilirii dozelor exacte necesare; in
timpul CPR doza de adrenalina administrate este de 3-10 ori mai mare decât pe calea iv; unele
studii pe animale au arătat ca concentraţiile scăzute de adrenalina realizate prin administrarea IOT
pot produce efecte beta-adrenergice tranzitorii (hipoTA si scăderea perfuziei coronare); doza de
adrenalina este de 3mg dizolvata in l0ml apa distilata (dilutia cu SF scade absorbţia); soluţiile
pentru acest scop se prezintă in seringi preumplute.

Adrenalina:
- in ciuda utilizarii pe scara larga in resuscitare, nu exista un studio placebo controlat;
- folosirea adrenalinei este inca recomandata;
- determina vasoconstrictie prin efect alfa adrenergic, ceea ce determina creşterea perfuziei
miocardice si cerebrale;
- creşterea fluxului coronar creste frecventa undelor FV si ar trebui sa crească şansa restabilirii
circulaţiei după defibrilare;
- durata CPR si numărul de şocuri care ar trebui administrate înainte de droguri sunt necunoscute;
- conform experţilor, daca FV/ TV persista după 2 şocuri se administrează adrenalina si se repeta la
fiecare 3-5 minute;
- nu se întrerupe CPR pentru administrarea drogurilor.

Antiaritmicele:
- nu exista dovezi ca acestea cresc supravieţuirea in stopul cardiac;
- daca persista FV/ TV după 3 şocuri se administrează 300mg amiodarona in bolus;
- se poate administra o doza următoare de 150mg pentru FV/ TV refractara sau recurenta, urmata de
PEV continua de 900mg/ 24 ore;
- lidocaina lmg/ kg corp poate fi o alternativa;
- nu se administrează lidocaina daca s-a administrat amiodarona.

Magneziul:
- administrarea acestuia nu creste supravieţuirea;
- se administrează pentru FV refractara daca se suspicioneaza hipomagnezemia.

Pagina 13
Bls – Als – Bilec Florin
Bicarbonatul:
- nu se administrează de rutina;
- se administrează 50 mmoli daca stopul cardiac este asociat cu hipopotasemia sau supradoza de
antidepresive triciclice;
- se repeta doza in funcţie de starea clinica si rezultatul gazelor sangvine;
- unii experţi administrează bicarbonat la pH< 7.1 - controversata;
- in timpul stopului cardiac gazele arteriale nu reflecta EAB de la nivelul ţesuturilor.

FV persistenta:
- daca FV persista trebuie luata in considerare si schimbarea poziţiei padelelor;
- trebuie făcuta o reevaluare a cauzelor potenţial ireversibile.

PEA si asistola:
- PEA este produsa frecvent de cause reversibile care pot fi identificate si corectate;
- daca ritmul cardiac este PEA sau asistolie se incepe CPR 30:2;
- se administrează adrenalina l mg cat mai curând posibil;
- este necesara verificarea corectitudinii aplicării elecrozilor, fara a întrerupe CPR;
- asistolia poate fi precipitate sau exacerbate de tonusul vagal excesiv; teoretic aceasta ar putea fi
reversata de vagolitice;
- se administrează atropina 3mg (doza care asigura blocada vagala maxima);
- se securizează CRS cat mai curând posibil pentru ca MCE sa nu mai fie întrerupt de ventilaţie;
- se reevaluează ritmul după 2 minute;
- daca este asistola sau nu sunt modificări pe EKG se reia imediat CPR;
- daca este present un ritm organizat se incearca palparea pulsului;
- daca pulsul este absent se continua CPR;
- daca pulsul este prezent se continua terapia postresuscitare;
- când se pune diagnosticul de asistolie trebuie verificat atent EKG pentru evidenţierea undelor P,
care pot răspunde la pacingul cardiac;
- daca nu se poate aprecia ritmul (asistolie sau FV cu unde mici) nu se incearca defibrilarea: se
continua CPR;
- FV cu unde mici este dificil de diferenţiat de asistolie: nu va răspunde la SEE;
- CPR de calitate poate creste frecventa si amplitudinea undelor de FV si poate creste succesul
defibrilarii;
- SEE repetate determina injurie miocardica;
- daca ritmul se schimba in FV se urmăreşte partea stânga a algoritmului;
- altfel, se administrează adrenalina la 3-5 minute.

