conf. univ. dr.

Andreea-Teodora Stănescu: Dreptul transporturilor

Teoria generală a contractului de transport de bunuri

Contractul de transport
– Teoria generală a contractului de transport de bunuri –

1) Părţile contractului de transport – Importanţa stabilirii calităţii destinatarului

1. La data de 1 august 2015, societatea A SA şi societatea B SA încheie un contract de vânzare având ca

obiect un bun de mare valoare dat de caracterul de unicat. Potrivit contractului, A SA îşi asumă obligaţia
de a livra bunurile la sediul societăţii B SA. În acest scop, se obligă să încheie un contract de transport de
marfă, cu un transportator cunoscut. În plus, se obligă să notifice numele transportatorului către
cocontractantul B SA, pentru ca acesta să îşi poată exprima eventualele obiecţiuni. Preţul transportului
este în sarcina societăţii A SA.
Făcând o cercetare de piaţă, societatea A SA constată faptul că există o diferenţă mare de preţ între
transportatorii cunoscuţi şi cei abia intraţi pe piaţă. Urmare a observaţiei se decide să încheie un contract
de transport cu o societate nou înfiinţată. Observa faptul că una dintre aceste societăţi are o denumire
foarte apropiată (TT SA) de cea a unui transportator foarte cunoscut (T SA). Profitând de similaritatea
denumirilor, notifică societăţii B SA intenţia de a încheia contractul de transport cu societatea T SA.
Societatea B SA îşi exprimă acordul cu privire la transportatorul ales şi solicită să i se transmită contractul
de transport încheiat şi datele la care poate trimite acceptarea contractului.
Societatea A SA încheie contractul de transport cu societatea TT SA şi trimite contractul pe fax societăţii
B SA, precum şi datele la care poate să trimită acceptarea contractului. Reprezentantul B SA expediază
acceptarea contractului şi trimite serviciului contabilitate copia contractului de transport şi acceptarea
pentru a fi arhivate. Serviciul contabilitate constată faptul că transportatorul este TT SA, nu T SA.
Administratorul ia legătura cu societatea A SA care confirmă faptul că transportatorul este TT SA.
A doua zi, fiindu-i teamă că bunul poate suferi avarieri din pricina lipsei de experienţă a societăţii de
transport TT SA, societatea B SA introduce împotriva societăţii TT SA o acţiune în anularea contractului
de transport arătând faptul că i-a fost viciat consimţământul.

Cerinţă
a) Stabiliţi ce va decide instanţa.
b) În măsura în care din executarea transportului vor fi produse prejudicii (bunul este avariat),
stabiliţi împotriva cui se poate îndrepta societatea B SA

2. Societatea E SA încheie un contract de transport cu societatea T SA, în vederea transportării unei cantităţi
de 500 kg din bunul X către destinatarul D SA. Odată ajunse bunurile la destinaţie, D SA constată faptul
că bunurile s-au deteriorat. Primeşte transportul şi realizează toate formalităţile necesare conservării
drepturilor sale la despăgubiri. Pentru a-şi repara prejudiciul, D SA apelează la un expert şi la un avocat.
Din expertiză rezultă faptul că deteriorarea bunurilor a fost cauzată de ambalarea necorespunzătoare.

Cerinţă
a) Având în vedere concluziile expertizei, formulaţi concluziile opiniei legale ţinând cont că
obiectul acesteia este stabilirea persoanei împotriva căreia ar trebui introdusă acţiunea pentru
obligarea la acoperirea prejudiciilor suferite de către D SA.
b) Stabiliţi dacă se modifică în vreun fel concluziile opiniei legale în măsura în care deteriorarea
bunurilor ar fi intervenit ca urmare a unor vicii le lucrurilor transportate.

