Academia de Studii Economice din Bucureşti

Facultatea de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori

Master de Tehnici Actuariale

Impactul îmbatrânirii populației asupra sustenabilității finanțelor

publice în UE. Reforma sistemelor de pensii

Coordonator Științific:
Conf. Unir. Dr. Amalia Cristescu

Student : 
Zamfir Florentina-Mădălina

București, 2019

1
 Cuprins

INTRODUCERE........................................................................................................................................2
CAPITOLUL 1 : Contextul actual la nivel european.................................................................................2
CAPITOLUL 2 - Stadiul cunoașterii..........................................................................................................2
CAPITOLUL 3 - Sistemul de pensii în România.......................................................................................2
3.1 Scurt istoric...................................................................................................................................2
3.2 Bugetul asigurărilor sociale..........................................................................................................2
CAPITOLUL 4 - Metodologia cercetării și baza de date...........................................................................2
4.1 Rezultatele regresiei.....................................................................................................................2
4.2 Obiective si politici adoptate de-a lungul timpului.......................................................................2
Concluzii.................................................................................................................................................2
BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................................2

2
 INTRODUCERE

În ultimele decenii, în majoritatea țărilor lumii se observă schimbări demografice

semnificative. Fenomenul de îmbătrânire a populației conduce la schimbări semnificative în
structura de vârstă a forței de muncă. Aceste modificări vor avea, probabil, influențe profunde
asupra activității ecomonice, atât pe plan intern, cât și intenațional. Efectele rapide ale acestui
fenomen a atras atenția, atât factorilor de decizie politică, precum și celor din mediul academic.
Un element cheie pe care se pune accentul în acest context este impactul îmbătrânirii populației
și efectele sale asupra sustenabilității bugetului de stat. Având în vedere faptul că veniturile
populației și consumul sunt impozitate diferit în fiecare stat, schimbarile demografice au, de
asemenea, implicații fiscale diferite asupra veniturilor bugetare.
Îmbatrânirea populației poate avea implicații majore și asupra economiilor naționale la
nivel global. Țările vor ajunge să exercite o presiune ascendentă asupra pensiilor din sectorul
public și asupra cheltuielilor pentru sănătate, însă pe de altă parte, vor diminua cheltuielile
guvernamentale destinate educației și creșterii copiilor. Cu toate acestea, din cauza dimensiunii
cheltuielilor cu pensiile publice și cu sănătatea, impactul net al acestor schimbări va conduce la o
creștere a cheltuielilor guvernamentale ce implică o diminuare a economiilor publice, în
condițiile în care politicile fiscale ar ramâne neschimbate.
O altă preocupare la nivel global, este aceea ca îmbătânirea populației poate duce la o
reducere a economisirii în mediul privat, ceea ce, la rândul său, conduce la o diminuare a
investițiilor și a producției reale. Economisirea pentru pensionare este considerată cel mai
important motiv de economisire pentru o gospodărie. Pe parcursul ciclului de viață, gospodăria
acumulează avere în timpul vieții active, consumând mai puțin decât venitul disponibil. În timpul
pensionării, gospodăria se folosește de averea acumulată pentru a-și finanța consumul. Prin
urmare, gospodariile economisesc în timpul vieții active pentru a-și menține aceleași standarde
de viața și după vârsta pensionării. Ipoteza ciclului de viață generalizat susține că rata de
economisire a gospodăriilor depinde de vârsta gospodăriei. Predicția din modelul ciclului de
viață este aceea că fenomenul de îmbătrânire a populației poate influența semnificativ, în sensul
diminuarii, economisirea privată.
Această lucrare își propune identificarea factorilor care influențează în mod semnificativ
riscul de sărăcie după vârsta pensionării. Riscul de sărăcie a fost preluat sub forma unui indicator
din baza de date Eurostat și reflectă capacitatea veniturilor încasate de către populație după
vârsta de pensionare de a asigura aceleași standare de viață și după acest prag. Riscul de sărăcie

3
este considerat un indicator utilizat pentru măsurarea îndeplinirii unuia dintre obiectivele impuse
la nivel european, și anume adecvarea sistemelor publice de pensii. Analiza se bazează pe un
studiu econometric cu date Panel, perioada analizată fiind cuprinsă între anii 2005-2016,
perioadă pentru care s-au colectat informații financiare pentru 29 de țări membre ale Uniunii
Europene.
Tema abordată în această lucrare este una foarte dezbatută în literatura de specialitate în
contextul în care fenomenul de îmbătrânire a populației face presiuni tot mai mari asupra multor
țări din Europa, și nu numai. De asemenea, acest fenomen reprezintă cauza care a dus la
adoptarea de către factorii de decizie a diverselor politici care au dus la reformarea sistemelor
publice de pensii.
Analizând pe scurt rezultatele validate de acest studiu, putem afirma că, în contextul
actual când speranța de viață urmează un trend ascendent, iar rata fertilității este tot mai scăzuta,
piața muncii are un rol semnificativ în combaterea efectelor acestui fenomen, iar menținerea
populației în viața activă pentru o perioadă cât mai îndelungată de timp asigură, pe termen lung,
sustenabilitatea finanțelor publice.
Lucrarea de față are următoarea structura: în capitolul 1 este descrisă situația actuală la
nivel european în ceea ce privește problematica sistemelor de pensii și problemele cu care se
confruntă, în capitolul 2 sunt prezentate câteva teme din literatura de specialitate dezbătute pe
acest subiect, în capitolul 3 este prezentat pe scurt sistemul de pensii din România și situația
bugetului asigurărilor sociale, iar în capitolul 4 se regăsește esența lucrării, și anume studiul
empiric. La sfârsitul lucrării sunt atașate anexele ce cuprind outputuri din programul în care s-a
realizat analiza.

4
 CAPITOLUL 1 : Contextul actual la nivel european

În ultimele decenii, stuctura demografică a statelor lumii a suferit numeroase modificări.

În ceea ce privește situația demografică la nivelul Uniunii Europene, se observă că trendul este
ușor ascendent. Dacă în anul 1960 în spațiul european trăiau aproximativ 400 de milioane de
oameni, în prezent acest număr a crescut la 515 milioane, iar până în anul 2080 se estimează ca
populația din Uniunea Europeană va ajunge la aproximtiv 519 milioane de oameni. La nivelul
României, în anul 1960 se înregistra un numar de 18,3 milioane de persoane, urmând ca în jurul
anilor ’90 populația României să atingă un maxim istoric de 23,2 milioane. După această
perioadă, populația țării noastre a urmat un trend descendent, în prezent însumând un număr de
19,2 milioane de locuitori. Conform proiecțiilor realizate de către Eurostat, în scenariul de bază,
așa cum se poate observa și în figura 1, populația României va fi într-o continuă scădere până în
anul 2080, când aceasta va ajunge la 14,5 milioane de locuitori.

Figura 1.1 Evoluția populației în perioada 1960-2080 (România vs Uniunea Europeană)

5
 Media Uniunii Europene

600,000,000

500,000,000

400,000,000

300,000,000

200,000,000

100,000,000

0
1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050 2060 2070 2080

România

25,000,000

20,000,000

15,000,000

10,000,000

5,000,000

0
1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030 2040 2050 2060 2070 2080
Su
rsă: prelucrare proprie, date Eurostat

România nu este singura țară afectată de modificările demografice, ci toate statele

membre ale Uniunii Europene. Însă nu în toate statele se estimează o diminuare a populației, așa
cum este cazul României. După cum observăm în figura 2, se așteaptă ca populația României să
se diminueze cu 25%, în anul 2080, față de cea din prezent, dar sunt state în care scaderea va fi
mult mai drastică, spre exemplu Lituania, Bulgaria sau Grecia. Pe de altă parte, sunt state în care
se estimează creșteri ale populației de pâna la 70% comparativ cu populația din prezent, ca în
cazul Luxemburgului, dar și state în care populația nu suferă modificări semnificative
comparativ cu sitația actuală, cum este în cazul Finlandei.