Cauze potenţial reversibile :

4H : - hipoxia : • scăderea riscului prin ventilaţie cu oxigen 100%
• ampliatii toracice adecvate si egale bilateral (verificarea poziţionării corecte a
sondei IOT)
- hipovolemie : • hemoragie severa - det PEA
• reumplere vasculara si tratament chirurgical de urgenta
- hipoKemia, hiperKemia, hipoCaemia, acidoza si alte tulburări metabolice trebuie corectate
- hipotermia la inecati.
4T: - pneumotoraxul: poate fi cauza PEA si poate fi det de o incercare de abord venos central,
diagnosticul se pune clinic, necesita drenaj.
- tamponada cardiaca : greu de diagnosticat, sugestiv stopul cardiac după plagi penetrante
toracice, necesita punctie pericardica sau toracotomie
- toxice ingerate sau terapeutice: necesita analize toxicologice –TEP

Pagina 14
Bls – Als – Bilec Florin
MEDICAMENTE UTILIZATE IN STOPUL CARDIAC

VASOPRESOARE

ADRENALINA:
 principalul simpatomimetic folosit in managementul stopului cardiac
 efect alfa adrenergic vasoconstrictor
 efectul beta adrenergic este cronotrop, inotrop, dar creste concomitant si consumul de
oxigen miocardic si riscul de aritmii
 indicaţii:
■ primul drog folosit in SC de orice etiologie
■ tratamentul anafilaxiei
■ tratament de linia a doua in socul cardiogen
 doze:
■ in SC doza iniţiala este de 1 mg
■ pe sonda IOT : 2-3mg diluate in l0ml apa distilata (absorbţie variabila)
 se foloseşte cu precauţie la pacienţii cu SC asociat cu consum de cocaina sau alte
simpatomimetice
 se utilizează in 2 dilutii:
■ 1/10.000 (l0 ml din ac dilutie conţin 1 mg adrenalina)
■ 1/1.000 ( lml din ac dilutie conţine l mg adrenalina)

ANTIARITMICE
AMIODARONA
 este un stabilizator de membrana
 creste durata potenţialului de acţiune si perioada refractara in miocardul atrial si ventricular
 scade conducerea atrio-ventriculara
 indicaţii:
■ FV/ TV refractara (după 3 SEE)
■ TV cu puls sau alte tahiaritmii refractare
 doze:
■ doza iniţiala este de 300mg dizolvata intr-un volum de 20ml G5%
 efecte adverse:
■ hipotensiune si bradicardie
■ poate determina tromboflebita daca se administrează pe o vena periferica ; se
prefera administrarea pe CVC
■ are efect potenţial aritmogen prin prelungirea intervalului QT mai mic decât alte
antiaritmice.

LIDOCAINA
 nu este de prima intenţie : se foloseşte daca amiodarona nu este disponibila
 este un antiaritmic stabilizator de membrana prin creşterea perioadei refractare
 scade automatismul ventricular
 este un anestezic local
 indicaţii:
■ FV/ TV refractara (când amiodarona nu este disponibila)
 doze:
■ iniţial: l00mg (l-1.5mg/Kg corp) in FV si TV fara puls, refractare la 3 SEE
■ apoi 50mg in bolus daca este necesar
■ doza maxima este de 3 mg/Kg corp

SULFATUL DE MAGNEZIU

Pagina 15
Bls – Als – Bilec Florin
 este un constituent important al mai multor enzime, in special cele implicate in generarea
ATP in muşchi
 hipomagnezemia este asociata adesea cu hipopotasemie si poate duce la aritmii si SC
 la pacienţii cu hipomagnezemie si hipopotasemie trebuie scăzut nivelul terapeutic al
digitalicelor
 indicaţii:
■ FV/ TV refractare la SEE asociata cu posibila hipomagnezemie
■ torsada vârfurilor
■ intoxicaţia cu digoxin
 doze:
■ in FV refractara la SEE : 2g (4ml; 8mmoli) din soluţia de sulfat de magneziu 50%
■ se poate repeta după 10-15 minute

ATROPINĂ
 blochează efectele vagale la nivelul NSA si NAV
 creste automatismul si facilitează conducerea atrio-ventriculara
 indicaţii:
■ asistola
■ PEA cu AV< 60/min
■ bradicardie sinusala, atriala sau nodala la pacienţii instabili hemodinamic
 doze:
■ 3mg doza unica (in asistola PEA)

TEOFILINA
 inhibitor de fosfodiesteraza
 are efect cronotrop si inotrop positive
 indicaţii:
■ SC prin asistola
■ bradicardia refractara la atropină
 doza:
■ 250-500mg (5mg/ KG corp) iv lent

CALCIUL
 implicat in mecanismele celulare de contracţie miocardica
 indicaţii:
■ PEA cauzata de hipopotasemie, hipocalcemie si supradozaj de blocanti de calciu
 doza iniţiala:
■ l0ml, poate fi repetata daca este necesar
 nu se administrează calciu si bicarbonat pe aceeaşi linie venoasa