3. La data de 1 martie 2015, societatea E SA încheie un contract de transport cu societatea T SA, în

documentul de transport fiind indicat drept destinatar societatea D SA. La data de 3 martie 2015,
societatea T SA se prezintă la sediul destinatarului în vederea predării bunurilor. Societatea D SA refuză
primirea bunurilor.

Cerinţă

a) Analizaţi dacă refuzul societăţii D SA este o faptă ilicită din perspectiva contractului de
transport.
b) Stabiliţi dacă se modifică răspunsul la întrebare în măsura în care între societatea E SA şi
societatea D SA ar fi existat un contract de vânzare având ca obiect bunurile transportate, iar

1
conf. univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu: Dreptul transporturilor
Teoria generală a contractului de transport de bunuri

societatea E SA şi-ar fi asumat faţă de D SA obligaţia de predare la sediul acesteia din urmă
încheind în acest scop un contract de transport.

2) Documentul de transport

4. Pe data de 1 martie 2015 A SA şi T SA, operator de transport, convin următoarele: T SA urma să preia
de la A SA, pe data de 15 martie 2015, o cantitate de marfă pe care societatea A SA a cumpărat-o, pentru
a o transporta pe drumurile publice, cu un vehicul adecvat, de la locul de predare menţionat în contractul
de vânzare la sediul societăţii A SA, unde se desfăşura activitatea de producţie. Pentru prestaţia de
transport A SA urma să plătească o sumă de bani (500 lei).

LA negocierile dintre A SA şi T SA, transportatorul a observat că marfa ce urma a fi transportată prezenta

o serie de particularităţi. A fost astfel necesară consultarea unui expert din cadrul firmei de transport.
Expertul a fost chemat la negocierile dintre A SA si T SA şi a analizat caracteristicile bunului, aşa cum
rezultau din contractul de vânzare, concluzionând că marfa poate fi transportată cu un vehicul special,
aflat în parcul auto al T SA. Expertul a solicitat societăţii A SA să lase o copie a contractului de vânzare.
Aceasta s-a conformat, înregistrând la registratura societăţii de transport documentul solicitat.

A SA şi T SA decid că nu este necesar să redacteze un contract. Operatorul de transport emite însă o

factură din care rezultă că prestaţia sa ”servicii de transport” este remunerată cu 500 lei. Factura trebuia
plătită de A SA în termen de 1 lună de la preluarea mărfurilor de către operatorul de transport.

Pe data de 15 martie 2015, T SA nu se prezintă la locul de unde trebuia să preia marfa, iar vânzătorul îl
anunţă că urmează să perceapă o taxă de depozitare pentru bunurile neridicate.

În această situaţie, A SA introduce o acţiune în vederea obligării societăţii T SA la executarea obligaţiei

de preluare şi transportare a bunurilor, precum şi la acoperirea cheltuielilor de depozitare a bunurilor.

Societatea pârâtă invocă, în apărare, faptul că nu are un contract de transport cu societatea T SA, deci nu
are calitatea procesuală pasivă.

Cerinţe

- stabiliţi ce va decide instanţa.

5. Societatea A SA este o societate care comercializează cereale. Observând faptul că a rămas fără grâu în
depozite, A SA încheie un contract de vânzare cu B SA, achiziţionând o cantitate de grâu. Societatea
vânzătoare i-a pus la dispoziţie grâul prin predarea cheilor de la unul dintre depozitele sale. Pentru a
transfera grâul în depozitele sale, respectiv depozitul nr. 1, închiriat de societatea A SA de la societatea S
SA, A SA încheie un contract de transport cu T SA şi îi solicită acesteia emiterea unei recipise de primire
a bunurilor.

În timpul transportului, A SA primeşte o comandă de grâu din partea societăţii C SA. Aceasta avea un
punct de lucru chiar în localitatea unde se afla depozitul nr. 1 astfel încât A SA şi C SA au convenit ca
predarea bunurilor să se facă prin preluarea de către C SA de la transportator. C SA urma să descarce
marfa din vehiculul transportatorului T SA şi să o transporte cu un alt mijloc de transport, la propriile
depozite. Pentru a pune în aplicare cele convenite, societatea A SA predă societăţii C SA un exemplar din
contractul de vânzare încheiat, precum şi recipisa de primire a bunurilor.