Figura 1.2: Modificarea populației în 2080 față de 2019 la nivelul UE

6
 Lithuania -40.41%
Bulgaria -34.44%
Latvia -33.32%
Greece -31.59%
Portugal -26.01%
Romania -25.01%
Poland -23.49%
Croatia -20.28%
Slovakia -13.52%
Estonia -13.44%
Italy -11.45%
Hungary -11.28%
Czechia -8.02%
Germany -6.85%
Slovenia -6.47%
Finland 0.62%
Spain 9.59%
Austria 12.82%
Netherlands 14.00%
Malta 15.43%
Cyprus 16.35%
France 16.51%
Denmark 17.37%
Belgium 23.30%
United Kingdom 23.44%
Ireland 29.34%
Norway 33.81%
Sweden 41.20%
Luxembourg 73.18%

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

Trebuie remarcat faptul că, atât în România, cât și la nivelul Uniunii Europene, în anul
2080, populația va fi una mult mai îmbătrânită. Dacă, la nivel european, ponderea populației cu
vârsta peste 64 de ani în populația tânără, era de aproximativ 18% în anul 2010, se estimează,
conform datelor Eurostat, că această pondere ar putea ajunge până la aproximativ 35% în anul
2080. Așa cum se poate observa în figura 3, la nivelul țării noastre, trendul dimensiunii
populației este unul descrescător, însă ponderea grupei de vârstă peste 64 de ani rămâne relativ
neschimbată, sensul acestui trend descrescător fiind dat, în mare parte, de scăderea populației cu
vârsta cuprinsă între 10-64 de ani. La nivelul Uniunii Europene, situația este echilibrată

Figura 1.3: Proiecțiile demografice pe grupe de vârstă

7
Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

Printre factorii care au contribuit activ la aceste modificări se enumeră, în principal,

scăderea fertilității, creșterea speranței medii de viață migrația accentuată și sporul natural
negativ. În figura 4 se regăsește evoluția în timp a ratei fertilității și a sporului natural în cazul
României. În ceea ce privește fertilitatea, începând cu anul 1975, acesta urmează un trend
descendent, cu ușoare creșteri în anii 1983 și 2007. Sporul natural, începând cu anii ”90, este
negativ. Aceasă situație este rezultatul politicilor adoptate în ultimele decenii ale secolului trecut,
spre exemplu, legislația restrictivă privind divorțul, dreptul la avort si contracepție, sau
planificarea natalității. Trebuie menționat faptul că schimbările demografice la nivelul
României,după anul 1990, au fost influențate de criza economica și socială care a caracterizat
cea mai mare parte a acestei perioade, dar și de dreptul la libera circulație.

Figura 1.4: Evoluțiile factorilor care au determinat scăderea și îmbătrânirea populației

8
 Rata fertilității Sporul natural
3.00 80,000
60,000
2.50
40,000
2.00
20,000

1.50 0
-20,000
1.00
-40,000
0.50 -60,000

0.00 -80,000
79
83
87
91
95
99
03
75

07
11
15

90

94

98

06
02

10

14
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20

19

19

19

20

20

20

20
Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat.

Demografia reprezintă un aspect important al vieții economico-sociale, și având în vedere

modificările de structură din ultimii ani, la nivelul întregii lumi, apare întrebarea: care vor fi
efectele și unde va conduce această situație? Acesta este contextul în care este tot mai dezbătută,
atât în literatura de specialitate, cât și la nivelul factorilor de decizie, problematica îmbătrânirii
populației și a sustenabilității bugetelor publice. Principalul sector afectat de aceste modificări
este piața muncii. Forța de muncă îmbătrânită se adaptează mai greu la schimbările survenite în
urma globalizării. Conform unui studiu realizat de Andreea Claudia Șerban (2012)1, efectele
nefavorabile asupra pieței forței de muncă, ce vin în urma modificărilor demografice, pot fi
ameliorate prin educație, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, mai ales la
nivelul Uniunii Europene. Educația este privită ca o cheie care care poate îmbunătății evoluția
viitoare a pieței muncii și care poate crea resurse pentru generațiile următoare. Ipoteza autoarei
este susținută de faptul că, in contextul globalizării și a concurenței internaționale, cererea pentru
lucrători care au competențe reduse, scade, accentul fiind pus pe calități cum ar fi, flexibilitatea,
creativitatea, deschiderea spre schimbare sau inițiativa, calități ce pot fi dezvoltate doar prin
educație. Dintr-o analiză facută la nivelul țărilor Uniunii Europene, 23% din numarul total al
adulților au finalizat învățământul terțiar, dar în cazul adulților mai tineri acest procent se ridică
la 33%, pe când în cazul celor mai în varstă ajunge la doar 19%. Rolul educației în creșterea
ratei de ocupare reiese din nivelul acestei rate în rândul persoanelor care au finalizat
învățământul terțiar, această rata atingând aproximativ 80% în România, valoare ce depașește

Andreea Claudia Șerban - Aging population and effects on labour market. Procedia Economics and
1

Finance 1 ( 2012 ) 356 – 364

9
semnificativ rata totală a ocupării, atât pentru România (59%), cât și ca medie la nivel european
(64%). Efectul pozitiv al unui nivel superior de educație este reflectat și în rata șomajului, care
înregistrează cea mai mică valoare pentru persoanele care au absolvit învățământul terțiar în
toate țările Uniunii Europene.
Într-un alt articol în care se dezbate aceasta temă, în urma analizei, Zbigniew Długosz2
concluzionează faptul că, pe langă politicile care ar trebui adoptate pro-familie, ar trebui să se
pună accentul și pe migrația forței de muncă, considerată un factor care influențează într-o
anumită măsura fenomenul de îmbătrânire a populației. De asemenea, autorul consideră că ar
trebui luate măsuri prin care să se asigure posibilitatea ca persoanele cu handicap ușor să poată fi
integrate în piața muncii.
Fiind o temă care a reprezentat subiectul de dezbatere al multor economiști, în capitolul
următor vor fi prezentate câteva abordări din literatura de specialitate a acestei teme, din diferite
perspective.

CAPITOLUL 2 - Stadiul cunoașterii

Zbigniew Długosz - Population ageing in Europe. Procedia Social and Behavioral

2

Sciences 19 (2011) 47–55

10
 Fenomenul de îmbatrânire a populației a devenit o temă destul de dezbatută în ultimele
decenii la nivelul Uniunii Europene, dar și în literatura de specialitate. Odată cu trecerea
timpului, acest fenomen devine tot mai îngrijorător în contextul în care se înregistrează o scădere
a fertilității și o creștere a speranței de viață, tot mai multe state membre se confruntându-se cu
această problemă. Comisia Europeană recomandă statelor membre să cerceteze profund această
problemă, să participe la programe menite să combată acest fenomen și să adopte măsuri și
politici la nivel de stat care să încurajeze populația să activeze pe piața muncii o perioadă de timp
cât mai îndelungată.
Fiind un subiect de mare amploare, numeroși critici au dezbatut această temă cu scopul,
fie de a identifica și a evidenția factorii care amplifică acest fenomen, fie de a găsi metode și de a
face recomandări cu privire la direcțiile în care să fie adoptate politicile statelor astfel încât să
diminueze pe cât posibil efectele negative ale fenomenului de îmbatrânire a populației asupra
economiei și sustenabilității acesteia.
În continuare, voi prezenta câteva dintre temele dezbătute în literatura de specialitate
care au pornit de la acest subiect, urmând ca în capitolul următor să analizăm factorii care
influențează riscul de sărăcie la nivelul populației trecută de vârsta de pensionare, risc ce devine
tot mai mare în contextul în care populația lumii îmbătrânește.
În întreaga lume, factorii de decizie sunt preocupați de impactul pe care îl va avea
îmbătrânirea populației asupra securității financiare a gospodăriilor. Preocuparea se îndreaptă, în
special, asupra grupurilor mai vulnerabile, și anume: femeile, persoanele cu educație scăzută și
persoanele sărace. În articolul publicat de Angela C. Lyons et. al.3 în anul 2018,sunt analizați
cinci indicatori fundamentali ai securității financiare pentru țări cu diverse populații în curs de
îmbătrânire, țări OCDE și non-OCDE. Rezultatele studiului indica o tendință generală de
îmbătrânire a populației. Grupurile vulnerabile enumerate mai sus sunt cele mai afectate de acest
proces de îmbătrânire, mai ales cele care traiesc în țările în curs de dezvoltare.Grupurile de
vârstnici care trăiesc în țările unde procesul de îmbătrânire este unul înaintat, sunt înclinate spre
economisire, indiferent de statutul OCDE. Studiul arată, de asemenea, că securitatea finanaciară
în țările în curs de dezvoltare este afectată de cheltuielile publice și alți indicatori ai securității
pentru limita de vârstă. Incluziunea financiară și utilizarea tehnologică reprezintă doi astfel de
indicatori si au un impact semnificativ asupra securității financiare. Factorii analizați în acest
studiu ar putea juca un rol important în promovarea economisirii pentru a îmbunătății bunăstarea

3
Angela C. Lyons, John E. Grable, So-Hyun Joo (2018) - A cross-country analysis of population aging
and financial security. The Journal of the Economics of Ageing, pg. 96-117