SOLUŢIILE TAMPON
 tratamentul cel mai bun al acidozei in SC este MCE si ventilaţia
 daca pH,7.1 sau excesul de baze> -10 mmoli/l se ia in considerare utilizarea de doze mici de
bicarbonat de sodiu (50ml din soluţia de 8.4%)

PEV
 hipovolemia este o cauza potenţial reversibila in SC
 in SC nu este clar avantajul utilizării soluţiilor coloide, de aceea se vor utiliza soluţii saline
 nu este obligatorie administrarea de PEV in SC normovolemic

BLS copil

Pagina 16
Bls – Als – Bilec Florin
Secvenţele BLS au fost iniţial recomandate a fi efectuate inainte de apelul 112 la copii,
datorita frecventei mult crescute a stopului caidio-respirator prin asistola — asfixie.
Studii recente au arata ca si in cazul FV, secvenţa BLS iniţiala îmbunătăţeşte şansele reuşitei
defibrilarii.

1. Verificarea stării de conştienta

■ Stimulaţi uşor copilul si inttabati tare si clar "Ce s-a intamplat? E totul in regula?"
■ Nu bruscaţi pacientul la cate presupuneţi o trauma de coloana cervicala
■ Daca este conştient chemaţi ajutor specializat daca este nevoie

2. Eliberarea cailor aeriene superioare

■ Hiperextensia capului (atenţie la nou-nascut si sugar - aceasta manevra poate obstuctiona caile
aeriene)
■ Subluxatia de mandibula

Extensia capului

Extensie normala Hiperextensie

3. Eliberarea cailor aeriene si verificarea respiratiilor spontane

■ Look (priveste) miscarile pieptului
■ Listen (asculta) zgomote respiratorii
■ Feel (simti) aerul expirat
■ 10sec.

a) Daca copilul respiranormal – pozitia de siguranta, apel 112 si verificarea periodica a starii
acestuia
b) daca copilul nu respuira
- indepartati cu grija orice obiect ce obstructioneaza calea aeriana
- faceti 5 respiratii gura la gura sau gura la gura si nas (in cazul
nou-nascutilor si a sugarilor), din care minim2 eficiente
- respiratia artificiala se face sufland constant aer in gura copilului
timp de 1-1,5 secunde asigurandu-ne ascesionarea cutiei toracice; se
indeparteaza apoi gura si se observa coborarea cutiei toracice

RESPIRATIA ARTIFICIALA

Pagina 17
Bls – Als – Bilec Florin

-Respiratia se face gura la gura la copil > 1 an

-Respiratia se face gura la gura si nas la nou-nascut si sugar

4. Verificarea circulaţiei sanguine

■ Aceasta etapa include observarea oricărui semn: mişcarea, respiraţiile normale, etc
■ Verificarea pulsului:
■ La copilul < l an — verificarea pulsului se face la brahiala
■ La copilul > l an - verificarea pulsului se face la a carotida
■ Verificarea NU trebuie sa dureze mai mult de 10 secunde!!!

a) Daca sunteţi sigur de existenta pulsului, continuaţi respiraţiile artificiale pana când copilul
incepe sa respire normal, apoi il aşezaţi in poziţia laterala de siguranţa.
-Frecventa respiraţiilor 1 respiraţie la 3 secunde
-Reevaluaţi frecvent starea pacientului

b) daca nu exista puls sau daca frecventa este < 60/ minut (pentru nou-nascuti si sugari), incepeti
compresiile toracice.
-In cazul copilului < l an raportul compresii respiratii este de 15:2
-In cazul copilului > l an raportul compresii:respiratii este de 30:2 -Frecventa compresiilor: 100/min
-Deprimarea cutiei toracice: 1/3 din distanta stern-coloana vertebrala

Pagina 18
Bls – Als – Bilec Florin

Particularităţile ALS la copil

1. Administrarea SEE numai la copii > 1 an
2. SEE la copil: primul SEE 2 J/kg, următoarele 4 J/kg
3. Medicatia resuscitării: Adrenalina 0.01 mg/kg iv (1:10,000) sau 0.1 mg/kg pe sonda IOT la
fiecare 3-5 minute; Amiodarona 5mg/kg iv sau Xilina 1 mg/kg; Magneziu 25-50 mg/kg iv max 2g
(torsada vârfurilor)

Particularităţile ALS la copil

4. Particularităţile anatomice ale cailor aeriene:
• Narine mici si inguste
• Limba mare, deplasata posterior
• Laringe inalt situat
• Epiglota ingusta, lunga si flasca
• Traheea scurta, ingust la nivelul cartilajului cricoid
• Bronsiile de calibru redus, rezistenta crescută
• Plămânul imatur, număr alveolar mic, complianta redusa

Pagina 19
Bls – Als – Bilec Florin

Pagina 20