Un reprezentant al societăţii C SA se prezintă la depozitul 1 la data la care transportatorul T ar fi trebuit

să ajungă la destinaţie. Acesta solicită transportatorului predarea mărfurilor arătând recipisa de primire şi
contractul de vânzare.

Cerinţe
a) stabiliţi dacă transportatorul trebuie să elibereze bunurile către C SA.

2
conf. univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu: Dreptul transporturilor
Teoria generală a contractului de transport de bunuri

b) în măsura unui răspuns negativ, stabiliţi ce ar fi trebuit să facă A pentru a se asigura că poate
transmite mărfurile aflate în cursul transportului de o manieră care să permită
cumpărătorului să poată pretinde transportatorului să îi predea bunurile.

6. E SA şi D SA au încheiat un contract de vânzare având ca obiect 10 t din bunul X (500 lei). Pentru a-şi
executa obligaţia asumată prin acest contract, respectiv obligaţia de predare a bunului la locul indicat de
către D SA, E SA încheie un contract de transport de bunuri cu T SA. În contractul de transport şi în
documentul de transport întocmit se menţionează în calitate de destinatar – societatea D SA, iar în ca de
punct de destinaţie – depozitul nr. 10 de pe platforma industrială I, aflată pe strada S, nr. 10, Buftea. Pe
această platformă D SA închiriase un depozit în vederea păstrării bunurilor cumpărate până la încheierea
unui contract cu alt partener de afaceri, respectiv P. Încheierea acestui contract i-ar fi adus lui D SA un
profit de aproximativ 1000 lei. La întocmirea documentului de transport, E SA şi T SA au convenit să
emită un document negociabil, la ordinul expeditorului.

În timpul transportului societatea E SA primeşte o ofertă de cumpărare a bunurilor, la un preţ dublu faţă
de cel cu care reuşise să vândă către D SA. Interesată de oportunitatea de afaceri, E girează documentul
de transport către C SA, predându-i şi înscrisul.

La data convenită pentru ajungerea la destinaţie, la depozitul 10 se prezintă atât un reprezentant al lui D
SA, cât şi unul al lui C SA. Transportatorul predă bunurile acestuia din urmă. Urmare a faptului că nu a
primit bunurile, D SA a pierdut oportunitatea de afaceri din are ar fi rezultat un profit de 1000 lei.

Urmare a situaţiei menţionate, D SA a introdus o acţiune împotriva lui T SA, întemeindu-se pe contractul
de transport. A solicitat obligarea la plata de despăgubiri constând în contravaloarea bunurilor transportate
(500 lei) şi beneficiul nerealizat de 1000 lei. În susţinere a arătat că bunurile nu i-au fost predate la data
menţionată în contract, situaţie care îl îndreptăţeşte să considere bunurile pierdute.

Cerinţe:
a) construiţi o apărare a transportatorului
b) analizaţi dacă din situaţia de fapt menţionată se remarcă încălcări ale regimului juridic al
contractului de transport.

3) Efectele contractului de transport - Obligaţiile destinatarului

7. Societăţile V SA şi D SA au încheiat un contract de vânzare. V SA şi-a asumat obligaţia de a livra marfa

la sediul lui D SA. Cheltuielile legate de transportul bunurilor au fost puse, prin contractul de vânzare, în
sarcina cumpărătorului.

În executarea contractului de vânzare, V SA poartă negocieri cu T SA. Printre altele părţile discută despre
plata transportului stabilind că aceasta este de 500 lei şi că este în sarcina destinatarului.

Ajuns la destinaţie, T îl informează pe D despre punerea la dispoziţie mărfurilor şi despre necesitatea de

a fi plătit transportul.