11
persoanelor ajunse la vârsta pensionării. Tot în acest articol este analizată securitatea financiară a
gospodăriilor pentru țări OCDE si non-OCDE cu diverse populații îmbătrânite, utilizând diverși
indicatori macroeconomici ai securității financiare pentru populatia vârstnică. Studiul se
concentrează asupra grupurilor de persoane vulnerabile: femeile, cei cu educație scăzută și
săracii. Aceste grupuri, în țările în curs de dezvoltare, au fost excluse de pe piețele
financiare.Sunt utilizați factori precum: tendința generală de economisire, economisirea specifică
pentru bătrânețe, economisirea pentru situații neașteptate și sursa veniturilor pentru urgențe.
Guvernele ar putea fi nevoite să adopte diverse strategii pentru a încuraja grupurile vulnerabile
să acorde o importanța mai mare securității financiare la vârsta pensionării. Va trebui să creeze
acces acestor persoane la programe care încurajeaza economisirea pentru a-i face să
conștientizeze importanta acestui aspect. În acest studiu s-a constatat faptul că țările dezvoltate
au un procet înalt de incluziune financiara(98% din populație are cont deschis la o instituție
financiară), în timp ce țările în curs de dezvoltare prezinta un nivel redus( doar 30% din
populație are cont deschis la o instituție financiară). Mai mult, procentul din respondenți care pot
să vină cu un fond de urgență este aproximativ 78% pentru cei care trăiesc în țările OCDE, dar
numai 62% pentru cei care trăiesc în țările care nu fac parte din OCDE. În ciuda acestor
diferențe, incluziunea financiară este un factor semnificativ și pozitiv în ceea ce privește
securitatea financiară, securitate masurată prin economii generale și specifice(pentru bătrânețe și
situații de urgență). De asemenea, există posibilitatea existenței unei influențe pozitive a utilizarii
tehnologiei asupra securității financiare. Acesta ar putea fi un mecanism ce ar conduce la
cresterea incluziunii financiare, iar la randul său, la îmbunătățirea securității financiare a
gospodăriilor. Un rezultat notabil al acestui studiu este acela că indicatorii macro analizați au
efecte mult mai semnificative în țările dezvoltate. Populația care locuiește în aceste țări este mai
puțin înclinată spre economisire, chiar dacă procentul de incluziune financiară este ridicat.
Populația din aceste țări tinde să se bazeze mai mult pe familie și prieteni, decât pe economiile
personale, poate și din prisma faptului că în aceste țări se încearca îmbunatațirea sistemelor
publice de pensii și alte plasamente pentru siguranța socială.
Jie Caia și Andrey Stoyanov4, într-un articol publicat în anul 2016, analizează impactul
îmbătrânirii populației asupra comerțului internațional. Autorii pornesc de la ideea că abilitățile
umane sunt dependente de vârstă, iar iîmbătrînirea populației condce la scăderea cererii forței de
muncă și la creșterea prețului forței de muncă înzestrată cu abilitățile necesare. Așadar,

Jie Cai, Andrey Stoyanov (2016) - Population aging and comparative advantage. The Journal of the
4

Economics of Ageing, pg. 1-21

12
industriile în care lucrătorii sunt mai tineri, sunt mai eficiente și mai productive, deci țările cu o
fortă de muncă tânără sunt mai productive și mai competitive decât țările cu o populație mai în
vârstă. Studiul a fost realizat pornind de la un eșantion format din 82 de țări exportatoare, 135
țări importatoare și 76 de industrii, în perioada 1962-2000.
Un alt articol interesant este cel publicat Doris Prammer 5 în care este analizat impactul
îmbătrânirii populației asupra veniturilor din impozitul pe venit și asupra contribuțiilor la
asigurările sociale în Austria. Analiza se concentrează doar pe îmbătrânire și ia in calcul trei
scenarii. Studiul concluzionează că îmbătrânirea populației conduce la scăderea venitului pe cap
de locuitor și a contribuțiilor la asigurarile sociale de stat cu până la 10 % . Analiza dinamică a
scenariilor care presupun creșterea salariilor și a pensiilor conduce la creșterea venitului pe cap
de locuitor. De asemenea, creșterea populației contracarează efectele negative ale îmbătrânirii
populației. În acest studiu se constată fapul că evoluția venitului brut pe cap de locuitor este una
ascendentă până la vârsta pensionării, când majoritatea populației are ca sursă de venit doar
venitul din pensie. În acest studiu, autorul foloseste creșteri estimate ale pensiilor și salariilor
reale ce sunt luate în considerare pentru evaluarea impactului îmbătrânirii populației. De
asemenea, cheltuielile cu pensiile sunt proiectate pornind de la informații specifice categoriei de
vârstă din datele disponibile în literatură. Pentru a proiecta impozitul pe venit și contribuțiile la
asigurările sociale pentru pensii și salarii studiul estimează noi elasticități ale veniturilor fiscale,
folosind regresia cuantificată,și le aplică veniturilor din pensii și salarii. Analiza arată că
îmbătrânirea populației pune într-adevăr o presiune asupra veniturilor statului din impozitul pe
venit și asupra contribuțiilor la asigurările sociale. Pe măsură ce persoanele pensionare se
confruntă cu o povară fiscală mai mică, media impozitului pe venit și plata asigurărilor sociale
către stat ar ficu aproximativ 10% mai mică pentru structura de vârstă din anul 2060, comparativ
cu nivelul actual. În funcție de scenariul demografic utilizat, acest lucru ar putea duce la pierderi
globale ale veniturilor statului, în ciuda creșterii populație. Scenariul dinamic arată că atât venitul
mediu pe cap de locuitor cât și taxa asigurărilor sociale către stat, dar si impozitul global, ca
procente din PIB vor crește până în 2060. Acesta este rezultatul creșterii salariilor reale pe cap de
locuitor și a pensiilor, dar și a dimensiunii populației. Concluzia trasă de autor este aceea că
efectele negative ale îmbătrânirii asupra veniturilor statului compuse din impozite pe venit și din
contribuțiile pentru asigurările sociale sunt totuși observabile, în sarcina fiscală medie pe cap de

Doris Prammer - How does population ageing impact on personal income taxes and social security
5

contributions? The Journal of the Economics of Ageing.

13
locuitor. Cu toate acestea, cel mai puternic factor atenuant, și anume o economie cu populația în
creștere, restrânge considerabil efectele negative ale îmbătrânirii populației.
Institutul European din România6 a publicat în anul 2011 un studiu de strategie și
politici privind analiza politicilor sociale în Uniunea Europeană și impactul îmbatrânirii
populației asupra sistemelor publice de pensii. Una dintre temele abordate în acestă lucrare este
analiza factorilor de influență pentru un sistem de pensii adecvat și sustenabil. Problematica de la
care a pornit acest studiu este legată de fenomenul de îmbatrânire a populației care se manifestă
prin scăderea dramatică a numărului persoanelor vârstnice din piața muncii ceea ce amenință
sustenabilitatea sistemelor publice de asigurări sociale. Ipoteza acestui studiu este aceea că un
sistem de pensii adecvat trebuie să asigure aceleași standarde de viață pe care le-a avut o
persoană în timpul vieții active și după vârsta de pensionare. Autorii au urmărit identificarea
factorilor care influențează sustenabilitatea și gradul de adecvare al sistemelor publice de pensii
la nivelul Uniunii Europene, incluzând în analiză 27 de state membre pe o perioadă de 20 de ani,
respectiv intervalul de timp 1990-2010. Pentru analiză a fost utilizat un model de tip VAR prin
care s-a urmărit identificarea factorilor care influențează semnificativ rata de înlocuire agregată
și riscul de sărăcie după pensionare, aceștia reprezentând doi indicatori pentru ilustrarea
sustenabilității unui sistem de pensii. S-a identificat faptul că între rata de ocupare și riscul de
sărăcie există o relație pozitivă, iar între aceasta și rata de înlocuire o relație negativă. Rezultatele
obținute se explică prin faptul că o rată de înlocuire mică stimulează populația să rămână în
activitate o perioadă mai îndelungată, iar nivelul scăzut al ratei de înlocuire reprezintă un factor
care conduce la creșterea riscului de sărăcie, autorii identificând o relație inversă între acești doi
din urmă indicatori. O alta relație semnificativă identificată în acest studiu este cea a speranței
medii de viață cu rata de înlocuire, respectiv cu riscul de sărăcie. Conform rezultatelor validate,
aceasta influențează pozitiv rata de înlocuire agregată și negativ riscul de sărăcie. Concluzia la
care ajung autorii este aceea că sistemul actual de pensii publice necesită adoptarea unor măsuri
de reformă menite să înlăture efectele negative ale fenomenului de îmbătrânire a populației.
Aceste măsuri ar trebui să încurajeze viața activă la vârste înaintate. Cum este posibil ca efectele
acestor măsuri să nu fie suficiente astfel încât să înlăture complet influența populației
îmbatrânite, autorii consideră că trebuie promovate, de către fiecare stat membru, politici de
conștientizare care să îndemne populația spre economisire.

