Comportament Organizational

Într-o carte de Management, autorul, unul dintre foștii executivi ai

companiei IT@T, afirmă: "Persoana, care se află în fruntea unei
companii ar trebui să realizeze că oamenii săi nu lucrează
realmente pentru El; ei lucrează cu EL, pentru ei înșiși. Ei au propriile
vise, propriile nevoi de împlinire. El trebuie să-i ajute să-și satisfacă
nevoile în măsura în care ei înșiși o fac."

În ce măsură sunteți de acord cu punctul de vedere expus?

Raspuns :

Oamenii se simt mai destepti, mai impliniti, mai mandri si mai siguri pe ei atunci cand sunt
multumiti de cariera lor. Ii face totodata fericiti din punct de vedere social, financiar, dar mai ales
din perspectiva mentala, a eforturilor depuse, a eficientei cu care lucreaza. Uneori este vorba de o
problema pe care au incercat sa o rezolve mult timp, alteori despre simpla bucurie a taia/ bifa
ceva de pe lista de facut la sfarsit de zi.Intelegand acest lucru, aici intervine si responsabilitatea
companiei pentru a sustine aceasta sinergie viata personala - profesionala. Ideal ar fi sa identifice
pentru fiecare angajat in parte lipsa de care are parte: un angajat poate fi epuizat si poate sa nu
aiba timp de viata personala. Altul s-ar putea sa fie demotivat, intocmindu-si sarcinile doar
pentru a fi facute, dar fara a le duce la capat cu bucurie sau energie. In ambele cazuri compania
poate compensa si incerca sa echilibreze aceste lucruri, chiar daca in moduri diferite.

Astfel pot spune ca felul în care vorbești despre coechipierii tăi spune multe despre modul în
care îi motivezi. Însuflețirea ta în felul în care le descrii realizările spune multe despre cum știi să
îi încurajezi și să îi prețuiești. Fă-i să se simtă importanți și le vei câștiga loialitatea.
Coechipierii tăi sunt parte a succesului tău, indiferent cât de mult îți dai seama de asta. Dacă știi
să îi prețuiești și să le dovedești aceasta prin felul apreciativ în care vorbești despre ei, vei reuși
să îi fidelizezi, să le câștigi loialitatea și să îi conștientizezi în ceea ce privește atașamentul față
de brand.Când prezinți un coleg unui potențial colaborator sau client, fă-ți o obișnuință din a-l
prezenta în legătură cu un succes sau o calitate a lui. Fii generos și încurajează chiar și atunci
când meritul e mai discret ca importanță. Nu trebuie să exagerezi sau să lauzi nejustificat, dar
nici să minimalizezi sau să lași să treacă neobservate meritele unui coleg sau subaltern.
Fii pozitiv, găsind ocazii diverse în care să le evidențiezi meritele. E un stimulent cu o uriașă
forță de motivare și mobilizare. Uneori, o remarcă publică bine plasată face mai mult decât o
primă sau un bonus. Este ingredientul-minune care ține echipele sudate în vremuri grele, de
recesiune economică și nu numai.

Liderii companiilor care se confruntă cu permanente fluctuații de personal ar trebui să își pună
serios problema despre felul în care își motivează oamenii, fie și doar la nivel verbal, din felul în
care se raportează la ei – în organizație și în afara organizației. E un exercițiu pe care managerii
din Moldova îl fac cu mare reținere și zgârcenie, fără să își dea seama cât de mult pierd din
loialitatea și angajamentul angajaților.Când liderii vorbesc despre echipele lor, prezintă direct
sau nuanțat așteptările și aprecierea lui față de acestea. Nu de puține ori dialogul dintre lideri și
coechipieri include nemulțumiri exprimate direct despre oameni și de mult mai rare ori
încântarea pe care au pentru reușitele acestora. Poate fi o chestiune de dezvoltare personală,
poate fi o nevoie exprimată de putere (ești mai grozav prin comparație cu cei din jur) sau
neînțelegerea conceptelor și a normelor nescrise care stau la baza leadershipului și a muncii în
echipă.E destul de greu de crezut că un lider care este fățiș nemulțumit de echipa lui, fără a pune
pe tapet și soluțiile la care s-a gândit pentru a îmbunătăți situația și a-și dezvolta oamenii, e un
lider în adevăratul sens al cuvântului. Poate fi un manager de proiect, poate că a fost numit fiind
un profesionist bun, poate mai bun decât colegii de echipă, însă nu prea se pricepe la oameni sau
pur și simplu a fost săltat în scara ierarhică, așa cum se întâmplă de multe ori, făcându-și loc cu
coatele și nemeritand 100% atributul acesta. Literatura de specialitate ne spune din ce în ce mai
clar: nu putem motiva oamenii. Fiecare om are un anumit tip de motivație, care îl impinge
înainte și care îi dă șansa să aibă o viață profesională și personală împlinită. Ceea ce pot face
liderii este să creeze un mediu în care oamenii se simt puși în valoare,apreciați, recunoscuți. De
aceea cred că este adevărat: Persoana, care se află în fruntea unei companii ar trebui să realizeze
că oamenii săi nu lucrează realmente pentru El; ei lucrează cu EL, pentru ei înșiși. Ei au propriile
vise, propriile nevoi de împlinire. El trebuie să-i ajute să-și satisfacă nevoile în măsura în care ei
înșiși o fac."