Ipoteza 1

Destinatarul D refuză marfa.

Cerinţă

1) Stabiliţi daca transportatorul se poate îndrepta împotriva destinatarului pentru plata preţului
transportului.

2) Stabiliţi dacă D SA poate fi obligată la plata preţului transportului. Precizaţi temeiul de drept, în
ipoteza unui răspuns afirmativ

3
conf. univ. dr. Andreea-Teodora Stănescu: Dreptul transporturilor
Teoria generală a contractului de transport de bunuri

Ipoteza 2

Destinatarul D acceptă marfa.

Cerinţă

Stabiliţi daca transportatorul se poate îndrepta împotriva destinatarului pentru plata preţului transportului.

8. Societăţile pe acţiuni E şi D încheie un contract de vânzare, la data de 1 aprilie 2015. În contract părţile
prevăd faptul că E, vânzător, îşi asumă obligaţia de a livra mărfurile la sediul cumpărătorului D. În
executarea acestei obligaţii E va încheia un contract de transport. De asemenea, în contractul de vânzare
este prevăzut faptul că preţul vânzării se va achita de către D la livrare. Astfel, cumpărătorul D va achita
suma de bani către transportatorul T, urmând ca acesta să o predea apoi expeditorului.

În executarea contractului de vânzare, E încheie cu T un contract de transport de marfă pe data de 2 aprilie

2015. Potrivit contractului, transportatorul îşi asumă obligaţia de a solicita şi primi preţul vânzării de la
D şi de a o preda, la rândul său, societăţii D SA.

La data de 5 aprilie 2015, transportatorul ajunge la destinaţie. D SA acceptă bunurile transportate şi

solicită predarea acestora. Transportatorul predă marfa destinatarului fără a mai pretinde preţul vânzării.

Cerinţe

Stabiliţi care sunt consecinţele predării mărfii către destinatar fără a fi primit şi preţul acesteia.

9. Societatea V SRL a încheiat cu societatea C SRL un contract de vânzare de grâu (1 tonă). Termenul de
livrare la destinaţie (depozitul societăţii C SRL aflat în Suceava) a fost stabilit pentru data de 1 februarie
2016. În vederea executării obligaţiei asumate societatea V SRL a încheiat cu societatea T SA un contract
de transport, fără a deroga de la dispoziţiile legale în materie. Bunurile au fost predate către societatea T
SA pe data de 29 ianuarie 2016, în cursul dimineţii.

Pe parcursul derulării transportului, Societatea T SA primeşte din parte societăţii V SRL o solicitare de a
livra bunurile societăţii X SRL, în depozitele acesteia din Iaşi, pe data de 31 ianuarie 2016. Ruta stabilită,
având în vedere derularea transportului a fost Bacău – Roman – Iaşi.

Cerinţa 1

Stabiliţi dacă societatea T SA are obligaţia de a transporta mărfurile la Iaşi şi de a le preda societăţii
X SRL.

Societatea T SA decide să se îndrepte către Iaşi. Ajuns în localitatea Roman constată că, urmare a unor
lucrări la carosabil drumul către Iaşi este închis 2 zile. Societatea T SA a schimbat ruta pe direcţia Vaslui-
Iaşi, după ce, în prealabil, a solicitat instrucţiuni de la V SA şi nu le-a primit..

Cerinţa 2

Stabiliţi dacă societatea T SA a procedat în mod legal schimbând unilateral itinerariul.

Ajuns la destinaţie, societatea T SA constată că societatea X SRL refuză preluarea bunurilor.

Transportatorul solicită instrucţiuni societăţii V SRL şi nu le primeşte. În aceste condiţii, decide să livreze
mărfurile la Suceava, conform destinaţiei iniţiale

Cerinţa 3

Stabiliţi dacă societatea de transport a procedat în conformitate cu reglementările legale.