6
Valentina Vasile (coord.), Ileana Tache, Cristiana Tudor, Clara Volintiru. STUDII DE STRATEGIE SI
POLITICI – SPOS 2011. Analiza evoluţiilor politicilor sociale în UE în ultimii trei ani – pensii
suplimentare/private şi impactul îmbătrânirii populaţiei.Studii de strategie și politici 2011, nr. 4
14
 Problematica fenomenului de îmbatrânire a populației este studiată și de Maxime
Fougère și Marcel Mérette7. În contextul schimbărilor demografice care amenință majoritatea
țărilor industrializate, studiul acestora pornește de la ipoteza că acest fenomen va avea un impact
negativ și semnificativ asupra economisirii private. Studiul are la bază o analiză econometrică pe
45 de ani, la nivelul populației din Canada, unde s-a urmărit identificarea factorilor ce pot
influența înclinția spre economisire a populației. Rezultatele obținute indică faptul că deficitul
sectorului public se află într-o relație directă cu economisirea privată, și anume o creștere a
deficitului public va determina populația să economiseasă mai mult. Inflația, de asemenea,
influențează într-o anumită măsură economisirea privată. O corelație interesantă este cea
identificată între rata de dependență și economisire. Rezultatele indică faptul că această rată este
o variabilă importantă în stabilirea tendințelor pe termen lung în ceea ce privește înclinația spre
economisire. Așadar, creșterea preconizată a raportului de dependență, în contextul îmbătrânirii
populației, va conduce la o diminuare semnificativă a economiilor personale. Influența
identificată a acestei variabile este una destul de puternică, rezultatele arătând că la o creștere cu
un procent a ratei de dependență, rata de economisire se va reduce cu aproximativ două procente.
S-a mai descoperit faptul că o creștere a veniturilor din pensii nu încurajează populația să
economisească mai mult, ci dimpotrivă, scade economisirea. Incertitudinea, se pare, că îi
determină pe oameni să economisească mai mult. Așadar, rezultatele acestui studiu sunt
îngrijorătoare, în contextul în care fenomentul de îmbatrânire a populației este tot mai
semnificativ. Estimările realizate în această analiză arată că, până în anul 2050, efectul direct al
îmbătrânirii poate contribui la reducerea ratei de economisire privată cu până la 50%.
Fanny Annemarie Kluge (2011)8 analizează impactul îmbătrânirii populației asupra
politicilor fiscale la nivelul Germaniei. Această lucrare vizează în mod deosebit modalitatea de
alocare a veniturilor guvernamentale și cum impactează fenomenul de îmbătrânire aceste alocări.
Rezultatele studiului relevă faptul că sistemul de securitate socială, împreună cu cei patru piloni
ai săi, sănătate, pensii, șomaj și îngrijire, se va confrunta cu un buget dezechilibrat deoarece
contribuțiile la asigurările sociale de stat vor scădea, urmare a reducerii numărului de persoane
active pe piața muncii. În acest context, va fi nevoie ca bugetele publice să fie subvenționate și
să fie adoptate măsuri și politici care să combată efectele negative ale fenomenului, tot mai
prezent, de îmbătrânire a populației.

Maxime Fougère, Marcel Mérette - An Econometric Examination of the Impact of Population Ageing on
7

Personal Savings in Canada. Department of Finance Working Paper 99-03

Fanny Annemarie Kluge (2011) - The Impact of Population Aging on Fiscal Policies in Germany.
8

EuroNTA Budapest 2011 Abstract

15
 Articolul publicat de James Poterba (2004)9 se concentreză pe identificarea
impactului pe care îl are tendința globală de îmbătrânire a populației asupra
prețului activelor, a rentabilității reale a titlurilor de stat, a obligatiunilor
guvernamentale pe termen lung și a actiunilor corporative, la nivelul Statelor
Unite ale Americii. Rezultatele obținute de autor reflectă doar efecte
modeste ale acestui fenomen asupra pieței financiare, iar sigura influență
semnificativă identificată în acest sens este că prețurile activelor ar putea să
scadă pe măsură ce ponderea populației cu vârsta peste 65 de ani ar crește.
Un număr mare de analiști ai pieței financiare susțin cu atât mai mult
această ipoteză, în contextul în care generația baby boom se apropie de
vârsta pensionării, ei considerând că această generație a contribuit, pe
parcursul vieții active, la creșterea valorii activelor în SUA, mai ales în anii
1990. Odată cu apropierea de vârsta pensionării, această generație, spun
analiștii, va începe să-și retragă averea. Deci impactul major al acestui
fenomen rămâne asupra politicii fiscale, iar adevărata provocare a factorilor
de decizie politică în contextul schimbării demografice, rămâne aceea despre
cum să fie utilizate variabilele de politică fiscală pentru a compensa orice
impact posibil al acestei schimbări demografice.

Pornind de la schimbările demografice în stuctura populației la nivelul

statelor membre ale Uniunii Europene, Fanny A. Kluge et. al. 10 publică un articol în
care se dorește, pe de-o parte, estimarea impactului pe care îl va avea fenomenul masiv de
îmbătrânire a populației asupra sustenabilității finanțelor publice, iar pe de altă parte, implicațiile
acestuia asupra potențialelor fluxuri de transfer între țările Uniunii Europene. Studiul pornește de
la ipoteza creșterii speranței medii de viată în rândul europenilor și de la existența migrației în
interiorul spațiului european. Rezultatele studiului sunt estimate individual pentru fiecare
scenariu, și anume, impactul fiscal al îmbătrânirii populației în fiecare stat membru, respectiv
impactul asupra transferurilor într-o uniune integrată. De asemenea, sunt folosite în analiză
structurile pe vârste ale populației specifice fiecărui stat membru. Rezultatele obținute indică

9
James Poterba – The impact of population ageing on financial markets. National
Bureau of
Economic Research, Working Paper No. 10851, October 2004
10
Fanny A. Kluge, Joshua R. Goldstein, Tobias C. Vogt - Transfers in an aging European Union. The
Journal of the Economics of Ageing
16
faptul că sunt țări care se vor confrunta cu decalaje mari între taxele și impozitele colectate și
beneficiile plătite sub formă de pensii și indemnizații. În medie, se așteaptă ca aceste decalaje să
atingă aproximativ 8% în anul 2030, ajungând la 16% în 2050. Țările cele mai afectate sunt țări
precum Slovenia, Slovacia, România, unde decalajele se estimează ca vor atinge aproximativ 25-
30%, pe când în țările din Europa de Vest aceste decalaje, conform estimărilor, nu vor depași
10%. Cel de-al doilea scenariu, pornește de la ideea ca țările în care rata fertilității este mai
ridicată, iar bugetul este mai sustenabil, să susțină țările în care situația este mai delicată. Această
ipoteză este formulată în contextul în care toate țările și-ar majora până în anul 2050 nivelul
ratelor de impozitare la 16%. În aceste ipoteze, țări precum Finlanda, Danemarca, Franța sau
Belgia ar genera surplusuri care s-ar concretiza într-o participație la un fond comun UE de
aproximativ 4%. Pe de altă parte, în țări precum Slovacia, Spania, Grecia, unde fertilitatea este
mult mai scăzută, bugetul nu ar deveni sustenabil nici după majorarea de impozit. De aici reiese
utilitatea transferurilor între țările membre UE, pentru că aceste țări defavorizate ar putea
beneficia de surplusul de 4% pe care îl au țările mai bogate. Însă rămâne în continuare
întrebarea, de ce țările cu fertilitate ridicată să le sprijine, pe termen lung, pe cele unde fertilitatea
este scăzută? Un posibil argument ar fi acela că, odată cu libera circulație a cetățenilor în spațiul
european, țările slab dezvoltate vor suferi din cauza emigrării forței de muncă tânără și bine
pregătită către țările caracterizate de prosperiate economică, acțiune ce va îmbunătăți averea
demografică a țărilor din urmă.
Într-un articol publicat în anul 2003, care se focusează pe efectele migrației în contextul
îmbatrânirii populației, Theo Leers et. al.11 analizează mai amănunțit acest subiect. Autorii
pornesc de la ipoteza că o rată scăzută a fertilității conduce la o majorare a salariilor, și astfel la
un flux de imigranți care contribuie direct la diminuarea efectelor negative pe care le are
îmbatrânirea populației asupra veniturilor din pensii. Ei pornesc de la un model în care
analizează o economie deschisă cu două generații de persoane, pentru care ia în considerare
activitatea productivă, comportamentul gospodăriilor și procesul politic de luare a deciziilor
privind pensiile publice. Rezultatele obținute în urma analizei certifică faptul că migrarea nu
poate fi luata în considerare ca fiind un instrument care să diminueze efectele procesului de
îmbătrânire a populației. Rezultatele sunt susținute de o perspectivă rațională, și anume, aceea că
este puțin probabil ca forța de muncă să migreze într-o țară în curs de îmbătrânire. Dimpotrivă,
dacă rata de dependență într-un stat s-ar afla într-un trend puternic ascendent, populația activă ar
fi tentată să părăsească țara în curs de îmbătrânire, iar în acest caz, efectele procesului de
11
Theo Leers, Lex Meijdam, Harrie A.A. Verbon - Ageing, migration and endogenous public pensions.
Journal of Public Economics 88 (2003) 131– 159
17
îmbatrânire să se amplifice. Concluzia generală a acestui articol este că tendința globală de
îmbătrânire va afecta cel mai mult populația vârstnică.

18
 CAPITOLUL 3 - Sistemul de pensii în România

3.1 Scurt istoric

De-a lungul timpului, sistemul de pensii din România a trecut prin numeroase procese de
reformă. Astfel, prima etapă de reformă a sistemului de pensii românesc a început anul 1990
când situația actuală la momentul acela, avea nevoie urgentă de modificări. Printre pricipalele
modificări aduse sistemului se numără separarea bugetului asigurărilor sociale de bugetul de stat
și introducerea contribuțiilor diferențiate după grupa de muncă a fiecarui salariat. Aceste
modificări legislative nu au avut doar efecte pozitive asupra sustenabilității sistemului public de
pensi, prin urmare au urmat și alte etape de reformare a acestuia. Printre importantele modificări
aduse legislației în acest domeniu, amintim că începând cu anul 2005 au fost constituie piloanele
de pensii II și III, reprezentând pensiile administrare privat, obligatorii, respectiv facultative. Prin
această măsură s-a urmărit o diversificare, care să asigure pe termen lung sustenabilitatea acestui
sistem.
Având în vedere pesiunea tot mai mare a fenomenului de îmbătrânire la nivel global,
sistemele de pensii administrate privat ies tot mai mult în centrul atenției. Cum asigurarea, de
către sistemele publice de pensii, a unor standarde decente de viață devine tot mai dificilă , cele
private încep să joace un rol tot mai important. Se încercă stimularea economisirii în rândul
populației tinere prin diverse programe de educație financiară și de conștientizare a situației cu
care se confrunta majoritatea statelor lumii.
Pornind de la importanța actuală a sistemelor de pensii private în contextul actual, regăsiți
în graficele de mai jos principalii participați pe piața pensiilor private împreună cu cotele
deținute de fiecare, atât pentru pilonul II, cât și pentru pilonul III.
Observăm că principalii actori pe piața pensiilor private obligatorii sunt NN, care deține o
cotă de piață de 27,21%, urmat de AZT VIITORUL TAU cu o cota de 21,34%. Aceștia sunt doi
din șapte actori din piața actuală, ceilalți deținand cote mici, ce împreună înseamnă o deținere de
51,45% din piață. Pe piața pensiilor private facultative, cea mai mare cotă de piață este deținută
de NN OPTIM, 37,17%, urmat de BCR PLUS cu o cotă de 28,24%. Sunt în total zece actori,
restul deținând cote ce însumează 34,58%.

19
 Figura 3.1.1: Cote de piață piloane de pensii private

Sursă: prelucrare proprie, date ASF

Randamentul înregistrat la nivel pilonului II de pensii, în ultimul an, a atins valoare de

2,82%, aceasta reprezentând rata medie de rentabilitate ponderată la nivelul tuturor fondurilor de
pensii, inclusiv cele cu risc ridicat. În ceea ce privește pilonul III, această rată a atins valoarea de
2,21% pentru fondurile cu risc ridicat și doar 1,53% pentru fondurile cu grad de risc scăzut.

20
3.2 Bugetul asigurărilor sociale

În cazul României, în ultimii zece ani, din totalul veniturilor înregistrate la nivelul
bugetului general consolidat, un procent de aproximativ 23% din aceste venituri reprezintă
venituri ale bugetului asigurărilor sociale. Ponderea cea mai mare în acest buget este cea a
veniturilor încasate sub formă de contribuții sociale. Până în anul 2018 aceste venituri
contribuiau în proporție de aproximativ 75% la veniturile bugetului de asigurări sociale, dar în
anul 2018 acestea au reprezentat aproximativ 92% din venitul total. Această creștere a încasărilor
din contribuțiile la asigurările sociale este determinată de mai mulți factori, și anume, creșterea
numarului de salariați din economie, creșterea salariului minim pe economie, creșterea câștigului
salarial mediu brut, dar și de modificarea condițiilor legislative, reglementate prin OUG nr.
79/2017, care prevede transferul contribuțiilor din sarcina angajatorului în sarcina salariatului.
Venitul bugetului de asigurări sociale este completat de alte venituri cu caracter nefiscal și de
subvenții. Figura 1 redă o imagine schematică a componenței acestui buget. Se poate observa în
acest grafic și tendința crescătoare a veniturilor totale în perioada 2010-2018.

Figura 3.2.1: Componența veniturilor bugetului de asigurări sociale

Sursă: prelucrare proprie, date Ministerul Finanțelor Publice

21
 În ceea ce privește cheltuielile bugetului de asigurări sociale, acestea urmează, ca și
veniturile, același trend crescător. Dacă în anul 2010 aceste cheltuieli ajungeau la 42.639
milioane lei, în 2018 au crescut cu aproximativ 49%, atingând valoarea de 63.560 milioane lei.
Cheltuielile cu asistența socială reprezintă categoria de cheltuieli cu cea mai mare pondere în
cheltuielile totale, și anume aproximativ 98%, restul fiind reprezentate de cheltuieli curente de
personal și de bunuri și servicii și cheltuieli de capital. Observăm și în cazul cheltuielilor cu
asistența socială o creștere semnificativă în anul 2018. Conform notelor explicative privind
execuția bugetară la sfarșitul primului trimiestru al anului 2019, se înregistrează o creștere cu
aproximativ 15% a cheltuielilor cu asistența socială, față de aceeași perioadă a anului trecut.
Creșterile mai accentuate a acestei categorii se datorează, în principal, majorării cu 10% a
punctului de pensie, începând cu data de 1 iulie 2018, dar și a majorării indemnizației sociale
pentru pensionari cu 120 lei. În figura 2 se poate observa reprezentarea schematică a
componentei cheltuielilor bugetului de asigurări și trendul crescător al acestora în perioada
analizată.

Figura 3.2.2: Componența cheltuielilor bugetului de asigurări sociale

Sursă: prelucrare proprie, date Ministerul Finantelor Publice

22
 Având în vedere principala sursă de venit a bugetului de asigurări sociale și principala
categorie de cheltuieli a acestuia, putem observa, în figura 3, evoluția acestora în perioada 2010-
2018. Un aspect important remarcat în graficul de mai jos este acela că veniturile depășesc
cheltuielile, în anul 2015 diferența dintre acestea ajungând aproape de 50%. Diminuarea
încasărilor în acest an a fost impactată de scăderea cotelor de contribuție pentru angajatori, dar și
de creșterea participației la pilonul II de pensii. Ecartul dintre ele a atins maximul în acest an,
urmând ca în perioada următoare să înceapă să se redreseze. Acesta este rezultatul măsurilor și
politicilor adoptate de stat în vederea asigurării sustenabilității acestui buget. În anul 2017 se
înregistrează o creștere semnificativă a cheltuielilor cu asistența socială, urmare a creșterii
punctului de pensie și a modificării condițiilor în ceea ce privește acordarea indemnizației de
maternitate și a stimulentelui de inserție. De cealaltă parte, încasările au fost și ele sporite în
urma creșterii numarului de salariați în economie, dar și a transferului contribuțiilor în sarcina
angajatului. O altă măsură cu imact major asupra cheltuielilor, a fost majorarea indemnizației
pentru pensionari, în anul 2018.

Figura 3.2.3: Evoluția pricipalelor categorii de venituri și cheltuieli ale bugetului de

asigurări sociale

Sursă: prelucrare proprie, date Ministerul Finanțelor Publice

23
 CAPITOLUL 4 - Metodologia cercetării și baza de date

Această lucrare își propune analiza factorilor care influențează un sistem de pensii
adevcate și sustenabile la nivelul țărilor din Uniunea Europeană. Studiul pornește de la tendința
globală generală din ultimii ani în ceea ce privește îmbatrânirea populației. Cercetarea are la bază
un studiu econometric cu date Panel.

Baza de date este formata din 29 de țări ale Uniunii Europene pentru care s-au colectat
informații financiare în intervalul 2005-2016. Principalul criteriu de selecție a acestor țări și a
intervalului respectiv a fost, în principiu, existența datelor. Sursa de date a informațiilor colectate
a fost baza de date Eurostat. Variabilele folosite în analiză sunt indicatori ce intră sub incidența a
două obiective principale pe care Uniunea Europeană și le impune în vederea coordonării
sistemelor de pensii, și anume, menținerea unor pensii adecvate și sustenabile.

Variabila dependentă din acest model este reprezentată de Riscul de sărăcie pentru
persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani (RISKPOV). Acesta este un indicator al
obiectivului pensii adecvate și măsoară posibilitatea statului de a asigura la nivelul populației
menținerea unor standarde de viață rezonabile și după vârsta pensionării.

Figura 4.1: Evoluția riscului de sărăcie pentru persoane cu vârsta peste 65 ani

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

24
Riscul de sărăcie pentru persoanele în vârstă este oarecum constant la nivelul Uniunii
Europene,în perioada analizată, având o variație între 22,92% înregistrată în anul 2016 si 25,08%
în anul 2006. Deși, după tendința de scădere pe care această variabilă a avut-o începând cu anul
2007, s-au înregistrat creșteri în perioada de dupa criză, aceeași tendință a fost reluată după anul
2013 când efectele crizei economice au început să dispară. Procentul persoanelor expuse la riscul
de sărăcie variaza substanțial între statele membre UE, de la 11,5% în Islanda la 61,3% în
Bulgaria, în anul 2006. La nivelul României fluctuațiile sunt mai mari, iar nivelul riscului de
sărăcie este aproape dublu comparativ cu media Uniunii Europene. Cea mai mare valoare s-a
înregistat în anii 2006, 2007 iar tendința generală până în 2016 a fost de scădere, cu o mică
excepție între anii 2010-2011, când efectele crizei au condus la o creștere a riscului de sărăcie,
dar nu pentru mult timp.
Ca variabile independente am inclus în model indicatori care masoară sustenabilitatea
sistemelor de pensii în contextul îmbătrânirii populației, având în vedere implicațiile economice
ale acestui fenomen asupra bugetelor publice. Acestea sunt:

1. Rata de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani (RATAOCUP),

calculată ca raport între totalul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani care sunt
angajate și populatia totală din aceeași categorie de vârstă.

Figura 4.2: Evoluția ratei de ocupare a populației cu vârsta cuprinsă între 55-64 ani

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

25
La nivelul Uniunii Europene tendința generală este de creștere a ratei de ocupare a persoanelor
cu vârsta cuprinsă între 55-64 de ani. Evoluția înregistrată în perioada analizată este de
aproximativ 10%. Există, de asemenea, și în cazul acestei variabile, variații semnificative între
statele membre incluse în analiză. Cel mai mare nivel de ocupare al persoanelor din categoria de
vârstă analizată este înregistrat de Islanda în anul 2006, atingând un nivel de 87,01% al ratei de
ocupare. La polul opus, în anul 2005, în Polonia doar 27,78% din populația cu vârsta cuprinsă
între 55-64 de ani este angajată. România se afla cu mai putin de 10% sub media Uniunii
Europene. În perioada analizată au tot existat perioade de inflexiune de la an la an, însă ca
tendință generală, rata de ocupare a crescut de la 39,86%, în 2005, la 42,53% în 2016. Cu toate
acestea, nivelul țintă de 50% impus de Uniunea Europeana nu a fost atins în cazul României.

2. Rata de dependența (RATADEP) reprezintă raportul dintre populația cu vârsta peste

65 de ani și populația activă.

Figura 4.3: Evoluția ratei de dependență a persoanelor vârstnice

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

Acest indicator înregistrează o evoluție constantă la nivelul Uniunii Europene în perioada 2005-
2016, având o creștere de aproximativ 5% în acest interval. Se observă că România înregistrează
valori foarte apropiate de media Uniunii Europene. Doua dintre motivele care conduc la
creșterea acestui indicator sunt scăderea fertilității și creșterea speranței de viață la nivelul

26
populației întergii Uniuni Europene. Numeroase studii recente indică faptul că rata de
dependență va ajunge să se dubleze la nivelul anilor 2060. Discrepanțele între valorile ratei de
ocupare la nivelul Uniunii Europene nu sunt foarte semnificative, și anume, cel mai mic nivel
este întregistrat de Irlanda în anul 2008 (15,65%) , iar cel mai ridicat nivel al indicatorului este
înregistrat de Italia în anul 2016 (34,27%).

3. Speranța de viațăpentru persoanele în varstă de 65 de ani (SPVB/SPVF) are o

evolutie constantă și crescătoare la nivelul Uniunii Europene, atât în rândul bărbaților, cât și în
rândul femeilor (de la 15,8 la 17,6 ani în cazul bărbaților și de la 19,3 la 21,1 ani în cazul
femeilor). Conform datelor disponibile și ilustrate în graficul de mai jos se observă că bărbații
trăiesc, în medie, cu aproximativ 3 ani mai putin decât femeile.

Figura 4.4: Evoluția speranței de viață peste 65 de ani (medie UE)

Sursă prelucrare proprie, date Eurostat

Același trend constant-crescător se observă și la nivelul României în perioada 2005-2016, însă

speranța de viață este cu aproximativ 3 ani mai mică decat media europeană în același interval de
timp. Acesta a crescut de la 13,4 la 14,7 ani în rândul bărbaților și de la 16,1 la 18,3 ani în rândul
femeilor.

Conform unui raport publicat de Comisia Europeană în anul 2008, speranța de viață a
persoanelor în vârstă de 65 de ani va crește, până în anul 2060, cu 5,4 ani în cazul bărbaților,
respectiv 5,2 ani în cazul femeilor.

27
 Figura 4.5: Evoluția speranței de viață peste 65 de ani (România)

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

4. Cheltuielile cu îngrijirea persoanelor vârstnice (CHELTINGRIJ) sunt incluse în

modelul econometric sub formă de pondere în PIB. Atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în
România ponderea cheltuielile publice cu îngrijirea în PIB crește cu aproximativ 2% în anul
2016 față de anul 2005. Conform estimărilor realizate de Comisia Europeană se așteaptă ca
evoluția viitoare a acestor cheltuieli sa fie una ascendentă, evoluție datorară în principal creșterii
pensiilor și a cheltuielilor cu asistența medicală.

Figura 4.6: Evoluția cheltuielilor cu îngrijirea persoanelor vârstnice

Sursă: prelucrare proprie, date Eurostat

28
 Înainte de a introduce variabilele mai sus menționate în modelul econometric, a fost
analizată matricea de corelație a acestora și astfel, din dorința de a se obține rezultate cât mai
relevante, variabilele puternic corelate nu au fost menținute în acelasi model econometric.

Figura 4.7: Matricea de corelație a variabilelor

Sursă: prelucrare proprie în Eviews 7

Așadar, modelele econometrice testate pentru a determina factorii de influență asupra riscului
de sărăcie la nivelul populației cu vârsta peste 65 de ani, precum și măsura în care acești factori
conduc la modificarea variabilei independente sunt:

1. RISKPOVit = αₒ + β₁ RATADEPit + β₂RATAOCUPit + β₃ CHELTINGRIJit+ β₄

SPVBit + ℇit
2. RISKPOVit = αₒ + β₁ RATADEPit + β₂RATAOCUPit + β₃ CHELTINGRIJit+ β₄
SPVFit + ℇit ,
unde: i = țările membre UE, iar t = anii cuprinși în analiză ( 2005-2015).

4.1 Rezultatele regresiei

În această lucrare, pentru analiza empirică și estimarea ecuațiilor mai sus menționate, a
fost utilizat programul Eviews 7.
În cadrul ecuațiilor de tip Panel autocorelarea si heteroscedasticitatea sunt caracteristici
implicite. Programul Eviews pune la dispoziție selectarea opțiunii Cross Section Weights pentru
a elimina impactul acestora, iar astfel, gradul de încredere asociat rezultatelor unui model, crește.
Având în vedere faptul că staționaritatea seriilor de timp este un aspect foarte important și
are influență asupra validității rezultatelor obținute, înainte de estimarea propriu-zisa s-a verificat
staționaritatea seriilor de timp incluse în model. Pentru a decide daca o serie este sau nu
staționară s-au folosit două teste, atât în varianta intercept, cât și în varianta trend&intercept. S-a
luat decizie pe criteriul majorității. Astfel seriile Cheltuielile cu ingrijirea persoanelor în vârstă

29
și Speranta de viată sunt staționare, pe când seriile Rata de dependență și Rata ocupării nu sunt
staționare. În tabelul 4.1.1 sunt rezultatele în baza cărora s-a decis staționaritatea seriei Riscul de
sărăcie al persoanelor de peste 65 de ani . Rezultatele pentru celelalte variabile se regăsesc în
anexe.

Tabel 4.1.1: Rezultate teste staționaritate

RISKPO Trend&Intercep
V Intercept t
ADF 0,0047 0,0086
PP 0 0
Sursă: prelucrare proprie

În urma testelor efectuate s-a observat faptul că cele două serii de timp nestaționare se
staționarizează după primele diferențe. Astfel, pentru rezultate cât mai concludente, estimarea s-a
realizat pe diferențele de ordinul I pentru seriile de timp nestaționare, iar ecuațiile de regresie
analizate sunt:
1. RISKPOVit = αₒ + β₁ D(RATADEP)it + β₂D(RATAOCUP)it + β₃
CHELTINGRIJit+ β₄ SPVBit + ℇit
2. RISKPOVit = αₒ + β₁ D(RATADEP)it + β₂D(RATAOCUP)it + β₃
CHELTINGRIJit+ β₄ SPVFit + ℇit
3.
În tabelul 4.1.2 se pot observa rezultatele obținute dupa estimarea OLS a celor două modele.

Tabel 4.1.2: Rezultate estimare OLS

Ecuația 1 Ecuația 2
Coefficient Coefficient
[ Prob ] [ Prob ]
0,892665 1,411295
D(RATADEP) [ 0,0925 ] [ 0,0142 ]
D(RATAOCUP - 0,011506 0,056941
) [ 0,9244 ] [ 0,6683 ]
0,777428 0,606056
CHELTINGRIJ [ 0,0000 ] [ 0,0000 ]
- 2,881541
SPVB [ 0,0000 ] -
- 2,995131
SPVF - [ 0,0000 ]
R-Square 0,640289 0,494376
R-Square Adj 0,635706 0,487935
Sursă: prelucrare proprie

30
Analizând rezultatele obținute anterior putem observa că probabilitățile asociate variabilelor
D(RATADEP) și D(RATAOCUP) depășesc 5% ceea ce înseamnă ca pentru un interval de
încredere de 95% rata de dependență și rata ocupării nu sunt semnificative din punct de vedere
statistic. Cum acești doi indicatori sunt unii foarte importanți în analiza din această lucrare, s-a
încercat estimarea în diverse forme pentru a găsi impactul real pe care aceste variabile îl au
asupra riscului de sărăcie la nivelul persoanelor în vârstă și s-a ajuns la urmatoarele ecuații si
rezultate:

1. RISKPOVit = αₒ + β₁ D(RATADEP(-1))it + β₂D(RATAOCUP(-1))it + β₃

CHELTINGRIJit+ β₄ SPVBit + ℇit

2. RISKPOVit = αₒ + β₁ D(RATADEP(-1))it + β₂D(RATAOCUP(-1))it + β₃

CHELTINGRIJit+ β₄ SPVFit + ℇit

Tabel 4.1.3: Rezultate estimare OLS (2)

Ecuația 1 Ecuația 2
Coefficient Coefficient
  [ Prob ] [ Prob ]
1,062250 1,518559
D(RATADEP(-1)) [ 0,0414 ] [ 0,0082 ]
- 0,309431 - 0,296384
D(RATAOCUP(-1)) [ 0,0104 ] [ 0,0273 ]
0,712497 0,544637
CHELTINGRIJ [ 0,0000 ] [ 0,0000 ]
- 2,787825
SPVB [ 0,0000 ] -
- 2,969007
SPVF - [ 0,0000 ]
R-Square 0,65773 0,511117
R-Square Adj 0,652926 0,504255
Sursă: prelucrare proprie

Analizând rezultatele obținute în cel de-al doilea set de ecuații se poate observa, în primul rând,
valoarea ușor crescută a raportului de determinare care indică măsura în care variabilele
independente incluse în model explică variabila dependentă. Cum valoarea acestui raport este
mai mare decât în estimarea anterioară, putem concluziona faptul că aceste modele explică într-o
proporție mai mare variabila dependentă, deci vom interpreta în continuare rezultatele obținute în

31
aceste modele. Cum raportul de determinare nu se modifică pe măsura ce sunt incluse în model
mai multe variabile, trebuie analizat mai degrabă raportul de determinare ajustat, care înlătură
acest dezavantaj și oferă o mai mare încredere în rezultatele obținute în urma estimării. Așadar,
având în vedere aceste aspecte, putem afirma că variabilele independente explică în proporție de
aproximativ 65%, respectiv 51% riscul de sărăcie al persoanelor de peste 65 de ani. De
asemenea, probabilitățile asociate testului ce indică validitatea modelului sunt nule, ceea ce
înseamna că cele două modele pot fi acceptate ca fiind valide.

În tabelul 4.1.4 sunt sintetizate rezultatele obținute în cele două modele estimate privind
influențele variabilelor independente asupra riscului de sărăcie.

Tabel 4.1.4: Concluzii cu privire la influența asupra riscului de sărăcie

Semnificație
  Semn (95%)
D(RATADEP(-1)) + semnificativ
D(RATAOCUP(-1)) - semnificativ
CHELTINGRIJ + semnificativ
SPVB - semnificativ
SPVF - semnificativ
Sursă: prelucrare proprie

Așadar, analizând rezultatele obținute, putem observa că modificarea ratei de

dependență a persoanelor în vârstă influențează semnificativ și pozitiv riscul de sărăcie la nivelul
populației cu vârsta de peste 65 de ani. Un aspect foarte important de evidențiat este acela că
modificarea din trecut a acestei variabile are impact asupra riscului de sărăcie din prezent. Cu
alte cuvinte, atunci când rata de dependența se modifică într-un an, se modifica în același sens și
riscul de sărăcie pentru grupa de vârstă peste 65 de ani, dar în anul următor, deci este un
indicator persistent în timp. Această influență are sens din punct de vedere economic, deci cu cât
numarul pensionarilor raportat la numarul contribuabililor, sau altfel spus, al persoanelor active,
este mai mare, cu atât sustenabilitatea sistemului de pensii este amenințață, iar menținerea
acelorași standarde de viață și după vârsta pensionării devine mai dificilă sau chiar imposibilă.
Așadar, pentru atingerea celor două obiective stabilite de către Uniunea Europeană, și anume,
pensii adecvate și sustenabile, este necesar să se ia măsuri care să conducă la diminuarea ratei de
dependență. Este important ca aceste măsuri să fie unele eficiente, în contextul în care generația

32
baby-boom începe să se apropie de vârsta legală de pensionare, iar acest fenomen conduce la o
modificare în sensul creșterii a ratei de dependență a persoanelor vârstnice.
Un alt indicator cu o influență semnificativă aspura riscului de sărăcie al persoanelor cu
vârsta peste 65 de ani este rata ocupării la nivelul populației cu vârsta cuprinsă între 55 – 64 de
ani. La fel ca în cazul variabilei analizate anterior, rata ocupării este o variabilă persistentă în
timp, iar modificarea acestei variabile într-un an, conduce la modificarea în sens invers a riscului
de sărăcie în următorul an. Cu alte cuvinte, cu cât modificarea numarului persoanelor angajate
din grupa de vârstă 55-64 ani crește de la un an la altul, cu atât mai mult riscul de sărăcie peste
vârsta de 65 de ani este mai mic, deci menținerea standardelor de viață dupa vârsta pensionării
devine mai facilă. Acestă relație de influență are, de asemenea, sens din punct de vedere
economic. Diverse țări din Uniunea Europeană au luat deja măsuri care să contribuie la creșterea
ratei ocupării, adoptând reforme care să reducă accesul la schemele de pensionare anticipată, dar
și prin acordarea de stimulente care sa încurajeze angajarea persoanelor în vârstă și prelungirea
vieții active.
Dacă relațiile de dependență de mai sus au fost conform anticipărilor, corelația pozitivă
dintre cheltuielile cu îngrijirea persoanelor în vârstă și riscul de sărăcie este una neașteptată, dar
totuși semnificativă din punct de vedere statistic. Dacă la o primă analiză a acestei variabile am fi
tentați să spunem că o creștere a acestor cheltuieli ar conduce la diminuarea riscului de sărăcie,
rezultatele obținute în modelele analizate contrazic această ipoteză. Dacă analizăm mai atent
această relație, ea are sens economic din urmatoarele perspective: pe de-o parte, din punct de
vedere al bugetului, o creștere a acestor cheltuieli poate presupune o majorare a taxelor și
impozitelor la nivelul populației, iar pe de altă parte, încasarea unor venituri suplimentare poate
descuraja munca, iar acest aspect ar putea avea o influența și asupra variabilelor analizate
anterior. Așadar, o creștere a cheltuielilor cu îngrijirea persoanelor în vârstă conduce la un risc de
sărăcie mai mare pentru persoanele ce depășesc vârsta de 65 de ani. La o analiză realizată la
nivelul Uniunii Europene, deși cheltuielile erau estimate să crească în majoritatea statelor
membre, nivelul de venit al pensionarilor era estimat să crească doar pentru o parte din statele
membre.
Speranța de viață medie, atât în rândul bărbaților, cât și în rândul femeilor, are o
influență negativă și semnificativă din punct de vedere statistic asupra riscului de sărăcie.
Această corelație validează așteptarile și are sens economic. Cu cât speranța de viață medie
crește, cu atât riscul de sărăcie la nivelul populației vârstnice este mai mic. Având în vedere
faptul că, în ultimii ani, la nivelul Uniunii Europene speranța de viață a crescut, acestă evoluție
contribuie la îndeplinirea obiectivelor impuse cu privire la sustenabilitatea și adecvarea pensiilor.

33
La nivelul Uniunii Europene raportul dintre durata vieții active și durata perioadei de pensie este
în medie de 50%, cu variații semnificative între statele membre ( 37% în Letonia și 61% în
Luxemburg). Așadar, corelarea vârstei de pensionare cu speranța de viață reprezintă o pârghie
care să contracareze efectele negative ale îmbatrânirii populației. Având în vedere că o viață mai
lungă presupune și o perioadă mai îndelungată în viata profesional-activă în vederea finanțării
sistemelor de pensii, putem concluziona că acest aspect reprezintă un argument pentru creșterea
vârstei de pensionare, cu implicații majore asupra sustenabilității sistemelor de pensii. Corelarea
vârstei de pensionare cu speranța de viață se regăsește printre recomandările Comisiei Europene
în vederea reformării și modernizării sistemelor de pensii.

4.2 Obiective si politici adoptate de-a lungul timpului

Sustenabilitatea sistemelor de pensii, asigurarea unor standarde de viață decente după vârsta de
pensionare și ocuparea forței de muncă pe o perioada de timp cât mai lungă reprezintă
obiectivele principale ale tuturor politicilor privind sistemele de pensii din orice stat al lumii.
Actuala problemă cu care se confruntă statele membre ale Uniunii Europene este reprezentată de
fenomenul tot mai accentuat de îmbatrânire a populației. Principala provocare a guvernelor este
aceea de a lua măsurile potrivite care să atenueze cât mai mult efectele negative ale acestui
fenomen și să asigure un sistem de pensii adecvat și sustenabil.
Așa cum am văzut în analiza realizată în capitolul anterior, există numeroși factori cu
impact semnificativ asupra riscului de sărăcie în rândul persoanelor în vârstă. Actiunile
guvernelor ar trebui să se concentreze în mod deosebit pe stimularea fertilității și încurajarea
muncii la vârste înaintate, deoarece am vazut că aceste două aspecte influențează în mod
semnificativ standardele de viață după pensionare.
Principalele politici adoptate de-a lungul timpului au vizat, pe de-o parte, încurajarea
muncii până la vârste mai înaintate prin acordarea de stimulente semnificative care să-i
determine pe vârstnici să rămână în câmpul muncii. Pe de altă parte s-au revizuit condițiile
pentru pensionarea anticipată, devenind mai restrictive, scopul fiind același, de a menține
populația cât mai mult activă. O altă măsură de acest gen a vizat corelarea vârstei de pensionare
cu speranța de viață, în contextul în care speranța de viață este într-un trend crescător, dar și
egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbați și femei. Totodată au fost adoptate politici care au
avut ca obiectiv menținerea stării de sănătate a populației active odată cu înaintarea în vârstă și s-
a procedat la o flexibilizare a programelor de lucru cu scopul de a oferi un echilibru între viața
personală și cea profesională, scopul acestora fiind, bineînteles, prelungirea vieții profesionale.

34
Măsurile și politicile adoptate pentru a asigura sustenabilitatea sistemului public de pensii nu au
vizat doar persoanele în vârstă și ultima parte a vieții profesionale. Ele au fost extinse în mai
multe direcții, cu scopul de a îndeplini același obiectiv. De exemplu, s-a urmărit diminuarea ratei
șomajului în rândul tinerilor și adoptarea unor măsuri care să permită integrarea timpurie în
câmpul muncii în condiții contractuale normale. La nivelul României, o măsură care ar putea
contribui la creșterea numărului de contribuabili ar fi diminuarea migrației pentru muncă în alte
state. În ultima vreme, se încearcă stimularea economisirii la nivelul populației, pentru a veni în
completarea veniturilor de la stat la vârsta pensionării.
Pentru obținerea efectelor dorite, Comisia Europeană a emis recomandări specifice
pentru fiecare stat membru în ceea ce privește situația sistemelor publice de pensii. Astfel că, în
majoritatea statelor membre a fost crescută vârsta medie de pensionare. De asemenea, în ultimii
zece ani, rata de ocupare în rândul persoanelor vârstnice a urmat un trend crescător, ca efect al
politicilor adoptate. Deși s-au adoptat numeroase măsuri pentru a limita pensionarea anticipată,
ieșirea timpurie din câmpul muncii reprezintă înca un motiv de îngrijorare în multe state membre
UE. Cu toate că multe dintre politicile adoptate au scontat efectele dorite, fenomenul de
îmbatrânire al populației reprezintă încă o amenințare asupra sustenabilitătii finanțelor publice la
nivelul Uniunii Europene.

35
 Concluzii

Această lucrare și-a propus identificarea principalilor factori care influențează, într-un sens sau
altul, riscul de sărăcie la nivelul populației care a depășit vârsta de 65 de ani. Analiza a pornit de
la contextul macroeconomic în care fenomenul global de îmbătrânire a populației a creat
controverse în rândul factorilor de decizie politică, dar și în rândul criticilor. Dezbaterile pe
această temă în literatura de specialitate sunt numeroase, iar principala provocare la nivel global
este aceea de a se găsi modalități care pot atenua efectele nedorite ale acestui fenomen. Pârghiile
prin care pot fi promovate politici sunt, de asemenea, numeroase, însă rezultatele politicilor nu
sunt întotdeauna cele scontate.
Uniunea Europeană a impus două obiective majore care să stea la baza adoptării oricăror
măsuri cu influență asupra sistemelor de pensii, de către statele membre. Aceste două obiective
vizează sustenabilitatea și adecvarea pensiilor astfel încât ele să asigure populației standarde
decente de viață și după încheierea vieții profesionale.
Acesta reprezintă de fapt și scopul lucrarii de față. Cu ajutorul unei regresii cu date de tip
panel s-a urmărit identificarea factorilor de influență asupra riscului de sărăcie peste vârsta de 65
de ani. Acestă variabilă măsoară capacitatea veniturilor pe care le obține o persoană după vârsta
de pensionare de a menține aceleași standarde de viață pe care persoana respectivă le-a avut în
viața activă. Rezultatele obținute în această lucrare atestă faptul că rata de ocupare în rândul
vârstnicilor reprezintă un important factor de influență, alaturi de rata dependență. Practic, cu cât
populația rămâne în activitate pentru o perioadă mai îndelungată de timp, cu atât riscul de sărăcie
la bătrânețe este mai mic. De asemenea, o rată de dependență mare conduce la un risc de sărăcie
mai accentuat. Acesta este motivul pentru care majoritatea politicilor adoptate la nivel european
vizează menținerea în activitate a cât mai multor persoane și pentru cât mai mult timp. Pentru că
în acest fel se asigură sustenabilitatea sistemului de pensii și capacitatea acestuia de a asigura
pensii adecvate. Un alt factor cu impact asupra riscului de sărăcie este reprezentat de speranța de
viață. Conform rezultatelor, o creștere a speranței de viață conduce la o reducere a riscului de
sărăcie. Acest rezultat este validat de teoria economică în sensul că o viață mai lungă presupune
și o perioadă de activitate mai mare. La nivel european, în contextul creșterii speranței de viață,
anumite state membre au crescut vârsta de pensionare. Nu în ultimul rând, s-a descoperit că o
creștere a cheltuielilor cu îngrijirea persoanelor în vârstă are efect de creștere a riscului de sărăcie
după vârsta pensionării. Această situație a fost experimentată de câteva state membre, în care

36
deși se estima o creștere a acestor cheltuieli, nivelul venitului disponibil în rândul pensionarilor
era mai mic. Pe lângă faptul că aceste venituri suplimentare descurajează munca, ca să poată fi
susținute este nevoie de o sursă suplimentară de venit la nivelul statului, care va putea pune la
rândul său presiune asupra veniturilor populației.
Așadar, adevarata provocare a statelor din întreaga lume, este aceea de a adopta măsuri
și politici bine cântărite, astfel încât efectele acestora să se reflecte conform așteptărilor în
realitatea economică. Așa cum am văzut în această lucrare, dar și în literatura pe această temă,
principalele direcții de actiune ar trebui îndreptate către încurajarea vieții active și a natalității. O
perspectivă a acestei lucrări ar fi, în primul rând, extinderea bazei de date, atât în ceea ce privește
perioada de analiză, cât și intervalul de timp. Baza de date pe care s-a facut analiza fost limitată
de disponibilitatea datelor.

37
 BIBLIOGRAFIE

1) Angela C. Lyons, John E. Grable, So-Hyun Joo (2018) - A cross-country analysis of

population aging and financial security. The Journal of the Economics of Ageing, pg. 96-
117

2) Jie Cai, Andrey Stoyanov (2016) - Population aging and comparative advantage. The
Journal of the Economics of Ageing, pg. 1-21

3) Doris Prammer - How does population ageing impact on personal income taxes and
social security contributions? The Journal of the Economics of Ageing.

4) European Commission and the Economic Policy Committee, „2009 ageing report:
Underlying assumptions and projection methodologies”, European Economy, No 7,
2008.

5) Institutul European Romania - Analiza evoluţiilor politicilor sociale în UE în ultimii trei

ani – pensii suplimentare/private şi impactul îmbătrânirii populaţiei. Studii de Strategie
si politici 2011, nr. 4
6) Maxime Fougère, Marcel Mérette - An Econometric Examination of the Impact of
Population Ageing on Personal Savings in Canada. Department of Finance Working
Paper 99-03

7) Fanny Annemarie Kluge (2011) - The Impact of Population Aging on Fiscal Policies in
Germany. EuroNTA Budapest 2011 Abstract

8) James Poterba – The impact of population ageing on financial markets.

National Bureau of Economic Research, Working Paper No. 10851,
October 2004

9) Andreea Claudia Șerban - Aging population and effects on labour market. Procedia
Economics and Finance 1 ( 2012 ) 356 – 364

38
 10) Zbigniew Długosz - Population ageing in Europe. Procedia Social and Behavioral
Sciences 19 (2011) 47–55

11) Crețu Andrei Florin (2015)– Impactul Macroeconomic al fenomenului de îmbătrânire a

populației. Colecția de working papers ABC-ul LUMII FINANCIARE.

12) Fanny A. Kluge, Joshua R. Goldstein, Tobias C. Vogt - Transfers in an aging European
Union. The Journal of the Economics of Ageing

13) Theo Leers, Lex Meijdam, Harrie A.A. Verbon - Ageing, migration and endogenous
public pensions. Journal of Public Economics 88 (2003) 131– 159

14) Comisia de prognoză (2013) - Analiza privind funcționarea sistemului de pensii în

România. Proiect

15) Ordonanța de urgență Nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015
privind Codul Fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017

16) European Commission – Raport privind adecvarea și sustenabilitatea pensiilor.

Semestrul European, Fișă Tematică

39